LACUL
~*~
Înghețat-a lacul cela de poveste
Und-n vară nuferi încântau privirea,
Unde cea cărare încă-mi tăinuiește
Pasul ce-mi adus-a, într-o zi iubirea.
Azi, în miezul iernii, malurile sale
Sub un pod de gheață stau împreunate,
Nimeni nu-l va trece înspre deal sau vale,
Cât îmi fi-vor încă, nopți infrigurate.
Vino primăvară de mi-l dezmorțește,
Malurile-mbracă-i în covorul verde,
Totu-n jur-prejuru-i fă de-mi înflorește,
Cheamă pe cărare pasul ce se pierde.
Leagă-n mal o barcă, fă ca-n tremurare
Lacul să mi-o salte pe un val ușor
Și-ntr-o legănare trece-mi-o-n visare
Printre flori de nuferi, fata prinsă-n dor.
Eu, ca altădată, stau în așteptare
Să-mplinim clipita în dorit amor,
Aibă timpul dara boabă de răbdare,
Până fi-om spuza focului de dor.
*
Dintre lăstărișuri, luna lin răsare,
Invrăjindu-mi lacul ce-o luci-n scântei,
Eu, cu gând departe fi-voi în visare
Așteptând să vină, iarăși pașii ei.
~*~
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu