vineri, 10 septembrie 2021

Alexandru Stanciulescu Barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ.....! (11/O9/2021)-(20/09/2021)

 



DOGOAREA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

           Vezi un om chinuit de fierbinteala sau, intrând în baie, simti o mare dogoare, ori vezi un cuptor încins de flacari. De la focul acesta treci cu cugetul la focul gheenei, în care pacatosii cei nepocaiti vor suferi fara de încetare. Aceasta cugetare te învata ca, prin pocainta si prin lacrimi, sa dobândesti milostivirea bunatatii lui Dumnezeu, pentru a scapa de o astfel de nenorocire.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 71

 

 

 

BUSUIOCUL

Sfantul Nicolae Velimirovici

 

 

              Busuiocul si isopul (mai ales busuiocul) – cele mai de seama plante la popoarele ortodoxe din Balcani, sunt simboluri ale sufletului celui drept, care, odata cu îmbatrânirea si vestejirea trupului, dau o mireasma puternica, pentru ca aceste doua plante au o mai mare si mai placuta mireasma când se usuca decât atunci când sunt verzi. Busuiocul se foloseste si la sfintirea apei. În acest caz el simbolizeaza buna mireasma harica a lumii celei de Sus, care prin puterea Crucii fereste apa de alterare.

 

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 43-44

 

 

 

VĂ POFTESC LA TEATRU! AUDIȚIE PLĂCUTĂ!

 

https://youtu.be/hwpz6jUhNUA



FIINTA OMENIRII

Sfantul Sofronie Saharov

 

 

          Potrivit vechii traditii teologice a Bisericii ortodoxe rasaritene, omenirea este o singura fiinta în multe ipostase, asa cum Dumnezeu este o singura Fiinta în Trei Persoane.

 

Sfantul Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 118

 

 

 

WOLFRAMUL SI LUMINA LAUNTRICA

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

 

 

          La luminatia electrica si la stralucirea luxului modern, nu se mai poate pricepe întunericul si calicia din suflet.

 

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Din Ierihon catre Sion, Ed. necunoscuta, Ierusalim, 1999, p. 263

 



VEGETATIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

             În existenta lumii vegetale gasim o dovada palpabila a omniprezentei lui Dumnezeu si a lucrarii Sale proniatoare. Exista oare vreun loc pe pamânt în care vegetatia sa nu-si faca simtita prezenta? Ea acopera câmpiile, se catara pe povârnisurile inaccesibile ale muntilor de piatra, razbeste în pustiuri, sloboade radacini în apa si printre ape, pe ostroave nelocuite. Si cine o creste si o împodobeste în cele mai frumoase si mai felurite forme si culori? Domnul Dumnezeu. Domnul astfel o îmbraca. Dar daca Domnul îmbraca astfel, cu atâta grija, firul de iarba, parasi-ne-va oare pe noi? Fie si o singura clipa; îl va uita, oare, Dumnezeu pe om? „Iar daca iarba câmpului, care astazi este si mâine se arunca în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?” (Matei 6, 30; Cf. Luca 12, 28). Daca Dumnezeu da viata în fiece clipa firului ierbii si nu-l lasa sa moara, înceta-va, oare, sa-mi dea viata mie? Nu. Daca firul ierbii este îmbracat si mentinut în viata de Domnul, în mine Domnul vietuieste mereu, ca într-un templu, daca nu-L îndepartez de bunavoie prin pacatele mele. „Nu stiti oare ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi?” (1 Corinteni 3, 16). În ceea ce priveste templul, ia aminte ca apostolul spune despre crestin ca este templu fiindca în el viaza Duhul lui Dumnezeu. Deci în templele (bisericile) crestine vietuieste neîncetat Dumnezeu. Biserica este sfânta. Sa ne apropiem de ea cu evlavie. Credinciosii care vin sa se roage în biserica înaintea Domnului îsi simt inima plina de sfintenie.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 443-444

 

 

CE ESTE PACATUL

Parintele Rafail Noica

 

 

            Ce este pacatul? Este o deformare. Si va dau ca pilda lucrul acesta, care mi s-a lamurit într-o zi, când ma gândeam ce este murdaria. Sa luam, de exemplu, balegarul. În grajd este balegar. Rau nu face, daca n-ar trebui sa-l cureti de-acolo, sa-l scoti de-acolo. Pe câmpul meu, unde o sa seman grâu sau alte lucruri, este „aur”, dar pe covorul meu, în salon – nu, mersi! Acolo îmi este murdarie. Murdaria nu este ce este, ci unde este. Cam asa-i si cu pacatul.

 

Parintele Rafail Noica, Cultura Duhului, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2002, p. 127

 

 

P O E Z I A

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

              Poezia exprima cel mai curat si mai înalt tot ceea ce are omul luminat în el. O strofa de poezie face mai mult, adesea, decât un tratat întreg de filosofie. Asa cum Îngerii se exprima sau mai bine spus, limba lor e muzica, tot astfel pentru oameni limba lor adevarata este poezia. Mai devreme sau mai târziu Lumea se va întoarce la poezie, la izvoarele ei. E prea multa lume insensibila fata de marile minuni ce le întâlnim în fiecare zi… Avem nevoie de cât mai multi oameni cu suflet de poet.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 100, 116



CHIPUL COPIILOR

Sfantul Nectarie al Eghinei

 

 

            Chipul copiilor exprima prin intermediul celor mai rafinate linii si trasaturi nobletea, aceasta calitate tainica si straina de firea tuturor celorlalte fiinte care, întretesuta cu harurile penelului prin excelenta de artist al dumnezeiescului Artizan, cu ajutorul caruia a fost maiestrita fiecare trasatura, fiecare linie a întregului chip, ne zugraveste mai degraba un înger venit aici spre a înnobila creatia decât o vietate menita sa traiasca asemenea celorlalte si sa se supuna aceleiasi sorti. Pe chipul acesta se oglindeste mai degraba nemurirea decât moartea, mai degraba spiritul decât materia. E cu putinta ca aceasta cununa a celor create, plasmuita cu atâta gratie sublima, sa fi fost zidita pentru a avea parte de soarta fiintelor necuvântatoare? Încât sa nu-si cunoasca dumnezeiescul Creator? Ca sa-si ignore bunatatea aparte, menita siesi, care ni se descopera cu atâta stralucire? Ca sa nu-I multumeasca Acestuia pentru darurile Sale cele bogate si sa nu-L slaveasca pentru înaltimea cinstirii, pentru bunavointa Lui deosebita si pentru nemarginita Lui bunatate fata de sine? Ca sa nu-L caute si sa-L regaseasca cu proprii sai ochi în creatia de El zidita? Ca sa nu-I doreasca frumusetea si sa cheme în ajutor atotputernicia Sa dumnezeiasca? Niciodata! Niciodata! E cu neputinta! Tagaduirea tuturor acestora va însemna tagaduirea întelepciunii si a priceperii lui Dumnezeu; va însemna tagaduirea bunatatii Lui si a acestor trasaturi dumnezeiesti care se vad atât de minunat în felul cum a fost modelata întreaga creatie si mai ales omul.

 

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 16-17

 

 

MONAHISMUL

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

           Peste acest pamânt, pe care oamenii îl scalda în sudori, în lacrimi si valuri de sânge, s-ar stârni mânia lui Dumnezeu daca n-ar fi acesti smeriti slujitori ai Sai, calugarii, care, oricât ar fi de neputinciosi, sunt iubiti de Domnul, pentru ca numai ei au ascultat cuvântul Fiului lui Dumnezeu Care a zis: „Cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine”. Neasteptând recunostinta cuiva, monahul îsi duce sarcina lui de sluga umila a lui Hristos, daltuind neîncetat în fiinta sa chipul minunat al fapturii celei noi… Prin munca si rugaciune, monahul cauta sa înfrateasca cerul cu pamântul. Cauta sa coboare cerul pe pamânt, iar pamântul sa-l ridice spre cer…

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 74-75.



VASUL PLIN

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca într-un vas plin nimic nu mai încape. Asa este si inima omului, întrucât seamana cu un vas. De se va umple cu dragostea lumii acesteia si cu îngrijirea de lucrurile lumesti, nu va încapea în ea cuvântul Domnului si astfel va ramâne stearpa. Iata de ce „grija acestei lumi” este asemenea spinilor, care înabusa samânta cuvântului lui Dumnezeu „si îl fac neroditor” (Matei 13, 22). Mai citim ca aceia care au fost chemati la Cina cea mare a Împaratiei Ceresti, „toti, parca întelesi, au început sa-si ceara iertare. Cel dintâi a zis: Tarina am cumparat si trebuie sa ies ca s-o vad; te rog, iarta-ma. Si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i încerc; te rog, iarta-ma. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni” (Luca 14, 18-20). Toate aceste a nu sunt altceva decât împatimiri de lucrurile cele vremelnice si lumesti, care au umplut inima si au facut-o sa nu mai poata primi în sine Cuvântul Domnului, întrucât acesta nu mai încape. Si, în acest chip, omul cel plin de desertaciunea lumeasca, chiar de aude propovaduirea si chemarea Cuvântului lui Dumnezeu, nu îl asculta si nu i se supune, astfel facându-se nevrednic de Cina cea mare, adica de Împaratia Cerurilor, cu toate ca robii Domnului – Prorocii, Apostolii si Propovaduitorii – îl îndeamna a merge într-acolo. Întâmplarea si cugetarea aceasta te învata sa te feresti de iubirea lumii, de care se împatimeste inima omului, si sa te rogi lui Dumnezeu dimpreuna cu David asa: „Întoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciunea” (Psalmul 118, 37). Iar daca te-ai împotmolit în acea zadarnicie, straduieste-te în orice chip sa te izbavesti de ea prin mila lui Dumnezeu, ca sa nu te înfatisezi si tu dimpreuna cu cei care s-au lepadat de Cina cea preadulce. „Multi sunt chemati, dar putini alesi” – asa încheie Domnul pilda aceasta (Matei 22, 14).

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 123.

 

 

OGLINZI IN SOARE

Sfantul Nicolae Cabasila

 

 

Atunci când pui sub soare mai multe oglinzi, toate stralucesc si rasfrâng raze de ai crede ca sunt mai multi sori, dar în realitate unul este soarele care se rasfrânge în toate; tot asa si Cel Ce singur este sfânt, Hristos-Dumnezeu, rasfrângându-Se în credinciosi, straluceste în multe suflete si pe multi îi arata sfinti, desi Cel cu adevarat sfânt este unul si singur, întru nimic mai prejos în slava decât Tatal.

 

Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti, 1992, p. 85

 

 

PICATURA DE PLOAIE

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Nici o picatura de ploaie nu se varsa fara voia Facatorului, iar Domnul stie numarul tuturor picaturilor de ploaie. Totul se face dupa porunca Lui. Slava bunatatii, întelepciunii, proniei Tale!

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Spicul viu – ganduri despre calea mantuitoare, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002, p. 20.



WEEKEND-UL TUTUROR LUCRURILOR

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

           Prezentul nu este decât umbra viitorului. Lumina este umbra viitoarei negraitei lumini; dulcetile pamântului – umbra palida a celor din veacul viitor, de o dulceata fara de sfârsit. Focul – umbra parelnica a focului gheenei, cel ce îi va pârjoli pe pacatosi în vecii vecilor; bucuriile curate de pe pamânt, umbre ale nespuselor bucurii viitoare; preafrumoasele palate împaratesti, umbre derizorii ale prealuminoaselor locasuri ale raiului, pregatite celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu si Îi îndeplinesc poruncile; faloasele straie ale fiilor si fiicelor oamenilor nu îngaduie asemanare cu vesmântul de slava în care se vor îmbraca cei alesi, fiindca îmbraca-se-vor în Hristos si „vor straluci ca soarele în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43), dupa cum a fagaduit cu tarie Mântuitorul.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 144-145

 

 

CANTAREA INGEREASCA

Compozitorul Arvo Part

 

 

            Am cugetat la întelesul acestor cuvinte: „Pleni sunt coeli et terra majestatis suae” (Pline sunt cerurile si pamântul de slava Ta). E vorba de fapt despre cântarea îngereasca care a existat întotdeauna, pe care Mozart a auzit-o si a pus-o pe note. Este cântarea îngereasca pe care sfintii calugari au scris-o si care se cânta azi în biserica. Omul nu poate sa creeze singur asa ceva, un asemenea lucru. Stim ce poate el sa creeze si aceasta nu ne multumeste. Problema este ca omul doar cu greu poate sa ajunga la aceste legi dumnezeiesti, caci e prea nestatornic si nedesavârsit. Legile dumnezeiesti îi sunt ascunse pentru ca el sa nu le lepede si pentru ca nu e vrednic sa le cunoasca. Cred totusi ca marii compozitori au avut acces nemijlocit la aceasta comoara. Dar aceasta nu priveste numai arta. E o problema globala care e aceeasi cu probl ema mântuirii: trebuie sa mori ca sa învii.

 

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 64-65.

 

 

EUHARISTIA

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

             Fiecare crestin care primeste Trupul si Sângele Domnului din Sfântul Potir devine si el un dumnezeiesc potir, devine un locas al lui Dumnezeu; ramâne întru Hristos si Hristos ramâne întru el.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 42.

 



INFATISAREA OMULUI

Sfantul Nectarie al Eghinei

 

 

                Înfatisarea sa exterioara se afla în armonie cu natura înconjuratoare numai în masura în care se afla într-o stare de pace cu ea; raportata la o stare marcata de o deviere, cauzata de tulburarea pacii si de razboi, relatia trupului omului cu natura din jurul sau este anulata. Desi pare o relatie fireasca, acest lucru nu e decât o simpla aparenta, deoarece cele înrudite între ele nu se lasa stapânite de o atitudine ostila. Prin firea lor cele înrudite se iubesc reciproc; iar firea îsi hraneste si se îngrijeste de copiii ei în chip iubitor.

 

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 24-25

 

 

SIMPLITATEA COPILAREASCA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

                Straduieste-te sa ajungi la simplitatea copilareasca în purtarea cu oamenii si în rugaciunea catre Dumnezeu. Simplitatea e cel mai mare bine si vrednicie a omului. Dumnezeu este cu desavârsire simplu, fiindca este cu desavârsire duhovnicesc, cu desavârsire bun. Fie ca nici sufletul tau sa nu se împarta între bine si rau.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, In lumea rugaciunii, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2003, p. 12

 

 

SIMPLITATEA COPILAREASCA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

                Straduieste-te sa ajungi la simplitatea copilareasca în purtarea cu oamenii si în rugaciunea catre Dumnezeu. Simplitatea e cel mai mare bine si vrednicie a omului. Dumnezeu este cu desavârsire simplu, fiindca este cu desavârsire duhovnicesc, cu desavârsire bun. Fie ca nici sufletul tau sa nu se împarta între bine si rau.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, In lumea rugaciunii, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2003, p. 12



ALFABETUL NATURII

Sfantul Nicolae Velimirovici

 

 

              Când copilul începe sa învete alfabetul, pentru el literele luate separat se prezinta asemenea unor idoli. Literele au substanta, sunt materiale. Silabisind, copilul îsi încordeaza întreaga atentie asupra buchiilor si cugeta doar la ele. Astfel, urmarind litera dupa litera, citeste un cuvânt, însa, daca îl întrebi ce a citit, nu stie despre ce este vorba. Si chiar se mira, neîntelegând despre ceea ce este întrebat. Copilul nu pricepe sensul cuvintelor citite. Conturul, marimea si culoarea literelor scrise – adica aspectul exterior – este tot ceea ce cunoaste el, la un moment dat, despre litere. Slovele pentru copil sunt materiale, exact la fel cum sunt idolii pentru pagâni. Astfel, atât elevul din clasa întâi, cât si închinatorii la idoli privesc la idolii lor cu teama si consideratie.

             Multi dintre oamenii pe deplin maturi sunt asemenea elevilor din clasa întâi, desi ei uneori, se cheama filosofi ori ucenici. Muncind cu sudoarea fruntii lor, abia reusesc sa citeasca pe silabe cartea naturii, însa sensul si însemnatatea literelor abecedarului naturii nu le înteleg nicidecum. Omul învatat citeste literele chiar negândind la ele, si într-o clipa întelege sensul cuvântului. Învatatorul este dator sa aplice constrângeri serioase ca sa-l învete pe ucenic sa citeasca nu pe silabe, ci „dupa sens”. Cele valabile în cazul citirii cartilor sunt valabile si în ceea ce priveste citirea „cartii naturii”. Plecându-ne înaintea naturii, e totuna cu a ne pleca înaintea literelor. Idolatrizarea naturii, aceasta este lucrarea copiilor maturi. Întrebati-i ce însemnatate au lucrurile si evenimentele, si ei se vor uita la voi cu aceeasi mirare pe care o are elevul de clasa întâi, pe care îl întrebati despre sensul cuvântului ce tocmai l-a citit.

 

              Prin urmare se poate spune: oamenii care nu cunosc alfabetul se închina unui idol, iar cei învatati se închina duhului. Pentru primii, fenomenele naturale sunt materiale si realitatea lor este exprimata exterior, dupa marime, culoare, denumire si diferite alte raportari. Pentru cea de-a doua categorie, obiectele si fenomenele naturale sunt simboluri, semne conventionale creionând lumea spirituala; iar realitatea spirituala este sens, viata si justificare fiintiala a acestor simboluri. Un astfel de om citeste cartea naturii nu silabisind, precum începe sa învete elevul din clasa întâi, ci dupa sens, patrunzând întelesul, semnificatia.

 

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 11-14.

 

 

SIMTUL GUSTULUI

Sfantul Nectarie al Eghinei

 

 

          Prin intermediul gustului suntem îndrumati spre alegerea alimentelor pe care le cunoastem si le clasificam pe baza sucurilor ca fiind de diferite tipuri: acre, dulci, amare, sarate si astringente, acceptându-le pe cele placute si respingându-le pe cele neplacute. Întelepciunea lui Dumnezeu a asezat ca paznic credincios pe lânga acest organ de simt organul mirosului, spre a tine departe tot ceea ce ar putea sa ne puna viata în primejdie prin gust si prin dizolvarea lichidelor în organul de simt al gustului. Gustul este un simt deosebit pentru ca transmite sufletului fidel si amanuntit proprietatile oricarui tip de lichid cu care intra în contact, iar sufletul se pronunta cu privire la calitatea acestuia.

 

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 83.

 

 

RUGACIUNEA INIMII

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

             „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Aceasta puternica rugaciune o poate rosti si calatorul si muncitorul de pe ogor, din fabrica sau din mina; si copilul si tânarul si batrânul. Prin aceasta rugaciune noi putem curata vazduhul duhovnicesc.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 114



POARTA SI USA

Sfantul Nicolae Velimirovici

 

 

           Acestea sunt de asemenea simboluri ale lui Hristos, dupa însesi cuvintele Lui: „Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui” (Ioan 10, 9). Pe nici o alta cale nu este cu putinta sa intri în Împaratia Cerurilor. Însa „poarta” este strâmta, tot dupa cuvintele Mântuitorului Hristos. Pentru ce este strâmta? Pentru ca omul sa se strecoare prin ea cu greutate, caci trebuie sa se lepede de sine; la fel cum sarpele îsi da jos pielea, chipul naturii lui, tot astfel si omul cel vechi; altfel el nu va intra în Rai.

 

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 55-56



FRUNZELE COPACILOR

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

               Ale cui sunt frunzele copacilor? Ale lui Dumnezeu. Ale cui sunt gândurile bune care îti vin în minte? Ale lui Dumnezeu. Cine a dat copacilor, pomilor, însusirea de a se forma si creste în ei o parte lemnoasa, de a se forma si dezvolta în ei frunze, flori si roade? Dumnezeu le-a dat-o. Cine te-a înzestrat cu darul gândirii si al vorbirii? Dumnezeu. Folosesc oare arborii si pomii însusirile pe care le au de la Dumnezeu spre dauna lor? Nu. Foloseste oare omul însusirile si puterile ce i-au fost date de Dumnezeu spre dauna lui? Da, foloseste. Abuzeaza de minte, cea data de la Dumnezeu pentru cunoasterea lui Dumnezeu si a adevarurilor Sale, abuzeaza de inima, creata de Dumnezeu pentru a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, pentru a simti comunicarea cu Dumnezeu; abuzeaza, în sfârsit, de liberul arbitru, care i-a fost dat omului pentru continua sa se desăvârșească si pentru a cultiva virtutile.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 80-81

 

 

APA MOARTA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

         Astazi, învatatii au înaltat si înalta un idol urias, dând tuturor porunca sa i se închine, întocmai cum i se închina ei: scrisul care tagaduieste existenta lui Dumnezeu. Un duh necurat care ne atâta si ne pune în miscare trufasa, necredincioasa noastra ratiune pornita împotriva lui Dumnezeu. Diavolul e siret, vai, cât de siret este! El a descoperit, pasamite, în credinta crestina o idolatrie subtila, în raport cu tendintele si cu spiritul veacului acesta si cu gradul sau de dezvoltare intelectuala. Pe cât este de siret, pe atât este de nemernic! Cum îsi mai face mendrele în sarmana omenire, care si-a îndepartat inima de Hristos! Cu câta înversunare îi trage pe oameni spre iad, facând-o chiar cu funiile pe care si le-au împletit si nu înceteaza sa si le împleteasca oamenii însisi! Ne duce la pierzare prin propria noastra minte, cea care ar fi trebuit sa ne duca spre Dumnezeul cel viu si nemuritor! Cu propria noastra galeata scoatem apa moarta din fântâna desartei, oarbei întelepciuni a lumii acesteia, dându-ne sa bem noua si altora si noi o bem, fara sa ne treaca prin gând ca bem apa moarta.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 498-499

 

 

FRATERNITATE

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

          Când cineva îsi potriveste pasul dupa inima lui Hristos, înseamna ca s-a înfratit cu toti oamenii de pe pamânt.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 46








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu