GÂNDACUL DIN NOI
~*~
Când mi se pare că nimic
nu se mai mișcă în calea mea
umblu prin iarba împlântată cândva
în pământul reavăn din mine.
Stau la pândă și deodată
mă surprind ochii curioși
ai unui gândac care strălucesc
sub verdele de smarald dat uitării.
Privindu-mă temător
parcă mă întreabă ce gânduri am
și așteaptă reacția mea.
Fără să vreau mișc un pic iarba
bietul de el se sperie
și pleacă asemenea oamenilor
care dau bir cu fugiții la cea mai
mică
încercare sau schimbare din viața lor
fără a înțelege că orice cumpănă
poate fi o trambulină spre mult mai
bine.
~*~
VASILICA GRIGORAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu