Alegerile
din Franţa în contextul crizei ruso-americane
Petru
Romoşan
26
Ianuarie 2022
Dacă Franţa tot va trimite trupe în
România - aşa a propus preşedintele Emmanuel Macron -, merită să ne uităm cu
mai mare atenţie la alegerile prezidenţiale din această ţară din 10 şi 24
aprilie a.c., adică de peste vreo două luni şi jumătate, şi la alegerile
parlamentare care le vor urma, din 12 şi 19 iunie. Armata franceză e cea mai
mare şi cea mai bine dotată din UE. În jurul nucleului francez ar putea să se
organizeze o armată europeană care să scadă dependenţa militară a Europei de
S.U.A. şi de N.A.T.O. (controlat de S.U.A.).
În plus, ideea cu trupele franceze în
România în contextul crizei din Ucraina ne indică şi nişte eventuale progrese
în negocierile ruso-americane. Pentru Rusia, Franţa ar fi, şi în numele
tradiţionalelor legături dintre Franţa şi România de la Al. I. Cuza şi Carol I
la Nicolae Ceauşescu, vizitat de Charles de Gaulle în 1968, mai acceptabilă
decât S.U.A. să reprezinte N.A.T.O. în România. La fel, în Bulgaria ar fi mult
mai tolerabilă Germania. Asta dacă se doreşte într-adevăr o apărare europeană,
asociată cu N.A.T.O. controlată de S.U.A., dar care să ducă la o anumită
maturitate a U.E.
În contextul negocierilor directe cu
ruşii, o retragere militară americană din Europa de Est (dacă nu din toată
Europa), pe modelul celei din Afganistan, nu e deloc de exclus. E totuşi foarte
puţin probabil ca S.U.A. să-şi retragă trupele din vestul Europei, din Germania
(119 baze, 33.900 de militari), din Italia (44 de baze, 12.300 de militari),
din U.K. (25 de baze, 9.300 de militari), din Belgia (4 baze, 1.147 de
militari), din Norvegia (733 de militari), ca şi din Turcia (13 baze, 1.685 de
militari).
Şi dacă tot vorbim de interesul S.U.A.
pentru Asia-Pacific şi de inevitabila confruntare cu China, trebuie spus că
S.U.A. are în Japonia 120 de baze şi 53 713 militari, în Coreea de Sud 73 de
baze şi 26 414 militari, în Australia 7 baze şi 1 085 de militari. În total,
S.U.A. ar avea 750 de baze în străinătate, în cel puţin 80 de ţări. S.U.A. are
în jur de 173.000 de militari desfăşuraţi în 159 de ţări[1].
Sunt tot mai multe semne serioase că se
redistribuie cărţile în ceea ce priveşte Europa de Est. Dacă în ultimele
mandate ale Angelei Merkel S.U.A. a controlat România prin Germania şi astfel
ne-am trezit cu Klaus Iohannis preşedinte, în anii următori România pare să-i
fi fost redistribuită Franţei. Asta şi ca o compensaţie după afacerea ratată a
Franţei cu submarinele australiene, un fiasco pentru Franţa dar din care s-a
născut antichinezul „AUKUS” (Australia-U.K.-S.U.A.).
Atâta doar că Emmanuel Macron nu mai e
bine văzut la Washington, aşa cum semnalează mai mulţi analişti, printre care
foarte popularul scriitor şi ziarist Christian Combaz, „Campagnol” :
„Serviciile secrete elveţiene raportează o puternică creştere în sondaje a lui
Emmanuel Macron, care ar fi ajuns la 12,2 %” (Campagnol, pe Twitter,
22.01.2022). 12,2 % e totuşi foarte departe de 25 %, practic numai jumătate,
procentul cu care este creditat sistematic Emmanuel Macron în toate sondajele
oficiale. Dar aceste sondaje sunt doar nişte articole de propagandă ornate cu
cifre pentru a le spori credibilitatea, aşa cum procedează şi la noi unii prea
celebri sociologi. Într-un sondaj recent făcut la Bucureşti (de Inscop), Joe
Biden e declarat cel mai iubit fiu al poporului în... România („Sondaj Încrederea
românilor în N.A.T.O., U.E. şi S.U.A. a crescut masiv/Susţinere pentru bazele
militare americane în România/Biden e liderul global cu cea mai mare
încredere/Putin, popular în rândul tinerilor datorită platformei Tik-Tok”[2].
Pentru orientarea pro-U.E. şi
pro-globalistă a mai apărut în Franţa un candidat redutabil. Este vorba de
Valérie Pécresse, pentru „Les Républicains” (L.R.), fostul partid gaullist al
lui Jacques Chirac, de centru dreapta, conservator. Ceilalţi candidaţi
importanţi, Marine Le Pen pentru „Rassemblement National” (R.N.) şi Éric
Zemmour pentru „Reconquête”, îşi dispută electoratul populist şi popular
(clasele populare), naţionalist, suveranist. Foarte probabil, oricare dintre
cei trei contracandidaţi ai lui Macron (Marine Le Pen, Valérie Pécresse, Éric
Zemmour) îl va bate pe actualul preşedinte în turul doi. Asta dacă Macron mai
participă la alegeri şi ajunge în turul doi. Cu excepţia lui Emmanuel Macron,
care reprezintă noua stângă centristă ultraliberală şi globalistă, ceilalţi
candidaţi de stânga clasică sunt sub 10 %, şi deci fără nici o şansă de a
ajunge în turul doi.
Aşa cum se văd lucrurile azi, cel mai
probabil tur doi va fi între două candidate, Marine Le Pen şi Valérie Pécresse.
Ceea ce confirmă marea criză prin care trece Franţa. Când o ţară ajunge la
fundul sacului, sunt chemate femeile să o salveze. Prima şansă de a deveni
preşedinte o are Marine Le Pen. Adică un Donald Trump la preşedinţia Franţei cu
cinci ani întârziere. La fel cum a fost şi Emmanuel Macron un Barack Obama pentru
francezi, sosit mimetic tot cu întârziere. Să ne reamintim că nici anteriorii
doi preşedinţi, Nicolas Sarkozy şi François Hollande, nu au reuşit să obţină un
al doilea mandat. François Hollande nici nu s-a mai prezentat, fiind trădat de
fostul său secretar şi ulterior ministru al Economiei, Emmanuel Macron.
Se aşteaptă o mare schimbare şi în
compoziţia Parlamentului. În acest moment e dat câştigător L.R. Dar e foarte
probabil ca şi partidul lui Éric Zemmour, Reconquête, să obţină un scor
onorabil. La fel cum putem conta, dacă Marine Le Pen câştigă preşedinţia, pe un
mare val „frontist” în Adunarea Naţională. L.R.E.M. al lui Emmanuel Macron, un
U.S.R. majoritar, are toate şansele să dispară.
Marine Le Pen e din ce în ce mai sigură că
a venit rândul ei. Rezultatele alegerilor prezidenţiale din Franţa, ca şi
rezultatele parlamentarelor care vor urma, pot influenţa major evoluţiile din
U.E., şi deci şi din estul Europei. Tot aşa s-a întâmplat şi cu recentele
alegeri din Germania, care se îndepărtează sensibil, vizibil de S.U.A. şi se
apropie de Rusia.
-------------------------------
[1] Infographic US military presence
around the world -
https://www.aljazeera.com/news/2021/9/10/infographic-us-military-presence-around-the-world-interactive - 10 septembrie 2022.
[2] G4Media, 26 ianuarie 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu