Va
fi razboi in Ucraina.................?
Iata
si o alta parere:
DAR
DACĂ RUȘII VIZEAZĂ INFLUENȚA MAI ALES ÎN ȚĂRILE ORTODOXE?!
EXPLICAȚIE
DESPRE CE ANUME ESTE ACEST RĂZBOI DE PARADĂ.
În primăvara anului trecut când noi am
început la GOLD FM să discutăm despre amorsarea unui conflict de paradă în
Ucraina, și inclusiv presa internațională tăcea referitor la subiect (nu că
n-ar fi știut, dar pentru că nu era voie să se discute ...), treburile apăreau
mult mai clar pentru public. Între timp, ceața indusă prin fentele diplomatice
ale protagoniștilor și manipulările mass-media au făcut ca aproape totul să
devină azi neclar referitor la subiect, iar lumea să nu mai audă decât
zăngănitul armelor, probabil exact așa cum și-au dorit SUA și Rusia imediat
după ce-au început negocierile la Geneva în iunie 2021, negocieri pe care și-au
propus să le finalizeze până la Summitul NATO de la Madrid din iunie 2022.
Reiau esența despre ce discutăm referitor
la război: Ucraina este o povară financiară de nesuportat pentru orice
protagonist geopolitic ce-ar dori să "închirieze" țara și s-o
folosească ca pe un levier de destabilizare/amenințare a securității Rusiei. În
2017 familia Rothschild a încercat să ușureze povara financiară a ucrainenilor
cumpărându-le datoria suverană (prin fondul Franklin-Templeton, administrator
și al Fondului Proprietatea din România!), practic preluând sarcina negocierii
și rostogolirii creditelor ucrainene. Pentru cunoscători asta înseamnă nu că
Ucraina a fost cumpărată, dar că interlocutorul referitor la orice privește
țara vecină nu mai este statul ucrainean, ci noul proprietar al datoriei. Nu
discut aici motivațiile familiei Rothschild, ele se subsumează jocului complex
cu Rusia, dar și vechilor interese khazare pe care ei le urmăresc de secole și
au incidență pe teritoriul ucrainean. Perspectiva finalizării North Stream 2 și
a văduvirii Ucrainei de gazul ieftin rusesc ce nu le mai trece pe sub nas acum,
a sunat alarma celor ce trebuie să scoată bani din buzunar pentru a asigura
căldura și hrana ucrainenilor, lucru pe care vă ziceam mai sus că nimeni nu
este dispus să-l facă, în niciun caz SUA sau Rusia, dar nici măcar bogații
Rothschildzi. Și după cum ați văzut nici Germania, ce le-a vândut luna trecută
ucrainenilor gaz rusesc, având grijă să-și pună un mare adaos comercial, din
care adaos, explicam miercurea trecută tot la GOLD FM, că eu bănuiesc că se
finanțează indirect inclusiv șederea trupelor rusești la granițe (unde nota de
plată se apropie de cca 1 miliard de euro pe lună). Cam asta e treaba în mod
simplificat, restul este un dans pe ritmuri militare între americani și ruși,
care în culisele show-ului își potrivesc pașii pentru relaționarea viitoare cu
China, respectiv pentru reîmpărțirea zonelor de influență ce să le asigure
bunăstare/securitate în plus.
Am vorbit în titlu despre interesul
extinderii influenței Rusiei în țările ortodoxe, un lucru remarcat și prin
declarația de ieri a ministerului de externe de la Moscova, ce cere retragerea
NATO din țările ortodoxe România și Bulgaria. Bineînțeles că nepomenirea la
pachet a "catolicelor" Polonia sau țărilor baltice de către ruși a
fost premeditată în mod precis. Vă relatez pe scurt două întâmplări mai vechi
legate de interesul rusesc pentru panortodoxism:
Prin 2001 la final, din postura mea de
atunci de secretar general al PSD, am fost sfătuit de un prieten american din
anturajul fostului președinte Bush, să încerc o apropiere politică de partidul
lui Putin, care tocmai învinsese în alegerile din Rusia, având consultanți ...
americani. Am reușit în următoarele luni să negociez inclusiv semnarea unui
protocol politic între PSD și Edintsvo (partidul putinist), ce urma să deschidă
inclusiv calea achiziției ieftine (și fără intermediari!) de gaz rusesc pentru
România. Tot ceea ce realizasem a fost confirmat geopolitic chiar prin vizita
lui Bush la București de la finalul lui 2002 (prietenul meu american a fost și
el prezent în calitate de consilier al președintelui SUA), când în afara
curcubeului ce blagoslovea parteneriatul, a apărut și celebra frază a lui Bush
care cerea României să devină o punte între Washington și Moscova. Revin la
ortodoxism și vă zic că singura întâlnire în afara cadrului politic pe care
gazdele rusești mi-au organizat-o cu ocazia vizitei de negociere a
protocolului, a fost la Zagorsk, un centru sacru al ortodoxismului rusesc. Așa
am devenit mesagerul unei propuneri de schimb de studenți la teologie,
propunere pe care i-am prezentat-o Preafericitului Teoctist, și despre care
știu că s-a materializat.
A doua întâmplare din siajul interesului
rusesc pentru panortodoxism a avut loc prin 2007, la o întâlnire/dezbatere din
Moscova a partidelor naționaliste/suveraniste din Balcani, unde fusesem invitat
în calitate de președinte al nou înființatului PIN (Partidul Inițiativa
Națională). Nu intru în alte detalii acum, dar la capitolul discuțiilor despre
organizare, am sugerat, pe modelul Internaționalei Creștin Democrate, inițierea
Internaționalei Ortodoxe, ca organizație culturalo-civică de suport a
demersurilor politice. Treaba nu mi s-a părut chiar senzațională, dar rușilor
da, astfel încât în aceeași seară am fost invitat să dezbat subiectul în
principala emisiune de știri a televiziunii naționale rusești. Am sesizat
astfel marele lor interes pentru panortodoxism, după cum a treia zi la
întoarcerea în țară, am vizualizat și marea opoziție a nou instalatului STAT
PARALEL la ceea ce spusesem eu, aceștia rezervându-mi o întreagă pagină 1
neagră în EVZ, în care bineînțeles că Coldea și ai săi mă pictau ca fiind
kaghebist (veniseră deja directivele SOROS pentru puterea băsistă, ce pregăteau
țara pentru ceea ce avea să se întâmple în mandatele lui Obama, care a deturnat
total strategia pentru România în relația cu Rusia, pe care o gândise echipa
republicană a lui George Bush).
Revin acum pe scurt la ce-am zis în titlu.
Rusia nu are nevoie de teritoriu, dar are nevoie de compatibilitate culturală
în zonele unde dorește să-și impună influența, deci e lesne de priceput că
strategii lor vizează punerea pe masa negocierilor cu americanii exact a
acestei categorii de țări, și-n acest fel se poate explica și prezența publică
pe listă a României și Bulgariei. Dacă mai adăugați aici și informația deloc
dezbătută că există înțelegerea secretă cu ortodoxa Serbie de instalare de
rachete rusești pe teritoriul vecinilor noștri, după realegerea din primăvara
asta a președintelui Vucic, atunci vă poate apărea mai clar o variantă a
complicatului joc geopolitic ce se desfășoară în culise.
Sper că am reușit să clarific pe scurt cam
ce e esențial din ce se întâmplă zilele astea, și cumva să mai domolim astfel
agitația cotidiană despre "războiul româno-rus", ce face deliciul
glumelor de pe internet, și despre care mă întrebau alaltăieri neliniștiți până
și chelnerii unui celebru restaurant bucureștean, vestit pentru discuțiile
despre putere ce se poartă acolo în mod tradițional în ultimii zece ani.
Altfel, după cum știți bine, CITIM, GÂNDIM, SCRIEM, RESTUL E ... CANCAN!
Cozmin Gușă
Sursa: RADU GABRIELA
Comentariu:
Postare făcută de Dr Gabriel
Diaconu(psihiatru) interesant punct de vedere...
Va fi război în Ucraina.
Indiferent de declarațiile decidenților
noștri, și independent de nonșalanța afișată cu fiece ocazie, atmosfera
ultimelor zile este să o tai cu cuțitul.
Suntem îmbătați cu o credulitate
inadecvată vremurilor pe care le trăim. Că va fi o săptămână, sau că va fi o
lună, deocamdată e cert că nisipul din clepsidră s-a scurs.
E o chestiune de maxim câteva săptămâni.
Și, deși nu interesează direct granițele noastre, răspunsul României ar trebui
să fie - în primul rând ca popor - la înălțime. Nu ne permitem să rămânem
divizați în timp ce mormăie ursul la marginea satului.
Putin mizează pe uzura morală, dar și
gradul de saturație al populației în raport cu administrația țărilor la care se
uită în ură. România e acolo, nu de ieri de azi, unul din ghimpii în coasta
viziunii dughiniste eurasiatice, pe care de ani buni Putin, prin trompetele
obișnuite, o prozelitează și la noi. Curente suveraniste, naționalism cu
simbolism ancestral, un drog pentru mulțime încât să ne uităm aliații și să ne
întoarcem împotriva valorilor care, de fapt, ne-au scos din pâcla sovietică a
Cortinei de Fier.
Conversații savante, simulări ca într-un
joc video își au mai puțin rostul acum. Unicul rost, fără alarmă dar cu certă
alertă, e să ne ocupăm de ale noastre în săptămânile și lunile care vin.
Evenimente aparent disparate nu sunt deloc
coincidentale. Criza facturilor în energie e un pilon de instabilitate. Criza
sanitară, cu sabotarea la sânge a vaccinării pentru colmatarea sistemului
hospitalier este alt pilon de instabilitate. Buscularea sistemului de apărare
internă prin exploatarea moralului forțelor de ordine/ poliție prin diverse
exemple (sinuciderea unor polițiste, accidentul provocat tot de un polițist cu
victime copii).
Finalmente, decapitarea vârfurilor, cu un președinte
devenit semn de punctuație, respectiv un prim-ministru lovit în plexul
academic.
Umorile vărsării de sânge s-au adunat
deja. Doar un naiv, ori un inept, își mai pot imagina acum că după etalarea
masivă a dispozitivelor militare, transporturile aeriene de muniție, minarea
plajelor la marea Azov sau montarea bateriilor Strela mai e loc mult de
conversații simandicoase. Ca să ce? Ca, după ce bat palma păcii, să-și ia toată
lumea jucăriile și să plece?
N-ar fi și asta un banc bun!
Impactul unui război la granițe ar trebui
să ne creeze suficient frison. Am uitat ce s-a întâmplat în anii 90, când era
conflict în fosta Yugoslavie? Dincolo de faptul că i-a îmbogățit pe unii
traficul cu motorină, realitatea catastrofei umanitare încă reverberează, și
încă dictează mișcări telurice în Balcani.
Simplul fapt că va fi război înseamnă
migrație masivă internă, dar și de-a lungul granițelor. Migrație masivă nu
înseamnă doar nevoi suplimentare și presiuni noi pe diverse sisteme de
protecție, dar și de asistență. Migrație masivă, acum, înseamnă rostogolirea
unei situații epidemice instabile într-una complet lipsită de control.
Nu sunt decât câțiva ani de când Ucraina a
înregistrat cazuri noi de poliomielită. Și sunt doar câțiva de când Ucraina a
avut cazuri de difterie la doar câteva sute de kilometri de granița cu România.
Război înseamnă calamitate făcută de om.
Cu victime umane. Și cu potențial de-a prinde foc întreaga regiune.
Faptul că suntem apărați de articolul 5,
că suntem parte a NATO, nu schimbă decât a doua fază a beligeranței, anume
contactul. Prima fază e deja pe sfârșit, anume prevenția.
Am văzut războaie. Am transmis, ca
jurnalist odinioară, războaie. Ca expert, am văzut ravagiile lăsate în urmă de
război. Drame, tragedii, povești greu de repovestit mai apoi unei audiențe
minim interesate.
Această generație de politicieni, acești
oameni de stat și păcatele lor puturoase ar face bine să se ridice la înălțimea
așteptării istorice. Ai zice că înaintașii lor, alde Văcăroiu și compania, nu
erau mai breji. Dar erau, școliți din perioada comunismului în tot ce înseamnă
doctrina războiului total, sau a războiului ”pe teritoriu ocupat vremelnic de
inamic”.
Tinereii de azi, deopotrivă în șalvari cu
glezne goale sau cu sumane și ițari cumpărați să vrăjească gașca digitală prea
puțin înțeleg din ce înseamnă catastrofă. Sunt în stare să-și facă selfies cu
focuri de anti-aeriană în spate, la o adică. Atâta pot.
În schimb atâția oameni cât mai avem
capabili să conlucreze, și să tragă mai aproape unii de alții pentru România,
ar cam fi cazul și timpul să facă un pas înainte.
Nu suntem o țară mică, dar nici o țară
mare. Și totuși suntem o țară. La fel ca noi, în pofida istoriei și a
propagandei, și Ucraina este una. Dacă am învățat ceva din primăvara de la
Praga, acum peste 50 de ani, e că nu există libertate care să vină pe tancuri.
Iar invazia unui alt stat este o crimă sancționabilă, de nejustificat în
momentul istoriei pe care îl trăim. Măcar că, prin asta, unii caută să
redeseneze hărți, sau să agite umbre și himere renascentiste ale vreunui imperiu.
Anul acesta cerne decenii de pace
încremenită, de mișcări ale orbitelor de influență.
Acum e momentul să ne aducem aminte unde
ne e locul. Acum e vremea să realizăm că suntem europeni, nu slavi. Că suntem
latini, nu corciți cum ne umblă istoria. Și că suntem români, nu colonie cum
susură limba de șarpe a altora.
#medicinromania
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu