CALAUZA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca aceia care s-au abatut
din drumul cel bun si s-au ratacit îsi cauta o calauza, care i-ar putea povatui
pe calea cea dreapta si i-ar duce pâna la locul unde ar voi sa ajunga. Aceasta
întâmplare, care se repeta atât de des cu cei ce vietuiesc în lume, te învata
ca asemenea ne-am ratacit noi toti când, urmând sfatul duhului celui viclean,
am facut neascultare de Dumnezeu si, departându-ne de patria noastra – Cerul,
pentru care am fost ziditi de Dumnezeul nostru –, hoinarim prin pustiul acestei
lumi, întocmai dupa cum graieste si Prorocul: „Toti ca niste oi ne-am ratacit;
fiecare din calea lui s-a abatut” (Isaia, 53, 6). Si Sfântul David asemenea se
roaga: „Ratacit-am ca o oaie pierduta, cauta pe robul Tau” (Psalmul 118, 176).
Iar de vreme ce noi, rataciti fiind, singuri nu vom putea ajunge nicidecum în
Patria cereasca, ni se cuvine sa ne cautam o calauza priceputa într-o astfel de
lucrare însemnata si trebuincioasa, despre care s-a zis: „un lucru trebuieste”
(Luca 10, 42). În Evanghelie ni se arata o asemenea calauza iscusita si
preaînteleapta: Iisus, Fiul lui Dumnezeu, despre Care Tatal ne spune din
Ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am binevoit; de Acesta sa
ascultati!” (Matei 17, 5). Altfel zis: „Eu vi L-am trimis pe El – Învatator,
Povatuitor si Calauza. De vreti sa veniti la Mine si sa primiti Împaratia
cereasca – cea pe care ati pierdut-o –, «de Acesta sa ascultati» si sa luati
aminte la cele ce va învata El”. Dar si Domnul Însusi ne vorbeste despre Sine:
„Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine”
(Ioan 14, 6). Daca nu vrem, iubite crestine, sa ne ratacim pâna în sfârsit si
sa ramânem în veci robi ai diavolului, ci mai cu seama voim sa venim la
Dumnezeu si sa primim viata vesnica, pentru care am fost chemati si renascuti
prin scaldatoarea Botezului, atunci neîndoielnic trebuie sa ne încredintam Lui
pe noi însine, sa ne tinem de El cu dragoste si cu credinta, sa ascultam sfânta
si dreapta Sa învatatura, sa mergem pe urmele Lui si sa urmam întocmai pilda
curata a vietuirii Sale neprihanite. Fie ca smerenia Lui sa surpe mândria
noastra; rabdarea Lui sa ne înfrâneze mânia; blândetea Lui sa izgoneasca
rautatea si dorinta noastra de razbunare; saracia Lui sa ne întoarca de la
iubirea de argint, de la lacomie si de la rapire; dragostea Lui sa stârpeasca
pizma si ura noastra; sfintenia Lui sa ne învete a iubi curatia sufletului si a
trupului. Întreaga Lui viata sfânta si dumnezeiasca sa ne fie noua chip de
îndreptare a naravurilor noastre celor rele cu care ne-am nascut din Adamul cel
vechi. Urmându-I, prin El si noua ni se va deschide calea, adevarul si viata
vesnica! Urmând Lui, nu ne vom abate din calea cea dreapta, ci vom ajunge în
Patria cea mult râvnita si în casa Tatalui ceresc, unde „multe locasuri sunt”
(Ioan 14, 2). Aceasta cale, preaiubite crestine, este smerita si umilincioasa,
însa îi duce spre înaltul Cerului pe cei care pasesc pe ea. Pe acest drum sa
mergi de voiesti sa ajungi în Patria cereasca si nu vei rataci în prapastiile
iadului!
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 83.
ATINGEREA ADEVARULUI
Arhimandritul Sofronie Saharov
Atingerea adevarului cere mult
mai mult efort decât e nevoie pentru a dobândi o cultura practica si
stiintifica. Nici lectura unui mare numar de carti, nici familiaritatea cu
istoria crestinismului, nici studiul diferitelor sisteme teologice nu ne pot
duce la tinta noastra, daca nu ne vom alipi în mod continuu si pâna la capat de
poruncile lui Hristos.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac.
Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 128
ARIPILE PASARII
Sfantul Paisie Aghioritul
Pasarile au
aripi ca sa evite cursele, iar noi oamenii cugetul, ca sa evitam pacatele si sa
urcam la tronul lui Dumnezeu. Sa alungati cugetele rele pe care le aduce
diavolul! Sa nu le dati importanta, ci sa le aruncati în spate.
Sfantul
Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed.
Egumenita, Galati, 2009, p. 133
SALCIA PLANGATOARE
Parintele Ilie Cleopa
Daca vedem
pe unii din arbori ca dupa taiere nu mai odraslesc din radacini, sa ne aducem
aminte de cele scrise: „Fie zilele lui putine si într-un neam sa se stinga
numele lui” (Psalm 108, 7, 12). Si daca vedem unii arbori ca au lemnul lor
foarte tare, precum este stejarul, despre care se vorbeste ca ar fi unul din
cele mai tari lemne de pe fata pamântului, cum sunt si alti arbori ca: tisa,
cornul, cedrul, abanosul, mahonul si altii de acest fel; iar altii, dimpotriva,
au firea lemnului lor foarte moale si rara precum sunt plopii, salciile cele
albe si galbene, rachitele si altele de acest fel, apoi si întru felurimea
acestora sa cautam cele spre folos noua, cugetând cum unii din oameni sunt
foarte tari la fire si barbatosi în toate, înca si cu inima prea aspra si cu
anevoie a se întoarce spre mila si milostivire, iar altii din fire sunt blânzi,
blajini si milostivi si foarte usor se întorc spre umilinta, plângere si
milostivire, catre toti cautându-si pacea si alinarea întru toate; la a caror
viata privind noi, ne aducem aminte de cuvântul Sfintei Scripturi care zice:
„Fericiti cei ce plâng ca aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4).
Parintele
Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed.
Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui
Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
VALURILE TURBATE
Sfantul Teofan Zavoratul
Lumea este
cu mult mai învolburata decât valurile turbate, si pacatele o tulbura mai rau
decât tulbura vântul marea. Uneori, când vânturile se ascund în tainitele lor,
apele marii sunt linistite, însa în lume se tulbura necontenit valurile
poftelor si vântul înselaciunii sufla în usile judecatorilor ei. Aproape e însa
ziua în care ea se va potoli... Fericit cel care si-a savârsit calea prin lumea
aceasta fara sa cada în cursele ei!
Sfantul
Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de
Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 125
RAMURA TAIATA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi o
ramura taiata din pom si uscata, care nu mai trebuieste la nimic decât la
ardere. Întelege de aici ca acela care prin trândavie si prin viata cea rea se
va desprinde de Hristos, Care „este vita cea adevarata”, nu doar ca nu va mai
putea aduce nici o roada, ci se va si usca întocmai ca mladita cea taiata; iar
astfel de mladite „se aduna si se arunca în foc si ard”, dupa cum El Însusi ne
învata (Ioan 15, 1-6). Prin aceasta esti povatuit sa te tii strâns de Dânsul
prin credinta si prin dragoste, sa te departezi de tot pacatul si sa te
alipesti numai de Hristos, facându-te asemenea Lui întru smerenie si întru
rabdare.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 74
I D E I L E
Sfantul Nectarie al Eghinei
Ideile se
disting ca sensibile si abstracte, în acord cu obiectele din care sunt deduse;
de asemenea, acestea se împart în: teoretice, morale si sentimentale; din
ideile abstracte se nasc: a) ideile teoretice, anume cele despre nemurire,
sfintenie, fericire s.a., b) ideile morale, cele ale dreptatii, virtutii,
evlaviei s.a., c) ideile sentimentale, cele ale frumosului, binelui,
adevarului, desavârsirii. Omul îsi rânduieste viata, actiunile, faptele în
raport cu aceste idei. Acordul cu aceste idei poarta numele de stare ideala si
subliniaza faptul ca fiinta care o respecta pe aceasta e spirituala, pe când
dezacordul fata de aceasta stare apartine realitatii imediate sau se afla sub
imperiul poftei si-l defineste pe adeptul acesteia drept o fiinta materiala; de
aceea si faptele si stiintele sunt cu adevarat stiinta si arta când au o
dimensiune ideala; daca sunt lipsite de aceasta sunt [pur si simplu niste]
experiente si munci pline de cazne, asa cum sunt activitatile animalelor, de
exemplu ale castorului, maimutei si ale celorlalte patrupede si pasari, a caror
viata se afla sub semnul realitatii imediate, adica supusa poftei si redusa la
materialitate si moarte.
Sfantul
Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr.
Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 70-71
PASAREA VEGHETOARE
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi o
pasare care, stând, se uita de jur împrejur, temându-se ca nu cumva sa fie
prinsa ori sagetata de catre cineva. Pilda aceasta te învata ca si tu sa fii cu
luare-aminte la cele ce te împresoara în lume, ferindu-te de mrejele diavolului
si de sagetile sale. Iar sagetile vrajmasului acestuia sunt: mândria, pizma,
iubirea de argint, lacomia, iutimea rautatii, necuratia si altele. El trage în
noi cu aceste sageti si îi raneste pe cei care nu sunt cu luare-aminte.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 70
LICOAREA DATATOARE DE VIATA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Taina
Sfântului Maslu este miere duhovniceasca, licoare datatoare de viata. Câta
bogatie datatoare de nadejde! Ce rugaciuni minunate! Un extras din întreaga
Evanghelie!
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 475
DOUA FELURI DE SEMINTE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Viata ta
sufleteasca se împarte în mod distinct în doua stari, între care exista o
profunda deosebire. O stare este aceea care înseamna pace, bucurie, inima larga
si deschisa; o alta e cea în care domina suferinta, spaima, iar sufletul se
simte în strâmtorare. Cea dintâi stare este rezultatul acordului desavârsit
dintre suflet si legile Creatorului. La originea celei de a doua stari sta
încalcarea sfintelor sale porunci. Pot observa si observ realmente cum începe o
stare sau alta. Presimt si pe una, si pe cealalta. Stiu ce se întâmpla
întotdeauna: daca stârpesti de la început samânta nascatoare de suferinta si
strâmtorare, stârpesti si roadele ei, adica suferinta si strâmtorarea
sufletului.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura,
Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 31
RIDICA OCHII TAI SPRE CER
Sfantul Teofan Zavoratul
Ridica ochii
tai spre cer când acesta, ca o oglinda curata, slavit lumineaza pamântul cu
stelele, si zi mirându-te: „Daca stelele lumineaza cu atâta slava, cu cât mai
mult Dreptii si Sfintii, care au facut voia lui Dumnezeu, vor straluci cu
lumina cea negraita a slavei mântuitoare în ceasul când va veni Domnul?”
Aducându-ti
aminte de acea înfricosatoare Venire, cutremura-te cu trupul si cu sufletul, si
spune-ti cu durere în inima: „Cum ma voi arata eu, pacatosul, în ceasul acela
cumplit? Cum ma voi înfatisa la tronul Judecatorului? Cum voi avea loc împreuna
cu cei desavârsiti eu, cel împrastiat? Sau cum voi sta eu, capra, de-a dreapta
lui Hristos împreuna cu oile? Sau cum ma voi arata eu, cel neroditor, în
soborul Sfintilor, care au facut aici roadele dreptatii?
Sfantul
Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de
Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 62-63
PETE PE O HAINA ALBA
Sfantul Teofan Zavoratul
Vedeti pete
pe o haina alba si simtiti cât este de neplacut si de trist sa întâlnesti asa
ceva. Retalmaciti astfel: cât de neplacut si de trist le este Domnului,
Îngerilor si Sfintilor sa vada petele pacatelor pe sufletele noastre, albite
prin crearea dupa chipul lui Dumnezeu, prin renasterea în baia Botezului si
prin spalarea în lacrimile pocaintei.
Sfantul
Teofan Zavoratul, Ce este viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?,
traducere de Elena Dulgheru, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 205
BOGATI SI SARACI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Dupa cum în
lumea în care traim aflam bogati si saraci, tot asa si în ordinea spirituala
exista saraci si bogati. Saracii cer de la bogati si de la cei cu dare de mâna
ajutor si nu se pot lipsi de el; în ordinea spirituala, saracii ar trebui sa
vina si sa ceara ajutor celor bogati sufleteste. Noi suntem cei saraci cu
sufletul, sfintii sunt cei bogati, care înca din aceasta viata au stralucit
prin credinta si prin evlavie. La dânsii trebuie sa alergam noi, saracii, sa le
cerem sa se roage pentru noi, sa ne ajute sa devenim curati ca pruncii, sa ne
învete întelepciunea duhovniceasca, sa putem învinge pacatul, sa-L iubim pe
Dumnezeu si pe aproapele. Rugati-va pentru mine, sfintilor, oameni ai lui
Dumnezeu, proorocilor, apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, cuviosilor,
dreptilor si toti sfintii, ca sa ma fac asemenea voua!
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 225.
COPACUL DOBORAT
Parintele Ilie Cleopa
Daca vedem
prin padurile si codrii cei mari vreun arbore cu mare vechime de ani, rasturnat
la pamânt de furtunile vremurilor cele mai puternice decât el, apoi si de la
acesta sa ne învatam a nu ne încrede în puterea noastra, nici în iscusinta cea
de multi ani, aducându-ne aminte de cele scrise, ca: „Cela ce se încrede în
sine, va cadea cadere jalnica” (Pilde 16, 18). Iar daca alti arbori uriasi
vedem putrezind prin codri si de multe ori cazuti la pamânt, si lânga acestia
zabovind cu gândirea asa sa zicem: Cum acesti arbori atâtea sute de ani traind
si atâtea vremi sub soare petrecând, acum zac aici putrezind si pamânt
facându-se, dar eu, care sunt „iarba si floarea câmpului” (Psalm 102, 15), în
aceasta viata prea scurta, cu cât mai neputincios si mai repede trecator sunt
în aceasta lume?
Parintele
Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed.
Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui
Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
KILOGRAMELE FATARNICIEI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Dupa cum
pietrele, sau bucatile de lemn, sau alte corpuri aruncate în sus cad inevitabil
pe pamânt sau în apa, în functie de locul de unde sunt aruncate, tot asa si
cuvintele rugaciunii ajung negresit la Dumnezeu daca sunt spuse din inima;
atunci când sunt spuse fatarnic, cad peste serpii întunericului, în oceanul
minciunii – diavolul – cel ce este tatal minciunii.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 116.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu