Apel de seară
Florin Șinca, fost comisar-șef în
Inspectoratul General al Poliției Române
28 Februarie 2021
„Nu trebuie
să fii trădător pentru a pierde un neam; e suficient să fii nepriceput”
(Nicolae Titulescu)
S-au
împlinit peste 31 de ani de când ne căutăm calea noastră de români. În țară,
ori aiurea. Suntem furați de vrăjmașii din afară, dezbinați și prigoniți,
suntem săpați de hoții pripășiți în țară. Sunt chiar în bătătura noastră, iau
decizii pentru noi și ne vând fără să clipească. Ni se insultă simbolurile
naționale, suntem batjocoriți de aproapele nepriceput, aproape am ajuns o
colonie. Sunt peste 31 de ani de înălțare și cădere, de trădarea politrucilor
și de lupta românului de rând, peste 31 de ani de când ni s-a rescris istoria.
Am suferit
cum ați suferit majoritatea dintre dumneavoastră, care aveți simțire de român.
Am văzut lașitatea și trădarea, prostia și necinstea, țara jefuită, „lucrată”,
dusă pe marginea prăpastiei. […] Dar, cu durere a trebuit să constat că mulți
dintre patrioți, din nepricepere, iau cărămizi, în loc să pună. Am văzut că […]
(patrioții - n.r.) sunt ținte în mișcare, am avut informații și am zărit
lucrătura, sistemul de crimă organizată și-a activat lefegiii. Au apărut
atacurile „intelectualilor publici” și ale iudelor.
Așa că, a
rămâne cârcotaș pe margine, socotind că totul e o mizerie generală, căutând un
lider ideal și-o utopie politică ar însemna lașitate față de urmașii mei, față
de colegii din Poliție și față de Neam. Peste ani, cum aș fi răspuns, la
întrebarea copiilor: „Tu tată, ce-ai făcut?”. Până la urmă, deznădejdea e arma
necuratului, nu există democrație fără partidele politice, iar sistemele sunt
schimbate de oameni.
Am cunoscut
politica dinainte de a-i trece pragul; din sute de volume, din pildele istoriei
și dosare de arhivă, din discuții cu oameni și mass-media. Pentru cei care nu
mă cunosc: sunt un ofițer țăran. Am trecut de 50 de ani și eu n-am știut decât
de carte și de muncă. Uneori am mai și răbdat, pentru a face un teanc de
volume, de articole și filme documentare. Despre neam și sat, mănăstiri și
profesiunea mea de polițist.
Eu am rostit
un jurământ de credință față de țară. „Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul
vieții!”. […] Am făcut acest pas (intrarea în politică - n.r.), pentru că l-am
socotit drept unul ultim, de asfințitul vieții. Dar am văzut slăbirea
instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională. Intru să
izbândesc, nu să mă revopsesc în altă culoare politică. Intru pentru cei mai
mulți, care nădăjduiesc. Nu mă mut, nu mă schimb, nu abandonez, că o să-mi
bateți obrazul. Am intrat pentru că văd și știu și am intrat să fac.
Pentru cei
care mă cunosc: eu nu devin otreapa politicienilor, ci mă alătur unei doctrine,
unor oameni, unor principii și unor țeluri în care cred. N-am intrat să mă căpătuiesc, ci să fiu santinelă.
Patriotismul nu înseamnă o gașcă de spoliatori, este necesitatea, este reacția
așteptată de omul de rând la mizeria care ni s-a picurat în suflete atâta amar
de ani. Ca români, am fost insultați în propria bătătură. Creștinește, am
întors și celălalt obraz. Acum nu se mai poate!
Înțelegeți
oameni buni: nu că s-ar sprijini Patria pe un biet ca mine, dar dacă mai
rămânem nepăsători, ne fuge țara de sub picioare și va rămâne doar o palidă
amintire, un contur de hartă și nici acela, iar noi vom continua să ne sfâșiem
cum fac fiarele pădurii, să ne împrăștiem ca potârnichile în lumea largă.
Urmașii ne vor ocărî.
După ce-am
servit cetățeanul cu cinste și devotament, vreme de 30 de ani, cât am activat
în instituții care asigură statalitatea României, am avut reușite, dar am
simțit și furia nedreptății. Am văzut furt, ilegalitate, călcare de drepturi.
Am văzut neputința sistemului ocupat de mafioți transpartinici. Cel mai grav
este că am văzut slăbirea unor instituții de bază ale Țării Românești și n-am
putut face nimic. Mi-am dat seama că nu pot fi bine înarmat decât fiind aici.
Există o limită a răbdării, a omeniei și bunului simț.
De ani de
zile stau de veghe în bocanci, ca santinela. A venit vremea să mă ridic. Tot de
santinelă voi sta, dar dotat cu alte arme. Prețuiesc legea. Ce încep,
isprăvesc. Am intrat să lupt. Nu din oportunism, ci din convingere neclintită.
Nu intru la putere, ci în opoziție. Nu intru la vreme de pace, ci văzând cum
sunt loviți din toate direcțiile. Ne știm dușmanii; să vedem cum vom convinge
„prietenii”.
Am în față
chipurile bunicilor mei ca niște icoane. Am în față credința neclintită a mamei
mele și hărnicia fără seamăn a tatălui meu. Am în față făcliile nestinse,
personalitățile uriașe care mi-au marcat gândirea. Aș păta memoria strămoșilor
transilvăneni, care au ales bejania în locul lepădării credinței
creștin-ortodoxe și cu care o să-mi amestec oasele în cimitirul din satul
Pietriceaua. Cât timp îmi mai bate în piept o inimă de român, mi-ar fi rușine
de cei care mă cunosc. Ei vor fi judecătorii necruțători ai faptelor mele.
Români,
Știu că pe unii
îi voi pierde, pe alții îi voi păstra, iar pe cei mai mulți îi voi alătura
cauzei drepte a țării. Am o datorie de împlinit, o credință de străjuit și-o
onoare de respectat. Am stat drept până acum. După ce trec prin politică, voi
sta în fața Mântuitorului tot drept. În fața Neamului și a Sfintei Cruci, în
fața tradiției strămoșești batjocorite de neisprăviți, vă chem să-mi fiți
alături […] în România întregită în hotarele istorice. Nu în clevetiri, ci în
fapte pentru Țară. În cuget și în simțire. Nu în vrajbă, ci în Unire.
Jur, cum am
jurat pe drapelul sfânt al țării, să fiu dulăul ciobănesc de pază, iar nu lupul
în blană de oaie! Intru (în politică - n.r.) să izbândesc. Iar de va fi să nu,
mă voi prăbuși, voi muri, dar nu mă voi încovoia!
Doamne
ajută!
Colonel
Florin Șinca
București,
18 februarie 2021
P.S. Nu am
scris „colonel în rezervă”. Un ostaș român trece în rezervă doar când i se
cântă „Veșnica pomenire!”
Notă -
adaptare după textul original; pentru evitarea oricăror interpretări au fost
ignorate referirile la vreun partid politic[1].
-----------------------------
[1] Sursa
- Unul dintre ofițerii de elită ai Poliției Române din ultimii 30 de ani s-a
înscris în AUR: Intru să izbândesc. Iar de va fi să nu, mă voi prăbuși, voi
muri, dar nu mă voi încovoia | R3Media - 19 februarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu