I.M.Gepianu - Versuri de primăvară- - sau printre stele-

 

IOAN MICLĂU-GEPIANU: Versuri de primăvară-

- sau printre stele-

 

~*~

 

În dimineața roză...

 

În dimineața roză..., când ciocârlia urcă

Pe treptele luminii vestind o nouă zi,

Eu mă cufund în valul albastrului zenit

Să-ncerc ai prinde cântul și versul fericit.

Căci melodia ei e armonie, izvor originar

Ce curge dintr-o mare a cerului stelar.

Iar barca fermecată ce-o port mereu cu mine,

Zidită e din piatră să poată a mă ține

Să navighez pe ape, pe-albastrele lumine.

 

Toți își cânt copilăria

 

Toți își cânt copilăria și e lucru de-nțeles,

Când tot vin cu bătrânețea slăbiciunile mai des;

Cât de dulci și fericite erau zilele-nainte,

Timpul ne era nimica, toți râdeam ca fără minte,

Fără a vedea urzeala timpului ce ca arcanul

Și cu dulce-nșelăciune, ne-ncetat și cât e anul,

Ne aleargă după fluturi, după apele din soare,

Negândind la cerul nopții și-a lui stele căzătoare.

 

Luntrașul

 

Eu sunt luntrașul bărcii mele,

Eu mi-o conduc prin val și vreme,

Purtând sub frunte stoluri de catrene,

Când în urechi îmi cântă duioase turturele.

 

Mai dau ades de-al malului perete,

Dar nu mă enervez, nici nu sunt supărat,

(Căci nimenea în lume nu-i fără de păcat)

Nici când îmi vine să-mi cânte vr-un erete.

 

Din nou îmi îndrept cârma către larg,

Rugându-mi al meu înger-păzitor

Să nu mă depărteze de-al păcii lui izvor,

Să-mi pot încheea calea prin cinste și prin drag.

 

Rechini de mare sunt destui,

Dar se retrag când le livrez catrene,

Ce port în ele epitete și teatricale scene,

Căci bâta nu-i ca vorba ce le-o spui.

 

Eu sunt luntrașul bărcii mele,

Primesc și călători ce vor să treacă

Fericiți că valul nu-i îneacă:

De-apururi cuvântul bun te scapă de belele.

 

Gromovnicul meu

 

Cum intră soarele-n zodia lui,

De-ndată-n cărare piciorul să pui,

Noroc și și belșug el varsă-ne-n sorți –

Dar nu uita totuși, cinstit să te porți!

 

Căci fără de cinste nimic nu te-ardică,

Căci starea durerii e-a sorții ursită,

Și dorul din tine îl are și altul –

Așa ne zidise pe toți Prea Înaltul.

 

De ești credincios și duhovnic,

Ascultă și vechiu Gromovnic;

Când steaua Tigir înainte-ți răsare,

Stai molcom la vatră, să n-ai supărare.

 

Căci sigur și vita din grajd o vei pierde,

Și nici în târguri mari nu te duce,

Mai bine-n grădină sădește-un pom verde,

Acesta și floare și fruct îți aduce.

 

De-ndată ce-atins-ai străfundul un pic,

Te-ntoarce în tine și-ți zi: tot nu știu nimic

Și iar călător te avântă spre mândre gândiri,

Cercând să zidești a ta minte în bune simțiri!

 

Printre stele

 

Model în chip și-asemănare

Cu Dumnezeu ce-i dete duh,

E omul astăzi printre stele,

Se plimbă prin văzduh!

 

Evoluând pe trepte milenare

De-ntre ființe-i prim stegar,

El e îndreptățit să fie

Un călător stelar!

 

Dar de e rupt și rătăcit,

De la vre-o stea prin galaxii,

E omul drept prin truda sa,

Să cerce împietrite mărturii!

 

Iar de-i de-al climei catastrofe,

Zvârlit pe treptele pustiei,

Degenerând la al maimuței spițe,

El dovedi că-i cheie în legile tăriei!

 

~*~

I.M.Gepianu