VULPEA
FARMACISTA
~*~
O
vulpe, farmacistă, ce nu avea talent
Și
ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se
da de ceasul morții, de foame să nu crape
Și
din dificultate cu chiu cu vai să scape.
Se
puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,
În
tril de păsărele și chiorăit de mațe
Și
adormi de foame, ca anesteziată,
Când
se trezi deodată subit înviorată.
Pesemne
că visase cuvântu-acela magic…
Și
înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,
Luă
din farmacie fără regret sau frâu,
Purcoi
de laxative și le-aruncă în râu,
Mai
sus de locul unde veneau când li-era sete,
În
grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.
Fugi
apoi acasă și se-așeză cuminte,
În
pragul farmaciei exact ca înainte.
După
vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,
Că
fiarele în masă aveau pântecăraie
Și
au venit degrabă, aproape-n agonie,
Să
ceară tratamente și sfat la farmacie.
Vulpița
cea vicleană le asculta pe toate,
Le
întreabă de dietă, de-au labele curate
Și
cu cinism le scoase brutal din letargie,
Spunând
că în mod sigur e caz de pandemie.
Le-a
dat pastile scumpe, la preț exorbitant
Și
sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,
O
mască de protecție să-i apere de boală
Și
să păstreze strașnic distanța socială.
Le-a
osândit să șadă în aspră carantină
Și
le ducea ea leacuri la ei în vizuină,
Iar
bietele-animale, naive și neroade ,
Spuneau
în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”
Odată
la trei zile mai arunca în ape,
Cu
plasa, purgative de-au început să crape,
Bătrânele-animale,
ce n-au imunitate,
Ba
chiar catalogate cu comorbiditate.
De-atâta
pandemie, de diaree, chin,
Veni
după o vreme vulpița c-un vaccin,
Un
fel de apă chioară băută din pocal
Și-ajunse
infractoarea erou național.
Morala
1
În
vremi de pandemie, puhoi de lume piere,
Iar
unii la butoane fac din venin, avere.
Morala
2
Când
lumea stă închisă în neputință surdă,
Profită
demnitarii, își fac de cap și zburdă.
Morala
3
Decât
să bei din apă în vremi de pandemie,
E
mult mai indicată o cură cu tărie!
~*~
Primita
de la
MARIAN
ILIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu