Proiectul de guvernare al generalului
Ion Antonescu
Ion Măldărescu
17 Februarie 2021
Profitând de
pandemia creată deliberat și de metamorfoza caruselului marilor puteri actuale:
China, S.U.A., Rusia, India, U.E. cu instrumentul ei N.A.T.O., astăzi se fac
alte jocuri la ruleta mondială. România, mai rău decât în 1940 - când, deși
sfârtecată, era Țară - are astăzi statut de Colonie Corporatistă sub Ocupație
Militară Străină (în continuare, C.C.O.M.S.). Dacă în septembrie 1940, la cârma
Țării se afla un Român patriot, dacă până în decembrie 1989 la cârma Țării se
afla un alt Român patriot - cu bunele și mai puțin bunele lor -, în februarie
2021 frâiele C.C.O.M.S. se află în mâna unor antiromâni: un președinte schior
excursionist alogen, un prim-ministru infractor, un președinte al unei camere
din arlament, pilangiu alogen cu mandolină, un șef al S.R.I. - alogen, un
bulibașă sanitar secretar de stat al pandaliei sanitare - alogen… o ceată de
incompetenți și penali (foarte mulți alogeni), ajungem la versurile
Luceafărului, etichetat de un alt alogen
antiromân „Cadavrul din debaraua românilor”: „Niște răi și niște fameni/ I-e
ruşine omenirii să vă zică vouă oamenii/ Şi această ciumă-n lume şi aceste
creaturi/ Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri/ Gloria neamului
nostru spre-a o face de ocară,/ Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău…
ţară!”
Supunem
atenției dumneavoastră discursul generalului Ion Antonescu rostit în Ședința
Consiliului de Miniștri din 7 Septembrie 1940, într-un alt moment de cumpănă
pentru Neam și Țară, imediat după părăsirea tronului de către Regele Carol al
II-lea (la 6 septembrie 1940, Carol al II-lea nu a abdicat, ci a cedat tronul
fiului său! - n.a.). Atunci, în anul 1940, ca și acum, în anul 2021 - deci la o
distanță de opt decenii - în România guvernează „legea-fără-de-lege”, haosul,
corupția, jaful, minciuna… Abuzurile se țineau lanț (ca și azi), iar drepturile
Nației erau călcate în picioare (ca și azi). Anul 1940, a fost anul rapturilor
teritoriale ale României Mari, autori
fiind marile puteri ale momentului Germania, Italia în acord cu U.R.S.S. și
criminalul Pact Hitler-Stalin - actual și astăzi și acordul tacit al S.U.A. și
Marii Britanii
Dacă în
1940, când Țara se afla în cleștele puternicilor lumii, discursul Românului Ion
Antonescu a pus degetul pe rana desfrâului, în februarie 2021
C.C.O.M.S.-România se află pe mâna unor descreierați și a ajuns de râsul
planetei. Vă propunem să parcurgeți discursul celui care la 1 iunie 1946 a fost
asasinat în Valea Piersicilor, la Jilava, pentru vina de a fi fost român-patriot.
Peste 43 de ani de la comiterea acelui asasinat-măcel, în sfânta zi a Nașterii
Mântuitorului, un alt român-patriot a fost pus în fața zidului de la
Târgoviște. Se pare că asta este soarta Românilor-Patrioți
Firesc, pe
parcursul celor opt decenii scurse de la discursul generalului Ion Antonescu
situația umanității - implicit a poporului român - societatea, tehnologia și
modul de viață s-au schimbat foarte mult, însă metehnele dăinuie ca un blestem
asupra celor care și-au ucis conducătorii. Actualii înșurubați în scaunele
celor trei palate dâmbovițene nu reprezintă interesele românilor, ci doar pe
ale lor și ale corporațiilor ale căror slugi prea-plecate sunt. Vă rog citiți
cu atenție discursul, analizați partea de actualitate a acestuia, fără a uita
că astăzi trăim în imperiul haosului.
Recentul
mesaj al ambasadorului Israelului la București, David Saranga (D.S.), prin care
acesta își exprimă opinia despre rolul mareșalului Ion Antonescu în istorie
urmează „pas cu pas” atitudinea fostului Gauleiter Helmut Klemm și a
zaharisitului său urmaș - Adrian Zuckerman - contravine prevederilor Convenției
de la Viena din 18 aprilie 1961 făcându-se vinovat de imixiune în treburile
interne ale României : „Am aflat cu stupoare și dezamăgire despre afirmațiile recente
referitoare la rolul jucat de mareşalul Ion Antonescu în istoria României.
Criminalii Holocaustului, dar și cei care sunt simpatizanți ai mareșalului Ion
Antonescu, ai Mișcării Legionare, ori cei care instigă la ură nu trebuie
tolerați de societate!”.
Fapt prea
puțin „cușer”și nici pe departe diplomatic, mesajul domnului ambasador David
Saranga „instigă la ură” (extras din mesaj - n.n.) și ignoră - premeditat sau
nu - declarațile a doi conaționali ai domniei sale la care adăugăm o succintă
precizare:
- evreul
Simon Peres - fost Președinte al statului Israel: „Nu vom uita niciodată că, în
cele mai negre perioade alei istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat
la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la
construirea acestui stat, dar şi-au păstrat şi identitatea şi cultura şi
dragostea pentru România” (București, 2010);
- evreul
pământean - Teșu Solomovici, care cunoaște mult mai bine Istoria României decât
domnul ambasador: „Într-un fel îi datorez viața aceluiași mareșal Ion Antonescu
și ca mine îi datorează lui Antonescu viața aproape toți evreii din vechiul
regat!”. (București, 2011).
- singurul
teatru evreiesc din Europa „Teatrul Barașeum”, înființat prin Decizia nr. 42181
din 8 septembrie 1940, a Ministerului Cultelor și Artelor, publicată în
Monitorul Oficial Partea I-a nr. 211 din 17 septembrie 1940, a funcționat pe
întreaga perioadă a regimul Antonescu, chiar și sub regimul legionar.
Ce ne oferă
anul 2021 ? Priviți peste ocean:: un infractor recidivist senil - care a furat
inclusiv din România - a ajuns șef la „Casa Albă”, iar molima „resetării”
mărșăluiește sub drapelul multicolor al curcubeului. De aceea, acum, la vreme
de bejanie, Maica România se întreabă trisă: „[…] Unde-i Ion, copilul meu/ Care
m-a iubit mereu/ Care nu s-a dus cu dușii/ Care s-a bătut cu rușii? […] Nu ni-i
fapta cât ni-i zisa,/ Dar istoria, proscrisa,/ Iarăși adevăr promis-a/ De la
Nistru pân' la Tisa... […]”. (Ion Măldărescu ART-EMIS).
Discursul generalului Ion Antonescu
în Ședința Consiliului de Miniștri din 7 Septembrie 1940
„Grija de țărani.
Când spun
grija pentru țărani - și fiecare din departamentele dvs. are legături cu
această țar - pentru că de acolo vine și energia și viața, și ei mor de foame,
atunci trebuie să vă preocupați de acest lucru, pentru a îmbunătăți starea
țărănimei. Vă rog să luați măsuri. Toate acestea, bine înțeles, se vor
transforma în instrucțiuni încet-încet, care își vor găsi loc în programul de
guvernământ care va apare într-o bună zi. Până atunci, însă, mașina Statului nu
trebuie să stea în loc. Dvs. trebuie să cunoașteți însă și punctul de vedere al
Generalului Antonescu.
Eu nu
centralizez, eu pedepsesc însă pe acela care trebuie să realizeze ceva și-mi
ascunde adevărata situație. Nu pot da altceva decât directive generale. Aceste
directive se execută cu energie, cu credință, inteligență și cinste. Nu vreau
ca la fiecare pas să fiu întrebat cum văd problema cutare și nu vreau ca nici
mai jos să se petreacă acest lucru.Datorită acestui lucru, probleme esențiale
rămân în suferință.
De exemplu,
Ministerul Sănătății nu a putut niciodată să facă o operă reală, deși multe
sunt racilele pe care trebuia să le repare, racile care au distrus aproape
Națiunea (sifilis, malarie, alcoolism, lipsa de hrană, etc.), pentru că nu știe
să se apere. În special alcoolismul face ravagii. Țăranul, tot ce câștigă,
risipește pe băutură. Vom lua în această privință măsuri ce vor îngrădi
posibilitățile de desfrâu ale Națiunei. Mă gândesc la ceea ce fac Englezii,
care nu lasă deschise cârciumile în orele de lucru, ci le lasă deschise fie
numai între 11-13, fie între 12-14 sau între 7-9 seara, restul timpului
cârciumile fiind închise. Este un sistem foarte bun care s-ar putea aplica și
la noi. În felul acesta se va forma o proprietate mijlocie, o clasă țărănească
mijlocie, de unde ies elite și care vor fi stâlpii de rezistență ai Țării.
Pentru cloroformizarea aceasta de la oraș, care va trebui reformată și care ne-a
dat pregătirea pe care o avem și forța de rezistență pe care o știți, trebuie
să inceteze. Dacă un alt Stat, cu altă structură la bază cu o pătură burgheză
mai puternică, ar fi fost supus la acest examen, el ar fi fost capabil să
reziste la această furtună mai mulți ani, chiar dacă în timpul unei generații
ar fi avut o conducere nefastă, cum am avut noi timp de 10 ani. Țara românească
neavând nici o structură celulară armonizată, a căzut după câțiva ani de Domnia
care a dat exemplul ce a dat.
Deci, grija
pentru țărănime. Nu mai țineți mâna sus; să vă uitați în jos, pentru că numai
așa o sa duceți Statul sus. În privința uniformelor; să le dezbrăcați și să
aruncați de pe ele toate postavele inutile. Chestiunea uniformelor a constituit
prima mea ceartă cu Regele Carol II în Iulie 1930. Uniforma de războiu, aceasta
să fie azi uniforma ofițerului. Dacă nu mi-e rușine să mor la război cu ea, pe
câmpul de luptă, nu mi-e rușine să o port în casa burgheziei, ale cărei
(di)ficultăți și calități le cunoaștem cu toții.Șapca și casca, munca la
cazarmă, acestea trebuie să fie ale ofițerului.
Raporturile cu Palatul.
Una dintre
cauzele care au constituit pentru mine o problemă importantă încă de când eram
tânăr - pentru pentru că soarta mi-a rezervat dreptul să nu fiu chemat decât în
momente grele, dar când a venit la împărțirea beneficiilor, onorurilor,
Căpitanul, Maiorul… Generalul Antonescu trebuia îndepărtat, ignorat, umilit,
trebuia micșorat ca nu cumva să ridice capul și aceasta provenea din cauza
clicei care se aduna în jurul Tronului. Clica exista și sub Regele Ferdinand;
în timpul războiului luam o dispozițiune și se trimitea vorbă să se facă
altfel, pentru că, am spus, existau atunci două state majore: unul care are
toată răspunderea și nu are putere, altul care nu are nici o răspundere, dar
are toată puterea. A fost cazul acesta petrecut recent, când nu oamenii au fost
răi, ci faptul că au fost conduși rău sau au fost împiedicați să lucreze cum ar
fi vrut, a dus la dezastru. Un ministru nu putea să facă nici cât un portar și,
câteodată, nu se pricepea la nimic, cum este cazul lui Urdăreanu - un
incapabil, un sforar. Dar aceste sforării, vă aruncau greșelile în seama dvs.,
Domnilor. Iată cum mocirla se pusese în capul Dvs. Nu trebuie să credem că ceea
ce facem noi nu este judecat de țara întreagă. Țăranul judecă și judecă cu
bunul simț atavic românesc.
S-a terminat
cu trecutul, în această privință. Palatul nu se va mai amesteca în nici o
problemă a Statului și acel ministru sau funcționar al Statului ce va fi prins
de mine, va fi destituit imediat și sancționat. Am să fac Statutul Casei Regale
și îl voiu impune la toți. Chiar de pe acum am dat indicațiuni principale de
drepturile pe care le vor avea aghiotanții regali și ele vor fi de așa natură
ca să nu mai facă acolo clică (trei luni numai vor sta la Palat aghiotanții
regali și apoi se vor schimba; cu această măsură nu vor prinde nici o aderență
cu Tronul și cu această măsură putem să trecem câți mai mulți ofițeri la Palat
și Regele va putea să-și cunoască armata lui).
Când Regele
va deveni cu vârsta și mintea ca să-și dea seama de problemele Statului, vă rog
să luați notă de acest lucru, nimeni nu va putea să-i supună problemele de Stat
și oricine și pe orice treaptă s-ar găsi în Stat, va fi destituit de mine și
motivat în fața Națiunei. Sub guvernarea trecută Regele s-a amestecat până și
în finanțele Țării și nu voi aminti păcatele multe care s-au comis la Banca
Națională cu faimoasele fonduri secrete.
Fondul
secret se poate justifica; eu l-am justificat în timpul războiului. Dar în
armată eu nu l-am putut justifica și aici eram tocmai opus cu Generalul
Samsonovici. Întâmplător, când mi s-a încredințat Statul Major (predecesorul
meu fostul General Lăzărescu), am găsit într-un sertar un tablou secret unde se
arăta sumele pe care Generalul Glatz, Moruzoff, s. a., urma să le ia fiecare
din fondurile secrete. Actul acesta este în posesia mea și peste puțin timp îl
voi publica, ca să se vadă în ce hal ajunsese Statul acesta.
Această
imoralitate o vedem generalizată. D-l Ministru Leon mi-a spus că unul dintre
funcționarii săi lua 900.000 lei leafa din diferite comisiuni. Vă întreb dacă o
crimă mai mare se poate comite într-un Stat? Câtă inconștiență și imoralitate
trebuie să aibă un funcționar ca el să încaseze în fiecare lună 900.000 lei din
diferite consilii. Domnilor, nu se poate crimă mai mare; și am să introduc
pentru aceasta pedeapsa cu moartea și voiu executa. Așa cum ei nu au avut grijă
de granițele noastre, nu pot să am milă cu astfel de nemernici.
Nimeni nu va
trece prin fața Palatului decât ca să se închine în fața unui simbol. El este
numai un simbol și nu are dreptul să se amestece în conducerea Statului.
Regelui
Carol II, în anul 1933, când am fost Șef de Stat Major, i-am spus: « ești pe
traiectorie, Majestate, și s-ar putea să te lovească glonțul. Vei face greșeli
politice și Națiunea te va alunga ». Nu numai atunci, dar totdeauna, eu i-am
spus adevăruri grozave Regelui și m-am opus chiar formulei: Rege și Națiune,
spunând că întâi trebuie să fie spusă Națiunea. Din ea trăim, prin ea venim și
respirăm, pentru ea trebuie să murim.
Deplinele puteri.
Domnilor,
aceste puteri eu nu le-am luat dintr-un instinct bestial - să zic așa - de a
porunci unui popor și de a da directive în Stat, de a abuza de putere sau de a
mă împodobi cu un absolutism oriental. Țiu să vă spun, am avut pentru moment
ezitarea dacă e bine să dau sau nu lovitura de Stat, să taiu adânc cu bisturiul
ițele acestea cu care era țesut Statul. Simțind că și de astă dată voi fi
păcălit - și am fost pe o muchie de cuțit să fiu omorât la ora 3 – 4 dimineața,
când chestiunea era aproape eșuată. Știind însă elementele pe care se
sprijinea, am dat această lovitură, trimițându-I scrisoarea prin care i-am
cerut să abdice - dându-I timp până la ziuă.
Deci, de
deplinele puteri nu voi abuza; eu nici nu am apărut în fața mulțimei, din
modestie; nu mă interesează, mă enervează acest lucru. Vă rog chiar să părăsim
această plăcere de a ne fotografia cu șefi sau subșefi pentru orice lucru.
Deci, să ne punem serios pe muncă și să părăsim toate aceste palaterii inutile.
Acesta este sensul deplinelor puteri. Ele nu se opresc la mine, ele merg la
Dvs. Și merg până jos de tot pe treapta ierarhică și înțeleg prin aceasta că
Dvs., să vă ocupați și să executați, să nu veniți la mine cu orice chestiune,
ci să aveți curajul de a vă lua răspunderea unei acțiuni. Să învățați pe toți,
de la cel mai mic, până la cel mai mare, să-și ia răspunderea unei acțiuni,
să-i învățați că sunt în serviciu real. Mai mult, fiind servitorul credincios
al Națiunei, el trebuie să se poarte bine cu Națiunea, nu ca până acum, să
bruscheze lumea și aceasta fiindcă deținea o parte din autoritate,
închipuindu-și că îi este permis orice.
Omenie în raporturile cu cei mici.
Până azi noi
am arătat slugărnicie cu cei mari și brutalitate cu cei mici. Se vedea cum un
conducător care avea în stânga un țăran, se purta rău cu el și cum, imediat
apoi, observând în dreapta lui un individ de sus se pleca până la pământ. Deci,
în acest sens, să luați deplinele puteri ale mele, care trec la Dvs. Toți, în
celulele în care sunteți, pentru a le întrebuința spre îndreptare.
Instituțiile Statului.
O chestiune
care mă preocupă este aceea a instituțiilor din acest Stat: Școala, Familia,
Biserica, Armata și Administrația Statului, elemente de a căror forță de
rezistență depinde însăși ființa Statului. Deci, aceste elemente trebuie să le
dezvoltați. Mai cu seamă mă gândesc la familie pe care o vom readuce în
căminuri, căci astăzi familia a ieșit din căminuri. De soț nu mai vorbesc. Dar
femeia ieșind din cămin se duce la cinematograf, face intrigi și chiar spionaj
- pe acestea din urmă le voi da fără jenă în fața Națiunei; am avut o răbdare
de martir, dar eu știu că erau persoane din înalta societate care veneau să mă
spioneze. Le-am primit, stăteam de vorbă și nu mă sfiam să le spun ceea ce
gândesc, căci eu vreau să se știe că Generalul Antonescu nu cedează. Chiar la
Bistrița (Gorj) mi s-a spus să fac o declarație că renunț la politică și am
spus că nu cedez și că eu voiu învinge.
Și când
domnul David Popescu a trimis pe cineva să întrebe dacă scrisoarea legionarilor
se răspândește după îndemnul meu, i-am spus celui ce venise că nu se
răspândește după sfatul meu, dar o aprob în întregime și i-am mai spus:
conștiința mea este curată ca cristalul și de aceea nici Bistrița și nici
potopul nu mă înspăimântă și tot cu pumnul la el mor, chiar dacă mă pune între
ziduri și dacă mă împușcă.
Domnilor,
școala a fost dezorganizată cu instituția străjeriei, care a coborât la un
nivel foarte jos tot ce era mai demn, ea fiind învestită cu puteri ce anihilau
adevăratul învățământ și adevărata școală. Am desființat această intituție și
am ordonat să se facă o anchetă. Vă rog să luați notă de inconștiența celor ce
erau acolo: în timp ce țara era sfâșiată, Regele s-a dus la Breaza unde a spus
că: „venind în mijlocul vostru, capăt puteri noi”. În mijlocul Națiunei nu
căpăta puteri, trebuia să se ducă la această palaterie să se învioreze. Am pus
să o desființeze. O să fie o problemă groaznică pe viitor conducerea Statului,
pentru că în trecut s-a pierdut vremea făcându-se numai paiațerii, ceea ce se
poate vedea foarte bine, citindu-se cărțile publicate de d-l Sidorovici; o
înșirare de cuvinte sunt aceste cărți; totul era gol de fond real, însă plin în
schimb de fotografii.
Mi-am
pierdut timpul ca să văd ce este și acolo și concluzia mi-a fost: fond real,
nimic nu era. Deci, de astăzi, se desființează. Școala, imediat, trebuie să
intre în noua activitate. Aceasta nu însemnează că străjeria în ceea ce are bun
trebuie să dispară, dar să se facă sub autoritatea școlară. Să armonizăm o
necesitate cu alta, ca din combinarea lor să putem lua o rezistență folositoare
și maximă
Biserica.
Biserica
trebuie curățată, trebuie pusă pe baze sănătoase, ea nu trebuie să servească de
tribună publică și nici de negustorie, ci de altar de închinăciune și smerenie
în fața forței supreme. În același timp, trebuie să dea slujitorilor Altarului
posibilitatea să trăiască. Și eu mă gândesc să creez o viață mai bună mai întâi
funcționarilor de jos ai Statului, care formează baza de la care trebuie să
plec. Nedreptatea o vedem și sus: un general de corp de armată are 54.000 lei
lunar, miniștrii 40.000 lei, iar alții care stau toată ziua pe stradă, primesc
sute de mii. De multe ori oamenii care stau numai pe stradă ajung departe:
astfel a ajuns generalul Masievici, care nu a citit o carte de cultură
generală; la fel generalul Argeșeanu, care nici « Universul » nu-l citea,
mulțumindu-se să se creadă bine informat citind afișele.
Iată,
Domnilor, un General de Corp de Armată și stâlp de apărare al granițelor, nu
are o carte de cultură general în bibliotecă, care nu se informează precis;
armata, care este astăzi cel mai complicat organism - în care intră tot ce
tehnica modernă a inventat – și aceste mijloace multiple trebuie coordonate,
reclamă vaste cunoștințe tehnice și de cultură generală pentru cel ce ajunge la
o treaptă de conducere. Nicăieri nu se cer mai numeroase calități ca în
departamentul militar: cel ce nu le are, nu-i conducător, căci generalul
trebuie să coordoneze în mod armonios informațiile ce i se aduc și din ele să
scoată rezultanta care să-l ducă la victorie. Pentru aceasta trebuiesc studii,
trebuie să pierzi timp reflectând, nu plimbându-te sau stând în cârciumi cum
s-au ales până acum conducătorii noștri. D-l General Pantazi să aibă în vedere
acest lucru.
Chestiunea evreiască.
Eu m-am
ferit, Domnilor, în toate proclamațiile mele de până acum să ating această
problemă, pentru că din experiența mea de până acum m-am învățat că cel ce
atacă multe probleme în același timp, se încurcă și pierde. Aceasta este o
problemă mare pentru noi, dar, în primul rând, trebuie să dau Neamului nostru
posibilitatea de a respira liniștit.
Am rezolvat
criza regală, mai am de lămurit, temeinic, problema internă ce pretinde măsuri
de ridicarea moralului poporului și prin autoritatea ce-mi dă trecutul meu voi
aduce toate problemele care vor duce la reconstituirea forțelor Statului, la
întărirea lor, și aceasta cât mai curând. Să facem toate sacrificiile, să
luptăm din toate mijloacele noastre, să transformăm Statul într-o forță reală.
Este o necesitate, căci am ajuns să nu știm ce va veni mâine. Sunt oameni care
cunosc probleme și care spun că Statul Român foarte curând poate fi chemat să
ia parte la o acțiune ca să-și recupereze, în parte, rușinea de care este
acoperit azi. Ca să putem face aceasta, trebuie să ne surprindă acest timp
pregătiți, capabili să acționăm
Ca să fim capabili să reacționăm,
trebuie să reconstruim forța Statului.
Deci, al
treilea scop al meu, este să reconstitui și să reîntăresc forța Statului, cât
mai repede, aceasta începând cu problema Armatei. Armata trebuie redresată și
ca disciplină și ca organizare și ca suflet în conducerea ei. În trecut, un rău
de care a suferit Statul acesta birocratic, a fost că toate problemele erau
rezolvate după ce problema nu mai exista. Pentru ca problema să ajungă la
rezolvare, se ivea un decalaj extraordinar și în tot acest timp, acest monstru
birocratic cu mii de capete, lucra, se mișca și apoi când ajungea jos, totul se
năruia ca un castel de cărți, soluția nu mai era oportună, nu mai era de actualitate.
Prin urmare, vreau să înceteze acest sistem și ceea ce trebuie să urmăriți Dvs.
este să faceți ca soluția Dvs. să ajungă jos la timp pentru a fi folositoare.
Altfel, degeaba cheltuim banii și pierdem timpul. Aceasta este una din cauzele
care m-au făcut să reușesc.
Totdeauna am
fost preocupat acolo unde am fost chemat să dirijez, am fost preocupat și mi-am
pus întrebarea dacă ce hotărăsc eu aici corespunde exact cu nevoia care este
jos și mă întrebam dacă aș primi-o eu - fiind jos - ce aș face. Întrebându-vă
și Dvs. atunci când dați ordine, dacă ați primi ordinul dat de Dv. Atunci când
dați ordine, dacă ați primi ordinul dat de Dvs., ați putea să-l executați? Dacă
veți face acest dresaj și dacă el este transmis tuturor subalternilor Dvs.,
veți vedea că aceste probleme se vor soluționa cu oportunitate și nu vom
răspunde cu teorii sau absurdități, la realități, cum se petrecea în cele mai
multe cazuri. Chiar pe câmpul de război problemele se soluționează simplu; dar,
pentru că fiecare caută să fie cât mai complicat, atunci rezolvarea iese foarte
prost și ajunge târziu unde trebuie. Dați problemelor soluțiuni simple, pentru
a răspunde jos soluțiunea Dvs., pentru a fi oportună măsura Dvs. Acesta este
principiul.
Demobilizare.
În cadrul
acestui principiu m-am gândit la demobilizarea armatei și în acelaș timp să
pregătesc lucrurile, să dau posibilitatea ca jos și pe toată suprafața țării să
putem lucra, pentru ca la anul să avem hrană. Am dat deja instrucțiuni d-lui
General Niculescu și D-sa împreună cu D-l Pantazi trebuie să procedeze foarte
serios la acest lucru.
Decongestionarea Statului
Decongestionarea
Statului atât sub raportul cheltuielilor, dar mai ales mă gândesc la producție,
la brațele de muncă ce sunt necesare la țară și ca aceste brațe să fie puse la
timp la muncă, nu după aceea; să ajungă la locul destinat din vreme și pe toată
suprafața țării să se întâmple acest lucru. Foștii conducători nu s-au gândit
deloc la acest lucru. S-au făcut rechizițiuni grele; în toate părțile am văzut
fel de fel de mijloace de transport, fără să facă nimic. Am plimbat o armată de
pe o poziție pe alta și am cheltuit miliarde ca să nu facem nimic cu ea.
Năruiam Statul din punct de vedere material cu aceste deplasări, fără să facem
nici o acțiune, distrugând în același timp căile de comunicație, distrugând
căile ferate. Aceasta a dus la consecințe fatale pentru căile ferate, nici nu a
mai putut face față nevoilor ei.
De aici, o
repartizare insuficientă a bogățiilor. Căci, în mare măsură, criza economică de
azi este o problemă de repartiție. Nu este admisibil într-un Stat organizat, ca
la Dorohoi să cumperi cartofii cu 60 bani kgr. și la București să dai 6 lei pe
acelaș kgr. de cartofi. Dacă repartiția ar fi bună, prețurile s-ar nivela de
îndată. Și pentru a soluționa acestea, trebuie să lucrăm într-o perfectă
armonie.
Să nu mai întrebuințăm, Domnilor,
referate.
Eu nici în
armată și nici în Ministerul de Război, nu am rezolvat problemele cu referate,
cu comisiuni. Unde este comisiune, nu este dorință de a rezolva problema, ci
numai dorința de a se acoperi de responsabilitate și de a încasa bani. Să vă
luați responsabilitatea toată și ca să lucrați cum trebuie, să fie fiecare la
locul său și să muncească acolo. Pentru că pe plan militar ne-am prăbușit în
mare măsură fiindcă a fost un șef de Stat Major care când supunea o chestiune,
spunea pur și simplu: „se va aviza”, în schimb își caligrafia numele pe patru
coloane și pentru a scrie aceste simple cuvinte „se va aviza”, avea titlul
pompos de care se folosea dânsul. Pierdea două minute ca să pună soluțiunea și
zece minute pentru a-și enumera titlurile. În chestiunea Basarabiei, acest
General cu presiuni enorme asupra căilor ferate, s-a împins tot fierul țării
românești – și toată țara știe; sunt munți de fier care s-au dus acolo, ca să
nu facem nici o fortificație. În schimb, propaganda cea mai exagerată a umplut
lumea întreagă cu fotografii de fortificații românești.
Această
rușine nemaipomenită se datorește acelorași oameni nepricepuți care au
concentrat toată armata să sape în mocirlă, ca tot ceea ce făcea iarna,
primăvara când au venit apele mari să niveleze tot, și iar o luam de la cap.
Acestea au fost fortificațiile, fortificații despre care Regele spunea: « am
închis România într-un brâu de foc ». Zece ani s-a zbătut această țară cu o
problemă care era rezolvată: puterea Regelui, pe care eu am dat-o jos fără să
am pe nimeni în spate. Nici pe d-l Crainic, nici chiar pe d-l Mihai Antonescu.
Numai cu două persoane l-am dat jos și aș fi făcut acest lucru mai de mult dacă
găseam înțelegere la un om politic român. L-am dat jos păstrând la loc toate
organele pe care se spijinea, blocându-i pe toți în ultimul moment. Dacă
Argeșeanu era aici, făcea baie de sânge, dar îl trimisisem cu 24 de ore înainte
în Dobrogea, iar Generalul Popescu dormea aici (la Președinție) într-o cameră
în pijama, spunându-i că trebuie să fie aici; îl căuta Palatul și nu-l putea
găsi. Când se va scrie vreodată istoria acestei lovituri de Stat, se va vedea
că au fost lucruri bune de opera comică. Căci manifestațiile de 200 de tineri
și cele câteva focuri de armă ce s-au tras nu pot fi socotite ca o revoluție
autentică
Deci,
demobilizare generală, Pantazi, repede și în perfecte condițiuni de organizare
și de pregătire, ca să nu dăm acel spectacol de altădată, să ne dăm aerul de
victorioși deși eram o armată înfrântă. Deci, ordine și să se înceteze cu
rechizițiile neomenești, să nu se mai ia din curțile oamenilor cai, căruțe,
instrumente de tot felul etc. Fără măsură și să se cerceteze toate abuzurile ce
s-au comis. Se rechiziționau automobile nu pentru interesul armatei - se știe
acest lucru și cunosc cazuri concrete (să le stabilești și d-ta Pantazi) - se
rechiziționau automobile de milioane și anumiți domni plecau cu ele să facă
petreceri și chefuri la Snagov; venind nebunește s-au ciocnit cu alt automobil,
să zicem, și au chemat pe propietar să dea declarațiune că mașina i-a fost dată
înapoi în bună stare. Nu pot defini aceasta altfel, decât jefuire a cetățenilor
și cum avutul Statului se compune din avutul fiecăruia, Statul însuși era
păgubit. Toți domnii aceștia vor fi scoși la iveală și îi voi destitui pe toți.
Semnarea decretelor.
Domnilor,
când am discutat deplinele puteri am hotărât că în cadrul prerogativelor
regale, Regele semează un singur decret: este Înaltul Decret de numirea
Primului Ministru. Toate celelalte mi-am rezervat să le semnez eu, de ce să mai
pierdem timpul cu contrasemnări. Prin decizii se rezolvă toate problemele, până
ce vom organiza Statul. Trebuie să înlăturăm stagnarea ce a fost totdeauna în
funcționarea mecanismului Statului, din cauza așteptării cu ceasurile a
Miniștrilor în Cabinetul Primului Ministru, a directorilor la cabinetele
Miniștrilor. Și când așteaptă directorii acolo, așteaptă alții și mai jos și
pierdem prea mult timp. Dacă ar fi vreodată o putere omenească ca să
stabilească vremea ce se pierde de cetățeni la ușa miniștrilor, la ușa
directorilor de cabinet, la discreția ușierilor etc., vă dați seama că acest
timp poate fi evaluat în miliarde
Eu am avut
ca metodă de lucru pe care am aplicat-o și o voi aplica: tot ce vrea să vi se
aducă la cunoștință, să se facă scris.Tot ce vedeți aici, sunt lucruri scrise
de mine și alți câțiva domni, pe care nici nu i-am cunoscut până acum, dar care
mă ajută foarte bine. Cine scrie, însemnează că vrea să-și ia o răspundere și
nu trebuie să ezitați de a vă lua răspunderea, fără răspundere nu se poate
progresa. La mine, întrebuințați metoda aceasta și vă rog să luați
dispozițiuni: Nimeni să nu mai stea la ușa unuia care este mai mare decât el și
nimeni să nu intre la altcineva în timpul cât lucrează și să nu-l întrerupă, să
i se adreseze numai prin scris. Făcând altfel, nimeni nu lucrează, fiindcă tot
timpul sună telefoanele, se trântesc ușile, este deranjat la fiecare pas și
munca devine atunci o adevărată acrobație; mi se pare că din această pricină -
comunicări verbale și telefonice - am ajuns o națiune de nebuni și nu mai facem
nimic complect.
Am început o
chestiune, trebuie să mergem până la sfârșit, putem să dăm ceva care să aibă o
suită normală. Și atunci, dacă aveți un dosar aici, altul sub el și astfel puse
toate dosarele, rezolvați o chestiune puneți dosarul alături ș.a.m.d. Eu nu
ascult niciodată pe cineva care își spune verbal o chestiune. Mie să-mi dați
hârtia, să-mi dați lucrarea scrisă. Dacă hârtia este bine studiată și făcută
simplu, lapidar, ea va fi rezolvată (nu pe 20 de pagini) căci atunci nimeni nu
le mai citește, mor în etrnitate pe birourile dvs., mor în toate părțile. Vă
repet, lapidar; cine nu este în stare să prezinte lapidar o problemă,
însemnează că nu este locul lui acolo unde se găsește. Nu am nevoie de
referate. Veți avea scrisoarea mea către Rege, 20 de rânduri, atât, dar sunt în
aceste rânduri tot sufletul, tot creierul și toată musculatura celui ce
vorbește astfel.
După ce ați
umplut coșul, sunați ușierul, care le împarte la birouri. Sunt chestiuni scurte
pe care le puteți cerceta cu șeful dvs. de cabinet, care nu este acolo pentru a
face intrigi, a fuma sau a primi cucoane, el stă acolo pentru a face legătura
între dvs. și lucrările subalternilor. Sunt probleme care au nevoie de
explicațiunile celor ce le-a rezolvat, dar eu desfid să mi se prezinte mie o
problemă bine studiată, indiferent de specialitate, dacă se prezintă sub
această formă, eu o înțeleg și dacă mi-a dat Dumnezeu acest creier întreg și
bine compartimentat, pot să dau soluțiunea celei mai delicate probleme. Deci,
simplificați, acționați și soluționați dvs. problema, dar soluționând să nu
creați noi probleme, ca să fie scurt timpul în care se rezolvă între cel de jos
și cel de sus, atunci soluțiunile vor fi oportune.
Să încetați,
chiar de mâine începând, să mai stea cineva la ușile dvs. - și voi face vizite
speciale pentru aceasta. Când eram la Statul Major, pe sălile mele nu era
nimeni. Nu are nevoie ca țăranul din Dorohoi să vină la București pentru a-și
aranja o socoteală. Eu am înființat în toate instituțiile în care am fost, ca
pentru fiecare cerere ce mi se face să se dea un număr dintr-un chitanțier și
pe care de altă parte eu aveam un registru de control pentru aceste cereri,
unde vedeam când a intrat chestiunea, când s-a soluționat și când a ajuns la
destinație, iar când găseam un decalaj anormal, înțelegeam că undeva a fost
trândăvie. Cum acest control este totdeauna posibil, subalternii își vor face
permanent datoria și toată lumea se va pune pe lucru. Aveam birouri unde nu
intram șase luni, dar fiecare așteptându-se să fie controlat dintr-un moment
într-altul, muncea cu sârguință.
În dorința
mea de simplificare, voi reduce numărul Ministerelor, căci mai înainte se creea
postul întâi și după aceea se puneau scaunele și mesele, apoi secretarii și în
urmă de tot hârtiile. De hârtie se ocupau treizeci sau patruzeci de
funcționari. Lipsa de organizare din trecut și lipsa de control ne-au fost
fatale și au făcut să pierdem multă vreme. Organizarea va ușura exercitarea
controlului și ca să puteți economisi timp trebuie să simplificați și pentru
aceasta trebuie să suprimați.
Să suprimați fără milă tot ce este
parazit.
Corpul
Statului s-a umplut de paraziți, dar cum nu pot să las funcționarii pe drumuri,
o să creăm un cadru disponibil în care vom trimite pe toți cei de prisos și din
ei vom umple tot ce se va ivi necesar, nu vom chema alții din afară. Vom fi
foarte severi cu acei care au intrat în funcții pe care nu le meritau prin
nepotism, polițism, hoțism, etc. Există Domnilor, sergenți de stradă, feciori
de oameni bogați; aceasta nu însemnează că și-au pus vreodată tesacul acolo, ci
merg numai să-și ia leafa odată pe lună. Sunt neveste de general care odată pe
lună se duceau la serviciul secret și încasau 20 sau 30 mii lei, pentru că
spuneau unor indivizi anumite informații. Nu mai departe decât aici în
Președinția noastră de Consiliu, un om era în două comisii de aici și lua de la
una 50 mii lei pe lună și de la alta 30 mii lei, în afara salariului, în timp
ce un ministru abia are 40 mii lei pe lună.
Sunt așa de
rușinoase aceste lucruri, că nici în Honolulu nu cred să le poți întâlni. Am
ajuns Asia Europei; noi vedeam că nu mergeau bine lucrurile, dar nu ne
îngrijeam să le îndreptăm.
Domnilor,
luați în brațele sufletului Dvs. de români angajamentul de a rezolva aceste lucruri,
care angrenează Statul nostru.
Justiția.
În privința
vinovaților, eu nu sunt dispus să trag un văl peste responsabilitățile
politice, morale, istorice și responsabilitatea materială, însă nu o voi face
cu răzbunare, nu în mod arbitrar. Voi repune justiția în cadrul ei, în care
trebuie să stea Statul. Statul a căzut și pentru faptul că omul, cetățeanul, a
pierdut încrederea în rolul pe care trebuia să-l aibă justiția, în speranțele
pe care cel ce are dreptate și le pune în casele dreptății. Ori, toată lumea,
la un moment dat, nu a mai avut convingerea că la tribunale se poate găsi
justiția. Mie chiar, pentru a mi se distruge situațiunea ce ocupam, mi s-a
făcut un proces faimos de bigamie, despre care ați auzit, mie, care nu am
primit în viața mea o observație pentru integritatea mea sufletească.
Am plecat de
la 10 ani de acasă fără cămașă pe mine și neprimind nici un consiliu de
administrație și neluând de la nimeni nici un ban, trăind cum am putut, dar
totdeauna în modul cel mai corect și nu am pierit trăind astfel. Când eram în
Școala de Războiu, deseori nu-mi erau suficienți banii și mă culcam fără să
mănânc, dar nu mi-a trecut prin gând să vând casa părintească. Să ne învățăm
fiecare să trăim cu mijloacele noastre și să nu ne lăsăm prinși de dorința
bogăției, a câștigului, nici prin cărți sau așa zisa înalta societate. Mai ales
domnii ce dau dreptatea, să fie animați de cele ce am spus și să reflecteze la
ele.
Deci,
justiția trebuie pusă pe baze sănătoase, și aceasta într-un timp scurt, ca să
nu mai avem judecători și chiar prim-miniștrii care să spună solemn că Regele
Carol II era Regele Soare al României. Și astăzi îmi sună în urechi acest
lucru. După cum nu am putut uita că d-l procuror general Viforeanu,
întorcându-se de la locul crimei ce se făcuse, a spus: « s-a făcut dreptate ».
Nu am făcut
omor decât pentru a apăra Statul, pe câmpul de luptă. Am refuzat ieri să trag
în lumea de pe stradă ce manifesta, deși toată lumea îmi cerea să trag. Este
foarte ușor să tragi în mulțime și să omori 10 sau 20 inși, dar când faci
aceasta să-ți iei și responsabilitatea gestului, iar nu unul să ordone crima și
alții să-și ia răspunderea. Cunoașteți cu toții ușurința cu care mai înainte se
trăgea în cei ce manifestau. Eu am vrut ca nici Tronul și nici strada să nu fie
pătate de sânge, căci aș fi fost cel mai nenorocit om ca să cuceresc frâiele
Statului, cu sânge. O făceam cu sânge, dacă nu puteam altfel, căci trebuie să
scap țara aceasta de pacostea în care căzuse.
Revenind la
justiție, vă rog să-mi dați numele persoanelor ce au judecat strâmb, care au
judecat din ordin, care au fost chemați de d-l Urdăreanu, pentru a-i sancționa
cu toată severitatea pe toți acești domni magistrați, în orice situație s-ar
găsi acum, fiindcă nu merită să rămână și nu mai au ce căuta în acel loc.
Personal, nu am nimic cu acești oameni, regret că nu-i pot păstra, dar statul
acesta vreau să respire și vreau să se înțeleagă că justiția se pedepsește.
Am fost
consternat, să vină d-l Viforeanu de la locul crimei și să spună - dânsul, care
trebuia să interpreteze în gradul cel mai înalt justiția intr-o țară - să
spună: « Domnilor, vin de la locul crimei și am contatat că s-a făcut dreptate
»?! Cum s-a făcut dreptate când ei nu apăruseră în fața nici unui Tribunal? Vă
amintiți, asasinul lui Doumergue, care era un adevărat simbol pentru Franța,
care îsi pierduse toți fiii pe câmpul de onoare, căci de aceea îl alesese
Franța, doi ani a judecat justiția franceză, pentru a da o hotărâre de vinovăție.
În Germania, Domnilor, nici astăzi nu s-a dat hotărârea contra celui ce a
aruncat la München sala celebră de întâlnire a vechilor național-socialiști.
Vedeți cum se judecă într-un Stat civilizat, așa să fie și la noi. Să se dea
soluțiile la vreme și să înceteze arbitrarul. Dacă cei pedepsiți vor fi
numeroși, nu ne vom speria, căci avem invazia judecătorilor ce ne vin din
teritoriile părăsite.
Veți avea
aceeași atitudine severă în toate departamentele cu acei care au făcut
nedreptăți: în poliție, în finanțe și chiar în Ministerul de Externe, fiindcă
și în acest minister se petreceau multe fapte nepermise; miniștri care au
plecat cu toată argintăria legației, alții care și-au însușit covoare.
Lucrurile trebuiesc publicate și reprimate de opinia publică. D-l Manoilescu să
sancționeze imediat pe vinovați, și d-sa știe la cine fac aluzie. Să se știe,
domnii Miniștri din străinătate nu sunt trimiși acolo să facă averi și să
trimită telegrame - când cu puțin timp înainte se dau după toți pomii, ca să nu
se întâlnească cu acest Antonescu. Este o rușine!
Funcționarii.
Funcționarii
aceștia care au complicat aparatul de Stat și l-au anchilozat, vor fi scoși de
acolo de unde sunt inutili, căci vom creea noi posibilități
Alte Ministere.
Între alte
Ministere, unul la care corupția a fost fără pereche, este Ministerul Muncii.
Fără milă au speculat banul muncitorului, fără milă voi fi cu activitatea
acestor satrapi din trecut. Deocamdată rog pe d-l Ghițescu să înceapă o
purificare. Eu am o memorie drăcească și când voi veni acolo și voi vedea că nu
s-a făcut nimic, fără să am obiceiul de a amenința, voi trece la fapte. L-am
pedepsit eu pe acela căruia i se spunea „câine roșu” și nu m-am plecat nicicând
în fața unuia mai mare, dar care nu merita să fie mare. De când mă știu duc
această luptă, care apoi prin numele meu și prin mijloace legale au făcut să
reușesc și Dumnezeu m-a ajutat.
Raporturile dintre public și
autorități.
Țin foarte
mult ca să se schimbe sistemul de până acum cu cele două caste: publicul care
contribuie, care are nevoie și care trebuie să fie normal satisfăcut, era
maltratat, de o parte; a doua castă, acei care trăiau prin banul lui și care îl
maltratau. El, publicul, are dreptul să mă maltrateze pe mine dacă nu-l voi
servi. El are dreptul să mă maltrateze, eu am datoria să mă supun. El are
dreptul să mă mustre, dacă am ajuns la o situație pe care nu o merit.
Impozitele.
Vor forma
obiectul unor preocupări serioase. Noi, în loc să creăm în acest Stat organe
producătoare, care indirect să îmbogățescă visteria, am îngrădit posibilitățile
de producție cu impozite. Să creăm organe producătoare, aici e problema: când
vom reuși să dăm țăranului plugul și vitele necesare și să-l învățăm să se
hrănească și să-l punem în condițiuni de viață optime, el va avea un randament
de muncă mai mare, de unde va ieși posibilitatea să adunăm cu impozite mult mai
mici, sume mult mai mari. Aceasta este problema vitală a poporului acesta
Automobilele instituțiilor.
Vă rog să
luați măsuri să nu se mai acorde automobile personale decât pentru miniștri și
subsecretari de Stat. Acelea vor fi alese dintre cele ce consumă mai puțin.
Automobilele grele le vom vinde și vom obține pe ele prețuri mai mari, fiind
automobile ce nu se mai importă; vom cumpăra, în schimb, automobile de un tip
standard, pentru a găsi mai ușor și piese de schimb. Surplusul de automobile îl
vom da acolo unde trebuie să fie de la județe, ca tehnicienii să se poată
deplasa în sate și să nu mai avem spectacolul inadmisibil ca medicii și
tehnicienii să facă birocrație, în loc să facă aplicațiune pe teren (unde nu
aveau cu ce să se ducă). Pentru nevoile serviciului, faceți automobile de
serviciu, care să fie controlate și să nu circule decât în serviciu comandat.
Îmi aduc
aminte că Generalul Samsonovici folosea pentru sine trei automobile Packard de
ale Ministerului: unul pentru el, unul pentru soție și altul pentru copiii
d-sale și aceasta numai pentru că se ducea câteva ore la Statul Major să
fumeze; făcea numai referate - și aceasta timp de aproape 7 ani. I-am zis: de
ce nu pleci de aici? Mi-a răspuns: dacă plec eu, vine altul la fel. Acest
răspuns nu-l acoperă de răspundere și nu-l va acoperi de răspundere în fața
istoriei. În șapte ani, nu a făcut nimic, eu dacă aș fi stat trei ani numai, aș
fi făcut o altă armată.
Dar cum să
se facă lucruri serioase, când fiecare se gândea numai la sine. Nu-mi explic
cum oameni cinstiți să-și poată face avere de sute de milioane. Eu nu-mi
imaginez cum se poate realiza acest lucru, afară dacă nu cumva ai o invenție
diabolică, ce-ți aduce bani cu nemiluita.
Datorită corupției și intervențiilor,
Poliția și Siguranța Statului a fost dezorganizată sistematic.
Un Stat fără
poliție și siguranță, este la discreția tuturor furtunilor - și la discreția
tuturor furtunilor a fost Regele Carol II, care mi-a dat posibilitatea să fac
această schimbare. Și pot spune că nu se făcea nimic, chiar la Palat, fără să
nu-mi fie adus la cunoștință imediat, de oamenii săi, care-i erau atât de
credincioși, că făceau aceasta. Cunosc cât de slab era acest edificiu, mi-a
trebuit numai îndrazneală ca să lovesc. Riscurile nu erau excluse, desigur, dar
eu am plecat de la această simplă judecată: m-am dus la război să mor pentru
țară, mă duc în timp de pace să mor pentru a reconstitui România. Dacă muream,
eram foarte fericit!
Prerogativele regale.
V-am spus,
Regele rămâne ca un simbol. El nu are dreptul să se amestece și nu are dreptul,
chiar dacă va fi o capacitate, Regele de mâine - dacă această instituțiune se
va mai păstra în furtuna care a răsturnat toate Tronurile din Europa - El
trebuie să rămână în cadrul pe care l-am hotărât. Nu mai putem primi
mentalitatea din antichitate sau mentalitatea din Evul Mediu, că El este o
ființă providențială pe pământ, că este reprezentantul lui Dumnezeu, de care
este inspirat (și știm că Împăratul care declara aceasta ce a făcut din
Germania în 1914 și vedem unde a dus și Regele nostru România în 1940).
Regele nu
iscălește în Statul Român decât un singur Înalt Decret: Decretul de numirea
Primului Ministru, aceasta pentru a termina odată cu anchilozarea Statului.
Voiam ca amnestia și grațierea să-mi aparțină mie deocamdată, sunt gata însă să
trec între prerogativele regale și pe acestea, dacă țineți atât de mult (dar
v-aș aminti ceea ce am văzut că făcea Regele Ferdinand I în timpul războiului
de Întregire, când își trecea tot timpul desemnând cruciulița Mihai Viteazul -
și aceasta o făcea și Wilhelm II - și citind sau alegând pe acei propuși la
decorare pentru merite de război. Nu avea nici un criteriu obiectiv. Se orienta
după grandelocvența ofițerilor ce propuneau, fără să intre în detalii). După
cum am spus aici, viitorul prim-ministru trebuie să fie neapărat numai cu
depline puteri, și aceste puteri trebuie să le vedeți în sensul în care l-am
arătat eu
În conducere
se pot produce lesne greșeli și aceste greșeli trebuie să fie pedepsite. Este
mult mai ușor ca Națiunea să dea jos un prim-ministru și să aleagă un altul,
decât să dea jos un rege. Îi propusesem Regelui Carol II să intre în regență
mai întâi, ca astfel să-și spele păcatele trecutului, și târziu când Mihai va
ajunge major, Mihai putea să abdice în favoarea părintelui. Dacă făcea astfel,
nu ar fi ajuns să fie acuzat de atâtea nenorociri aduse Țării, cum este acuzat
astăzi. Iar jurământul ce i s-a făcut atunci Regelui Carol II, mă face să spun
că toți funcționarii ce l-au depus au fost sperjuri, căci noi jurasem credință
altui rege. Când punem un Stat pe baze imorale, când o armată își calcă un
jurământ legal, nu puteam spera să ajungem la o soartă mai bună decât aceea pe
care o trăim azi.
Dacă unele
din măsurile ce am luat, găsiți că nu respectă anumite forme, aceasta este
pentru că nu am avut nimic cugetat și pregătit, căci mă preocupa teribil
problema ca nu cumva să mor înainte de a-l da jos pe acest Rege.
Primesc
observațiile Dvs., dar vă rog să înțelegeți că recalcitranți nu vor exista sub
Generalul Antonescu. Cel ce este recalcitrant, îl consider trădător și
trădătorii merg la zid. Spun aceasta acum, la fel cum îi spuneam altădată
Regelui Carol II: tâlharii să fie puși la zid - lucru care-l supăra peste
măsură. Și tâlhar, eu înțeleg că este și cel ce nu-și face slujba și nu se
supune în chip desăvârșit.
Omul și salariul.
Munca
trebuie răsplătită, desigur, dar răsplata cea mai bună este conștiința că ți-ai
făcut datoria. De aceea, am să aplic formula: omul și leafa. Cine sabotează,
pentru că nu mai ia sute de mii de lei, ca până acum, trebuie imediat
destituit. Și aș fi fericit ca Dvs. într-o săptămână să veniți la mine cu
maldăre de destituiri, căci eu îmi iau răspunderea în fața istoriei să
deparazitez Statul.
Mulțumesc
d-lor Subsecretari de Stat de la Domenii, Instrucția Publică și Propagandă,
pentru munca depusă în slujba Țării, dar în dorința mea de simplificare a
aparatului administrativ, am hotărât să reduc Subsecretariatele de Stat și
chiar mai multe Ministere.
Vă rog, să
mergem acum, pentru ca Dvs. să depuneți jurământul conform Decretului-Lege Nr.
3067 din 6 Septembrie 1940”.
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/proiectul-de-guvernare-al-generalului-ion-antonescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu