Borne si semne
~*~
Copilăria te-a lăsat departe, cu haine de împrumut,
ca pe un drum îngust de călătorie.
Soldaţii se luptă cu trandafirii. Crede-mă!
Cromatică. Tumult. Dorinţă neîmplinită
în inima unui visător.
Un martir a murit în haos.
Vezi sau nu vezi firimiturile lăsate din loc în loc,
în spatele zidurilor cenuşii, din partea uitată a oraşului.
Un abur moale se-nalţă.
Auzi sau nu auzi şoapta copacilor, pasul tainic,
suspinul indefinit al pietrelor
şi cântecul simurgului
ce-şi muşcă
ultimul deget de singurătate.
Simţi sau nu simţi vântul
ce-şi poartă, în zbor,
ecoul tăcerilor din amurg.
Sedus de miraj, praful trupurilor noastre
este praful depus de-atâţia ani
în căutarea sensului.
Poetul moare dacă
războaiele lui sunt încheiate.
Încă trăieşti în colţul durerii, fără cheaguri,
fără vreun handicap.
Istoria s-ar putea repeta,
ca într-un balansoar,
reîntâlnindu-ne, din timp în timp.
Mergând pe inima străzilor sumbre
am pus adevărul imperceptibil
în geanta ta de umăr,
atunci când te vei face nevăzut.
Şi timpul ambiguu, întârziat, nu s-a terminat, încă.
Cuvintele care vor exploda pasiunea
nu se vor mai deschide.
Biserica şi-a pierdut clopotul.
Sub ruinele distrugerii, am căutat flacăra vie,
pentru a ne regăsi rămăşiţele.
O fereastră înţepenită se deschide,
un peisaj nou se-ntinde în faţa ochilor.
~*~
1 noiembrie 2019
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu