JURĂMÂNTUL SPIRALEI

George Anca

JURĂMÂNTUL  SPIRALEI

călător

Parinior

încep mările să fiarbă

nici marea teorie

pe cărări

trei zile sunt

răscruce

vei învia

vină euforia

sâmbăta poeților

mie-mi pare

Mila Maria

jurământul spiralei

dinastia solară

Valmiki

renunță mersul mării

mă aflu în uraniu

naosul cumul

ce-am pierdut

nu potopisem

teatrux

scenometria

visul ferestrelor

fâșia de stambă

dodia indianului

părul frunții

pentru că uneori

ce se întâmplase

poteca

de la Jean

pe degetul mic

sua cratima

sonete pentru alkyoni

sonete din ocult

paparuda

decapolit

ajută-mă Doamne

spune-mi de ce vorbeam

omul meu

dansul singur

clopot

recele mării

bătătură sură

îmi onorez

ascult ca-n toate serile

prin iarba codrilor

între datorie și patină

tată bun

eternul imediat

decasilab

mă reazem

pe Yenisei

octombrei 1967

mâine am 21 de ani

veneam pe la voi

cimpanzeul

transformare

mahasamadhi

oameni din umbră

omorul bărbatului

cu scrisul de o moarte

Matei și sfinții italieni

Ioan și sfinții români

o prea frumoasă

eudaimonia

focul noaptea

norocul

dintr-o voie

otrăvuri

din suflet

scriu aici

slăvite coclaur

intrat-am

pe-atuncea

călător

Găzduitul călător

dintr-o zare fără nor

în somn tulbure ne cere

şi un pic de mângîiere.

Se apleacă sora noastră

să-l sărute foarte castă

şi el doarme mai departe -

castă-i sora noastră foarte.

Găzduite călător,

s-a lăsat în zare nor,

numai sora noastră cere

şi un pic de mângâiere.

Parinior

Noi eram în Parinior

pe zile cu ploi şi nor,

în dodii ne veseleam,

aruncam focuri pe geam,

văgăuni zvârlisem roi

boturilor de copoi

lupi şi iepuri norocoşi

să trimitem la strămoşi.

Tatăl nostru, mama mea

răsăriră să ne ia,

ramuri când jucau la piept

să îi coacă lung şi drept

şi-ntr-un abur nevăzut

ca topiţi au dispărut.

Băteam ritmul din picior,

căci seara în Parinior...

încep mările să fiarbă

încep mările să fiarbă de la os până la barbă labă roşie de oarbă încep mările să fiarbă himalaia arde-n iarbă sub zăpadă de nevadă sânge apa să se vadă încep mările să fiarbă oasele fără de barbă dai de munte dai şi lepra că-ncep mările să fiarbă opărind pe milarepa şi iar mările să fiarbă cu gheţari cu pinguini pe o noapte de ruini încep mările să fiarbă benaresieni brahmini tibetani şi misogini de-ar fi mările să fiarbă până în împrejurimi niciun viu şi nicio vie printre mări ce vor să fiarbă din visata castalie nu rămâne colilie că-ncep mările să fiarbă jaganath şi muntenie sângele pe terezie cheagul mărilor să fiarbă neales fără durere înecatul mării khmere încep mările să fiarbă de întunecă himere plăgile gondolfiere de-a veneţii să ne fiarbă între seruri cu galere fiarbă mările să fiarbă puja hoiturilor arse din gange nemaiîntoarse iar încep ce mări să ardă din cremaţii meta tarse tropice banane gioarse că-ncep mările să fiarbă dinioară kali yugă cu turbanul pus pe fugă roşii mări sânge să fiarbă galbenele buturugă negrele neagră păstrugă mările încep să fiarbă jos pe strada principală cerşetorii dau năvală oarecând încep să fiarbă macedonskian de gală sardă ardere kerală de-ncep mările să fiarbă într-un cer şi o cerneală numai mările să fiarbă noaptea asta ancestrală ce tot mările să fiarbă marea prunelor uscate fost-am vii soră şi frate când şi mările să fiarbă fecioare desferecate îşi dau aurul pe spate că de ce muriră gloate inundate şi pe roate încep mările să fiarbă pe vapor nici frigidere pe uscat nici ape grele încep apele să fiarbă în desen de caravele se amestecă artere de-ncep mările să fiarbă ceva sfinţi în munţi să spele vinele aurifere că-ncep mările să fiarbă

nici marea teorie

nici marea teorie necum cosmogonii

întinerind purane prin inhibiţii june

pe cea de la salvare doar magic o gonii

cum îmi subliminase upanişadei dune

şi ascunsese urma ori fiul inventase

electrizată claie a părăsi sălaş

împacă-te cu mama astâmpără-ţi angoase

doar veste bună-aducă-te cu paşi

n-o cunoştea salvarea o-nspăimântă

ţi tu citezi regie curul vacii

doar bani a câştiga nu altă trântă

atunci mănâncă-i lunii vârcolacii

zi după zi şoc după şoc big bangul

nici lung nici lat nici de demult nici

când s-o afla plictisul să ne reteze rangul

şi capul bun de iarnă la insultnici

de mai uitate-n aur şi uşile cu zorii

prin calea laptelui i-ai supt cenuşa

madona albă ori făina morii

Medeea te apune ci răsări-te-ar Usha

de a rămâne cine sau Bucur iar în Java

hilar până la secol Viena Răşinarii

după-amiaza bura da’ ziua înşira-va

nebuni de frică fiii din herbarii

pe cărări

pe cărări nu m-oi spulbera

în grădini nu voi înflori

în lanuri zimţi voi domoli

aur coloană de câlţi folosiţi

ciorapi vechi asemeni unui merci

carnea apei pe vertebre de noroi

din negru şi din verde te voi scoate

acum lăsaţi să moară mahorca pe lopată

postav vâscos începem să curgem

conductele se vor sparge

furnicile bolnave neprinse de nisipul în surpare

nu s-au atins de bocanci cu spaima înecării

n-au spart pielea din neputinţă

n-au cărat până în sânge hrană şi leacuri

n-au numărat câte încap pe-un ochi

(1965)

trei zile sunt

trei zile sunt de când tot fluier

astăzi e sărbătoare mare nu ieri

de răsalaltăieri te am în pază

şi nu mai vine nimeni să ne vază

tu şuieri singur eu te ţin

din scurt doar te-oi opri puţin

când nu te-aş auzi mi-aş pierde pâinea

şuierătura ta mi-e mâinea

dar uite ce e ai să cazi

de foame-n sărbătoarea ce e azi

sau te vei odihni pe veci

lăsându-mi porţiile reci

căci limpede-i porunca

taci tu îmi tace munca

apoi vor trece ani să se mai nască

bărbaţi cu gât tăiat de broască

voi flămânzi

mai mult de-o zi

cum tata mare porunci

aşa că zi-i

nu spune treaz cum ai rămas

suflând pe gură şi pe nas

ai dinţi de frunză cu omizi

sub ei mai poţi să ţi-i deschizi

de ce nu vine nimeni să anunţe

termenul fiert să-ţi dea grăunţe

grăunţele să fie fierte

pe mine sau pe tine să ne ierte

se fluiera pe vremuri doar o dată

de la o casă pân’ la alta roată

de când cu feţe răposate

se fluieră pe cât se poate

ascultă-mă şi tu nu vrei

să te ridic mai înspre ei

din apa mea mâncată

ia hrană adăpată

şi vântul poate c-o să bată

să nu mai fluieri niciodată

ah nu mai fluiera

mi-e mie gura rea

ştii că am plâns mai adineaurea

am învăţat şi eu să fluier tot aşa

o să-ţi arăt că n-am mâncat

nu am băut

uite păsat

urciorul ne-nceput

nici n-am tăcut nici n-am dormit

să fie sărbătoare înmiit

să fie astăzi unul altul

cu jumătate prea înaltul

eu eu să cânt ca tine încă

de când te rog ia de mănâncă

mi-e foame nu pot înainte

de tine să-nghit bob de linte

te ţine şuierul în viaţă

pe mine vorba tăcăreaţă

limba vorbăreaţă

eu să înfulec tu să mori

rămân pe drumuri de miori

pierdute-n şuier de trei ori

îmi iese-n cale lupul mort

eu în spinare că îl port

şi el nu fluieră nici tu

ia nu mai fluiera acu

mănâncă oi de mei cu miei de mei

şi uită-te măcar o dată-n ochii mei

nimic să nu te desclintească

din patima preapăsărească

hei ţi-e pedeapsă asta lasă

o clipă de-a fi om de-acasă

şi te voi răsplăti din când în când

la fel urmându-ţi eu la rând

mă sperii rar şi nu atât

să îţi sucesc şuieru-n gât

să-i zic într-una eu apoi

până-şi vor aminti de noi

cei cu poruncă şi fără poruncă

auzitorii de-o speluncă

ţi se deşiră pieptul ne-ncetat

pe ochi nu te cunosc neşuierat

atunci poftim de fluieră nu fluieri

e sărbătoare mare astăzi nu ieri

vezi cine te îndeamnă să-ţi foieşti

prin pietre dinţii şuiereşti

numai de mine trebuie s-auzi

n-ai alţi călăi de sângele tău uzi

poate ţi s-a părut că moarte îmi căşuni

dar de trei zile mi-s stăpânii buni

sau vezi pustiul cum îl cară

în bâte azi din cale-afară

odată şi odată toţi se scoală

să vadă cum porunca nu-i greşeală

porunca tuturor e în puterea mea

şi de nu fluieri nu mai merge-aşa

voi fluiera când nu vei fluiera

să fie voia sa şi-a sa

dar ţie ţi-e suflarea condamnată

să-i fie vieţii mele plată

cât mai trăiesc să-mi fluieri ca şi lor

apoi să piei că nu ai păzitor

din ce în ce vei duce-o ce şi ce

topindu-te pe fluieratele

o soartă şi mai soartă ca a soartă

cu tine nici se-mpacă nici se ceartă

pe când eu nu îţi sunt ce-mi sunt

şi-mi eşti din cer până-n pământ

tu după şuierele-ţi lungi

la capăt zilelor ajungi

dacă nu fluieri cum te joc

ajungă-ţi zilele pe loc

şi ce te faci dacă n-ai fluierat nicicând

şi eu te-am auzit c-am fost plângând

de mila ta am plâns vrei lacrimi iar

să le înşuierşti cu vrednic har

ia colea chef din solniţă mălai

îmbătător trezeşte-te săvai

răscruce

răscruce văruită

pământului copită

păcate ispăşite

surzite în copite

îţi spui pe decrepite

coclaure copite

citeşti o carte proastă

iei luna de nevastă

citeşti o carte bună

mănânci ridichi de lună

ieşi din pădure deasă

îţi faci nirvana casă

născutului durere

prin lucruri efemere

absenţă pură nenă-

scut întru nici o genă

vei învia

vei învia Cristoase

cu zilele frumoase

când răstignita ploaie

de cruce se îndoaie

s-or bate-n cartiere

trei grindini congenere

mormintele cu funtă

roşită pentru nuntă

vândută tescovina

din toamna cu pricina

ţestoasa rozmarina

de dulce insulina

mutat din film în frescă-i

eidosul de-l plescăi

părelnicii magnolii

pe prispele de holii

pe regele cu fete

îl cântă un sticlete

mai roşii şi mai spânii

împăturesc stăpânii

batjocura de turbă

o primăvară furbă

vitalitate spasme

de dincolo de basme

vină euforia

vină euforia morţii vara putrezitoare

brave cadavre pace is death in Sarajevo

cum te înconjură aura întunecimii

Alecu Russo trece podul pe la Tighina

Alecu Ghica la poarta templului Jagganath

femeile în trenuri deraiate nască

încă Piania mută vulturilor incomunicabili

calm şamanism un chong pe Jamuna

sâmbăta poeţilor

sâmbăta poeţilor pomana profeţilor

cosânzeana feţilor îmbătarea fleţilor

vederea cadeţilor damigeana vreţi-lor

fulgul vârf nămeţilor iordanul juveţilor

pometul pomeţilor verdele isteţilor

mama cântăreţilor treanţa tinereţelor

limita ospeţelor caravana vieţilor

sanctitatea speţelor geana colindeţelor

bună-dimineţelor răutatea beţelor

spălătura feţelor nunta precupeţelor

mie-mi pare

mie-mi pare foarte bine ţie parcă îţi miroase

mă păscuse botul ciumei de tot am crescut de-a-ndoase

nu te-am cunoscut oglindă ploaia nu te răcoreşte

pe rimologie şaua mi-ar aluneca şeeşte

cum că toată viaţa umbli cum să mori în Srinagar ori

să joci şah pe constituţii când te-ai săturat de zaruri

ia autoflagelarea arderea pe rug opisul

cu accentul după vreme omul zisul Nistrul scrisul

sângele pe mal statuie vocile neînţelese

zalele covrigi de iarnă verile rărite lese

urnici furnici ai furnicii năpădite alb de sine

viermii tăi şi-ai cincizecimii paisprezece sonetine

gemeni Gemina şi-a treişpea pasuri patru către cinci

neolitice multiple onomatopei tilinci

Mila Maria

ce nu-mi mai spui ce nu-mi arăţi

de-un fir şi pe stânga părul

nemuritoarei grădinărese

în buza şuierului codobatura

pantomimează acupunctura rugului

acul era amicul putredul dat cu piciorul

cine arătându-se chiar se află

al mamei asasinate la icoana

prea rugată mila-i marină Maria

jurământul spiralei

zilele-mi plouară surioară nu mi-ai spune Tulsidas

ce să te mai caut ce să ne spunem ne auzisem

rădăcini de prisos copilărie ştiinţa vygyan

pelin din Lexington Scarlet negresă a war in Europe

de râs Caderousse cade rus karma Carmen in Cavaillon

anacronismul postmodern al vacilor melancoliilor

jurământul spiralei ceas ceaşca de neant newyorkez

jos din ermetism luminează-te totala obişnuinţă

cu oraşul total prin lentilele de contact jadis

dinastia solară

la Ayodhya domniră Dilipa Raghu Aja Dasaratha

Rama avatar lui Vishnu şi încă 24 solari în 19 cânturi

din Raghuvamsa de Kalidasa a le pastişa cu Manu

fiu-i spre fiu slujind-o pe Nandini viţea din Surabhi

pe Sindhu cotropi soţii femeilor huna îmbujorate

mii de cămile şi iepe cară comoara primită de Kautsa

vietăţi aprinse din soare lampă din lampă fiu din fiu

pământ la picioarele datoriei regale cer muls

Indumati naşte pe Dasaratha mai trec mii de ani

Ravana persecutând zeii Rama din Kausalya

Bharata din Kaikeyi gemenii Lakshmana şi

Satrughna din Sumitra reîncarnează pe Vishnu

Valmiki

în nava Pushpaka din Lanka în Ayodhya el îi arată Seetei

Malyavat Pampa Chitrakuta Ganga Yamuna Sarayu

clevetire politică a fi stat în casa străinului  ordin

lui Lakshmana s-o părăsească pe Gange borţoasă

fiii Kusa şi Lava învăţaţi de Valmiki Ramayana

a le-o cânta tatălui la jertfa calului d’ucis Sambuka

o va primi înapoi pe Seeta de se va vădi pură

supuşilor ea se zălogeşte şi mama glie o îmbrăţişează

se ruinase Ayodhya după moartea lui Rama

Adhidevata îl cheamă în vis pe Kusa la domnie

lui îi lunecă brăţara în apa Sarayu i-o returnează

Kumudvati o naga împreună cu a ei mână

renunţă mersul mării

renunţă mersul mării închegarea

mirosului din lift în discriminare

măslinul la nevedere

orbul zidului mângâiere

să nu fi fost înşine

mirosul dimpotrivă

dacă nu de vişine

culoare olivă

caşti oligofrenie arvună

de la fereastra cealaltă

ne aşezasem cunună

pe duşmanii din baltă

demonstraţie de salvare

cu ce nu te mai las

n-are mama fată mare

şi poliţia la pas

ciublu cotac parcă vierme

liliac aprins printre terme

îmi mai şi pocneşti ocnă

de-o împletim bocnă

cum nu mi-ar prii

axoni mitocondrii

glorie nenuntite

ariene hitite

*

sculptate-n Victoires Paris

de Emmanuel Fremiet feciorii

arse Jeanne şi Valery

născute la Domremy

ajunsă-n exosferă fata bău vin

lavandă după la ballade irlandaise

ce n’est pas normal de chanter en public

Bonnard încă o tuşă tabloului său din muzeu

autant on emporte le vent gone with the wind

octosyllabe vieux proverbe francais en Villon

nu m-aş franţuzi bătrână zi eliadi colibi

o recunosc pe Maytreyi avatar sacontal

*

nu ne mai închidem în bufniţă

nu mai bufnim liniştea

ce-ţi şi destinasei temple

pe cine oi mai invita

lăsatul la voia nevăzutului

din orbi în mai orbi

împământându-ne somn de veci

şi tu ce atâta bună-voie

către convalescenţa predestinată

de n-ar fi înghesuială aici să

te mai însemn să spun

pe loc plonjon alfabet

nici nu te văd te aud bârfit

în cunoştinţa prieteniei

mnesis pe săturate

întru numele domnului

ne-om evenimentiza în pustiu

uneori mă văd adiind home schooling

mi-am vorbit sufletul devălmaşilor

ecouri inverse de vers debarcat în Anvers

*

bambu iambu muzic

din exil blanduzic

asta ne costase

carne fără oase

poemul Eliade pe necitite

doctoriţa repetă n-avea ăla bani

cenuşă Chicago ediţii moldovene

australienii te cer din America

alamkarika scăpătat cititul gangetic

mâncare de orez cu ceapă simboluri de rupt dinţii

mâncată ruptoare fadoare versus fantasmă

o maşină din altă lume purtându-l mituri

secerători

secerători o zare

spre vârf de chiparos

cu munţii la culcare

sub dansul furtunos

ne-am ţine mirişti soare

de-ar răsări pe dos

a scaldei ocultare

culorii abanos

formatul se anunţă

lipsirea lui Cezanne

ci lanul doar grăunţă

lumina măgheran

ponoarele zgrăbunţă

magog vincentian

mă aflu în uraniu

mă aflu în uraniu

deposedat de sine

ori scaldul fără craniu

la mai închise mine

stau renilor de saniu

a luneca terţine

străluci năluci de staniu

pe locul fără cine

sandala pe mandala

de-a morii alandala

mai calce capitala

Salerno pe închise

Provenţa la Remy se

în aer porolise

naosului cumul

naosului cumul

toarcem smirnei fumul

că pe naţii saltă alţii

cât să ne mai cânte psalţii

ce mai americănime

în Berceni la Big la nime

columbe eunuce

la malul arhiduce

ale tale linii line

nelipsite zilei sine

karma carmina retrans

nepăcatului avans

nota do cât I adore you

domicil obligatoriu

viaţa numai indiscreţii

de moarte fără disecţii

n-am schimbat corabia

mălaiul şi sabia

între Hegel şi Ganesh

manuscrisul din cireş

spadasinul saltinbanc

su' peruci Missir cu ankh

ce-am pierdut

ce-am pierdut de nu veniră

patru îngeri fără şiră

spirit zbir pe cât şi zbiră

sucălită cu-a ei spiră

măcar de-a rămas la ei

o găsim la mama ei

povestea cu nume trei

trei ore ajuns-a

la schitul Pătrunsa

strehareţ hurez

vieţuitorez

franciscanul rupe craca

spre mănăstirea Săraca

Maica Domnului te rog

nu mă face inorog

nu mă bate Dumnezeu

la Prislop la Feredeu

toate cele şapte

laude zi noapte

ctitor Mihai Ţigănescu

Rama Mohamad Tomescu

arme rame iconii

Sofiei eliadii

după secularizare

arhetip la lumânare

plecară la denie

făr' d'europenie

arsenic Arsenie

Zamfira Pissiota

a Frosei papiota

Saon metoc monahe

mierluţă fără Bach e

Niculiţel ce ah e

garafelor valahe

Ciolanu din Smărăndeni

Sihastru din Ploscuţeni

Xenia în Alexeni

arieni iranieni

iar Poiana Mărului

muşunoaie omului

Lepşa Maica Domnului

Valea Neagră Vărzăreşti

Buciumeni Vladimireşti

Gologanu Măxineni

Adam Eva Buciumeni

Agapia Bistriţeni

Horaiţa Cetăţeni

cnuta că nu ştii de băţ

Capşa Hlincea Dobrovăţ

numai toacă numai schit

Sihăstrie Neamţ Nechit

Gorovei nelăcurit

Ceahlăului la carâmb

Pângăraţi Bucium Hadâmb

Verona Almaş pe gâmb

la moară la Făgădău

în armată la bulău

să ne ferească de rău

Tărâţa Râşca Rarău

Dragomirna Putna Suce

viţa Moldoviţa nu ce

Voroneţ Probota cuce

Slatina cel Nou aduce

Piatra Tăieturii coş n-a

Todireni Bogdana Coşna

Arşiţei Orata Humor

în întunecime nu m-or

întreba de rai să nu mor

Ocnei Runc Savu Strigoi

Mălineşti Grăjdeni Buhoi

îmbrăcaţi-i pe cei goi

pe la noi prin muşuroi

Savu Bujoreni Fâstâci

Vovidenia Calmâci

Parincea Moreni cu sâci

la mijloc de schituri goale

să mai spargem nişte oale

Dunăre la canarale

îmbucate baclavale

rând hindus la Săvârşin

de rimează aum amin

dinspre Turnu-Severin

Dorohoiului mezin

mezanin epitalam

calmei şarle mangalam

hoţilor că de haram

horelor pe după hram

mi-ai grăit gură uscată

mărul boy că para fată

uşă-n uşă auroră

joc de karmă de cu horă

în coclaur adipos

îţi voi spune de folos

al spetiţilor Hristos

la tine-n bagabonţie

ca la mine-n Bărăţie

vei vedea că voi traduce

Basarabia pe cruce

din acest moment dicteu

mi l-aş potrivi resteu

ne dorirăm Parma schimnic

băuturilor din timnic

tată muzicalitate

zarurilor ecuate

prin împărătătură

a ne plimba natură

de clară ne declară

în aer de pe scară

ori urcă ori coboară

de cum ne răsuflară

de cum ne respirară

de cum ne inspirară

de cum ne expirară

rit ară măritară

ori Sita brazdă mară

din pomul oglinjoară

ori kalpavriksha doară

că ne întârziară

nu se prezentară

din a lor contrară

vacile ne cară

soarele spre vară

nu potopisem

nu potopisem nici din ahimsa moira

mioara stropşită otravă Dejaneira

straiul lui Hercule manta de odă

marmura-n Rajsamand pe o modă

când murişi femeie din Orissa de spusei

lui Alecu Ghica ai tăi ale noastre ai ei

te întrebai ce mai cauţi pe coastă în jos

cum crucea încă i-ar fi grea domnului nostru Hristos

şi-n puşcărie l-ar scrie şi Sergiu pe Morse

parcă şi Mircea de Mahatma of course

Vinod îmi scrise ca la al Gitei traducător

trecere din picioare tot de inimă făr' dolor

îmi leg hăţurile de e marmoră neagră

şi în costum cu cravată mă îmbolnăvesc de pelagră

teatrux

nu mai lătra mătrăguno

hore la silnică trudă

după comenzi şaşii foc

în timp ce fugăream viezurii

nevăzuţi pe coastă în sus

vulg nedivulgabil Abigail

subînţelese dispariţiei

ziduri înrădăcinate biserici

carantine Constantine

îl omorârăm îl omorârăţi

mai bine nu ne-aţi mai omorî

şi atunci ce ne facem neomorâţi

te-am împuşcat cu tămâioare

mai criminal cine nu moare

iazagiul iazul n-are

I am a iazagiu a lakeman

surlarii mă-nconjor ah turcii

beţivo de nu eşti furnică

boheme cum amputation destiny

ne căutăm în celălalt imaginaţia

câinele dublează pragul Paraschivei

declicul teatrux

treaba teatremului

clair de coclaur

scenometria

scenometria e o dodie din vara 2011

teatrux poate ca Princess X de Brâncuşi

Dracula services de curăţenie completă

dicteul mărilor fierbând transcende

poezia în scenometrie trăită teatrux

evident opus normelor dar cu prietenie

trebuie recuperată Măiastra în dodii

pe triada contrară patrulaterului

ne contorsionăm din ce în ce mai puţin

pe văduvie scrie biserică de nu renuntă

renunţă cine se spovedeşte ortodox

în metrii pridvorului Tismana

câte una le sperie pe celelalte bravură

ieri pe aici amândoi pe căldură

prin curătură caii nu se mai încură

se îndreaptă spre ţintă energia

concentrică la rând oştile clanului

concentrarea mai ca lagărul

comunismul mai al dracu' decât inchiziţia

mai bine animişti decât comunişti

faci absolut totul să fii neînţeles

când islanda norului se topea

în concentrarea-mi de unde

să ştii că nu mai ţinteşti

apele ne scufundă bunăoară

când nici plictisul nu ne dă afară

karma meduzei Clementino Mărioară

din sud în est din sud în est

plusasem iar ultimul rest

când colo rostul de arest

acum chiar deranjez morţii

cu păcatele la intersecţie

cum de ţi s-au spânzurat ambii fii

şuşotitoare societate

de albastru daltonism

verdea alternativă

orele altora pe ce chef

de-am mai trăi calendare

ne-am răcori coama pătulului

d'alde în Dodona în Kogaion

tot nimic nu merge pe cal

piscine alergări endorfine

visul ferestrelor

visul ferestrelor

e un pământ luminos

cu urmele zilelor

şi ale unui om

care nu s-a întors

ai casei au vrut întâi

să se păstreze tineri

pentru recunoaştere

şi numai apoi au

început să aştepte

şi asta de când

s-au deschis

ferestrele singure

odată în vis

fâşia de stambă

fâşia de stambă n-are somn

lilieci întregi şi jumătate fără aripi

umblă o noapte între arbori

şi viaţa o bătătoresc

se zbat pe lună peştii-n fundul apei

lacul îşi şterge sudoarea de maluri

smulsă brumă ca părul femeilor

se-mpleteşte cu mânji ce vor să fugă

şi cad pe spate

poate că apa de băut e mult în adânc

iar la geam pâlpâie o naştere grea

cei care dorm se ceartă rugător

şi se învinuiesc neauziţi

feriţi de pedepsele

pumnilor cu gene deschise

din dosul fâşiei de stambă

dodia indianului

în dinţi de-ai jupui cireşi

sub coastă printre şerpi aleşi

din trupuri grase de ţigănci

cu ochi în vârful verzii lănci

rupându-te aşteaptă taică

pe buturuga cu lupoaică

solzoasă fără rădăcină

şi indianul o să vină

dinspre pădure paie sterpe-l

vor suge oasele să-l perpel

la trăznetul din norul verii

prin piatră de-o să-i urce perii

nu-i fânul verde ci se cască

o geană atârnând de mască

de sub vapoare cu turban

resteu la jugul lui Plăvan

1975

părul frunţii

părul frunţii mi-l tăiasei

noaptea după şah thalassei

dezgroparea dacă oase-i

te-ar traduce Sean O'Cassey

mi-e mai grea fantoma de lumină-aprinsă

te iubim credinţă ne iubeşte cin' să

noi din maică a mai speriată insă

sufletul ecoul naşterea pretinsă

te repezisei olimpic mărunţico de

te-am ocolit bhragode vasya de

pe recitate necompas pâini abc

chiar pe făraş gunoiul pentru ce

hai că se termină guvernele sahib

că maharaj teranei alemanii trib

arhonda bang de-a intelect sans lib

carenţa prin Florenţa mi-o inhib

nu din şcoala sutei sutaş pe înalt

pe la dans cu biuta armei nemaipsalt

te-am ritmat din vale Vasa către balt

ce-mi urzi Gherghina de o iert încalt

pentru că uneori

pentru că uneori o dusese bine în sărăcia lui

îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de cap

n-a fost de ajuns tot o duce bine îngerul în sărăcia lui

şi îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de picioare

ei dar tot o ducea bine în sărăcia lui şi îngerul

l-a urmărit o oră şi asta a numit-o muncă

ar fi vrut să-l omoare şi asta nu s-a numit crimă

avea motive să-l omoare şi asta se numeşte justiţia lui

şi dacă l-a urmărit fără să-l omoare se numeşte c-a fost om

trei stele de pe epoleţii hainelor cachi

trei stele de pe epoleţii hainelor aproape negre

iar pe cer vorba cântecului numai luna şi o stea

înmulţindu-se cele de pe cer tot trei pe epoleţii

de pe hainele cachi şi aproape negre parcă

o să-ţi mai vină la socoteală a fost greu cu

oranjul lamurilor de răchită până să vină seara

banii străinului au ispitit şi câţiva oameni cinstiţi

aceştia n-au avut de suferit protejaţi de tradiţie

şi tocmai al lor a fost profitul dar nici nu se mai

întâmplase asta niciodată prin părţile noastre

se gândea la un lucru şi făcea altul

ar fi ajins departe şi aşa dacă se ţinea de treabă

dar nemaigândind afacerile au început să-i meargă

teribil şi numai la început pierdea timpul mirându-se

ce se întâmplase

ce se întâmplase medicul n-a costatat

nici boală nici moarte în cazul nostru

judecătorul n-a cosnstatat

nici divorţ nici huliganism

să luăm pe popă să luăm pe comandant

ei ce spun ei n-au constatat nimic

nici femeia de serviciu nici infirmul

cu atât mai puţin nenorocitul ăla beat

nimeni nu se mai bagă nimeni nici eu

din cât bănuiesc întâmplarea e fără precedent

se petrece într-un birou sau într-o casă particulară

birou boxă peşteră aer liber n-a fost un om

castitatea şi bravura nu-şi pierduseră avocaţii

fie că se trezea unul din somn şi-şi lua zilele

fie că tot felul de femei năşteau monştri în stradă

dulce era păcatul originar îndrăzneşte careva a mai gândi

poteca

poteca prin pădurea verde

şi o bătrână prin nămolul

potecii din pădurea verde

din nor răsare toată curtea

răsare toată Silvia

pantoful negru i-l aruncă

ajunge Doamna la o casă

din dealuri lungi departe-n vale

o casă dusă-n grai de păsări

şi intră într-un grajd cu iesle

păscută de doi cai iar mânzul

o muşcă ruptă ca o pâine

ea strigă ajutorul de aproape

când în târziu un om îmbrobodit

în locul mânzului îi spune bine

poteca prin pădurea verde

şi o bătrână prin pădurea

fără potecă numai verde

de la Jean

de la Jean nu cumpără nimeni de la Umberto cumpără toţi

dă-mi bani să mă duc să mă îmbăt adică fiica lui să-i arunce

că şi-a îndemnat mama să divorţeze şi mama n-a vrut

şi-a oblojit săsoaica mâna muşcată la carne când tot se tăiase

oraşul îşi mâncase norma de carne  a mai rămas şi nevândută

şi-a cumpărat o sticlă a dus-o la gură ajuns pe lângă şine

curând sticla era goală şi tot atunci a trecut trenul în care

dormea nenorocita de Tiberia  acum se cam terminase totul

s-a pus pe foc spânzurătoarea din veacul nemţesc al cetăţii

să fi înlocuit-o dunga lăsată de apele inundaţiei din vară

o să mă fac bine şi o să-mi cresc eu copilul am băiat bun

nu se luminase în compartiment de spaimă somnul neauzit

impiegatul călătorea pe lângă şine cu sticla goală în mână

dacă s-ar fi uitat ar fi văzut pe fundul sticlei o spumă de un deget

22 octombrie 1970

pe degetul mic

pe degetul mic sânge muşcătură de viperă i l-au tăiat pe buturugă

gestul semăna a bardă pedepsitoare salvând ce viaţă

din palmă sâmburii de vişină pe rând îi sparge papagalul

duminicile totuşi închise în unele gesturi se taie-n taine

suntem de rusalii printre colivă şi plăcintă lumânarea

te rugasem pe tine să fii femeie matură sfătuiţi-vă

dacă te mai lasă biserica aşa socializată să te simţi cu dumnezeu

încerci e ceva piatra asta e dumnezeu asta-mi place

mi-a plăcut urbanistica arhitectura sistemelor de calcul

biografia ascunsă biblia consumul muzicii electronice

erau bine plictisite în unda dinspre marea verii prezente

o discuţie seacă la culme mă consola Himera lui Paciurea

acum nouăsprezece ani ziua asta ne ploua la nuntă

apele singure desluşiri de sălăşluiri în expresii prin uşă

femeia spusese nu vorbesc în dodii e dulce pâinea noastră

nu bem dinner hind joi ne scrie Şişir tirana aia l-a dus la Buda

în viaţă mulţumeşte numai ticăloşilor şi morţii

în moarte lasă-te de bancuri şi nu plânge

om cât pe-aci de două-trei zile cauzat de păsări

atât de părăsit şi ritmul se înstrăină

renunţare pe după fericirea lui Milarepa

numai să nu te mai naşti cum nu te-ai fi născut

timiditatea timpului pierdut tot timpul

împerecheată aniversare remiza la şah

sua cratima

sua cratima patima fanta îngeră

vechi reticențe înțepenindu-ne

în pustietatea orașului netancuri

cart creat arcatului carat

e sărbătoare nu ne întristăm

sec tors metalele surpate piele

de-o săritură dusă ascensiunea

vorbească-te chinina zadarului bisat

când și cârmirea cărții usturoi

din frați ăl mic rămas prieten

a se supune parafinei sinei

ce-mi latră cochilia colb

putrede simetrii degenerescențelor

a ne admira căzăturile măciucite toval

d-orduri împărate despărțitorilor țiitori

nu ne mai dăm jos din sunet

care te mai tunzi abstinență

cărarea învățăcelului sublimarea

soarele frigului dinaintea certei

drapează ah din naștere de sânge

îndumnezeirile tinereții ritmice

sonete pentru alkyoni

V

frunzişul secetei foşnit de val

în cruce ochii alkyonilor

ne-om cantona secătuirea în aval

de traversarea faraonilor

metamorfoză ruptul nupţial

din cântecul nălţat eonilor

chiar şi de noi de ieri la mal

să văd da parcă sturionilor

însingurată aripă te-ntorni

perechii amuţite de furtună

doar valuri spumele pe corni

o muzică în ardere de rună

cu toate dorurile dorne dorni

aceeaşi muzică în foc de rună

XXVI

oracol ne-nconjoară corturi

pe ţărmul mării neaşteptător

nu stăm de vorbă patru orturi

califilor pe cal policolor

prozodicelor doi cu doi eforturi

pe trei în unul parodiator

de zbor în glii fluidele resorturi

s-or fi retransformat învietor

ne prindem zgarda în pilastru 

sub ascultarea caravană

ce face tatăl nostru astru

când am murit fără de hrană

niciun soldat părăsitor de castru

Ceyx te-aşteaptă Alkyone vană

IL

oracolul sau vântul mână

constrângerii de rege la înec

regina a nu fi cadână

în pasăre nu vrajbă nu refec

iubire pedepsită până

în toamnă dacă lumii se petrec

rănit luceafărul pe-o rână

să-l ciuguli pescăruşule berbec

rămas în mas truverul ananas

cu Naso la întrecere banan

ar înota la arme şi a tras

răpit în ţipăt alkyonian

de altă pedepsire contrabas

într-o orchestră pe maidan

sonete din ocult

iv

nu era m nimic m-au au

dacul aum rugă raag

traducător din rik veda

nici sâmburul luminii

încă nu de viaţă dătător

cere ceriul Dunăre

văzduhul niciodată

a-l forma pe dumnezeu

au zeu oase inimii

guru pro rugăciune

a avea n-au fost au

persoana dintâi

a nefiinţei moartea

ce avea să fie

xii

prima octavă

persoana întâi

trei sexte

persoana a treia

a doua octavă

zeul a treia

ultime sexte

părinte a doua

dă crima

omoară-mă

numai

astfel

să-ţi

mulţumesc

xxviii

ne debităm Haralampie

vremea trecută scutului

de şarpe neîmbrăţişarea

hamal diferenţei

ce-o fi în capul nucii

întârzierea tocsului

barem de camfor prins

de securişti uitaşi maestrul

rămaşii Anei Pauker

manei cântar sonetul

din ocult supracomunist

negustori la faţă

pe la spate neaua

codrului pe viaţă

xxxii

ocult artificiu bufniţa

retezânduşi balul

scrisoarea în faţa ta

apoi că da parcă se ştia

îmi prenumăr răchita

pluralului eminescian

suprema jertfă

literary composers

o mână de ridenţi dansanţi

pe trapă trei cu două tap

nu pufului cu elefanţi

îmburicate bateri brici

pe boante harnici la tălpici

saboţii piele de arici

xxxvi

ascultă vocea focului

din oracolul caldeean

îmbracă focul cu foc

floarea focului crater

pe melodia eterului

vine Saturn pur stîlp

lucrurile sunt tunet

nevăzuţi câini tereştri

hekatic strophalus

nu schimba numele

barbare dumnezeu

dă nume în toate

naţiile cu nespusă

putere în rituri

Paparuda

GIRA SOLE

Mama, Muma

Piano

Pe ritm de street lit

Muma în a doua depresie

Îmi iei vorba

N-aduc vorba oricum nu mă lasă să deschid gura

Gata revelaţiile nu se srtigă

Nu e malefică

Se termină şi floarea soarelui

Nu din sufletele noastre

Nemaiibseniene

Nesuferire

Multă lume

Gropi

VĂLU RIRE

Luri, Revă

De râs şi nu prea

Nu-i spun cât că se înţelesese cu fata

Mama ei nu există ca Mihai Eminescu

Joacă-te tu cu focu’

Nici ţie nu-ţi voi mai spune nimic război de-ai face

Bărbat război femeie naştere

Copilul ei ce bunici o să aibă

Narator fără naraţie nici o (sin)ucidere ne aflăm la mare bate vântul spulberă temerile trece mai încet dimineaţa mai repede amiaza noaptea pe sub manele răsăritul silenţios

TATA-N VIS

Sant, Vita

Mare-n Olt

Îl visasem în Honolulu din profil era Mastroiani dar el şi m-am bucurat şi de la distanţă acum era în costum într-o casă modernă

Te văd mai adunat ai o cale aşa te vreau

Dar matale ai lăsat criticismul pesimismul fatalismul eşti în mare formă să pornim o antrepriză când spui un cuvânt în mai multe locuri să se treacă la fapte mă uit la dumneata la duneavoastră este realizabilă durata planul cu gândul uite că ne înţelegem ne iubim nu ştii subiectul ăsta dar s-ar putea să fii nu tatăl ci ginerele meu ce zici cât o iubeşti şi pe mama ei nora ta mamele că ai contabilitatea la bază ai uitat seminarul cele şapte octave ale sfintei monastiri Curtea de Argeş

decapolit

decapolit în peştera liliecilor

fete călugăre răchitei arnotene

cine crede nu e niciodată singur

shakespearieni slujbaşi în Stratford

make the world go away

Brahma Vishnu Shiva

Rig Veda Voluspo Luceafărul

Strigoii Memento mori

devenirea nihilistă bhava vibhava

invagination hymen pharmakon

archetypal resonance astrohaiku

încă o săptămână nechinezească

leului de aur china town

altor supravieţuiri gondolă

Perseide Perseu’s mantle

astronomical arts Magellanic cloud

tot vorbim numai de morţi

numai în braţele lor

ne-am dezmărmuri solaritatea

sidi Aissa egal Vasile Lovinescu

mare întunecată haos ou

trup tăiat în cer şi pământ

archaic Sanskrit musical Nirvana

ajută-mă Doamne

ajută-mă doamne şi toţi din vitralii

şi oameni închinăciuni estetice

nu-mi domoli credinţa

nu-mi întări păcătoşenia

închinata compoziţie râvnită

fără şansa auscultaţiei întru

slava ta singuratică

piatra alpină nu se mai tăia palat

răcoarea de neviscolit pe când muzica

nu  ţi-ar veni să mă devii

Adige limpede peşte

Cristos ne binevoieşte

speriaşi absida speriaşi omida

vitraliile altarului liber cu noi

viaţa să vă fie aer de zăpezi

oceanul ucigaş vă ocolească

spune-mi de ce vorbeam

spune-mi de ce vorbeam cu zăpada de tine

şi calul înflorit petrecând sania

adultă doamnă signore împingând cărucioare

dam cu piciorul la panorama propriului ghiul

orice formalitate mi-ar fi folosit

lipitura aerului de răşină

mi-e neîncălcată calzzatura

pe o bravură italienistă

mai încăpută iarna munţi mai castele

coaste cu Eva animalitate lament

diagonal pe încălzite dolii pe azi

din cinci şi mai speriaţi triarzi

bina un lemn lichen topit noroi

iradiant nici cancer nu mă paşti

paşnic prăsită estetica a mă năpădi

să nu mai scot cămaşa de zăpadă

la conuri bisericoase tămâie

scurgându-mi-se pe creştet

lăţită mintea minţirii

fără audienţă teroare

ce treci de duşumele

ori gater de răşini

cunune-ne Semele

cu soarele amin

omul meu

omul meu de pace

clopotele-ncoace

din păcate boasca

iepureşte broasca

veselă robie de două o mie

nicio nici zglobie evanghelodie

de-oi cânta-o sie nenimicnicie

mai într-o vecie la înălţimie

verdele pe negru al papei integru

ba crâsnic de mesă fără de metresă

ori o liturghie şi pretimpurie

la noi în rotondă copiii pe sondă

la statuie cruce de femeie duce

ducă-se ducese clopotul ne lese

alb şi ne ridică gioalele de chică

mâna dreaptă tu gloria adu

a mai mare vină minte să ne ţină

la vita celesta islamă precesta

filipenii cioe potopul lui Noe

numai de cenuşă cântă-mă soruşă

dansul singur

dansul singur de-a pădurea cu zăpadă-mea de-amurea

poza valsului în valţuri vă sară şi vouă smalţuri

de la schiţă la pojghiţă Aşchiuţă Aghiuţă

cum te cheamă bradule camaradule nu mă Radule

dragoste cu avatarul verde nu ca varul

caviarul jarul face trotuarul

brad cu barda în peţit ţipurit

am iubit încetinit în cetini nit

balul donează sînge zăpezi înge

rul în ger rumege-ne în g

am broboada bob olar a da

nada pe cărare promenada

clopot

clopot scutura duminica

pe-o parte călăria

în frunte asasinii

dreptul la înţelegere îl

are numai călăul

noiţa Noe

cărunteţi canoe

criminal carmin

ne-am întâlni destinul

până într-o asasinare

recele mării

în mitnelume

temându-se pentru

viaţa lui

el citeşte

pe Eminescu

nu invers

nici unul

nu avu

copii

lumea la cheremul copilului nenăscut al geniului

sub ameninţarea morţii nemaidumnezeu

patru cai pe brazdele grâului retezat întru noi

în salturi dulăul negru aduce din marea rece cutia

căţeaua albă nu-l prinde se întorc împreună

fără a băga în seamă pescăruşul plonjând

nu m-aş cunoaşte  materialiate euforic ovidiană

un cult nelimitat pentru zei fără nume

izvor plângând în vecinicia cea amară a mării

tema recele apei peste picioarele goale cenzură

sub supraîncălzire la opere din lumi de mister

fiori de cantaridă valuri ne-ar fi băut pârjolire

recele mării ne cheamă

la glasul balenelor pe gheţari

recele mării interoghează lumi

de-o voinţă cu fiinţa şi catrinţa

recele mării ne prevesteşte

fuga din caldul cenuşii

recele mării ne-a pus pe focul

sobei de teracotă călărirea

recele mării sub moarte de soare

să-mi spui şi mie cum a foat mireasa

fericitoare alcionilor chirăind balene plecăciune că nu ne primeşti în recele tău  să ne fii supremă pescăruşă nu aşa s-o fi îndumnezeind natura sau naturaliza dumnezeu soro zgomotul turistic peste sârma de crimă vă auziţi ca în Eliade îi scenarizăm personajele în corturi vreau să uit noaptea asta face Victor altor duminici acelaşi clopot rece nu-mi tremură scrisul cârâitorule o povestire din lumi nu numai citite văzute revizate escapist altfel fericiţi vorbitorii de sine neacompaniaţi furnici şi melci trăiră(m)

bătătură sură

bătătură sură nori de băutură

sub acoperişe tot să ne furişe

furios mă tângui ochi se bate stângu-i

bate ceaţa serii să-mi albească perii

haina prin nămoluri clănţăne de roluri

discurs la trecut puţă nou născut

dormi pe umeri tată coapsă măritată

labele de fiare sugi din marea zare

să urli în viaţă pân’ la suprafaţă

ce de puradele genele-n curele

sandale coafurii cele multe furii

sumus estis sunt cimitir afund

paltonate talii drumul spre travalii

te-am iubit copilă cu mâna argilă

te-am prăşit o sate pentru treze gloate

ganguri tom cu pete sânge ceri la fete

p-uşi te scrii prin geamuri poet făr’ bairamuri

meserii pe muşte iubeşti să te-mpuşte

nu ştiu cum de-o vreme te vezi pururi steme

totodată lungă moartea să te-ajungă

scaperi tinereţii paloarea pereţii

care hodoroage butoaie strânsdoage

ţeasta de domnie şi-a mea ţăndărie

sparse-a sale sfere călător ce ger e

neuitând pe cale copii din sacale

rochii din arhivă lanuri de colivă

râsete-n ureche crucea o pereche

poveşti ‘n nas inele de fum pe cea piele

obrazul într-ună sufletul ce-mbună

aşa altfel urlă ‘mblata-n aer turlă

trupuri mierea strânsă putrezind neplânsă

doua oară trece podul palmei rece

de la piept în gestul care pierde restul

trupuri sânge-n haos inima pronaos

în loc a plutire ‘ncinge coviltire

bătute nisipuri roşindu-se chipuri

fost în luncă-n munte tandru între junte

măiestrit coclaur omului de aur

iar dacă te minţi păstrează-ţi arginţi

nu strică n-ucide teatru cu firide

bătrânu-n armură vedetă făr’ gură

nu joci nu-mperuci mascatul cu tuci

iată vinovate toate ca pe roate

strechea-n lămâiţă prin decenii criţă

ruşinat niţel a plâns Pirandel

apoi toţi defuncţii le-ar sta-n coada frunţii

totuşi mal învie artişti datorie

norocu-i departe teatru gol de arte

copii gustă dolii tinerele molii

scenă pielea fină se cu bumbi înspină

geniu întărâtă jale mohorâtă

suspin hohoteală sun’ tilinci în sală

bilet ieftin rupt ‘stacol întrerupt

pronia lumească moară sau să crească

în genunchiul drept

clopotul îndrept

sculare din spate

lumânări uscate

orgi în ascunziş

dumnezeu cruciş

mulţime de post

lespezi iau la rost

capete se lasă

fumăraie deasă

pe la uşă scurs

pasul drept de urs

pieptul subţiat

muzici a umblat

pe podeaua rece

talpa se petrece

la semnalul tobii

mute cască robii

tusea mai încet

repede repet

ascultaţi în toi

de suflete goi

smirne şi tămâi

fala cea dintâi

poziţie-n zale

ridicaţi pe gioale

cazi din guri în cozi

de arginţi schilozi

îmi onorez

îmi onorez Berlinul străin de calmbur

dur depărtat de coapsa madamei Pompadour

se face ca o roagă prin ceaţă adinastă

să-mi sanscritesc scrinteala aparte de nevastă

contaţi amurguri maschii vâlvoi limbut pe şleau

voi povesti ideea cum mâţa face miau

ferice contrazise şi aparenţe crase

cum gâfâie cămila sub firul de mătase

andante dinioară furându-ne domoala

poveste tot cu dracul mai lustruindu-şi smoala

citiţi ades ce ştirea vă lasă pe reflex

mai nou cu liniştirea de lux în dulce lex

în greţuri mici lehuze refuzul de mărfar

gemând eternităţii transport de caviar

se desluşeşte drumul cum stai pe loc stâlpar

de s-o rima de-a-ndoase şi mină aur rar

nu-ţi suferi fobia de-un gest anevoios

pe unde-ajungi cu viaţa călare şi pe jos

ţi-s clare situaţii pierzându-te ritos

al dracu cine zice şi n-are nici miros

familiile sapă aterizezi votciu

de mult ştii vai şi gata adio orice chiu

picior peste genunchiul răpus la diatlon

ochisei la prăpăstii Bucegii colophon

atunci mai iartă dame te-or înjura şi-aşa

pe unde-i moartă mama cărarea-i te-o năştea

ascult ca-n toate serile

ascult ca-n toate serile cum povesteşte din Argetoaia

dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş aduce aminte apoi

însă acum n-aş mai pricepe de ce demult

fata i-a spus în mireasă de rochie îmbrăcată

în rochie de mireasă parcă explică

nu ştiţi că eu întotdeauna dorm singură

astă-seară citi-voi un vers din Racine despre vânturi ce dorm

iar înainte m-am întors de la film numit dacă vântul

şi povestitoarea în aşternut se concentrează

cu o mână în dans pentru ochii mei şi ai soţiei

să înscenez cu întârziere de o secundă povestea iată o şansă

poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată la telefon

pe o singură carte străvezie ţinută în degete de o domnişoară scheletică

a doua zi bărbatul pe vremuri

avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa pătată de sângele nepătatei

cum o să stau într-un pat cu acela fetelor

tatăl ei căsătorit o dăduse spre binele satului

fratele ei căsătorit a cules-o dintre prietene uite

ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă

nu ştii a răspuns că eu nu m-am îmbrăcat aşa niciodată

în casa tuturor nopţilor mele bătrâna încearcă

să ajungă departe cu rolul dumneaei înseşi

eu eram mai mare ca ea m-a dus

în pădure la fragi şi între copaci m-a rugat să-i caut în cap

iar când cosaşii din poieni îşi încărcau fânul

s-a repezit cu părul încât săracii au strigat ho că ne sperii boii

fragi n-am găsit şi-am umplut atunci coşul

cu pitricele acoperite frumos i le-a dus

bărbatului şi el du-te acasă mai bine

boală ce eşti boala vacilor şi chiar fusese

în pădure mă gândesc dacă nu e o istorie

a unei preotese cu copii şi avorturi

şi din toate acestea pe urmă cu nepoţi

sau de nu-mi va aduce fericirea

mă gândesc de nu voi fi fericit

oprind întregi întâmplările de a exista

încă o dată şi să crăp numai eu veche preoteasa

să-mi sorb la miezul nopţii băutura

de baştină apa lui Thales paharnică

nici o preotasă ci cana

cu jumătate de gură cu muşchii stângi

să spânzur ce nu-i de mireasă

în respiraţiile femeii mele

întoarse deodată cu spatele

de n-aş mai auzi povestindu-se din Argetoaia

prin iarba codrilor

prin iarba codrilor iarăşi cine-a

iubit o nebună asemeni cu sinea

ţăranii dependenţi în oaste

cu oul desenate de coaste

mormintelor antropomorfe

negrese blonde wilendorfe

înalţi aproape blonzi cu haită

nici nu zâmbesc nici nu se vaită

Lautreamont neauzit în cruda-i

închipuită faţă a lui Budai

pe daltă rătăcită

şi mână şi ursită

leşia un etaj mai sus te duse

metalurgiilor hinduse

în gol crescândă cearta

uitându-ne Sidharta

dublaţi în metri antici zănatici muţi o za

la Varşovia cu dodia şi Radha sa mai va

precum acum două minute mi se telefona

hai mândruţo să-ţi pun dopul

să nu intre izotopul

lasă-mă pe-aici cuminte

cu picioare înainte

mergi la nuntă mergi la moarte

când mai singur când în parte

bombănită ca o bombă

însorită catacombă

cât să nu călătoreşti

în afară de fereşti

doina că nu te omoară

stai în ea şi stai afară

fiecare se închide

mai în sus de piramide

necunoscuţilor urare de-a nu se mai cunoaşte de acum

pe unde-mi sunteţi neamuri prieteni ori Carpaţi de fum

la suprafaţă cântec şi mama dincolo jur-împrejur

prezisul dus-întors prin huma ochilor azur

îngăduie-i strigându-se cu fluier cloncănitul

pe-un suflet de trezire în sine înverzitul

între datorie şi patimă

între datorie şi patimă

nici un roman doar o cratimă

două egaluri viduşaka

lui Creangă punând Eminescu tilaka

bind altădată câte upanişade

când altcineva dinainte ne şade

mai cu noi ca din părinţi suferindă

umbra femeii pe faţa de oglindă

tată bun

tată bun cu mamă rea mie nu mi se părea

mamă bună tată rău mie nu mi se pârău

amândoi de nu avură a părinţilor closură

cum şi tu şi-ai tăi părinţi aveţi minţile catrinţi

sfinţi cusuţi ceară topită în scorniciul de pe plită

numără containere scheletele rainere

Boeing e ori e airbusul garnitură cucuruzul

până peştele oceanic n-apucă a zice panic

ţi se pare porţia scrisă Shakespeare Portia

primul nume îl usucă ferăstrăul în ulucă

aer rece udătură noaptea pe fulgerătură

munţii tăi dar ţările zorii arătările

arătarea zorile şi spânzurătorile

v-am spus racii piramida sângerează cărămida

împacă-te natură în sine şi cu mama

ea l-a iubit pe domnul cu capul şi marama

cărăm cu munţii umbra ni se răstoarnă rânza

ne înconjoară moartea o coperim cu pânza

câţi pictori te văzură doar sângeratul giulgi

tu zboară-mi rândunica tăindu-mă în fulgi

Ierusalimul fuge din dâmb în dâmb în cer

cât să te mai zidească pricaz de cavaler

aleea mai de joacă măslinii spelbi toridă

amiaza de pe urmă Ierusalim coridă

ţi s-a părut pe lume şi dumnezeu şi drac

păstaia cântăreaţă pleznită pe arac

ce trecător e omul şi vai de capul lui

dar cum dai de sfinţia-i Ierusalim îl pui

eternul imediat

(poeme într-un vers/tumul)

chindie calmă după ce ne vom fi întors în-tre-gi-ment

ahtiaţi fotonici hopliţi ca-n prezenţa lui Seamus Beowulf

stare de aşteptare altfel fatală din pornire

ne-om ocoli zi când n-om fi răpus pe cine aş fi fost eu

pe văzute la tropic o respiraţie în familie

little boy drummer l-ai auzit de dimineaţă ca pe imn

de Sfântul Gheorghe închis în sinele indiferenţelor

am fost şi acolo de unde nu mai era mult pân' departe

prin pădure pasărea stă pe creangă de mine nu-ntreabă

fie blestemat cine nu ne-a bombardat că ne-a lăsat sat

sub săgeată peste pod cu puştimea în năvod perevod

am dat dovadă că sunt român soţia însărcinată

creierul divin dat la întors pe sărbătoare epsilon

Montale nu uitasei de-o mistică a fiecărui Sighet

nici n-apucaşi pânza şi o deşiri conflictualitate

mesteacăn murgule focul praştie dimineţii mister

mi-aduc aminte şi de nerecunoaşterea când mai trăiai

scopul morţii recunoaşterea memoriei rituale

m-aş specializa cal la pas pe idei călătorite

tuni tusea râde sâmbătă şi mâine câinele a-l tunde

piscupia indiscutabilităţii credinţei mamei

ne-am liniştit contrapondere acţionarilor demoni

în peştera cancerelor ce curs de apă neîntoarsă

fluieri plăcerea peste rănile păcatelor parastas

mătură până dincolo să ne încapă sufletele

am şi smintit clopotul la reparaţia clopotniţei

bătrâni neexcelând în răbdare şi mai ucişi de stat

persecuţia silabelor asupra cuvintelor cvinte

nu mai tai de două ori aducere aminte printre nori

m-ai minţit fiinţă te adeversc mincinoasă coasă

de-a apelor potopire stropindu-ne cin ancestral graal

panseu pansea pasienţa pasiunii patima cratima

păstrăv închipuit mişcare apei nemaicurgătoare curg

astfel cangea se leneveşte mărilor imaginare

pe când neaducerea aminte pe când şi fericirea

şaptesprezece romburi silabele mandakranta hai ku

o estetică maniacă pe sacralitatea minţii

am râs mai mult cu martori de la judecata de apoi noi

Transilvania umbrei până la plotitica sâmbrelor

am desluşit blândeţea conchistei de sine Maramureş

a better way to die de nu în Chicago atunci în Ferentari

şi neîmbrâncindu-ne devenirea întru renunţare

bidimensionalitatea altarului încenuşat

o formalitate să furi în timp de război la Crickett Fort

nu vătuiţi conglomerarea ilegalităţilor

d'aia n-am stat de vorbă a nu vă prinde pe româneşte nemţii

toţi o să treceţi Prutul limbii necunoscute moldoveneşti

pe la etajul ăsta în tinereţe româneam hinduşi

nu trebuie să-i las nici data viitoare în ţara lor

un joc subţire o normă sabatică sezon scriptorial

silabele ne dau de gol călătoria jos de pe cal

nici măcar nu minţii de a fi fost fericit în scriere

mă deranjezi din haiku neînţelegând conjugările

oralitate rămăserăţi a vă împărtăşi karma

2003

decasilab

„Pierdut într-o provincie pustie”

pe cine paradisul să învie

în largul inimii catarg durat-a

„Beati quorum tecta sunt peccata”

“And death shall be no more: Death thou shalt die”

murir-ai moarte vii să nu ne ai

„Ia v etot mir prișol, ctob videt solnțe”

ființa mea în lumea asta glonț e

„Mopete l-a citit pe Thomas Mann”

în rar decasilab silaboman

iambi dodiambi din Dante Milton rim

și ai poeților din țintirim

„mirati sumus unicum magistrum”

cu sângele imaculării Nistru'm

mă reazem

mă reazem de carbid pe cadavru de zar

nemainaţional ora  pro nobis naţia

sărutând m-am închinat te-ai închinat

pe Yenisei

pe Yenisei în jos

în mlaştina adâncă

ochii în lacrimi

pe Plantelor

lituus kadish

timp înlăcrimat

nici nume nici ţară

în ce te îneci

contra numerar

mai interzis

ca românul

ca mama

ultima nuntă

cu India

pe cont propriu

octombrie 1967

în război până la cer

a căzut prizonier

ce fugind la aliat

dă de alt prizonierat

cumnaţii o roagă

nu zburători dragă

pat de frate fie mort

cu amanţi cu tot

se logodeşte cu flăcău

în casa omului său

logodna apoi strică

aflând că-i viu din scrisorică

mărturiseşte lumea toate

păcatele de zi şi noapte

ai lui o iartă şi îl mint

că tânără fiind

acasă tânără bărbaţii

femeii lui n-au pretins graţii

la el în cergă are cine

se înveli cu coaie pline

curând femeia a murit

snopită de nefericit

la şase săptămâni de moartă

el s-a remariat cu fată

*

în picioare mirii

pe ram de oştiri

copii pmeniri

atârnau neştirii

floare din afară

tinerii-ntre ei

sămânţă-mpresoară

îngropând femei

din călcâi în vârf

tărâm soare ori

ne încredem stârv

lance făcători

*

doborâţi obrazului paloarea

cadavrelor bunăstarea

care a doua oară

de bună voie nu se înecară

să fugim să ne risipim

fără să pătimim

făcut proză capul tot

de versuri s-a lins pe bot

merge Noana prin nămol

să sfărâme capul gol

soru-meo nu da că oi

mai rele am eu pietroi

nu-mi trebuie de-amândoi

*

profil de frescă

să-l calce la înviere

paşii de pleoapă

muntele să doarmă

să ne lase

câmpie a fi

nu se cântă

în această casă

câteodată sfântă

sileşte-o să nu

sufere mâine să

care apă în foc

anul nu este vinovat

pentru această zi

şi lui i s-a dat

nici ziua nu va fi

bucuria vacilor

a paşte

chinul mamei

tablă scrisă-n poartă

cere de pomană

curtea suverană

această seară de-ar putea-o

primi fiul nostru la naştere

nu ne-ar mai cere nimic

luminară surlele

se clădiră turlele

doar n-o să fie răscruce

coapsa ta ce nu străluce

poeţi se laudă a avea

de părinţi spirituali copii

copiii dacă au îşi părăsesc părinţii

bătându-se cu pumnul în piept

auzi ce frumos miros castraveţii

capul dormea odată pe fân

el singur dă naştere trupului

rotundul craniu deşirându-l

rugină mustăcioasă

nu milă nu rasă

porunca nervilor pe munţi

a fost să ne însufleţim

scoate mireasa

dărâmă casa

sufletului mor

furcă-ntr-un picior

aşa cunoşti

pe fiu cum

te paşte

mamă a ierbii

arme-nfricoşare

pentru fiecare

nu există bine

mi-e teamă de mine

*

ne gândeam ne pregăteam

sparţii boiernaşi în geam

te coboară hainele în mormânt

porumbiţă înecată în ac de apă

ceapa degeră în foi

după ce-a încovoiat

ochiul fetei moştenite

şi de sat murit de voi

acel fără de voi sat

când sub talpă vă înghite

groapa încă pe noroi

caii să trăiască

boieri dumneavoastră

bogăţii în pământ

zile spre alţii

pletele lumina

ochii palma

pe umărul fetei

bocitoare

pe drum din plute rob ca aleşii

sufletului lui dumnezeu

nu a trecut lună pe cer de când

domnul butoaie înjunghiase

neamul nu se va dezlăcrima

multă lume uiţi că a plâns

alege din figuri de viţă

pe cine trăieşte domniţă

la lumină cu voi

să nu vă mai vedeţi

mişcă-te la soare

să nu se mişte soarele la tine

pe comoară flacăra

întreba de mama mea

de ce m-a născut

într-un sat ori satul

nu i-a întrerupt

naşterii bărbatul

să nu umble prin tine

copii în patru labe

neajungând cu creştetul

la inimă

luncă suflet

crucea feţei înverzind

să lumineze

tot ce nu e

*

se usucă rufa-ncet

umbra viei coapte-n vin

o mai moaie în oţet

până ce-n sânge ţâşnim

eu părinţii să-i repet

ei cu mine la treimi

să usuce rufa-ncet

apele când reanimi

pentru însetaţi mai drept

nu este şi porţi în spini

presăraţi prin vii un piept

dezbrăcaţi cei paşi intimi

*

cum vii dimineaţa de acasă

în carul gol

te-ai trezit îmbrăţişând

foile uscate seara

muscă dumnezeu oului

fiu vierme

părăsind nimfeul

duhului sfânt

mintea toamnei

în craniu neînfiată

orbitorul va fi

strâns de gât

de mine te miri şi se miră

de tomana de afară cum ai căzut

dintre aluni în ape fierte cu ochii

la umplerea inimii casa goală

ne desparte o cortină

pe noi doi de o creştină

soţ soţie tu adormi

eu adorm toţi trei enormi

noaptea asta capăt treaz

o paloare pe obraz

pâlpâie prin pânză

fereastră neplânsă

noapte din toamna părinţilor

ei au intrat în scorburi

scorburile aure

la capetele sfinţilor

din inundaţii au pătruns la fecioare

fiul al doilea s-a făcut mare

la surori cu calul călărit

şi eu călcat în picioare am murit

frunte de copil

titlu de poem

versuri n'avait il

nici n-o să avem

de ce să fiu

cu mulţi întâi

nici toţi târziu

nici nu rămâi

cum nu puteau fi

oamenii-ntr-un loc

libertatea şi

moartea luau foc

*

lună afară

soare în ţară

glob ne înconjoară

inimă din pasăre de ceară

rară înserare

stele după

se aruncă

înapoi în lupă

fratele cu sora

soarele

sora cu fratele

luna

de mine s-a atins luna

de tine s-a atins soarele

în foc ne-am mutat

gheaţă raze picurând

buze iertate

gât ars

ochi simetrici

febrei musculare

mult mă gândesc

şi la inimă

capul mă doare

lume gânditoare

izvorul oasele

mamei înnegri

de mine nici nu

pomeneşte pământul

mater

ca-n cer

fiul

neagă

în loc de

întoarcere

moarte

la naştere

pierdute legume

noi nu le-am văzut

ni s-a arătat un gol

legumele golul

noi fraţii

nu avem

nici moarte

nici nefericire

tatăl sparge acoperişul

osul mamei se îngroapă

copiii de carne

plângându-i despărţiţi

luptă de berbeci

în mijlocul drumului

înţelepciunea

n-a aplecat inima

poarta neplătită

se deschide

protestul

nu este luat în seamă

păcat

de gândul

întârziat

un mileniu

mi se închid ochii

înspăimântaţi de mamă

pictorul morţii

la coptul dovleacului

liniile palmei

dar bătut pe falcă

gâturi răsucite

osu-ncalcă

de la sfârşitul săptămânii

aştept sânii

fată cu geam

nu-i mai am

iubită de suav

umbrită de moarte

sanie de praf

te-o duce departe

iubim în temple

iubim în temple

vina templelor

hai în temple

numai cum iubim

pe casă merge fiecare

din cei cu agerele membre

sau corpuri bine târâtoare

ca promoroaca de decembre

poruncă flămândă

începe alt soare

aşteaptă la pândă

cum celălalt moare

mâine am 21 de ani

mâine am 21 de ani

ar trebui să las poezia mâine

între vâsle cu gleznele

smulse din nămol

tresar când şlepuri

îmi alunecă pe umbră

cleştele racului la tălpi

aud trăieşte până a doua zi

în apele galbene

m-am scăldat cu şarpele

blestemându-mi fratele

la ani solari douăzeci şi unu

îmi deschide gura cu un cuţit

cum poţi fi aşa de frumoasă

n-am fumat opiu n-am murit

singur îmi curg în vine

1965

veneam pe la voi

veneam pe la voi sub via înflorită

aprinsă părăsirea altei raze

Tintoretto taie săbii noi croim la pronii

nu cunoşteam venirea pe lume

şi zadarnic strigam spuneţi-mi voi

cum umblaţi fără fiinţă încoace

asemănam ţările mările întrebările

pe urmă au venit la noi

mama din păduri tatăl din război

1967

cimpanzeul

cimpanzeul aşteptat de întreg oraşul

murind fusese înlocuit cu un om mascat

aleargă după femelă îi face semn

să se dezbrace ea îl refuză cu pudoare

temându-se de scandal de puşcărie

de ce zice lumea şi-l îndeamnă

să se dezbrace el dar îl opreşte circumspectă

mâinile lui ating cu unghiile fresca

şi se cojeşte providenţial o parte

cu faldul hainei deodată

pe plafon o femeie goală pictată

bărbatul îi aminteşte femeii că sunt legaţi

femeia vrea să intre în camera cimpanzeilor

şi cojeşte încă o parte haina apostolului

sub ultimele zgârieturi ale bărbatului

femeia rămâne goală

transformare

de Ion Anca

iarbă verde rouată plouată încălzită de soare

şi bătută de vânt de ce te prefaci în pământ

plantă roditoare neroditoare

otrăvitoare sau vindecătoare

rouată plouată încălzită

de soare şi bătută de vânt de ce

te prefaci în pământ

arbori semeţi şi frumoşi viguroşi sau

scorburoşi izbiţi de vânturi şi

de ploi culcaţi la pământ de

anii grei sau tăvăliţi de noi

de ce după ce vă ridicaţi în

sus şi vă făliţi mlădiindu-vă

coroanele în vânt vă coborâţi

şi vă prefaceţi în pământ

animale mari şi mici protozoare

moluşte şi gâşte tigri şi lei

voi târâtoare şi zburătoare

simţiţi aerul căldura şi apa

vă manifestaţi puterea şi durerea însă

când moartea apare ca din vânt

vă prefaceţi în pământ

şi tu om aşa zis făptură aleasă

încrezut în puterea ta mincinoasă

te crezi stăpân al lumii şi căldurii

al aerului şi al apei al soare

lui şi lunii al ierburilor şi

florilor al arborilor şi al tuturor

animalelor

te lauzi cu inteligenţa şi

graiul cu priceperea şi

curajul cu bunătatea

şi răutatea cu dreptatea

sau nedreptatea

eşti tăcut sau sfătos

muncitor sau puturos

cinstit sau hoţ curajos sau

fricos

te lupţi cu toate şi cu toţi

ţi le supui pe toate şi pe toţi

însă să scapi de această

transformare în pământ

nu poţi

21 IX 967

mahasamadhi

by Vasile Văduva

o my face of a vidusha

come on to the hole with ants

now is here now isn't here

o my my face of a vidusha

half you're laughing and you're whipping

the nonmovement of the left one

about nobody you can still know

if it is died if it is living

o my face of a vidusha

come on to the hole with ants

and there at twilight

you'll be not I think it's possible

so divided half and half

as you are like Shiva here

o my face of a vidusha

come on to the hole with ants

oameni din umbră

oameni din umbră îmi vor capul

mi-ar trebui un bandaj

bani pentru sângele meu

Bhartrihari schimbat cu Panini

nu 3394 sutre ci 3395 suturi

cea mai scurtă gramatică

că inventarăţi sanscrita

şaisprezece nume pentru apă

inventarăţi divinul zero

cuvânt mort înviat

cratima între

împărat şi soldat

omorul bărbatului

omorul bărbatului

prins cu alta

nu epuizează crimele

în tren

în medina

ucigabil

reanimarea mormintelor

jefuite pe potriva

luării vieţii tale

taică-meu

paralizat

tu în comă

verdele

în literatura

frunzei tale

unde încep unde se termină

sfinţenia din oameni şi

năravul lor luciferic

steiuri

mângâind-o

pe Salomeea

arhiva crimei

doctorului asasinat

Nicolae Neagu

20 iunie 2009

cu scrisul de o moarte

cu scrisul de o moarte neomenească da

vom potrivi prin ciocuri negaţii de la stele

şi liniştirea rostul la rosturi mai aşa

ai pălmui pământul cu deltele prea grele

n-a plâns din sălcii forma precum bujor spre scrum

de-a sângerat lucerna din sexul mamei mele

să nu mă uit la tine ce-ţi povestesc de-acum

ciocanul se lovise de meteor bărbos

bătrânul vine-n vise prin iarba de parfum

*

te lasă în pereche căţelul penitent

uitându-se mişcării pe valea şi mai miere

păcui canin mormântul o dată la Dervent

o zi incendiată pe cartea de-o muiere

şi noi un herb finite oricâte elemente

cu Brebia la vrăbii cât cioara nu te cere

ficat diagonală spre inimă invente

de unde moartea sură citirii biotec

biotechnologia surorii de placente

*

pe cine părăsi-vei de-un veac fără de faţă

traducere din ritmul schimbat nu din intenţii

furnică şi tot albă cadavrul de paiaţă

o tuse în Faenza gonind adolescenţii

îngăduie-te pură vâltorilor de stress

cum comandai la cisme de-ai osândit galenţii

tejgheaua netezită de spiritul ales

pe ziduri vânătaie de mucegai te papi

alsakă viforâtă pe cont subînţeles

*

dactilice întreguri fractalii în ascuns

îi vrei în două fraze spre-o carte la vedere

doar haos armonia în norul ce ne-a uns

de-acum în două ore cocorul de ne-o cere

din vultur gheara plină de solz imaginar

mă vei trimite zării din două emisfere

din Teheran se-ntoarse pe două feţe zar

aceleaşi două fete o mamă şi un tată

războiul în ştampilă cu dus-întors ogar

*

trăind pe jumătate frumoasă de amant

frumosul pe o noapte decapitat în zori

pe vremuri focul veşnic iubi un diamant

la margine urdia din două părţi pe sfori

chip hipnagogic mustre-şi alfagenia dus

genetic vis postmortem visatele duhori

mai ca autopsia şi maica lui pe sus

ţigări pe nicio oră anathema alcool

beţia sau popia troiţa a dispus

*

văzusem ieri pe Rică agale-n bariere

ce-a fi însurătoarea-i la gară-n bibliotecă

pe maică-sa întreab-o în taină şi tăcere

c-am nimerit şi fata nu sughiţase secă-

tuită-n tomuri lanţul pe scări femei tăiate

altfel indiferentă solemnă şi aztecă

de foame nu se moare de moarte pe luate

a foame reprimarea şi după separaţii

debarce-şi studenţimea pascale cazemate

*

răceală răguşită magnoliei pe plac

famelice ardenţe prin zdrenţe cu demenţe

femeile cu apa murgoii fără lac

zvârlugi anghile mrene de-a săbii sapienţe

bătrâna dar de cai la grea coasă nu îmbie

ne descheiasem roma ţiganei petulenţe

îţi aminteşti pătratul închis copilărie

o uşă lebezi două tot plânge măritata

cu lacima pe undă peştoaica aurie

*

eoliene istmuri flueze din greşeală

a declara mesje din grindină pe sol

secret ningându-şi zarzări orarele de smoală

sperjură-ţi supărare şi super anatol

balcanizează-ţi dealul drăgaicelor rusalii

golf în proţap iubirii cu ţara mototol

n-am sufletele-n minte de-a-notul pruncei Galii

strivite coerenţe întoarcă-se preoteasa

şi cracii-i tot spre ostrov cuminece hamalii

*

întinde-te de-a latul uitărilor cubiste

călca-te-ar vaca neagră întoarce-te împuns

alternativa vriei de noapte-n zile criste

povestea de alături ascult-o îndeajuns

cu aventura schiţei de sine ignorantă

pictatul casnic mirul pe frunte nemaiuns

asocieri călare galop de Rosinantă

copilărească anul adolescenţei vide

vederile pubere pe-a  pulberilor pantă

*

aprinde cea din urmă ţigară fără gaşcă

picat din afectarea de dodii pe cuvânt

pe unde nu te caut nici lume nicio pleaşcă

te strig şi eşti strigare mai nedepepământ

decât boltirea dusă în gurile de leu

brodate orb o vreme văzute legământ

poetul mai mult umeri din spate şi plebeu

pe dinainte moda pe-aproape sufixaţii

ne întâlnim la culme eşti tu nu mai sunt eu

*

Matei și sfinții italieni

Logosul grăind în pilde

lucruri ascunse de la

începutul lumii.

Părinţi în unghi.

Matei se rupse pagini italienilor.

Moarte cui va grăi de rău

pe tatăl sau pe mama sa.

Fraţi şi învăţători de ucis în Gita.

Dacio, vescovo di Milano.

Nu te retrage glonţ în vreo

cetate a Samaritenilor.

Voi, che mi comandate cose imposibile.

Francisco iris al Egipto

por kristianigi la Sultanon.

Ioan și sfinții români

Surioară Salomie, Românie pe tipsie.

Nu ziceam noi bine că eşti samaritean?

Chifa tăiase urechea lui Vincent.

Iată fiul tău, iată mama ta.

Ucenicul acela nu va mai muri deloc.

Domnul pe cruce cu tine a vorbit.

N-am pierdut pe niciunul.

Ucenic al sfântului Daniil,

din Putna Ierusalim ai făcut.

Catapeteasma neamului s-a despicat.

Bucură-te, Mireasă urzitoare

de nesfârşită rugăciune.

Tantum esse sub fragmentum

Quantum toto tegitur.

o prea frumoasă

o prea frumoasă pustie

priimeşte-mă întru a ta desie

taci dar Valahie a te mai lăuda

şi cu nunte domneşti a te înnalta

patriei să ne jertvim

şi prînr'nsa să'nflorim

de împărăteasa Amazonilor sunt zidită

şi de cel cu răotate Erostrat prăpădită

în numele tatălui şi al fiului şi al sfântului duh amin

aciasta este a lui Kir Mărin

mai frumoasă cealaltă

ferocitate

începenia cuvântului

celui fără începenie

tot pământul se ridică

şi se leagănă de frică

miserenincă moimă

într-o mică denoimă

dăruesce o jumătate

de ţigan m-rii Bărboiul

1987

eudaimonia

eudaimonia îndurării faţă

cu demisia din omenesc

în vidul inimii prin delegaţie

întoarse sufletul la trup

şi se stârni mortul pre sine

frate pre frate lovindu-se

înpăraţii Romii ce au stăpânit Dachiia

August Înpăratu Tiberie Caligula Claudius Domitius

Nero Galba Oto Vitelius Vespazian Titus Flavius Titus

cu haine de şahmarand îmbla

cu şarvanale şalăi de argint

dajde câte un şalău de plug

din mică vârstă în mimuri

ce să dzice îngânăciuni de şeganii

şi la prăvirişti crescut

vin vechiu şi ştiros

globnic de morţi de om

şi de şugubini

ca din somn sări Domnul

rumân ca de vin ce-i

aburit şi şumân

aceasta istorie s-au scos

de pe nişte tetradii spanioleşti

în dialectul franţozesc

şi de pe aciasta

s-au tălmăcit în limba

moldovenească

această istorie

este scrisă

de mine

focul noaptea

focul noaptea ziua zi

în luceafăr şi-n vecii

cum din deal şi din cireş

mărul cerului dă greş

urci pe coastă la nevastă

înfrunzită şi mai castă

crinii-mpungă nouraşii

cum versifici de-a ostaşii

sfert de oră lux din Venus

nunţile mai fie ce nu-s

însurat târziu se-ntoarse

la mireasa vremii arse

de e domnul de e rac

mă dezbrac să te îmbrac

vers în dublu ritm imit

paradisul altui mit

vag mai sinucişi ca ieri

muncească-ne învieri

până să ajungi în dodii

cele tinere prozodii

nimănuia străin Indul

punctul inimii sorbindu-l

cerul cerb pe munte serb

de când versul verb inverb

pe duşmanul vremii iertu-l

se apropie concertul

1988

norocul

norocul nu-i departe

de teatrul gol de arte

cu tinerele molii

copiii gustă dolii

nu te cască robii

la semnalul tobii

reîncarnatul ochi de fată

născuţii toţi din singur tată

dintr-o voie

dintr-o voie cu trotuare

oraş-voie oraş mare

într-o joie oraş mare

zi de-apoie de cu soare

ne-nstrigoie suflet n-are

ape-Noe trambalare

dintr-o voie din trotuare

vine-o Troie să ne zboare

nicio joie-n turnul mare

otrăvuri

otrăvuri ocolesc prin vin

ucid atâta de puţin

de râs mă umflu mă înclin

şi porc îl fac pe Nastratin

voiesc în cinste mulţi să îmb

ce dacă trist mai ud un dâmb

cu lacrimile de mă strâmb

tot îl omor pe Năgădâmb

mă calcă slana pe un os

şi duhul prost şi mai vârtos

dar dacă ursul mă dă jos

sub roţi îl zvârl pe Nasmiros

din suflet

din suflet vreau să mor o zi

bogat sau paşnic a mai fi

să râd cu coapte păpădii

când încă nu mă prăpădii

să glăsui fratelui bădiii

că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii

mamă tată

trageţi de găleată

să golim fântâna toată

binişor vinişor

nu se-acreşte sub ogor

lăsăm apa bem urcior

lună plină luni

babă printre pruni

a ţuicii stăpână

nasul în ţărână

beat ca-n alte lumi

oase să înstruni

cum te aplecai cu lamă

oţel strâmb a secera-mă

m-am oprit m-am o distrus

înapoi sunt gări de sus

înainte numai nu-s

merg ştiind muri Iisus

doar ucis cu viu argint

prin tăcutul labirint

să bea guri mai veninoase

vărsai sângele pe oase

mă adăpostesc la nor

prin schelet de ziditor

jumătate să nu mor

iar aşa pe patrafire

c-am trăit n-oi mai trăire

ce n-am scris pe mine scriu

într-o noapte păr gălbiu

vărs în litere nuntiu

şi mai scriu un glas prin piele

în otravă cărnuri rele

tălpilor le cânt obiele

scriu aici

scriu aici în loc să citesc De rerum natura

sufăr cu trupul în loc să fiu liber de toate

însă mai bine să fie aşa mă sfătuie locălnicia

în fără scris şi nesuferinţă că nu m-aş arăta nici morţilor

încă o dată aş fi bucuros de a compune în româneşte

o operă precum Corbul americanului antibostonian

atunci unde-i fereastra mea noaptea s-o deschid

bustul în aşteptare şi vorbele crezute în sunet

se petrec în ţările mici altfel de păsări prin altfel de ferestre

dar s-or fi diluând în pământuri cu munţi visuri de geniu

lucru este înfăţişarea prin haine ascunsă cuminte

faţa frigului întoarsă în făptura întoarcerii la De rerum natura

slăvite coclaur

slăvite coclaur

lunatice maur

trapuri de copite

feţe ocolite

dă cailor bice

de-a-ndoaselea pice

să o rupă-n urmă

peste-a noastră turmă

peşte din acvariu

luntre pe salariu

divinul întoarse

droaşca bube sparse

oişti curele crapă

labele în groapă

sub roţi pară chipul

nestrivit de tipul

Iov nu va să şadă

soarele-n zăpadă

averea ta pre

cai şi capre

moarte-n animale

'nveselim o jale

salvează vizitiul

căzut cu noi de viul

ce nu mai ştie cine

călătoreşte-n tine

dărâmă drumuri primul

şi punctul locuimu-l

răszboară tot ce zboară

la noi la subţioară

îmbolnăveşte osii

cu păcuri mironosii

desparte carapace

şi fă ce nu vei face

divinul se întoarse

caleaşaca bube sparse

la picior la răşchitor

la trup cu seminţe-n zbor

cântă mort necântător

cui va să-i milui veşnic fes

din care ziua s-a ales

şi de-am umblat cu ştersul nas

ceream lung timp şi nu-l mai las

iubita cu alean alene

aveam n-aveam lene balene

departe de a mea farfuză

o spumă spuza de pe buză

să-ntreb cu suflet cine dus

m-a luminat măgarul mus

el blând şi nevăzut nicicând

zvârle copite peste rând

şi când aş călări pe el

înfloare-ar coada-n şoricel

n-ar trece pe unde restau

pisica giuvaer şi miau

intrat-am

intrat-am vinovat în moară

morăriţa da să moară de fecioară

morarul a suit oium pe scară

roţile de aur gâtul său încurelară

a zice cum la văduvă nicicând

nu s-a mai măcinat fără de rând

pe-atuncea

pe-atuncea mă trăgeam din lână

şi fâlfâiam pe coasta spână

ace de ţărână înţeapă lemnul

scoate limba la sarea de pe jos

nicio trăsură cu multe ceruri

dinţii se răresc în râsul de pe urmă

tai cocoşul fără glas de cocoş

vinovatul şterge praf din haos

toate cu măsură pe terasele sure

spinările de animale umplu ochiul

până mi se face o incestuasă ruşine

cald fierul mâncat şi înroşit în inimă

atâtea pieritoare lacrimi şi explozii

în burdufurile putrede oceanele cară

aborigene sprâncenate cu miros de ananasă

se petrece o aţă prin urechile mele

şi sunt un ac de mânie şi arde lumânarea

iar la lumina ei se bat pumnii