PASARILE CERESTI
Parintele Arsenie Boca
Împaratia
Cerurilor, comprimata într-o samânta mica, a luat-o un Om, si-a aruncat-o în
gradina Sa, lumea, si s-a facut (crestinul) copac mare si pasarile cerului s-au
salasluit în ramurile lui.
Împaratia
Cerurilor nu este pentru pasari, ci pentru oamenii care traiesc „ca pasarile” –
mai desprinse de pamânt si firea pamânteasca, traind mai dupa firea lor
cereasca, traind mai „în grija lui Dumnezeu”, decât în grija vietii. Pasarile
acestea sunt „vulturii” care se vor aduna ca sa judece lumea (1 Corinteni 6, 2),
când pamântul va fi „stârv”.
Parintele
Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul
XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 105
Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXI(2021), nr. 439(1 –15 Februarie)
Dragii mei
enoriași!
Scânteie
divină. Una dintre pildele
Mântuitorului, cunoscută sub denumirea de Pilda talanților se citește ca
pericopă evanghelică în Duminica a XVI-a după Rusalii.
Socotim că
majoritatea cititorilor noștri cunosc această pildă: un proprietar și-a chemat
trei dintre slugile sale de încredere și le-a dat niște bani: unuia cinci
talanți, altuia doi și altuia unu. Proprietarul a plecat undeva departe, iar
peste multă vreme, când s-a întors, i-a chemat pe cei trei și i-a întrebat ce
au făcut cu talanții încredințați. Cel cu cinci a adus zece, spunând că a
negustorit cu cei primiți; cel cu doi a adus patru. Și el negustorise cu
talanții lui. Ce care primise un talant, l-a adus înapoi și a spus că s-a temut
că-l va pierde și de aceea l-a îngropat, iar acum îl restituie. Stăpânul i-a
lăudat pe primii doi și le-a spus că ,,peste puține ați fost puși, peste multe
vă voi pune!” S-a supărat însă foarte tare pe cel de-al treilea, i-a luat
talantul și l-a dat celui cu zece talanți și pe slujitor l-a trimis la temniță.
Ca în toate
pildele Mântuitorului, fiecare element este un simbol. În cazul de față,
stăpânul este Dumnezeu. Cele trei slugi sunt trei categorii de oameni. Talanții
sunt talentele, înclinațiile, vocațiile cu care se naște fiecare om. Dumnezeu
nu trimite pe nimeni în lume, fără să-i pună ceva în trăistuța sufletului său,
cu care să –și câștige pâinea în timpul vieții pământești. Unuia îi dă mai
mult, altuia mai puțin, unuia îi dă una sau mai multe, altuia îi dă altceva. Nu
toți oamenii sunt egali, nici în fața societății, nici în fața lui Dumnezeu.
Pentru Dumnezeu lumea este ca un imens mecanism, în care fiecare om are un
anumit rol. Pentru rolul acela omul primește resursele necesare, energia,
combustibilul cu care-și poate împlini menirea. Altfel spus, unul va fi în
acest uriaș mecanism o șaibă, altul un șurub, altul o piuliță, altul volan,
altul anvelopă etc.
Folosind un
limbaj din domeniul pedagogic, putem spune că omul vine pe lume cu o anumită
zestre genetică, cu un anumit potențial genetic. Această zestre poate fi
ajutată să crească și să se dezvolte dacă societatea oferă condițiile necesare
prin familie, școală, Biserică, alte instituții educative. Creșterea zestrei
genetice nu e posibilă numai cu sprijinul societății, ci și cu contribuția
proprie a individului. Altfel spus, la temelia unei personalități stau trei
piloni: zestrea genetică, condițiile oferite de societate și aportul personal.
Dacă unul dintre acești piloni este șubred, tot edificiul se prăbușește,
eșuează.
Așadar,
talantul sau talanții primiți de la Stăpân îi putem numi simplu: talentul de a
cânta, talentul de a picta, talentul de a vindeca, talentul de a învăța,
talentul de a sculpta, talentul de a judeca, talentul de a conduce și lista
poate continua la nesfârșit, vizând toate activitățile umane. Pentru toate aceste activități nobile, constructive,
menite să susțină viața pe pământ și fericirea oamenilor, Dumnezeu îi
înzestrează cu capacități superioare pe oameni, pentru ca în timpul vieții
pământești ei să dea randamentul maxim, iar rezultatul muncii lor să se ridice
până la perfecțiune, până la nivel de artă.
Un copil se
naște cu talentul de a cânta. Este de datoria familiei, școlii și societății în
general să descopere acest talent și să-l ajute să se dezvolte. Dacă acelui
copil i se asigură condițiile necesare, educația cuvenită, talentul lui se
dezvoltă și copilul poate ajunge la performanțe extraordinare, poate deveni
chiar un geniu în muzică. Dacă un copil fără talent muzical este forțat de
familie ca să urmeze o carieră muzicală, este dat la școli de muzică și copilul
este sârguincios, muncitor, el poate ajunge la o anumită îndemânare, dar niciodată nu va realiza un act artistic propriu-zis, în timp ce
colegul său, dotat cu talent muzical, va realiza acest act cu ușurință, ca pe
ceva natural, obișnuit.
Se poate
întâmpla ca un copil să aibă un talent, să zicem muzical, dar familia și școala
să nu-l ajute să și-l dezvolte. Va fi orientat spre alte cariere mai bănoase,
mai confortabile. Omul acela va fi toată viața un nefericit. Munca și-o va face
în silă, cu lehamite, fără nici o tragere de inimă. Nefericit va fi el toată
viața, nefericiți vor fi cei din jurul său. Produsul muncii sale va fi
întotdeauna sub nivel, iar activitatea lui de amator.
La judecata
de apoi, fiecare dintre noi vom fi
întrebați și de felul cum ne-am dezvoltat talentul sau talentele pe care le-am
primit la venirea în lumea pământească. Ele au fost adevărate scântei divine
sădite în firea noastră. Dacă le-am ajutat să devină flăcări care au luminat și
au încălzit pe cei din jur în lumea aceasta, vom fi lăudați și mângâiați ca
primii doi din Pilda talanților; dacă l-am sau le-am îngropat în adâncul
sufletului nostru și am devenit stâlpi de cârciumă, ratați ai vieții, dacă
ne-am ocupat de orice altceva decât de cultivarea darului dat de Dumnezeu, vom
fi asemenea celui de-al treilea slujitor din pilda în discuție.
La judecata
de apoi nu numai indivizii vor fi judecați, ci și popoarele, fiindcă și ele au
un rol în istorie. Mă întreb și mă înfior ce vor răspunde popoarele care au
aruncat la tomberon milioane de copii nenăscuți, de copii avortați, copii care
veneau în lume cu zestrea lor menită să
aducă mai mult bine în lume. Ce vor răspunde părinții și popoarele care
au aruncat la canal mii de medici, de profesori, de cercetători și oameni de
știință, de diplomați, de patrioți și de oameni politici, de sfinți și de
artiști nevinovați și nelumiți? Cum se
vor apăra, când vor trebui să recunoască faptul că i-au îngropat înainte de a
vedea lumina zilei, frumusețea florilor, de a gusta dulceața vieții….?
*
Cuvinte
duhovnicești. Reținem câteva cugetări și sfaturi ale Sfântului Ioan de
Kronstadt foarte actuale și de mare folos sufletesc. Iată-le:
După cum în
lumea în care trăim aflăm bogați și săraci, tot așa și în ordinea spirituală
există săraci și bogați. Săracii cer de la bogați și de la cei cu dare de mână
ajutor și nu se pot lipsi de el; în ordinea spirituală, săracii ar trebui să
vină și să ceară ajutor celor bogați sufletește. Noi suntem cei săraci cu
sufletul, sfinții sunt cei bogați, care încă din această viață au strălucit
prin credință și prin evlavie. La dânșii trebuie să alergăm noi, săracii, să le
cerem să se roage pentru noi, să ne ajute să devenim curați ca pruncii, să ne
învețe înțelepciunea duhovnicească, să putem învinge păcatul, să-L iubim pe
Dumnezeu și pe aproapele. Rugați-vă pentru mine, sfinților, oameni ai lui
Dumnezeu, proorocilor, apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, cuvioșilor,
drepților și toți sfinții, ca să mă fac asemenea vouă!
Mare este
nerâvna și lenea noastră la rugăciune. Întotdeauna ne rugăm, sau avem tendința
de a ne ruga grăbindu-ne, ca și cum am vrea să isprăvim mai repede, să sărim
peste ceva, fără a căuta în adâncul inimii. De aceea rugăciunea noastră este ca
vântul: se iscă, bate și se duce.
Nenumărate
sunt picăturile de ploaie care cad pe pământ, dar toate vin din același nor;
multe sunt razele de lumina, dar toate iradiază de la același soare; multe sunt
frunzele, dar copacul pe care cresc este unul singur; mult este nisipul, dar
tot stă pe același pământ. Mulți sunt oamenii și toți se trag dintr-un singur om
– Adam – dar mai înainte de toate, de la Dumnezeu”.
*
Dar de
nuntă. O poezie cu acest titlu am compus la 21 martie 1982. Iat-o:
Vânt de dor îmi tulbur-anii,
Gândul mi-e furat de cale,
Tot mai viu mi-e chipul Anei
Și mai dragi mi-s ale sale.
Drum pustiu și ars de vreme,
Hoț de dragoste și vlagă,
Ce mă lași să mă tot cheme
Cine mi-e în lume dragă?
Darul tău de nuntă, Ană,
A plătit la vama veche
Toat-a dorurilor hrană,
Draga mea fără pereche!
Mi-a rămas din mult-avere
Numai inima pribeagă
Să ți-o dau când mi-o vei cere,
Ană dragă, Ană dragă!
*
File de
jurnal – 18 August 1982(II). ,,Părintele Iacob Ion de la Pristol(MH) a venit de
curând din U. R. S. S. A fost timp de două săptămâni, împreună cu soția, într-o
excursie pe ruta Minsk-Leningrad-Moscova. I-a costat 12.000 lei. A văzut multe,
dar n-a prea fost în stare să le povestească pe toate. În orice caz, au rămas
uimiți de bogăția pe care au văzut-o, de belșugul care li s-a relevat la tot
pasul. Până și bisericile păreau muiate în aur. Una din bisericile
Leningradului avea 400 kg de aur superior sub formă de foiță aplicată pe
catapeteasmă, mobilier și obiecte. Bisericile din orașele vizitate sunt
transformate în muzee. În Leningrad, spre exemplu, funcționează doar o singură
biserică. Ateismul este foarte la modă. Cununiile se fac la mormintele eroilor
necunoscuți, prin depunerea de coroane de flori. Peste tot au avut ghizi dintre
românii basarabeni. O ghidă a rămas plângând, când s-a despărțit de grupul de
români. Poate că prin glasul și lacrimile ei plângea sângele și dorul de țară!
Rușii sunt
ahtiați după îmbrăcăminte, în special lenjerie, românească. Nu cad rău însă
nici ceasurile electronice ale acestora. Se pare că spiritul cosmopolit față de
lucrurile occidentale i-a supus și pe ei, ca și pe noi. Cum pentru ei, noi,
românii, suntem tot un fel de occidentali, sau, cel puțin, mai aproape de
occidentali, suntem suspectați de a avea lucruri de valoare deosebită.
Pe aici se
aude că la câmp, în părțile Doljului, terenuri întinse de grâu au ,,luat” foc.
Au fost găsite tăblițe, pe care scria: ,,Nici voi, nici noi!” De asemenea, prin
Ardeal ar fi fost luate cu asalt și devastat mașini care transportau carne și
alte produse alimentare peste graniță.
În Liban au
încetat deocamdată ostilitățile, lăsând loc tratativelor. În Polonia lucrurile
s-au complicat din nou, muncitorii manifestându-și forțele revitalizate.
Biserica Romano-Catolică de acolo are putere mare. Fostul cardinal Glemp este
aproape venerat de polonezi. E vorba să-i ridice un monument în Piața
Libertății din centrul Varșoviei. Moscova e îngrijorată de situația poloneză.
Se pare că socialiștii și comuniștii vor ocupa poziții solide în viitorul
guvern. Gazoductul care va lega Siberia de Occident se va construi, cu tot
sabotajul american. Americanii au cam pierdut controlul. Occidentalii le-au
întors spatele. Americanii au necazuri și cu chinezii, trebuind să aleagă, în
ultimă instanță, între China și Taiwan. La O. N. U. se va pune din nou problema
Malvinelor. Noi vom extinde Hidrocentrala ,,Porțile de Fier”- I cu încă patru
turbine. Probabil din cauza aceasta nu este curent de două zile!
Alaltăieri,
ieri și azi am lucrat în plin la Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă
Română”. Am ajuns cu dactilografierea la pagina 329. Merge greu, dar merge!
Chiar dacă nu voi putea s-o public, tot o voi termina. Poate, în ultimă
instanță, dacă nu voi putea s-o public, voi obține aprobare s-o multiplic la
xerox în 15-20 exemplare. Aș da câte un exemplar la principalele biblioteci și
tot ar fi ceva. Ca să abandonez munca în acest stadiu aș fi un laș. Cine știe,
dacă altul va relua-o de la capăt. Aș putea astfel și eu să fac ceva pentru
Biserică!
Ieri pe
seară am adus o remorcă cu fân. L-am descărcat cu tăticu. Venea ploaia,
întunericul se lăsase amenințător și puterile îmi slăbiseră de tot. Numai bine
că s-a întrerupt și lumina. Am scos mașina și, la lumina farurilor, am
descărcat remorca. La puțin timp după ce am terminat noi claia a început un
potop foarte puternic.
La ferma de
la Bârda a venit o comisie ca să constate calamitățile pomilor. Inginerul
Crețoiu le pregătise o masă copioasă. După ce au mâncat și au băut zdravăn, au
plecat, uitând să mai intre în livadă să
mai vadă pomii. Le vor trimite în zilele următoare procesul verbal de
constatare!
Se zice că
niște oameni de știință s-au dus să facă cercetări în Africa. Acolo au fost
capturați de un trib de canibali. Înainte de a fi mâncați, le-au dat
posibilitatea să-și exprime trei dorințe. Eu au cerut să vorbească cu
secretarul de partid, cu secretarul organizației de tineret și cu președintele
de sindicat. Canibalii au răspuns că nu au așa ceva, la care victimele le-au
reproșat:
,,- Bine,
mă, nenorociților, dacă n-aveți secretar de partid, secretar de tineret,
președinte de sindicat, cine dracul v-a învățat
să mâncați oameni?”
*
In memoriam:
Mitropolitul Firmilian(I). S-a născut la 18 februarie 1901 în satul Plopeasa de
Sus din județul Buzău și a primit numele Nicolae. A absolvit Seminarul Teologic
din Galați(1914-1923). A susținut examenele de diferență și bacalaureat la
Liceul ,,S. Haret” din București(1924).
A urmat Facultatea de Filologie și Filozofie din București(1924-1929) și
Facultatea de Teologie din București(1938-1940). S-a călugărit la Mănăstirea
Cozia în 1920, luându-și numele Firmilian. A funcționat ca ierodiacon la
catedrala din Galați(1920-1924), la biserica ,,Sf. Ilie-Gorgani din
București(1924) și la catedrala patriarhală(924-1929). În paralel predă ca
profesor la Școala de Cântăreți bisericești din București, la Seminarul monahal
de la Cernica(1929-1936) și la Seminarul ,,Central” din
București(1936-1947). La 20 noiembrie
1947 este ales Arhiepiscop al Craiovei, iar în 1949 este ridicat la rangul de
Mitropolit al Olteniei, unde păstorește până la moarte( 29 oct. 1972).
A publicat
puțin. Era un adevărat sculptor al frazei. A realizat cel mai complet Catehism
creștin-ortodox, niște cărți de rugăciuni, articole în ,,Mitropolia Olteniei”
și alte reviste bisericești.
L-am
cunoscut de timpuriu. Mergeam cu unul sau ambii părinți la hramul Mănăstirii
Schitul Topolnița de la 29 August și el venea aproape în fiecare an, însoțit
de 2-3 diaconi. Era un om scund și gras,
dar avea o măreție imperială, când se îmbrăca în toate veșmintele arhierești.
Slujea frumos și-i plăcea solemnitatea. Avea trei diaconi, socotiți la vremea
aceea cei mai buni din România: frații Grigore și Vasile Cârstea și Ion
Bâlteanu. Când cântau toți trei, tremurau geamurile. Mitropolitul urmărea totul
până în cele mai mici amănunte. De câteva ori îmi amintesc că i-a avertizat pe
diaconi în timpul slujbei, în auzul tuturor: ,,- Fiți atenți, că vă dezbrac!”
Adică îi dă afară!
În vara
anului 1968 s-a pus piatra fundamentală bisericii din Orșova nouă. Începuse
construcția Hidrocentralei ,,Porțile de Fier” – I și orașul Orșova veche urma
să intre sub ape. În iunie dădusem admiterea la Liceul nr. 2 din Tr. Severin.
Reușisem cu medie mare, printre primii. Visul meu însă era să ajung la
seminarul teologic. Îmi era teamă, însă, fiindcă auzisem că acolo era mare
aglomerație, iar examenul se dădea la începutul lui septembrie. În cazul în
care n-aș fi reușit la seminar, eram nevoit să rămân un an acasă. De aceea am
dat în iunie la liceu. Aveam nevoie de aprobarea mitropolitului, ca să-mi
permită să depun la seminar copie legalizată după certificatul de 8 clase,
urmând ca, în cazul în care reușeam la seminar, să-mi retrag dosarul de la
liceu și să depun originalul certificatului la seminar. Părintele Ionică Sfetcu
a aflat că mitropolitul vine la Orșova. A scris o scrisoare protopopului Nicolae
Popescu și mi-a dat toate instrucțiunile. Am plecat noaptea cu trenul. În
Orșova, de la gară până în oraș, am mers
pe o potecă ce străbătea o lagună cu pășune și pâlcuri de arbuști. Pe acolo
pășteau rațe, gâște și câteva animale mari. Azi pe acolo plutesc vapoare,
șalupe și bărci! Am asistat la slujbă. A urmat masa în casa parohială. Preot
paroh era Părintele Ciucur. Protopopul a citit scrisoarea și, când a socotit că
e momentul, la sfârșitul mesei, m-a prezentat. Mitropolitul Firmilian m-a
privit binevoitor și m-a întrebat de ce vreau să merg la seminar. I-am spus
că-mi doresc să fiu preot, ca să-L slujesc pe Dumnezeu. I-a plăcut răspunsul.
M-a pus să cânt. Am cântat ,,Foaie verde de gutui,/Pe marginea Jiului….” Mi-a spus:
,,- Mergi la seminar și înscrie-te. Dacă nu-ți primesc dosarul cu copie
după certificat, să-mi dea telefon mie!”
În zilele următoare am ajuns la Craiova și m-am înscris la examen. Deși
au fost 12 candidați pe loc, am reușit pe locul I. Asta a fost!
Mitropolitul
Firmilian venea des la seminar, atât când erau serbări ocazionate de sărbători
religioase sau naționale, cât și în mod inopinat. Mergea la cancelarie, prin
clase, ori se plimba prin curtea școlii. Când vedea câte un elev mai pricăjit,
îl chema și-i strecura câte o hârtie de o sută lei în mână. La Buna Vestire
elevii seminarului mergeau în oraș, la catedrală, unde slujea mitropolitul. Un
elev din anul doi cânta axionul. Era o cântare foarte grea de muzică psaltică.
Profesorul de Muzică Sandală Teofil, începea pregătirea pentru acest moment
încă de la Sfântul Ion. Elevul care cânta axionul era chemat în altar și
mitropolitul îi dădea bani.
La sfârșitul
fiecărui an școlar, seminarul organiza câte o excursie în diferite regiuni ale
țării. Participanții plăteau câte o sută de lei. Acești bani formau ,,fondul de
rulment” pentru cheltuieli neprevăzute. Toate cheltuielile de transport, masă
și cazare erau susținute de mitropolie. Gurile rele ziceau că Mitropolitul
Firmilian plătește acei bani din salariul său. La sfârșitul excursiei nu se restituiau
banii rămași necheltuiți din suta ce-o achitasem. În cinci ani am avut ocazia
să cunosc, în mare, toate regiunile istorice ale țării.
Cu prilejul
unei asemenea excursii am ajuns și la Plopeasa în județul Buzău, satul natal al
ierarhului oltean. Acolo am văzut biserica nouă, construită de Mitropolitul
Firmilian cu banii lui. Era o adevărată
bijuterie, una dintre cele mai frumoase biserici e care am văzut-o.
Regretatul
exarh al mănăstirilor din Oltenia, Părintele Arhim. Caliopie Georgescu îmi povestea
că Mitropolitul Firmilian lucra mult noaptea, când era liniște. Era deranjat
destul de des de unii craioveni, care-i telefonau și-i adresau cuvinte
triviale, înjurături, amenințări de tot felul.
Mitropolitul
era un om foarte diplomat. Era o vreme foarte tulbure. Erau mănăstiri
desființate și sute de călugări dați afară din monahism. Erau sute de preoți
dislocați, caterisiți, transferați, suspendați, sancționați într-un fel sau
altul, la ordinele autorităților politice. Cel ce parcurge revista ,,Mitropolia
Olteniei” din perioada 1948-1965 înțelege mai bine lucrul acesta. Când avea
probleme grele de rezolvat, precum salvarea unor mănăstiri, biserici, preoți și
călugări, construirea unor biserici,
organiza câte o masă festivă, la care invita mărimurile zilei din
administrația și politica regională. Erau atâția, care abia așteptau să fie
invitați. Mitropolitul se purta boierește față de toți. Le dădea să mănânce și
să bea până cădeau sub masă. A doua zi dădeau aprobările solicitate de ierarh
fără să crâcnească. De multe ori aceste mese erau socotite de adversarii știuți
și neștiuți drept ,,chefuri” și ,,dezmățuri”. Mitropolitul însă nu se sinchisea
de astfel de calomnii și-și urmărea scopul. De multe ori, Părintele Caliopie
Georgescu, care-i era sfetnic apropiat, îi atrăgea atenția că n-ar trebui să
facă ceva sau să aibă o atitudine prea servilă față de anumite autorități.
Într-o zi, mitropolitul i-a spus: ,,- Mă, Caliopie, mă! Tu știi, mă Caliopie,
că de multe ori sunt pus și eu în situația de a face așa?” Și mitropolitul s-a
plecat c la metanie, cu fruntea până aproape de pământ.
Mitropolitul
Firmilian avea demnitate și nu se pierdea ușor cu firea. Părintele Paul
Popescu, inspectorul mitropolitan, mi-a povestit într-o zi că la o sfințire de
biserică dintr-un sat doljean, primarul comunei respective a vrut să împiedice
desfășurarea festivității. Era prin anii ʼ50, când ,,lupta de clasă” era
portdrapelul partidului comunist. Mitropolitul Firmilian s-a oprit din slujbă
și cu un glas de tunet s-a adresat primarului: ,,- Domnule Primar, în calitate
de membru al Marii Adunări Naționale,
îți ordon să nu încalci Constituție și libertatea religioasă a
cetățenilor!” Primarul, care era destul de șubred sub aspect ideologic, și-a luat
imediat tălpășița și-a plecat cu coada-ntre picioare.
Profesorul
meu, Părintele Ioan Ionescu, fostul director al seminarului din Craiova, și
fost inspector general patriarhal, mi-a povestit că în perioada stalinistă C.
S. Nicolăescu-Plopșor și C. Paleologu,
cărturari veritabili, se aflau ,,la sertar” și nu aveau nici un mijloc de
existență. Mitropolitul Firmilian, fost coleg de școală al acestora, accepta să
le dea din salariul său câte o retribuție lunară, pentru ca aceștia să-și ducă
zilele. Mai mult, îi dădea de lucru lui Nicolăescu-Plopșor pe la mitropolie, ca
să facă fișe monografice pentru bisericile și mănăstirile din Oltenia, pentru a
avea posibilitatea să-l retribuie într-un fel. Bibliografia monumentelor
feudale din Țara Românească a lui Nicolae Stoicescu, lucrare monumentală, i se
datorează în mare parte Mitropolitului Firmilian și Părintelui Ioan Ionescu,
care pe atunci era consilier cultural”(Va urma).
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și
donații, astfel: Domnul Prof. Univ. Dan Romalo din București: 300 lei; Doamna
Ing. Melania Caragioiu din Canada: 200 lei; Domnul Costache Plăcintă din Tr.
Severin și Doamna Michescu Maria din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: câte
150 lei; Domnul Boescu Gabi din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna
Pera Măriuca din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Doamna Nicolae Mihaela
din Bragadiru(IF): câte 100 lei; Doamna Rolea Violeta din București, fiică a
satului Bârda, Doamna Mehedințu Elena din Brașov și Doamna Pleșu Adriana din
Bocșa(CS): câte 50 lei;
Doamna Luca
Ana din Bârda a donat suma de 95 lei, reprezentând costul pâinii donate pe 7
Febr. la Bârda.
Doamna Pera
Aurica din Malovăț a achitat 120 lei pentru contribuția de cult; Domnul Surugiu
N. Ion din Malovăț a achitat 100 lei pentru contribuția de cult; Domnul
Bârdeanu Nicu din Malovăț a achitat 70 lei pentru contribuția de cult. Domnul
Borcilă Ștefan a achitat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până
acum 55 lei; Domnul Mănescu Gh. Vasile din Malovăț, Doamna Bondoc Elena din
Malovăț și Domnul Coman Marian din Malovăț au achitat câte 50 lei pentru
contribuția de cult.
Domnul Mihai
Iordache din Malovăț a donat 100 lei pentru copiii din Valea Plopului(PH).
Dumnezeu să
le răsplătească tuturor!
*
Până la
închiderea acestei ediții s-au donat 271 exemplare din cartea Viața Cuvioasei
Teofana Basarab. La 1 Martie încheiem această
operațiune. Cine nu a binevoit să vină la biserică de la 1 Decembrie 2020 până
la 28 Febr. 2021 ca s-o ridice, înseamnă că nu are nevoie de ea. Așadar, la 1
Martie închidem taraba!
*
Lucrări la
biserică. Am comandat porțile din lemn sculptat pentru biserica de la Malovăț.
Nu e sigur dacă vor fi gata până la Sf. Paști. Porțile costă 6.000 lei și plata
va fi suportată de către Domnul Bogdan Gheorghe-Gabriel din Malovăț.
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a
reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” –
438, în ,,Armonii culturale”,
Adjud, 7 febr. 2021, ediție și on-line
(http://armoniiculturale.ro); în ,,Logos și Agape”, Timișoara, 8 febr. 2021,
ediție și on-line(http://www.logossiagape.ro); în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 9 febr. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 10 febr., 2021, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); In memoriam: Dr.
Gheorghe Neagoe, în ,,Națiunea”, București, an. I(2021), 11 febr., ediție
on-line (https://ziarulnatiunea.ro/ category/religiespiritualitate); Viața
lumii, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1065(11
febr.), p. 11; Curiozitate și curaj, n ,,Națiunea”, București, an. IX(2021), 14
febr., ediție on-line
(https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); Prima zi de școală,
în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1066(18 febr.),
p. 1.
Parohia
noastră a republicat volumul preotului Dvs. Europa! Europa!
*
Zâmbete. ►Clientul: ,,- Ce zici, domnʼcizmar? Cât o să mă țină pantofii ăștia pe care
mi i-ai reparat?” Cizmarul: ,,
- Dacă ai norocul să trăiești puțin, te țin până la moarte!”
►Prostia este când ai un răspuns la toate întrebările, înțelepciunea este atunci când ai o întrebare pentru
orice.
►Nimic
nu costă mai mult în viață decât boala și prostia. ► Cel mai mare pericol social este
prostia. ►Cu
prostia te poți lupta, dar niciodată n-o vei învinge. ►Deșteptul își vede de treaba lui, prostul de
treaba altuia. ►Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depășește înțelegerea lor. ►
Când te
cerți cu un prost e ca și când vrei să omori un țânțar pe obraz... Reușești
să-ți dai singur o palmă. ►Nimeni nu s-a născut învățat, dar asta nu-i o scuză să mori prost. ►În fața unui om deștept, toți tâmpiții fac front
comun împotriva lui. ►În viață să ai grijă să nu superi natura și prostul.
Ambii se răzbună, prostul imediat, natura mai târziu. ►Când prostul
este pe o treaptă mai sus ca
tine te scuipă-n cap, uitând că tu ții scara...
*
Precizare.
Am fost întrebat de mai mulți enoriași, în mai multe rânduri, dacă pot să facă
parastase pentru cei decedați ai lor în alte localități sau alte țări, în cazul
în care le este imposibil să se deplaseze în țara și localitatea în care a fost
înmormântarea. Sigur că se poate. Oriunde în lume pot să facă rugăciuni și
fapte bune pentru cei decedați, indiferent unde se află mormintele respective.
Românul a știut teologie, când a spus cu sute de ani în urmă: ,,Știe Dumnezeu
al cui e colacul!”
*
Anunț.
Primim pomelnice pentru Paresimi.
*
Înmormântări.
În ziua de 2 Febr. am oficiat slujba înmormântării pentru Lupșa Ion(69 ani) din
Malovăț; în ziua de 6 Febr. pentru Ionică Marius-Andrei din Germania, iar în
ziua de 9 Febr. pentru Vișan Sevastița(78 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-i
ierte!
*
Program. În
cursul lunii Martie avem următorul program de slujbe: 1 Martie(Bârda: Aghiasmă
Mică și sfințirea semințelor la ora 8; Malovăț: Aghiasmă Mică și sfințirea
semințelor la ora 10); 6 Martie(Bârda-Malovăț); 7 Martie(Bârda); 13
Martie(Bârda-Malovăț); 14 Martie(Malovăț); 15 Martie(Bârda, slujbă la ora 17);
16 Martie(Malovăț, slujbă la ora 17); 17 Martie(Bârda: dimineața spovedit și
împărtășit la biserică și în sat; seara, slujbă la 17); 18 Martie(Malovăț,
slujbă la ora 17); 19 Martie(Malovăț:
spovedit și grijit dimineața, la biserică și în sat; Bârda: slujbă la ora 17);
20 Martie(Bârda-Malovăț); 21 Martie(Bârda); 25 Martie(Bârda: pomeniri la ora 8;
Malovăț: slujbă); 27 Martie(Bârda-Malovăț); 28 Martie(Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda @gmail.com.
Sănătate,
pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu