DREPTATEA
DIVINĂ
~*~
Când
a venit Dumnezeu pe pământ, a făcut soarele, să fie lumină și luna, să fie
odihnă,
Taina
întunericului a creat însă monstruozități,
Demonii
vânează cu ochi de felină, pe oricine nu pregetă,
A
se menține integru, nobil, într-o societate plină de alienați.
Lacrimile
sfinților ce plâng din icoane, mai dau o șansă omenirii, celor de divin
lepădați
Licuricii
luminează prin ale lor mici lampadare,
Dovedesc
că întunecimea cea mai neagră o pot disipa dacă sunt mai mulți uniți.
Omul
de știință numai la științe exacte se pricepe, umanistul dă cu matematica de
pământ,
Analfabetul
se orientează în lume după simțuri, ca un orb, făr de carte,
Câteodată
judecata ii e mai clară ca a unui judecător, cu pretenții, de-a fi crezut, pe cuvânt,
Lumea
s-a luat la bătaie, de la o mămăligă, proaspăt făcută,
Mirosul
ademenitor de porumb crescut pe sorit
câmp,
Hoarde
de flămânzi și hulpavi, colbul social, în durat, grotesc, îl ridică.
Nesătui
sunt politicienii, judecătorii, procurorii, doctorii, popii, polițiștii și
primarii,
Bucăți
grase de mămăligă și-au tăiat pentru ei și ai lor,
Își
etalează mândrii, fără pudoare, gulerele aurite de mămăligă,
Hermina
nu se mai poartă, aurul devenit-a moneda eternă a lumii,
Monedele
digitale se multiplică odată ce porumbul si grâul, la Bursă, aprig, se
trade-uiesc.
Licitații
de comodități vor fi puternic mediatizate in anunturi ludice,
Deveniți
peste noapte abili afaceriști, iși râd în bărbi, personajele publice,
Cu
viteză nestiută, in Rolls Royce-uri și
Maybach-uri gonesc,
Mămăligă
mai multă, în colțul opozit de lume, cu ochi sclipitori râvnesc,
Integritatea,
dreptatea și adevărul sunt uitate,
Sunt
în stare să calce în picioare, pe oricine, le-ar pune bete in roate,
Cei
lăsăți afară pe tușă, zgârâie cu ghearele porțile bănoaselor instituții,
Se
gudură pe lângă cei mai bine văzuti: "vrem și noi accces la ciolan."
De
când lumea pe pământ, dreptate absolută n-a fost niciodată,
Omul
hapsân, fură pe dindărăt, propria-și căciulă, cu aur placată
În
secolul XXI unii zboară pe Marte, alții caută în gunoaie o cuminecătură,
Citadela
bogaților îi învață, prostimea, să ignore, iar pe rebeli în temniti ori în de
nebuni azile, la păstrare a pune.
Dreptatea
i-un cuvânt de lege, de corupți jurați, aplicat strâmb.
Degeaba
se zbat în lanțuri, cei considerați bolânzi,
Destinul
le este pecetluit de oamenii cu robe,
Doctorii
îi sedează să stea o veșnicie în banca lor cuminți,
Să
trăiască în vis, i-un car făr de oiști, realitatea lumii adevărate,
Dreptatea,
ascunsă într-un codru de mămăligă,
a
fost dată la câini, ținuți mult timp flămânzi.
Societatea
curentă, profund stratificată, după mărimea portiei, din a mămăligii roată,
Caută
din automatism, salvare, din filon ancestral,
O
salvează sfințîi care, demult, mâncare pământească nu mai mănâncă,
Rodul
sfințeniei lor peste o lume depravată a fost aruncat.
Soarele,
peste lanuri de porumb de culoarea smaraldului, supremația își revendică.
Sunt
instituții de stat ce și-au pierdut menirea,
Au
fost înființate să servească cetățeanul de rând, există, ca să fure mai mult,
Din
săli de judecată întunecoase, o avocată, dosarele începe să adune,
Pentru
o sărmană, ucisă înainte de vreme, în fața unui judecător, cu hotarâre a
pledat,
Acesta
o cumpăneste preț de bune minute, ascultă, pe sărite, tragica intâmplare,
Dacă
închide ochii și dosarul clasează, este posibil să fie de alții, el,
deconspirat.
Așa
că, de această dată, pledantei, îi acceptă dosarul învelit in coperți cu sânge-
ncrustate,
Se
uită pe file îngălbenite cu ochi obosiți,
Pentru
întâia oară, simte din ele cum iese aleanul, unor generații întregi, de el și
colegii lui de breaslă oropsite,
Își
pune semnătura ca infractorii de drept să fie reinvestigati.
Soarele
intră în sala de judecată, pe mâinile judecătorului au făcut popas.
Pe
un fund de mămăligă, niște resturi, ce se vor,
A
vorbi de timpuri bune când pământul roditor,
Făcea
grâul din tarlale, să ajungă tuturor,
Nici
nu erau morți de foame, nici hapsâni în 'nalt sobor.
Doar
țărani aduși de sale, ce-și munceau ogor cu spor,
Îmbrăcați,
în costume naționale, având Crucea spre urmare, iară Biblia ca reper.
Înţeleptul
vorbeşte de idei, inteligentul de fapte, cei de rând de ceea ce mănâncă,
Ața
cu urme de mămăligă, se uită cu jind la resturi,
Și
pe ele le-ar taia, îi este însă, frică, că dintii i s-or strica,
Când
mai subțire ca firul de arnică, pe fund de masă se va priponi.
Mai
bine asteaptă, un pui de randunică , să
curăte locul, o nouă
mămăligă spre a veni.
Înțeleptul
nu mai mănâncă, lasă la lacomi să se înfrupte și din bucata lui,
Bătălii
pentru cât mai mari porții de mămăligă, cu violență desăvârșită, la masa ovală,
s-au dat,
Teritoriul
mălaiului a fost cotropit, de cei nesătui, burțile și conturile în bănci cu el
și le-au umflat.
Înțeleptul
pus-a capul pe un colt de piatră, in autohipnoză, entropia lumii, a inceput a
revizui.
Sărmanul,
tot, sărman a rămas, n-a îndrăznit să ridice fruntea vreodată sus,
De-atâtea
mii de secole ținut în genunchi, acum, cătușele de picioare singur și le-a pus,
Sindromul
Stockholm apare în toate mediile,
Cât
de bogat, orice pântec, mămăligă, tot a mâncat.
Victimele
lor au devenit și mai abuzate, prădătorilor, de bună voie, s-au predat,
Ba,
au început să le dea și din fărâmele lor, poate, poate, călăii s-au îmbunat,
Să
nu-i mai tortureze, să nu-i mai pună în juguri,
Imploră
amarnic pe cei ce pân și ultim dumicat le-au luat.
Inteligentul
este om pragmatic, de acțiune,
Deja
vede fundul lăsat făr de mămăligă, cu altceva populat,
Luat-a
cunoștințe de la cei din străinătate,
Că
outsorcing-ul, vânzări ii va aduce, in conturi mult, profit neimpozitat,
Nu
vede priveghiul mamelor ce copiii în munci de sclavi și-au pierdut,
Nu
simte durerea produselor ce-au amprentele de sânge, a celor oropsiti de destin.
O
floare mândră între flori, dreptatea, le intrece in parfum pe toate,
Considerată
buruiană azi, e smulsă cu tot cu rădăcină din pământ,
Jurații
se aplaudă, se bat pe spate prietenește unul pe celalalt,
Buzunarele
le atârnă, pline de mămăligă, fiecare pleacă la mai mult furat,
Au
uitat însă, câteva spice de grâu, rămase pe pământ netreierate,
Din
acelea a încolțit o dreptate ce nu s-a mai văzut pe pământ,
Justiția
divină nu poate fi înfrântă nici chiar de înalți prelați cu albe cravate la
gât.
~*~
De
Lora Levitchi, 25 Mai, 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu