Iluzia de egalitate (2)
Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea
17 Februarie 2021
Recent, în
China a fost adoptat oficial așa-numitul „scor de cetățean”, care împarte lumea
în cetățeni cu drepturi și cetățeni fără o mare parte din drepturi, dar cu
toate obligațiile presupuse de calitatea de „cetățean” de categoria a doua.
Sistemul a fost testat cu succes, în prealabil, pe platformele chineze de
achiziții online. Fiecărui membru al „comunității” online i se atribuie un
număr de puncte de rating atașate comportamentului său recent, puncte cu care
se pot cumpara ulterior mai multe sau totalitatea bunurilor si serviciilor
necesare consumului personal sau familial. Comportamentul verificat este atât
atitudinea fata de legile si moravurile societatii si actiunea cetateanului
individual, în comunitate și în spațiul privat (?!), cât si modul în care
consumatorul își respectă sau nu datoriile rezultate din tranzacțiile
comerciale sau financiare. Un cetățean recalcitrant, lipsit de respect față de
valorile și moravurile societății (inclusiv față de clasa politică sau de
ideologia oficială…) sau un consumator rău-platnic va avea un rating mai mic
sau unul care tinde către zero, în funcție de gravitatea actului ilicit sau
contrar bunelor moravuri. Invers, rating-ul va fi mai mare. Așadar, acest
„credit social” este, de fapt, credibilitatea sau onorabilitatea socială a
fiecarui particular, în dubla ipostază de cetățean supus legilor și moravurilor
sociale și de consumator supus contractelor comerciale, elemente în funcție de
care simplul particular va avea sau nu acces la achiziționarea bunurilor de consum
sau a serviciilor. Fiind extrem de importantă proba comportamentului social și
comercial (pozitiv sau negativ), este nevoie, evident, de suporți probatorii.
În afară de monitorizarea operațiunilor pe internet sau în cadrul convorbirilor
și comunicațiilor electronice, statul chinez a pus la punct cel mai „avansat”
și mai vast sistem de recunoaștere facială din lume - câte o camera de
supraveghere la fiecare cetatean chinez, adica cca 1,4 miliarde. Cu un asemenea
sistem se pot recunoaște facial, indiferent de mulțimea în care s-ar pierde sau
de eventuale deghizări, mai mult de 3 miliarde de persoane. Nimeni nu mai poate
scapa acestui „Ochi Atoatevăzător”.
În mod
evident, acest trend nu are nimic de-a face cu societatea de consum, care este
o societate a democrației consumului.
Ridicat la
rang oficial, acest sistem de rating este un instrument totalitar aproape
perfect, de vreme ce stimulează interesul hedonist al omului de a consuma și
cuantifică dreptul la confort după criteriul supunerii față de lege, contract
și autorități. Omul obișnuit va accepta cu zâmbetul pe buze acest tip de
totalitarism hedonist, ba chiar va pretinde tuturor să se conformeze.
Ironic este
că acest instrument totalitarist nu este invenția comunismului chinez, ci este
un avorton al modelului hiper-profitabil de business creat de corporațiile „Big
Tech” - capitalismul de supraveghere. Chinezii l-au copiat (așa cum fac cu mai
toate tehnologiile vestice), l-au „perfecționat” și adaptat culturii lor, care
presupune conformarea voiasă, și l-au oficializat. Întrucât, ca orice sistem
totalitar, a dat rezultate bune în monitorizarea și falsa ținere sub control a
pandemiei anului 2020, aceleași corporații „Big Tech” americane care au
edificat capitalismul de supraveghere, precum și „lumea bună” a tehnocrației
sanitare și presa mainstream, s-au grăbit să laude acest instrument totalitar,
clonându-l în multiple exemplare, pentru a fi generalizat la nivel planetar. La
acest moment, ratingul social de tip chinezesc nu mai ultragiază nimănui principiile
morale și nici nu mai provoacă discuții celor atașați de valorile democratice
(și care, printre altele, au criticat mereu statul comunist chinez, pentru
încălcarea drepturilor omului…).
Dacă
analizăm retrospectiv fenomenul, înainte de ratingul chinezesc și cu mult
înainte de apariția ideilor segregaționiste relative la
„pașaportul/certificatul de vaccinare”, prima cenzură, prima izgonire din
sistemul de socializare on line sau de pe platforma de achiziții on line, adică
prima excludere din societatea cetățenilor cu rating bun, precum și primul
„fake news” prin omisiune (limitarea, ascunderea sau interzicerea informațiilor
și a opiniilor care nu corespundeau „valorilor comunității”) s-au petrecut în
mediul on line american, deținut de corporațiile „Big Tech” americane. Doar că,
din eroare de previziune afectivă, nu le-am observat - sau nu am vrut să le
observăm. Nu ne puteam imagina că societatea cu cea mai veche democrație din
lumea, epicentrul libertății de expresie, de conștiință și de inovație, modelul
visat de părinții și bunicii noștri în toată perioada totalitaristă comunistă,
ar putea genera un instrument totalitar atât de nociv și de constrângător.
Binomul
indestructibil și inevitabil constituit din serviciile secrete și corporațiile
„Big Tech”, „Pharma” și „Finance” ne cunoaște mai bine decât ne știm noi
înșine, pentru că ne supraveghează și ne ghidează comportamentul de mai mult de
15 ani, de când Google, Amazon, Facebook, Apple și Microsoft au devenit globale
- iar noi am început, inconștienți și entuziaști, să le punem la dispoziție, cu
titlu gratuit, datele noastre cu caracter personal. Acest binom știe anticipat
și cu certitudine ce va face fiecare dintre noi în perioada următoare și, în
consecință, poate să ne modeleze identitatea, să ne deformeze comportamentul,
să ne facă să ne supunem de bună voie oricărei directive.
De exemplu,
binomul știa deja, la nivelul anului 2020, că o parte dintre „grupurile
populaționale” va refuza vaccinarea, adică „imunitatea de turmă”, motiv pentru
care a declanșat toată seria de arme tăcute de persuasiune, de la frica de
infecție, la frica de infectați și de nevaccinați și la „necesitatea”
certificatului de vaccinare. În scut timp, chiar și scepticii au fost convinși
cu acest tip de motive - dacă nu se vaccinează întreaga „turmă”, pandemia se
amână cu ani de zile; dacă nu se vaccinează individul, nu-i va mai fi permis
accesul în locuri publice, la muncă, la școală, la facultate, la o funcție
publică sau la o demnitate politică, în avion, peste graniță etc. Frica i-a
învins pe mulți - nu era nevoie să fie convinși, că nu acesta era scopul.
O astfel de
lume nu este o lume a egalității de șanse, ci o lume a iluziei de egalitate.
Cât despre libertate, aceasta rămâne un vis îndepărtat și uitat.
https://www.art-emis.ro/analize/iluzia-de-egalitate-2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu