Poem
parodic belicos
Cum Ziua lui Eminescu trecu neobservata
oficial, iar prin prejma Romaniei se aude un surd zangnit de arme ce-mi readuce
in minte atmosfera imbacsita cu praf de pusca pe care am mai trait-o, scot de
la naftalina poemul parodic "A doua Scrisoarea III" publicat in
volumul cu acelasi titlu (Ed. SemnE, 2010), cu speranta ca macar de data
aceasta ratiunea sa-si spuna cuvantul.
Desigur, lucrurile s-au mai schimbat,
Jandarmul a incaruntit, dinspre Rasarit doi soimi falosi urmaresc
circumvolutiunile hultanului plesuvit si
destul de impleticit la croncaneala, dar esenta bataliei este aceeasi...
Marian Ilie
A doua
Scrisoarea III
După Mihai Eminescu
~*~
Un hultan dintre
cei falnici, ce Arkanssas-ul l-alese
Democratic, să vegheze un noian
de interese
Şugubăţ şi muieratic, cu năravuri
de bon-ton
Pătimaş întru trabucuri şi
muştiuc de saxofon -
După ce-şi sfârşi partida-n care
s-a-ntrecut pe sine
Într-un mic hotel din urbe, unde
chiar s-a simţit bine
C-o domniţă din alaiul
democrat-electoral
Promovată în echipă prin testare
la oral -
Sta visând la nemurire în acel dosit hotel
Simţind visul cum se-ntinde şi
se-nalţă peste el
Ca un uragan-femeie ce-n
vârteju-i îl înghite
Şi mi-l ia şi mi-l învârte peste
Statele Unite
(Texas, Illinois, Dakotta,
Minnesotta, Mississippi…)
Că se sperie săracul şi făcu pe
dânsul pipi
Doar la gândul că vârtejul poa’
să-l scape în Nevada
Şi, căzând peste vre-un cactus,
s-ar putea să-şi rupă noada…
Răsuflă cu uşurare şi-şi făcu al
crucii semn
De cum se trezi din visu-i tălmăcit
ca un îndemn
Să se bată, să-şi învingă
hoardele de adversari
Pan-o să ajungă Dânsul
cel mai tarele-ntre tari…
Cum mai înainte-un altul se drogase cu sofismul
Că tot Răul peste lume-l adusese comunismul
Şi dăduse scurt
pricazul Comunismul e Satan
Hultănaşul muieratic se şi vedea
Superman
Dând cu Dracul de pământ, dar şi
de ceruri - să se ştie
Cine va stăpâni lumea în mileniul
ce-o să vie
Încât Asia, Europa, Africa de la
deşerturi
Să priceapă că nu-i cazul să se
tragă de şireturi
Cu America - modelul falnicei democraţii
Unde Forţa este Legea, restul…
sunt copilării!
Şi pe când
visa-n Arkanssas junele saxofonist
O ciupercă prinse-a creşte-n
bălegarul comunist
(Glasnost se chema tulpina, Perestroika
– pălăria)
Şi sub umbra-i uriaşă înveli şi
România
Unde bietul Nea Caisă, prins în mreje
de muiere
Şi de sicofanţi tuna că n-o să
facă plopul mere…
Se întinse, deci, ciuperca descântată în litanii
Umbra-i ademenitoare prinse
ambele Germanii
Şi momi la revoluţii glazurate-n
catifea
Să nu se trezească Gorby şi
cuvântul să şi-l ia
Că-n acord cu Bush, la Malta
(Thatcher, Kohl şi Mitterand
Dându-şi girul), pe tăcute,
pritociseră un plan:
Să se-ntindă Europa
din Urali până-n Atlantic
Şi, în noua variantă a modelului cuantic
Chiar trasaseră pe hartă, din
Balcani, peste Carpaţi
Aşa-zisa “frontieră dintre lebări şi cârnaţi”
Hotărâseră, deci, tainic, fără
vre-o buche scrisă
Să dea piept cu uraganul răsuflat
de Nea Caisă
Ţărănoiul mioritic, proţăpit
precum un ghimpe
Drept în calea lor - ursiţi ca ordinea-n Lume s-o
schimbe…
I-a zis Mişa lui
Caisă: Mă’, tu crezi că pot s-accept
Ca globala perestroikă s-o ratez?
Te dai deştept
Dar nici nu visezi, bătrâne, ce
vreau Eu cu-acel Apus;
Ordinea de azi din Lume
s-o-ntoarcem cu josu-n sus -
Ducă-se, dar, la toţi dracii
grija pentru mulţi-şi-proştii
Noi suntem Stăpânetatea,
bălegăm destinul obştii!
X
Şi veniră şi făcură Balega
Filozofală -
Revoluţie urziră, ori o etnică
răscoală ?
Că s-au ridicat maghiarii în
Banat - cum să vă zic -
Parcă-mbărbătaţi din umbră
de John, Jean, Ivan, Iţic
Şi cu sprijinul ocult al
multor coade de topor
Înainte şi în urma, în stânga
şi-n dreapta lor
Mulţi veniră - se făcură la fruntarii
porţi deschise
Să se-mbete toţi cu damful
filozoficei Caise...
Na,
Ghiolbane, ia-ţi safteaua pentru-aşa
măreţe planuri
Pentru cifrele umflate la recoltele
din lanuri
Pentru soia din salamul dat la cozi
cu cumpătare
Pentru crunta inepţie de-a te da
drept Cel-Mai-Mare
După Legea Gudurării care-ţi tot dădea fiori
În conclavul tău vestit de
sicofanţi şi delatori...
Pentru toate cele rele, comentate
pe ascuns
Ridicatu-s-a mulţimea, la
balconu-ţi au ajuns
Râuri lungi şerpuitoare de pe
marile platforme
Cu istorice slogane - şi ce
frământări enorme
Cunoscură Bucureştii... până când
te-au proţăpit
Lâng-un combinat din cele care,
zău, ne-au vlăguit
Şi ce ode dup-aceea-n coruri de mitraliere
Înălţară - osanale - instalaţii
la putere...
Şi se duse
comunismul - visul cel urât - şi gata !
Distilatul de Caisă îşi primi în
glonţi răsplata
- Ce lugubră plată, însă: în chiar Ziua de Crăciun
Tocmai de la sicofanţii ce-l
minţeau că-i Cel-Mai-Bun
Că nu-i altul cum e dânsul pe
Pământul ăsta latul
De s-a-mbolnăvit Caisă de Boala
lui Lăudatu’ –
X
Da, zavera românească fu sublimă cu derive
Răsăritul şi Apusul mărturie ţin
arhive
Că de-abia plecă bătrânul - ce
mai zarvă, ce gâlceavă -
Tăbărâră patrihoţii, câtă frunză, câtă pleavă
Să împartă ei dreptatea făcând legi şi punând biruri
Fomfăind discursuri sterpe şi
roind la chilipiruri…
Nepotismu-acum e lege, s-a-nzecit
nomenclatura
Au românii Libertate, n-au decât să-i dea cu gura
Să se plimbe-n lume, dacă le
permite buzunarul
N-au decât să bea doar whisky,
să-şi astâmpere amarul
Iar de nu le place-n blocuri,
n-au decât să-şi facă vile
Şi să-şi caute de lucru tot pe
şpagă şi cu pile…
C-a dat foamea-n biata ţară, nu-i
o temă de discuţii -
Parlamentu-i Surda care dezaprobă
ce zic Muţii
Îmbătaţi de libertatea de-a călca
trufaş pe blide
Cu-alde Tokeş, Iliescu, Roman,
Cornea, Brucan, Dide…
Iată-l, dar, pe individul-fără-gât,
cu mari urechi
Poartă ca pe-o cruce-n spate o grămadă de fier vechi
Ţevi panouri
cabluri scule sprijinindu-i-se pe
buci
Sunt econimia ţării răstignită pe chituci…
Mulţi veniră, după dânsul, să ne
cumpere decent
Dar nu ne-am ţinut cuvântul: să
dăm fabrica pe-un cent
Numai să producă astăzi mai
altminteri decât ieri
Să ne simtă Europa drept o
naţie de fier
Doar că noi, bolnavi de greţuri
şi-amăgiţi cu primăvara
Am strigat din toţi rărunchii cum
că nu ne vindem ţara…
Şi-a mai fost Piaţa lu’ Peşte de
la Universitate
Unde Nenea GheOlogu glăsuit-a
spre Cetate
Din Balconul-cu-Pricina, unde-şi
ogoia năpasta
Că plecase de acasă dup-o ceartă cu nevasta
(Îi ducea apă-n căldare până la
etajul 9
Descăcăreza haznaua, apoi se
făcea că plouă
Şi pleca la facultate să acorde
meditaţii
La studente emi-nente amatoare de
senzaţii
Şi picanterii mustite sub
distinsa ţăcălie
Care - ştiţi - trona şedinţe de
partid la Geologie)…
Mulţi avurăm noi
din ăştia-n anii de după Caisă
Şcoliţi ba în Uniune, ba în Occident
- de-ar fi să
Le dereticăm Dosarul am înmărmuri, apoi
S-ar isca altă zaveră cu bătaie
între noi;
Parcă toţi avură treabă cu
Serviciile Secrete
De pe-ntreg cuprinsul Lumii -
cele iede cucuiete
Care pasc şi stau de veghe ca pe
un imens izlaz
Aduc ploi şi opresc vânturi -
moară Lumea de necaz
Că în Ordinea-i firească se
vădesc destule tare
Şi nu-i clar că-n Lume unul tre’
să fie Cel-Mai-Mare…
X
Între timp Guvernatorul îşi urmă calea-nainte
Pân’ la Washington DC şi, miruit ca Preşedinte
Poposi la Casa Albă ca un Făt Frumos pe cal -
Doamne câte se-ntâmplară în Biroul cel Oval
Fel şi fel de aplicaţii cu
trabucuri drept rachete
Că Jandarmul-Şef al Lumii avea
trecere la fete
Uneori privea pe harta Europei pe
furiş
Şi-i sărea în ochi o ţară mai
întinsă, mai pieziş
Unde unul Zărzărică se dădea drept mare sculă
Peste-o naţie mai naşpa, mai altmintrelea, fudulă
Încercată de istorii cu nori de patimă
oarbă -
Deseori stătea hultanul şi-şi
zicea şoptit în barbă:
Băi, când Lumea mi-e
deschisă eu a accepta
nu pot
Ca-n Balcanii plini cu pulberi să
mă-mpiedic de un ciot!
O fi el cumva
alesul naţiei ce o conduce
Dar n-a savurat în viaţa-i
democratice trabuce
N-a halit democraţia-n
hamburgheri - aşa, ca noi -
Şi de-aproape un deceniu-mi dă
pricină de război.
Terminarăm cu Caisă şi-acum acest Zărzărică
Îmi stă-n drum de-a curmezişul şi nu-mi tremură de frică
Cică-şi apără moşia şi nevoile şi
neamul
- Lasă bre că
pentru astea vă sunt eu aici Jandarmul
Am făcut lungi exerciţii, am
trecut teste orale
Până să fiu uns Jandarm al Noii Ordini Mondiale.
Ce-s acelea „frontiere” ? Ştergeţi-le de pe hărţi
Fac pe continentul ăsta leagăn de minorităţi
Europa Reunită va fi
Ţara-Fără-Ţară
Nu cumva să vreţi cu oastea-mi
să mă daţi de-aici afară
Nu e cazul să mă laud cât de tare-s
între tari
Pun în Ordine Balcanii - îmbrăcaţi-vă-n şalvari
Şi-mi veniţi cu temenele şi
peşcheş la Washington
Din pridvorul Casei Albe să vă
cânt la saxofon
Că la viaţa-mi zbuciumată mai am
numai o dambla:
Să mă-ntind cu Ciocciolina pe
aici pe undeva
Să mă mântui
pe-a ei limbă de sudalme şi
măscări
Să mut Centrul Europei mai
spre cele patru mări
(Adriatica, Egeea, Ionica şi
Marea Neagră)
Şi s-o fac pe
Ciocciolina-mpărăteasă, că mi-e dragă
Să-i înconjur reşedinţa cu
hadâmbi minoritari
Şi să-i pun stindard pe casă
feregeaua cu şalvari…
x
Şi de-abia sfârşi hultanul
democrata cugetare
Că Balcanii răsunară de-nfruntări
minoritare
Tot mai ample şi mai grele,
glazurate cu minciună
(Că doar de-aia CNN-ul a primit
pe-ascuns arvună)…
La semnalul cu trabucul azvârlit
în scrumieră
Se-ncheia în Europa anunţata Nouă
Eră;
Aviaţie rachete
bombe ştiri alambicate
Se-abătură-n val pe capul unei
naţii vinovate
De a se încrede-n sine şi-a nu
face temenele
Nici jandarmilor şi nici
vestitorilor de rele
Ce trasaseră pe-acolo - chiar
pe-acolo - frontiera
Dintre Lebări şi Cârnaţi
- ştiţi voi: Divide et Impera!
Case şcoli
spitale poduri monumente ori uzine
După trei luni deveniră lungi
mormane de ruine
Cum ruine devenit-au toate astea
şi la noi
Fără bombe sau rachete - noi vrem
pace, nu război...
Asta-i Pax Americana ce atât
ne-au lăudat-o:
Să dai foc umanităţii - să se
vadă cine-i NATO
Iar din NATO cel mai tare cine e
să vadă slabii
Să le intre-n cap, că altfel o păţesc, ca iugoslavii !
Lumea tre’ să înţeleagă că nu e de capul ei
Noua Ordine-i consacră Europei
alt temei
Într-a sa Pulberărie va mai
dăinui vacarmul
Ca să fie, deci, nevoie să mai stea pe-aici Jandarmul
Care nu doar patrulează-n
misiunile-i jandarme
Ci mai şi aţâţă focul - să mai
vândă ceva arme…
…………………………………………………
La un semn de
dinspre NATO, iată, stat de stat se leagă
Numai prin Balcani sunt unii ce
mai au ceva să dreagă
Hăcuiesc hărţi cu şundelul şi
asmut minoritarii
Cu sămânţă de zâzanii - tot
remodelând fruntarii.
Primul val trecu; Europa ne rămase o himeră
Către care patrihoţii se tot
tănguiesc şi speră...
N-a fost primul val - iubirea
lor de ţară e un zid
Peste care trece ţanţoş
interesul de partid
Interesul ăsta însuşi
e un munte de beton
Peste care se strecoară
sunetul de saxofon
Creşte în intensitate, tot mai
tare şi mai tare
Cum ecoul balalaicii se topeşte-ncet în zare...
~*~
MARIAN ILIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu