Inima ta m-a
găsit
~*~
Ai nevoie de o
lume
ce se naşte în
fiecare clipă,
vibrează-n tine
cu tot ce are-n ea,
te-aşezi, o
priveşti, asculţi tot,
o lume ce parcă
prinde viaţă,
conturul
caselor, linia cerului,
cupola
bisericii.
Ai îmbrăţişat fiecare
om,
ai trecut pe
fiecare stradă
cu gândul că
eşti, acolo,
în istoria ei
şi fiecare pas
a fost o
mulţumire
adresată
iubirii care te poartă.
Ai intrat în
fiecare inimă
şi i-ai simţit
bătaia,
ai spus o
rugăciune lumii întregi
şi-ai înţeles
că eşti în mine.
Inima ta m-a
găsit!
Acum nu mai
sunt doar a mea,
ci şi a ta,
acum vezi cu
ochii mei.
Oriunde mergi
sunt cu tine.
Sunt şi nu sunt
cea pe care-o ştii,
sunt cea care
devin prin tot ce vei mai fi.
De ce e nevoie
de doi într-o poveste
care s-atingă
simţirea potirului sacru,
asemeni
curgerii mele în tine?
Cine e-n
spatele acestor cuvinte
şi-a gândurilor
nerostite,
înspre ce
ne-ndreptăm?
Treaptă a
dorinţei neostoite
- trepidaţie şi
exaltare -,
cum poţi avea
mai mult
dacă nu-ţi
doreşti
să ai şi să
ştii mai mult?
Cumva trăieşti,
ca o nălucă,
undeva, în
inima mea,
ai ajuns în
faţa iubirii mele.
Prin mine curge
acel zbor cu viaţa,
acolo unde
lumea
s-a aprins în
noi şi prin noi.
În clipa când
te-am luat de mână,
prin razele de
lumină,
clipele s-au
scris irevocabil.
Nu ştiai cum
este
să te vezi în
oglinda mea.
~*~
7 aprilie 2014
IRINA LUCIA
MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu