La arme
de Mihai Eminescu
~*~
Auzi departe striga slabii
si asupritii catre noi,
E glasul blandei Basarabii
Ajunsa-n ziua de apoi.
si sora noastra cea mezina
Gemand sub cnutul de calmuc
Legata-n lanturi a ei mana,
De streang tarand-o ei o duc.
Murit-au... poate numai doarme
s-asteapta moartea de la cani
La arme,
La arme, dar romani!
Pierit-au oare toti vultanii
si soimii muntilor Carpati,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteti cu totul enervati
si suferiti in injosire
De la Brasov pan-la Abrud,
Ca sa va tie in robire
Fino-tartanul orb si crud.
si nimeni lantul n-o sa farme,
N-aveti inime, n-aveti mani?
La arme, la arme,
La arme, frati romani.
Maghiar, tatar cu cap de cane
De noi si azi iti bati tu joc...
Sub pumnul nostru vii tu mane
Stramutam falcile din loc,
si limba ta muiata-n ura
ti-om smulge-o, cane tu, din gat,
ti-om baga pumnul nostru-n gura
Caci, cane, te iubim atat.
si bratul nostru-o sa va farme
si robi veti fi, mariti stapani,
La arme, la arme,
La arme, frati romani!
Iar tu, iubita Bucovina
Diamant din steaua lui stefan
Ajuns-ai roaba si cadana
Pe mani murdare de jidan,
Rusinea ta nu are saman
Pamantul sfant e pangarit...
Misel, si idiot, si faman,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trambiti de alarme,
Naltati stindardul sfant in mani
La arme,
La arme, dar romani.
Pierduti sunteti pe Cris si Mures,
E moarte, e lesin, e somn?
Au Dragos nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frant a dusmanilor nouri,
N-ai frant pe lesi si pe tatari,
Au Dragos, vanator de bouri,
N-ai sa vanezi si pe maghiari?
Rusine pentru cel ce doarme,
Sculati ca sa nu muriti mani
La arme,
La arme, dar romani.
Din laur nemuritorii ramuri
O, tara pune-n frunte azi
si-n tricolorul mandrei flamuri
Sa-nfasuri pieptul tau viteaz.
si smulge spada ta din teaca
si-ti cheama toti vitejii tai.
si la razboi ea demna pleaca
Cu pui de soimi si fii de zmei
in randuri, randuri ea sa farme
Calmuci, tatari, dusmani, stapani,
La arme, la arme,
La arme, fratii mei romani.
La arme
de Ștefan Octavian Iosif
2005-05-09 Înscris în bibliotecă de Raul Huluban
Veniți, viteji apărători ai țării!
~*~
Veniți, căci sfânta zi a răsărit:
E ziua mare a reînălțării
Drapelului de gloanțe zdrențuit!
Veniți din toate unghiurile zării,
Să cucerim ce-avem de cucerit!
La arme, cei de-un sânge și de-o
lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!
Ce credeți voi, noroade nesătule,
Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus!
N-am înfruntat noi năvăliri destule
Din miazănoapte, răsărit și-apus!
Adună-ți, rege, oștile și du-le
La biruință-așa cum le-ai mai dus!
La arme, cei de-un sânge și de-o
lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!
Cu-al nostru sânge-am scris al nostru
nume
În cartea gloriosului trecut:
Și mulți dușmani ar vrea să ne
sugrume,
Dar până când mai stau Carpații scut
Acel ce ne va șterge de pe lume
Să știe toți că încă nu-i născut!
La arme, cei de-un sânge și de-o
lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!
Să știe toti că un popor nu moare
Când veacuri a luptat necontenit —
Și-i scris în cartea celor viitoare
Că va să vină ceasul preamărit,
Când mândru străluci-va-ntre popoare
Ca soarele, aici, în răsărit!
La arme, cei de-un sânge și de-o
lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!
La arme
Virgil Ciuca
~*~
Ajunge văicăreala, popor român la
arme
Ajung şi rugăciunea, şi jalbele la
Poartă
Nu aştepta pomană când stâncile se
sfarmă
Nu ai de-ales, române, tu eşti stăpân
pe soartă!
De ce suporţi minciuna şi vorbele
deşarte
Când clasa hrăpăreaţă te-a-ngenucheat
cu sila
Ia sapa şi securea şi singur fă-ţi
dreptate,
Nu te sfii să spânzuri în piaţă
camarila.
Nu te-amăgi cu vorbe oculte din
scriptură
Biserica şi popa îţi predică de
moarte
Ridică eşafoduri să scapi de
impostură
Ea te ţine de veacuri în neguri fără
carte.
Cu rugăciuni la ceruri ei zilnic te
îmbată
Cu vorbe globaliste, cu-o lume fără
ţară
Nu te lăsa sedus de-o vorbă idolatră,
Renunţă să mai duci o viaţă băjenară
La arme, fraţi români cu inima
vitează
Amanetând o ţară la hoarde migratoare
Mai toţi parlamentarii te vând şi te
trădează
Şi pentru tine casa acum e
o-nchisoare!
Când ţara e condusă de hoţi şi
haimanale
Când guşti pâinea amară de grâu din
altă ţară
Fă-ţi tancuri din tractoare, din
seceră pistoale,
Nu vezi că ne vândură şi Roşia
Montană?
Cum justiţia e oarbă, vândută pe
arginţi
Cu-armata fără arme plină de generali
Cu preşedinţi de ţară ce par ieşiţi
din minţi
Visteria e goală plină, cu şobolani!
La arme, fraţi români să ne-nrolăm
sub arme
Din optzecinouă-ncoace suntem o
colonie
Ţara-i secătuită, copii ne mor în
spasme,
Suntem o ţărişoară ţinută în sclavie!
La arme, rupeţi lanţuri, spânzuraţi
camarila
Nu aşteptaţi zadarnic pe Dumnezeu cu
mila!
~*~
Virgil Ciucă Woodhaven, New York, 30
august, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu