AȘTEPT UN RĂSPUNS
În mintea unora dintre noi, persistă încă
ideea că, doar cuceriți, omorâți, luați în sclavie, furați de marile noastre
bogății, oprimați atâțea ani sub talpă romană, ne-am deșteptat, ne-am
civilizat, ne-am alăturat lumii bune, am învățat o nouă limbă, am îndrăgit zeii
romani și de atunci suntem și noi... cineva. Fără
toate astea am fi rămas niște barbari nenorociți, mult prea liberi, trăind în
continuare după Legile Belagine învechite,( fără sclavi care să muncească în
locul nostru), sub zeii noștri, după datinile și obiceiurile noastre străvehi,
în prea multă cinste, libertate și adevăr, cu prea multe bogății cu care n-am
fi știut ce să facem.
Mare păcat că le-a trebuit romanilor doar
cca. 17 % din teritoriul ocupat de triburile dace, e drept, doar cel, cu cel mai bogat aur
din tot imperiul lor, și nu s-au dus și în Nord, în Est, încă vre-o 3-400 km ca
să ducă și acolo bunăstarea și civilizația.
Dacă ne-a mers așa de bine, de ce, după
anul 119, aproape în fiecare an romanii staționați aici n-au avut parte de o
clipă de liniște, trebuind să facă față incontinu răzmerițelor, războaielor,
atacurilor venite din partea neocupată a statului dac.
Apoi, acei
daci liberi cuprinși în cel 73% din teritoriu rămas neocupat au învățat de bună voie latina la fără
frecvență? Ei cum au putut trăi fără castre romane, fără drumuri pietruite,
fără să se închine la zeii Romei?
Noi eram aicea înainte cu mii de ani ca
romanii să se fi înfipt în Itaca lor, am
avut o limbă (prisca veche), am clădit o mare civilizație a păcii, a bunei înțelegeri, a
unei gândiri filosofice, dovadă fiind: Gânditorul, Tăblițele de la Tărtăria,
Hora de la Frumușica, Cercul Solar de la Sarmisegetus, Tălițele de aur de la Sinaia, etc, am avut
aici tot ce ne-a trebuit, pentru ca prin muncă cinstită să nu trebuiască a-i
jefui pe alții. Păi cum să gândim că fără romani am fi rămas niște barbari
nenorociți în această adevărată Grădină a Maici Domnului, Raiul după care au
tânjit atâțea atunci și tânjesc mult mai mult alții acum.
Că îl
preamărim în imnul nostru pe Traian e de noaptea minții, adică tu, om cu scaun
la cap, să îl slăvești în Cântul Țării pe cel care ți-a luat libertatea,
bogățiile, înrobindu-ți neamul tău cel străvechi pentru sute de ani, chiar că
trebuie să fii cel puțin tâmpit.
E adevărat că în vremea ei, Școala
Ardeleană, care a făcut atâtea lucruri bune pentru culturalizarea noastră,
vrând să de-a o notă de noblețe, de ,,sânge albastru” acestui neam, a forțat
puțin adevărul istoric, legându-ne nașterea poporului nostru de
marea ,,civilizația romană”, așa apărând teoria că noi ,,ne tragem din
romani”. Ea, Școala Ardeleană, a
răspândit ideea că istoric, originea nostră este pur latină, iar lingvistic
limba română este de asemenea pur latină.
Vremea aceea e trecută, noi ne-am mai
deșteptat dar tot cântăm, rușinați cumva, Imnul României , care, fără strofa a
doua:
,,Acum ori niciodată dă dăm
dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge
UN SÂNGE
DE ROMAN
Și că-n a noastre piepturi
păstrăm cu fală-un nume,
Triumfător în lupte, un nume de
TRAIAN”,
ar fi accceptabil,
pentru că are chemare, însuflețire,
nerv, este mobilizator, dar nu spune o vorbuliță măcar de strămoșii noștri
daci, întâistătătorii acestor locuri.
O fi fost Traian cel mai mare împărat al
lor, dar fără a se face cunoscut prin cuceririle sale, care au implicat moarte,
jaf, sclavie, nu ar fi îmsemnat nimic. Ei, romani, de ce
nu au putut să-și vadă de treburile lor, să-și muncească singuri pământul
care-i hrănea, fără a-i forța pe sclavi să facă acest lucru în locul lor, de ce
le-a trebuit pământul altora, munca altor, roadele și bogățiile altora?Aceia
n-au plâns după morții lor pieriți în războaie apărându-și glia străbună? Nu
s-au jelit? Nu i-au blestemat pe acești civilizatori, hoții și criminalii lumii
de-atunci pentru toate câte au îndurat civilizându-se? Atunci de ce să-i
preaslăvim pe Traian, pe Gingis Han, pe Alexandru cel Mare, pe Napoleon, (pe
Hitler și pe Stalin nu). Păi civilizația nu putea fi răspândită și în timpuri
de pace, de bună înțelegere, de bună vecinătate, de prietenie.
Credeți că fără Traian, noi n-am fi fost în
stare să evoluăm, să ne civilizăm? Civilizați nu vom fi atâta vreme cât unul
dintre noi își arogă dreptul de a-i civiliza pe ceilalți cu de-a sila,
pricinuindu-le suferință, îndurerare, moarte.
Așa că eu și ca mine poate că și alții, nu
am nici un respect pentru cei care, asemenea lui Traian și-au impus prin forță
,,civilizația” lor, distrugând ,,civilizația”
noastră, clădită cu nespus efort, răbdare, trudă și jertfelnicie milenii la
rând și cu atât mai mult nu vreau să iî văd numele în ÎMNUL ȚĂRII
MELE. Eu sunt unul dintre
aceia
care, mai susțin încă, fără să-mi fie rușine, că strofa cu pricina ar trebui înlocuită cu aceasta:
,,Acum ori niciodată, să dăm
dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge UN
SÂNGE NOBIL, DAC
Și că-n a noastre piepturi
păstrăm cu fală-un nume,
Triumfător în lupte, pe
DECEBALUS, DAC”
Mircea Dorin
Istrate
NOAPTE DE IARNĂ
~*~
În a nopții vis de-o clipă, petrecut în desfătare,
Cariul roade-n grinda vremii timpul cela nesfârșit,
Liniștea din cer coboară, toarsă parcă din fuioare
De o mână nevăzută, facă fir de nălucit.
Vântul încă mi se-nfoaie troienind zăpezi pe câmpuri,
Ascunzându-mi sub zăpadă drumuri , ulițe, cărări,
Valea-i înghețată toată într-a sale strâmte maluri,
Iară streșinile casei, parcă-s scurse lumânări.
Sus, pe bolta-ntunecată, pâlpâiesc în noapte stele
Presărând cărarea lunii cu luceferi lucitori,
Doarme-n somnul ei pădurea , ca și visurile mele
Ce-mi coboară și îmi urcă, din cea humă, pân’ la nori.
Numai buha, înțeleapta, priveghează sus pe șură
Somnul lumii ce se țese ca o pânză de păianjen,
Cugetând adânc și tainic, cum cea noapte ne tot fură
Jumătate din cea viață, cărărind înspre Eden.
*
Liniște-i și pace-adâncă peste lumea înoptată,
Vântul doar în neastâmpăr rătăcește pe cărare,
Din cerescuri, praf de stele miruiesc suflarea toată
Până mâine, când mai rupem, iar o filă-n călindare.
~*~
22.01.2022
Mircea D orin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu