duminică, 23 ianuarie 2022

Marian Ioan - De ce mor românii

 



De ce mor românii

Marian Ioan

23 Ianuarie 2022

 

Unii, degeaba au avut mamă și tată!

 

Sunt un tip destul de îngăduitor, contrar aparențelor. Adeseori, aparentele mele contradicții sunt, de fapt, manifestări ale autoironiei mele, dar puțini sesizează. Nu m-au deranjat niciodată opiniile diferite de ale mele, atâta timp cât nu știam care-i adevărul. Păi, dacă eu am o părere, fără să știu care-i realitatea, de ce nu aș accepta că altcineva, care, ca și mine, nu știe care-i realitatea, poate avea altă părere? A, când e vorba de un adevăr vizibil, palpabil, lesne inteligibil, da, atunci nu te poți înțelege cu mine, dacă ai o altă părere, care este în discordanță cu realitatea.

 

Dar, cu toată îngăduința mea, când vine vorba de ăia care vor să scoată cuvântul „Mamă” din dicționar, i-aș arde în piața publică în timp ce aș ademeni niște copii și i-aș pune să arunce în ei cu găinaț și cu rahat de câine, cules de pe stradă.

 

Mi-a fost reactualizat acest sentiment chiar înălțător, având în vedere putregaiul din sufletele ălora, de o discuție pe care am auzit-o azi. Cineva întreba o mămică dacă a dormit bine azi-noapte. Iar mămica i-a răspuns: „Am dormit cam pe jumătate pentru că, după o vreme, s-a dat jos din pătuțul lui și a venit la mine. Iar după puțin timp, s-a așezat de-a curmezișul patului, în capul meu. Și mai spre ziuă, a făcut pipi pe el, bine-nțeles, în capul meu. Da’ să-l vezi ce scump era așa, somnoros, când l-am schimbat!”.

 

Băi, homosexualilor, lesbienelor, javrelor, jigodiilor care vă ziceți neo-marxiști imaginându-vă că asta vă ridică de la statutul de limbrici, voi nu veți trăi niciodată așa ceva. Încetați să mai insistați să desființați un cuvânt care are o semnificație pe care voi nu veți avea șansa să o trăiți nici după ce veți fi fierți în smoala mea ecologică, pe care special am inventat-o pentru voi! D-aia fără E-uri, ca să vă pătrundă bine!

 

Sistemul imunitar s-a românizat… nu mai luptă cu inamicul

 

Străinii mor din varii motive. Unii mor din cauza datoriilor la bănci. Au dus-o ca nababii, dar cînd a venit scadența returnării banilor, au făcut „infract”. Alții mor prin războaiele pe care le poartă pe întreg globul pământesc, războaie la care ei se duc ca să câștige bani.

 

Unii mor împușcați de concetățeni de-ai lor care, fie și-au schimbat religia, fie comit acte teroriste ca răzbunare pe cei care nu le comit. Iar câțiva sunt omorâți chiar de cei care trebuia să-i apere.

 

Românii, însă, nu se împrumută la bănci, că n-au cu ce să garanteze împrumutul. La războaie, pentru bani, se duc puțini, pentru că puține sunt și locurile din cimitirele pentru „eroi”. Cei din organele care au misiunea de a-i apăra pe români nu omoară români decât dacă au lucrat, în prealabil, în străinătate. Din motive religioase nu mor, pentru că nu-și schimbă religia. Ce rost ar avea să și-o schimbe, din moment ce ei o interpretează după cum le cer conducătorii, nu cum le zic popii?! Dacă mărețul, adică înaltul, conducător le spune că familia nu trebuie să fie alcătuită numai din femeie și bărbat, degeaba le spun popii altceva și degeaba au avut ei mamă și tată!

 

Nici de foame nu mor, că pâine cu ceapă au mâncat de când erau mici și sunt obișnuiți. Așa că, ei mor doar din motive de sănătate. Ce se întâmplă, de fapt, atunci? Apăi, sistemul imunitar nu mai luptă vârtos cu inamicul și-l lasă să curme viața celui pe care ar fi trebuit să-l apere. Cum se întâmplă asta?

 

Or că românul însuși nu i-a asigurat propriului sistem imunitar logistica și mijloacele necesare, or că sistemul imunitar s-a românizat complet și… îl trădează… pe român!







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu