VIOLENȚA
IDOLILOR PLUTONICI. SCHIMBARE ȘI ILUZIE, ÎN ROMANUL ”MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE”, DE CONSTANTIN STANCU[1]
În 2016, scriitorul hațegan CONSTANTIN STANCU scotea, la lumina editorială, pentru cei care, încă,
sunt binecuvântați cu patimile cititului și meditatului, romanul VADUL
ARS – la Editura Radet, Rm. Sărat – roman despre care concluzionam,
atunci, păstrându-ne opinia și acum :
„...Toţi
criticii contemporani, obedienţi, concomitent, „culturii politice” valahe şi aberant-dictatorialei formule „euro-atlantice”: „political correctness” ... - se pot da peste cap (ori chiar n-au decât să
stea şi cu dosu-n sus...), de revoltă şi de invidie non-profesională...da,
aceşti „ciocoi ai condeiului” pot
striga, din fundul bojocilor: „Să se
răstignească Hristosul!” – căci tot nu vor putea schimba realitatea: CONSTANTIN STANCU a realizat, prin
romanul său, Vadul Ars, cea mai
valoroasă şi cea mai convingătoare (prin profunzimea semantică şi prin
polisemantismul, tinzând spre infinit, al „rosturilor”
şi direcţiilor de interpretare ale cărţii...)
structură narativă parabolică, din epoca postdecembristă!”
...Acum, în 2019, CONSTANTIN STANCU realizează și dă tiparului o continuare a
romanului VADUL ARS : MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE – carte scoasă
la Editura Limes, din Cluj-Napoca – având 232 de pagini (cu tot cu C.V. și
aprecierile critice) și struturată fiind pe 30 de paliere narativ-revelatoare/capitole.
Majoritatea personajelor „valide” (tradus : rămase în viață), din romanul anterior,
migrează, masiv, către această nouă structură narativă - în frunte cu Ana Nor : Ioan Jude (devenit,
între timp, „lichidator”, ca în NAȘUL![”Lichidator! Ce meserie! Dar cred
că e o afacere bună !”, cf. p. 108 – zice, cu surprindere, naivul profesor-pensionar
Radu Costin...] – cu soția sa, Angela, Ioan Hora, Toma Bucur, Ion Ardelean,
primarul ex-polițist Sorin Militaru etc. Până și amintirea spectrală a
asasinatului Ilie Talan, fostul iubit al Anei Nor[2],
este evocată des, și, într-o oarecare
măsură, chiar prezentă, ca reper
virilo-moral. Se mai adaugă (și se mai
schimbă, ca nume și funcție scriptică, doar...nicidecum ca atitudine idolatră,
față de...BAN !) vreo câteva
personaje noi, necesare demonstrației epice
: Gigi Cărbune devine Gigi Zugravul
(avându-l, ca fiu, pe...”muzicianul” de manèle și de... ce-o
mai fi... - ...Bill Zugravul...), apar „Gurul” (“omul din Capitală”, Mafiotul-Călăuză-spre-Iad : Bebe
Apostol), Moise Buzatu, Sârbul (mediatorul afacerii necurate, cu falsificarea
de pașapoarte...!), Margareta (în locul tragicei Bianca Drăguț, din VADUL
ARS... – ...Margareta se mărită cu Bill Zugravul, spre a-i ascunde
paternitatea copilului din pântece, conceput, de ea, cu marele ”zeu
plutonic” al locului, Moise Buzatu...), Marcu Iulian, șeful echipei de
muncitori, din Valea Rea, care-o anunță, telefonic, pe ex-avocata Ana Nor (...acum,
întoarsă, pentru câteva luni, în România, devine ”un ingenios om de
afaceri”...nu se pricepe doamna avocată la afaceri, dar, vorba lui Toma
Caragiu : ”Îi merge”...!), în legătură cu „baia romană”, descoperită
sub platforma de beton, a halei „pentru
fabrica ei de turnat piese din plastic, pentru autovehicule” – dar și
profesorul-pensionar și pasionatul de istorie-arheologie, obsedat de ”CASTRUL
ROMAN”, de sub actualul, VADUL
ARS (co-obsedat fusese și un alt fost profesor, Mircea Neagu, acum
decedat... - ...cel cu teoria ”canibalismului dacic”...devenit,
între timp, REALUL...CANIBALISM ROMÂNESC...!!!),
directorul Casei de Cultură, Alex Feraru (...poate intelectual, poate
cămătar...)...
Radu Costin era invitat la ”masa ștabilor”, cu
prilejuri oficiale GRANDIOASE (...precum
erau ”apoteozele sacralizante”, la păgâni !), de exemplu, la...”Zilele
Berii” (...căci ”Zilele Cunoașterii de Sine”...nu mai
erau, demult, ”la modă”...!), nu pentru că era interesat, cineva din localitate,
de istorio-arheologie (”Radu Costin era cumva în plus”), ci
pentru că...”făcea parte din peisajul politic al orașului, DĂDEA BINE LA IMAGINE”...!
...Firește că intelectualii (cu ghilimele ori ba) ai
localității, Radu Costin și Alex Feraru, după ce s-a demonstrat că Radu Costin
avea dreptate (iar nu era doar un monomaniac, obsedat de ruine...), și LOCALITATEA/CASTRU ROMAN este
descoperită !) sunt asasinați, în finalul romanului, din motive deloc legate
de...intelect : ”Spre marea surpriză a celor doi polițiști, în situl arheologic se aflau
două cadavre. Au recunoscut ca fiind ale directorului și ale pensionarului, pe
jumătate acoperite cu două table metalice, luate din șantierul în lucru. [...]
Din informațiile noastre, rezultă că cei doi au fost împușcați de persoane
necunoscute momentan, cu arme de vânătoare. Au fost trase cinci cartușe, cei
doi fiind atinși de proiectilele din armele de vânătoare. [...] În Vadu Ars, se
discută de o revanșă politică, mai ales după evenimentul de la Casa de Cultură,
când fostul primar s-a angajat într-o altercație cu alte persoane din zonă
[...]. Alte persoane susțin că a fost o revanșă economică, deoarece directorul
Casei de Cultură, acum decedat, ar fi împrumutat mai multe persoane din Valea
Rea cu bani, făcând camătă, iar acestea nu ar fi restituit banii împrumutați,
la termen, iar presiunile făcute asupra lor au determinat riposta criminală.
[...] Nu se știe de ce a fost împușcat profesorul Radu Costin, el fiind o
persoană retrasă, preocupat mai mult de cultură și istorie locală, decât de
afaceri politice, sau cămătărie[...].”
Cum ”de ce a fost împușcat profesorul Radu Costin”
?
Păi, după ce-și făcuseră programul, cu el, la ”Zilele
Berii”, unde ” dădea bine la imagine” - și mai acoperise
scandalul morții celor ”cinci bebeluși din șapte, decedați subit la
maternitatea din VADUL ARS”, cu supra-evenimentul unui soi de SIMPOZION-TRĂSNET
(cu un invitat-profesor din SUA!), despre ”istoria locală” și ”tăblițele
de lut de la Tărtăria” (mai vechi decât scrisul sumerian, egiptean etc.
cu cel puțin 1.000 de ani ! – descoperire făcută de storicul [a]român, Nicolae
Vlassa, în anul 1961 !) și despre ”cultura Turdaș”/cu Câmpul Pâinii (existând posibilitatea
ca, ÎN SPAȚIUL CARPATO-DANUBIAN - ...și
nu aiurea, ”cai verzi, pe pereți”! -
”să
se fi inventat scrisul”) – după ce atrăsese atenția asupra RITMICELOR MIGRAȚII UMANE, din istoria
lumii eurasiatice (”Migranți, și atunci, și acum !” – p. 217 – în definitiv, ÎNTREGUL actual roman colcăie de o
migrație gravă : MIGRAȚIA OARBĂ A CĂRNII,
SPRE AMURGUL EI DEFINITIV !!!... - ...la care Migrație se adaugă, AZI,
în mod misterioso-secret, monstruos și revoltător, o MIGRAȚIE A ASIEI MUSULMANO-MOZAICE, invadând Europa, pe
nesimțite, lent, dar neîntâlnind nicio stavilă, nici guvernamental-politică,
nici religioasă, nici militaro-polițienească – EUROPA, cea păstrată, 2.000 de ani, CREȘTINĂ, prin milioane de jertfe umane – cu precădere, DACO-VALAHE ! - ...acum, ESTE ÎN CURS DE ISLAMIZARE...!!!) - ei
bine, după tot acest torent informaționalo-senzațional, care putea ascunde și
scandaluri mai mari decât acela despre... ”cinci bebeluși din șapte, decedați subit la
maternitate” – Radu Costin nu mai avea ce să caute în centrul Scenei Terestrelor Afaceri SACRE...!!!
”Să vină LICHIDATORII! Faceți CURAT, pe toți
dracii !”
...Încă de la început, remarcăm că :
1-Majoritatea
finalurilor de capitol, ale cărții lui CONSTANTIN STANCU, situează VADUL ARS sub semnul SERII/NOPȚII-TÂRZIULUI - dublat de un ”SOMN-ÎNCHISOARE”: ”Simțea
întunericul serii ca pe o prezență, o rețea care o prindea, și pe ea, în marele
dans al timpului” (p. 79) ; ”În
noaptea aceea, Jude a dormit profund” (p. 88) ; ”În noaptea aceea, Ana a dormit
profund, un somn greu, fără ieșire. Un cocon a învăluit-o, nevăzut, din fire
transparent, calde. Lumea se năștea, din nou, în viața ei” (p. 102) ; ”noaptea
sosea cu multe surprize, pentru mulți oameni in localitate[...]. Timpul se
scursese undeva, după dealurile de la marginea Vadului Ars” (p. 116-117); ”era târziu și timpul nu mai avea
importanță, pentru Radu Costin, era târziu și sufletul lui tânjea după o stare
pe care nu o putea defini” (p. 132) ; ”seara aceea a fost o seară
special, narațiunile s-au topit în lacrimile bărbatului, timpul a explodat în
mintea lor” (p. 179); ”bărbatul a căzut într-un somn negru, fără
ieșire, greu, de plumb, ca în adâncul lumilor” (p. 189) ; ”nu
mai auzi lătratul câinilor, care spărgea întunericul din zona aceea de lume.
Cerul se deschidea peste lume, ca un vultur făcut din mai multe stele
depărtate, din lumini și ÎNTUNERIC CU GHEARE” (p. 195 – viziunea ”ÎNTUNERIC
CU GHEARE” o are Ana Nor, după ce Radu Cosmin, simțindu-și moartea
aproape, îi încredințează TREI COSONI DE
AUR DACIC – ”Au imprimat pe ele/monede UN VULTUR CU O COROANĂ ÎN GHEARE și numele
regelui” - iar Ana Nor interpretează darul profesorului Radu Costin, în
modul anti-spriritual, al epocii ei : ”Aurul înseamnă PUTERE, MULTĂ PUTERE! Poate e
și acesta un semn pentru mine, cine știe ?” – cf. p. 195).
Tot SEARA/NOAPTEA
se produce ÎNJUNGHIEREA, de către
Ioan Jude, a CĂPRIOAREI NEVINOVATE (lovite
de MAȘINA LUI – p. 49), tot NOAPTEA sunt asasinați cei doi
intelectuali ai localității...tot NOAPTEA,
Bill Zugravul leșină, lovit de o boală, luată în timpul unui turneu în AFRICA... - ...altă ”migrație
oarbă, misterioasă, imbecilă, a CĂRNII”...!).
2- De-a
lungul cărții, multe capitole au, ca final, ”UN SEMN” funest, care
trimite la fatalitate, la negarea spiritualității și la violența oarbă: păsări se lovesc de
geamul/balconul locuințelor personajelor (”I s-a părut că O PASĂRE s-a izbit de ceva
din balcon. A FOST O ILUZIE, UN SEMN”
– p. 16 – Ana Nor o va ajuta, prin Nick Turcu, de la un azil din Londra, pe Maria VRABIE, să-și facă o altă viață,
de om cât de cât normal...după calvarul/coșmarul prostituției silite...; după
care îi va ”prelua” și pe John Brock-prizonierul
din Nigeria, și pe ILIE-CEL-FĂRĂ-NUME...
- ...lăsându-i, la Londra, tot în seama ajutorului dat de Nick/Nicolae Turcu, românul cel
atotgeneros, de la azil...), sau de parbrizul autoturismelor-închisori : ”O
pasăre s-a izbit de parbrizul autovehiculului. Gigi a tresărit, e un semn,
gândea. Un semn...Apăsă pedala de accelerație și se concentră la drum”
– p. 25), bondari se strivesc de fereastra camerelor-închisori (”Auzi
cum un bondar se izbise de fereastră. Pe sticlă a rămas o pată maronie, pe
locul impactului, soarta marcase evenimentul. O pată maronie, nimic în plus,
nimic în minus” – p. 109 – ”semnul” i se arată lui Ioan Jude,
după ce-l îndepărtează, politicos, dar extrem de plictisit și iresponsabil, pe profesorul
Costin, venit să-i dezvăluie comorile
lui scriptice : ”Timpul trece repede, eu vă mulțumesc pentru vizită, vă doresc să găsiți
editorul care să vă ajute, merită. TOTUL ESTE AFACERE, ÎN FINAL” – p.
109)...CĂPRIOARA CRISTICĂ se lovește
de mașina lui Ion Ardelean, ale cărui gesturi, din acest moment, sunt similare
cu ale unui criminal profesionist : ”Ardelean se duse în portbagaj, scoase un
cuțit serios, înjunghie căprioara, o puse în portbagaj. Se uită dacă-l vede
cineva, era pe înserat, la ora aceea nu era nimeni, nu l-a văzut vreun
trecător. Ajuns acasă, se comport discret, le atrase atenția celor din familie să
tacă, nu e cazul de tămbălău. După toate acestea, se spălă pe mâini și se
pregăti de culcare. Nu mai servi cina, nu comentă nimic. [...] Întins pe pat,
își simți mâinile, erau curate, pielea aspră. De om muncit” - p. 49 –
de fapt, în paralel, dublul său semantic, Ioan Jude, se pregătește să-l
asasineze, moral, întâi – pe profesorul Radu Cosmin, respingându-i orice
ajutor, pentru publicarea antologiei de folclor, a versurilor celor
martirizați, Stalinist, în închisori...precum și a materialului
profesorului-prieten, Mircea Neagu, despre DACI...
...În ciuda ”semnelor”, demenții lumii acesteia ”APĂSĂ
PEDALA DE ACCELERAȚIE” - și-și continuă Drumul-spre/în-Infern.
Pare că nimeni nu cunoaște cuvântul/sintagma,
lansat/ă de Mircea Neagu și preluată, testamentar, de profesorul Radu Costin
(ulterior, victimă a unui accident cerebral, pentru ca, în final, să devină CADAVRU-SADEA, prin...”voință/decizie
umană”, la șantierul arheologic, din Valea Rea : ”VIAȚA-CA-MISIUNE”. ”MISIUNE”...auzi
vorbă ! Hm...față de cine și...de ce ?
Radu Costin-Prezentul,
geamăn semantic (...suplinitor și complinitor/complementar, din punct de vedere
spiritual !) cu Mircea Neagu-Absentul,
TOCMAI pentru că știe semnificațiile
adânc-spirituale ale VIEȚII (deci,
și-a cunoscut, timp de o viață de om, MISIUNEA!)
– ”era
împăcat cu sine, cu lumea, cu Dumnezeu” – iar moartea și-o prevede, cu
o seninătate de-a dreptul mioritică...încercând s-o inițieze și pe Ana Nor, în MAREA TAINĂ COSMICĂ, prin cei TREI COSONI DE AUR. AUR SPIRITUAL!
Dar de unde înțelegere superioară, la o femeie
despre care însuși iubitul ei, Toma Bucur, sesizează
că poartă un blestem onomastic. Toma Bucur își zice, ”privind, prin hubloul avionului, norii: Ana
NOR! CE NUME, PESTE EUROPA !”
(p. 44). Adică, al naibii ce bine seamănă amanta lui, prin
nume/onomastică (și fire!), cu...”cețurile Uniunii Europene”...!!!
Toma Bucur...un scriitoraș de mâna a 14-a, un
prostituat al scrisului, un mâzgâlici conștiincios, avid după câștiguri extrem
de facile și toxice (”Poveștile sale prindeau, aventurile aveau un
scop precis, un public grăbit și curios : bătălii, misterele Egiptului, aventuri
în junglă, aventuri în marile orașe, printre autovehicule și gangsteri, femei
frumoase evadate de la Hollywood, parașutiști, submarine [...]” – p. 42)
– Toma Bucur, care știe, cu luciditate, ce ZERO
ENORM este viața lui...și că ”norocul” lui constă, de fapt, în imbecilitatea
analfabetă și lipsită de gustul Frumosului, a întregii Gloate Terestre ! - ...în primul rând Gloata Locală, maimuțărind Gloata/Plebea Anglo-Saxonă (”Am
avut noroc, acum apar și în format electronic. Editura s-a ocupat de toate, LIMBA
ENGLEZĂ E DE CIRCULAȚIE...”) – are, totuși, INSTINCTUL STABILITĂȚII. Lui este greu să credem că-i vor apărea,
în vis, tăblițele indicatoare ale
țărilor perindate, inutil și steril, cum apar ele în visul ”de înec”, al amantei sale, Ana Nor,
când aceasta vede, pe fundul apei în care e gata să se înece (...în vis,
firește...!), ”tăblițe roșii, pe care scria, cu litere albe, tot felul de nume”
[...]: ”France, Germany, Osterreich, Hungary, Ro...” (p. 98) - și tot
nulitatea de Toma Bucur îi reproșează, cu suficient bun-simț, amantei sale, că,
după ce a migrat în Anglia, apoi s-a întors în România, acum, din nou,
migrează, pentru fundul unor babe, în Germania... : ”Iar pleci, migrezi spre zări mai
bune ? Așa, fără bagaje ? MIGREZI FĂRĂ BAGAJE ?” – pentru că, în definitiv,
BAGAJELE rezumă și substituie
simbolic, într-un fel, CASA pe care
ai părăsit-o/o părăsești, și, într-o oarecare măsură, BAGAJELE fac un angajament mut (și, deseori, probabil-posibil... - ...și, uneori, REAL...!) : ANGAJAMENTUL
REÎNTOARCERII LA ORIGINE...la CĂMINUL/CASA/SPAȚIUL
ORIGINAR. Or, gândul ”întoarcerii la VATRĂ”, pe care,
uneori, și-l repetă Ana Nor – este doar o PRETENȚIE-CONVENȚIE,
fără nicio acoperire, nicicând ! EA,
Ana Nor, este destructurată interior chiar de la fire...chiar de la onomastică
! EI, Anei Nor, îi va fi pururi
străină MAREA TAINĂ A MISIUNII...!!!
...Dacă n-a înțeles TAINA nici măcar...celebrul mason Eugen Caravani (p. 162)... : ”un
autor interesant, Dosarul vitraliilor a apărut, simultan, în mai multe țări,
totul gestionat de edituri mastodont, a apărut în 38 de țări simultan, a rupt
GURA TÂRGULUI”...adică, mason-mason, dar tot pentru ”TÂRG/TÂRGUIALĂ/BANI”
lucra și-și prăpădea viața...tot PLEBEI
SPURCATE/”ÎNVENINATE” își dăruia,
steril și inutil, energiile...!!!
...”ARS” ar trebui să însemne ”INIȚIAT/TRECUT
PRIN PROBA SUPREMĂ A FOCULUI”. Din păcate, din punct de vedere simbolistic,
Vadul ARS își preia semnificația
ontologică de la localitatea geamănă : VALEA REA...!
Romanul lui CONSTANTIN
STANCU ar trebui pus sub motto-ul înțelepciunii platoniciene : ”ÎN
VREMURI DE DEZBINARE/VRAJBĂ/CERTURI, UN OM CREDINCIOS VALOREAZĂ CÂT GREUTATEA
LUI ÎN AUR” (p. 102). Firește, și aurul
platonician ascunde, în semantica sa, tot Duhul Divin. Iar nu PUTEREA
OARBĂ A CĂRNII-HOIT... - ...”hoit” fără...preaviz !!!...”hoit”
care nici nu știe că-i hoit, și, în
virtutea inerției, se mișcă... : MIGREAZĂ !!!
În afară de Radu Costin/Mircea Neagu, în România ”sfâșiată
de capitalism” (”Nu mai exista amabilitate între cei din Vadu
Ars, capitalismul îi provoca pe toți, SFÂȘIA RELAȚIILE DINTRE OAMENI” –
p. 156 – ...adică, IISUS HRISTOS este
răstignit fără niciun răgaz...) - toți își înțeleg rostul doar prin latura,
sinucigaș-funebră, a BANULUI/AFACERE
: ”Cele
mai sigure afaceri sunt FALIMENTELE, DEȘEURILE, ÎNMORMÂNTĂRILE, SĂNĂTATEA,
GUNOIUL, CĂ NE SUFOCĂM” (s.n.) – definește, instinctiv, capitalismul, (...tocmai
el, un promotor, vremelnic..., al capitalismului
funest !), Ioan Jude (p. 46) – afară de IOAN HORA, ”omul de la centrul creștin” (p. 80).
Este singurul care nu doar că judecă extrem de lucid, atât CRIMA capitalismului, cât și CATASTROFA
SPIRITUALĂ, care însoțește goana oarbă, infernală, a lăcomiei, egoismului, a
iresponsabilității CAPITALISMULUI : ELECTRONICA ! - ci vede și crede ÎN LUMEA DE DINCOLO DE CATASTROFĂ !
În primul rând, Ioan Hora știe ce rol/rost imens,
vital, are, pentru orice comunitate umană, educația (...la Capetown, pe
frontispiciul Universității : ”Dacă vrei să distrugi o națiune, distruge-i,
în primul rând, sistemul de educație...”) : ”Știi (îi zice Hora lui
Jude), am urmărit câte ceva pe Internet, am văzut o prelegere a unui profesor
universitar, care explica de ce oamenii greșesc când le dau copiilor liber la
calculatoare, la tablete, la celulare : li se tocește creierul, nu se mai dezvoltă
o parte din creier și au probleme [...] . Înțelegi de ce se înmulțește
violența, de ce apar violurile, de ce divorțuri mai multe? De ce oamenii nu mai
pot comunica direct, nu se mai pot ierta. Au devenit reci, nu mai pot lega
relații între ei, violența e limbajul vremurilor...Apoi, unii pleacă în
străinătate, la muncă. Copiii rămân acasă, plonjează în lumea virtuală, cu
capcanele ei, creierul lor o ia razna. [...] Lumi în schimbare, rupturi între
generații, ființa umană este afectată. [...] PENTRU MINTEA OAMENILOR S-AU DAT
BĂTĂLII MARI, ACESTA A FOST RĂZBOIUL RĂZBOAIELOR...[...] Acolo
unde apare averea, apar și cei care o
toacă, e idolatrie. Oamenii se pierd în fața idolilor, ca în fața unei femei
frumoase, sunt atrași, apoi ea, femeia, nu oferă nimic. E goală pe dinăuntru.
Nu e pus nimic în suflet, natura a dat, omul a luat de-a gata, nu-i pasă.
Idolii sunt mulți, în vremurile astea...”.
Ioan Hora este vizionar, crede, cu o CONVINGERE SACRALĂ/SACRALIZANTĂ, în SCHIMBAREA LUMII :
” (...) Epoca se schimbă, planeta spirituală se
schimbă. E o schimbare de lume. Starea noastră spirituală modifică echilibrul
în univers. [...] Nu suntem rupți de întreg, ne rostogolim spre finalul unei
perioade. [...] Va veni vremea în care miezul Pământului, adică miezul interior
și cel exterior, se vor roti în sens invers. Se reia un alt ciclu, înțelegi ?
Polii planetari se vor inversa, Polul Nord va deveni Polul Sud, schimbări mari,
ciclu. [...] Pământul va avea o altă rezonanță și asta schimbă totul !
Structura lumii va fi alta. Vibrația Pământului va fi alta. Așa se schimbă
vremurile, pe nesimțite, în fracțiuni de secundă, nici nu vom ști ce se
petrece...Așa trebuie să ne schimbăm și noi. Schimbarea face parte din marile
cicluri. Tot ce a poluat Pământul, pesticide, alte toxine, materiale create
artificial, chiar nucleare, se vor rupe, vibrația Pământului va modifica mediul
în care trăim acum, noi vom fi alții. [...] Eliberează-te de limitele actuale.
Iartă-te pe tine, înțelegi ? IERTAREA...[...] Va apărea o nouă stare a conștiinței,
dar, până atunci, iartă-te, iartă pe alții, rupe limitele...” Jude
spune : ”Poate am să mă rog mai mult...” La care orbecăială și neputință
spiritual-intelectuală, Ioan Hora răspunde: ”AR TREBUI SĂ ÎNLOCUIEȘTI RĂUL CARE TE
MACINĂ, CU BINELE – CĂ AI POSIBILITATEA SĂ-L FACI. Tu ai un rol important, în
mediul acesta, poți face bine [...]. Dumnezeu nu rămâne dator niciodată, el
plătește cel mai corect. Nu realizăm modalitățile prin care se achită, dar o
face, dublu față de oameni...” - p. 87.
Ioan Jude întrevede, totuși, câte ceva, DIN LUMEA SPIRITUALĂ, acum, după întâlnirea (...prevăzută doar ca
discretă spovedanie/confesiune...), cu Ioan Hora, ”omul de la centrul creștin”
: ”<<Suntem în trecere, așadar>> - își zicea Jude, întors acasă. [...]. Unele
nopți, la Vadul Ars, erau altfel. Se simțea o dorință de schimbare. Oamenii
încep să privească în interiorul lor, pentru a declanșa energii noi, de
vindecare, de relaxare, de a cunoaște mai mult. Ioan Jude era și el prins în valurile acestea, când pe creste,
când pe văi... LUMINA POATE STRĂLUCI
ÎN UMBRA CĂRNII ”.
Există, în aceste gânduri, ale unui Jude (confesat
și re-inițiat, întru creștinismul
profund...abisal și luminător
!), din nefericire, doar EXPRESIA
NĂDĂJDUIRII (pentru con-cetățenii lui...) – nu și a unei...”realități-REALE”...”de pe
teren”...!
...Din păcate, doar Ioan Jude, prin Ioan Hora, se
schimbă, parțial, la nivel spiritual (a se vedea atenția AUTENTICĂ, a lui Jude, la discuțiile de la simpozionul
despre ”istoria locală”, despre ”istoria scrisului”. Ceilalți participanți, în frunte cu
primarii (foști și prezenți!) SE PĂRUIESC DE MAMA FOCULUI, înafara sălii de
ședințe, pe care au părăsit-o, ”repede și
degrabă”, din...răs-plictiseală !!!
...Dar trebuie să fii cu adevărat credincios, într-o
ENTITATE DIVINĂ, pentru a sesiza și
a contribui la SCHIMBAREA LUMII! Nu
ajunge să crezi, DOAR teoretic...ci trebuie SĂ TE ȘI ANGAJEZI, ACTIV ȘI FĂRĂ DE RĂGAZ,
ÎNTRU CREDINȚĂ – în mod practic și TOTAL
responsabil (precum Nick Turcu, de
la Londra, sau Ioan Hora, din
România...), ÎNTRU CONSTANȚA BĂTĂLIEI
SPIRITUALE !!!
”Ana se rugă în liniște, privi prin cameră,
apoi se ridică HOTĂRÂTĂ (s.n.), de pe scaunul de la birou.
Dumnezeu răspundea dorințelor ei cu
minuni
”.
...Hotărâtă să...CE ???!!!
Tocmai ea, care este impotentă spiritual, la nivelul
CREDINȚEI-CA-AXĂ-DE- STABILITATE-SPIRITUALĂ, în jurul căreia se țes
lumile, își închipuie că e demnă de...”minuni”.
Nu. ”Migratorii fără bagaje” sunt ”înțărcați”
(sau : ”AUTO-înțărcați” !), din start, de la orice MINUNI (divine, adică, REALE!). Evident, nu și de la ILUZII...
Ana este NOR.
Este blestemată, dimpreună cu noi, toți, ceilalți ”NORI”, la iluzionare satanică, la sterilitate eternă !!!
ACESTA este,
probabil, principalul mesaj al cărții de
excepție (...carte care fojgăie, de altfel, la toate palierele ei semantice,
de tot felul de MESAJE INTUITE/INTUIBILE,
SUBLIMINALE, [CVASI-]APOCALIPTICE !!!), ”MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE” – carte
scrisă de un scriitor de excepție,
prin stabilitatea, demnă de toată admirația noastră, a PRINCIPIILOR SALE MORAL-SPIRITUALE...
...Și ESTETICE...!!!
...Există, oare, vreo speranță-de-continuitate ÎNTRU RE-LUAREA ATITUDINII SPIRITUALE, de
către o OMENIRE (...invadată, cumplit, ca de un POJAR/INCENDIU sau de UN NOU
CATACLISM DILUVIAL !) de către IDOLII BANULUI ȘI/SAU DE TOȚI IDOLII CEILALȚI,
OBEDIENȚI LUI, sau : există O
SPERANȚĂ de METANOIA PAULINICĂ,
în toată această MOCIRLĂ
INFERNAL-APOCALIPTICĂ, COMPLET IDOLATRĂ, întru josnicia MATERIEI
UCIGAȘ-SINUCIGAȘE, prin BANI/AFACERI ! – ...între IDOLII PLUTONICI, MAXIM
ACTIVAȚI, ÎNTRU VIOLENȚA (AUTO-)DISTRUGERII, DE CĂTRE IMPOTENȚA/STERILITATEA
NOASTRĂ SPIRITUALĂ... - ...MOCIRLĂ în care se blochează/îneacă (precum Ana
Nor-Crina) orice încercare/plănuire, orice auto-iluzionare, de METANOIA PAULINICĂ
?!
...Întrebați-l, să vă dezlege TORTURANTELE ENIGME, doar pe Creștinul
Ocult - IOAN HORA !
prof. dr. Adrian Botez
[1] - Constantin STANCU, ”Migranți fără bagaje” (Cartea se dedică soției Rodica, pentru
dragostea ei constantă), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2019.
[2] - ”Tragicul Ilie Talan, iubitorul de dreptate şi de raţionalitate cosmică,
sfârşind zdrobit de pământul-Mamă Geea,
în pântecul căreia a intrat toată UZINA-MAMELĂ
VITALĂ A LUMII, de unde se „alăptează”
şi „drepţii”-antecesorii „revoluţionari”, care vor/voiau să
păstreze un echilibru cosmic, fie şi relativ, prin
retehnologizarea/reorientarea existenţială a uzinei-lume... – dar şi „ne-drepţii”,
adică aceia care fură tot fierul uzinei, pentru a-l preface în bani rapid
câştigaţi...ucigând SURSA VIEŢII-UZINA!
- ...neţinând cont, fireşte, că, de fapt, prin „fierul vechi” (în care au lăsat să se prăbuşească mama-uzină), adică prin fierul corupt de exerciţiul infernal
milenar, se integrează, perfect, în „derdeluşul”
fatal al lui Kali Yuga, Vârsta Neagră...ultima
etapă involutiv-umană, extrem de scurtă, care duce la dispariţie lumea...”noua lume”, transformată într-o „pasăre-personaj Dodo”!”. Constanța
spirituală a lui ILIE TALAN (cel
asasinat tainic, precum jertfa mioriticului AL TREILEA CIOBAN – CIOBANUL ETERNITĂȚILOR DIVINE! - era
exact opusul in-constanței funciare, a iubitei sale himerice, Ana NOR - și îi dă dreptul să devină...PECETEA COBOLZILOR, PENTRU ȘTIINȚA LUMII
ADÂNCI : „Trupul lui a mai stat pe pământ,
inert, fără viaţă, mai multe ore – l-a încălzit soarele, păsările au zburat
peste el, MINERALELE DIN PĂMÂNT I-AU PRIMIT SUFLETUL...La Vadul Ars era un
singur anotimp...” (cf. p. 158).
Comentarii
RĂSPUNSUL MEU NU E MARE,
DOAR O SCURTĂ CUGETARE
~*~
A ieșit din crugul lumii
Fără -chiar- a fi chemat,
Precum au povestit unii:
Urechea nu m-a-nșelat !
Din zări ori din ,,paviment”
O ființă prea bizară,
Care ne privea atent
Și mustea din neant a... ,,zară''...
Încercând să iau aminte
Lecții, sfaturi și percepte,
Coborâră sfaturi sfinte !
Dar Satan urcă în trepte:
Întâi coarnele... 'nainte,
Împungând legile drepte !
~*~
MELANIA RUSU-CARAGIOIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu