POSADA AZI

COLOCVIU  CU  SERGIU  CIOIU

Colocviile de Marți

Marți  29 noiembrie  2016, 5 pm, Calderon 39

 Anul VII, nr. 12 (85).

Tema:  POSADA  AZI

Memento: Aniversare Andrei Mureșan 200 n (16); Ziua Constituției Indiei (26n); In

 memoriam Vasile Andru

Recital Sergiu Cioiu

Intervenții

Puși Dinulescu: Viața ca un jaf

George Anca: Icoana creșterii rele

Sorin Stratilat: Vasile Andru între Athos și Ayodhya

Viorel Speteanu: Posada azi

Teatru de Poezie

Puși Dinulescu, Gheorghe Dănilă, Gabriela Tănase , Vali Pena, Doina Ghițescu, Ștefan Opreanu

Lansări de carte

Dumitru Drăghicescu (1875-1945), Rotipo, Iași, 2016

Antimiana III, Rotipo, 2016

Lumina lumii, Râmnicu-Vâlcea, 2016

 Coordonator: Dr. George Anca

Parteneri: Asociația Culturală Româno-Indiană, Bharata Vidya Bhavan, Academia Internațională  Mihai  Eminescu, Societatea de Etnologie  din România, Centrul Antim Ivireanu, Fundația Dumitru Drăghicescu, Fundația Alexandru Philippide, Asociația Culturală Aromâmească, Teatrul Robert Calul

SĂ  SE  ŞTIE! 1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

                          de Prof.univ. dr. ION COJA

ION  COJA

SĂ  SE  ŞTIE! 1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

    Ungaria Mare nu a existat! Să afle şi TOKES!

    Da, istoric aşa este!

    Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire!

   Ungaria, aşa-zis Mare, a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.

   Ungaria, aşa-zis Mare, nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.

    Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!

    Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.

    Unde este jertfa ungurească la 1867?! 

    Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?

    Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant maghiar!

    Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun maghiar care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie maghiară la ocupaţia musulmană.

    Nota bene: principatul medieval maghiar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania.

     Nu întâmplător numeri pe degete, regii Ungariei de origine maghiară  într-o jumătate de mileniu!  Asta până la Mohaci, în 1527, când statul maghiar dispare.

     Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe, chiar sub numele care apare pe hărţi: Marele Principat Transilvania!

     De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? 

     Simplu: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună!

     Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.

     Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator!  Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi! 

     S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.

     Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc.

     Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?

      Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun!  Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!

      Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.

     Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Panteonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.

     Am prieten un istoric, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia - scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Fa/ărcaş, care chipurile înseamnă în maghiară lupu, este de fapt un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş!

     Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora.

     Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!

     Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!

     Pentru acei maghiari care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat maghiar, de data asta, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!

      Care e logica acestor resentimente?

      Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!

      Până la Trianon, vreme de 400 de ani, maghiarii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon,  s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta?

      Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani?

      Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!. Nici mai mult, nici mai puţin!

 Aşadar instituirea unui dualism româno-maghiar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!

 Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!

 Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână, cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.

 Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari?

 Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român.

 Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării!

 Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.

 Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru maghiari, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm!

 Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale celuilalt!

          

 Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.

  Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!

  E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! 

 Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară!

 Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!

  Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie!

 Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!

 Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!

 Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!

 Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului.

          

 Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!. Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.

 1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

        

 Tuturor românilor, aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi!

 Prof. univ. dr. ION COJA

 Apropos, ştiţi cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?  Rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - fiul lui Iancu de Hunedoara, zis Lumina lumii.

MAMMARIUSRIUDOCUMENT INEDIT: Senatul SMU 

MARIUS DIACONESCU

REUNIREA  MOLDOVEI  CU  ROMANIA 

SUA recunosc dreptul Reunificării Moldovei cu România! În 28 Iunie 1991 Senatul SUA a emis rezoluția 148, prin care hotărăște că Guvernul SUA trebuie să susțină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova. Citește documentul ascuns opiniei publice de politicienii din România și Moldova!

”CONGRESUL 102

SESIUNEA 1

Rezoluția Senatului 148

Pentru a exprima convingerea Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord. 

ÎN SENATUL STATELOR UNITE

28 IUNIE (ZI LEGISLATIVĂ, 11 IUNIE), 1991

Dl. PRESSLER (pentru el însuşi şi Dl. HELMS) a depus următoarea hotărâre, care a fost trimisă Comitetului pentru Relaţii Internaţionale.

HOTĂRÂRE

Pentru exprimarea convingerii Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord.

Întrucât principatul românesc al Moldovei a apărut ca stat independent în secolul al XIV-lea;

Întrucât Moldova a fost invadată în 1806 de către Armata Rusă şi anexată de către Imperiul Rus în 1812 ca rezultat al Tratatului Ruso-Turc de la Bucureşti;

Întrucât la 15 noiembrie 1917 Guvernul Sovietic a proclamat dreptul la autodeterminare al popoarelor din Imperiul Rus şi înfiinţarea unor state separate;

Întrucât la 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării, adunarea constituantă moldovenească aleasă în mod democratic, a proclamat Moldova ca stat independent;

Întrucât la 9 aprilie 1918 Adunarea Constituantă a votat unirea Moldovei cu Regatul României;

Întrucât Statele Unite, Franţa, Italia, Marea Britanie, Japonia şi restul statelor aliate au aprobat şi au recunoscut în mod explicit reunirea Moldovei cu România în Tratatul de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920;

Întrucât forţele armate ale Uniunii Sovietice au invadat Regatul României la 28 iunie 1940 şi au ocupat estul Moldovei şi Bucovina de Nord şi Herţa, încălcând Carta Ligii Naţiunilor, Tratatul de la Paris din 1920, Tratatul General pentru Renunţarea la Război din 1928, Pactul Româno-Sovietic de Ajutor Reciproc din 1936, Convenţia pentru Definirea Agresiunii din 1933 şi principii general recunoscute ale dreptului internaţional;

Întrucât asupra anexării Moldovei, a Bucovinei de Nord şi a Herţei s-a hotărât în mod prospectiv în anumite protocoale secrete dintr-un tratat de neagresiune încheiat între Guvernul Uniunii Sovietice şi Imperiul German la 23 august 1939;

Întrucât între 1940 şi 1953 sute de mii de români din Moldova şi Bucovina au fost deportaţi de Uniunea Sovietică în Asia Centrală şi Siberia;

Întrucât Guvernul Statelor Unite şi-a exprimat în mod repetat refuzul de a recunoaşte ocuparea de teritorii în urma termenilor aşa-zisului Pact Stalin-Hitler, inclusiv anexarea Estoniei, a Letoniei şi a Lituaniei în 1940;

Întrucât Guvernele Regatului Unit, Uniunii Sovietice şi Statelor Unite sunt părţi ale Cartei Atlanticului din 14 august 1941, în care semnatarele şi-au declarat „dorinţa de a nu fi martore la schimbări teritoriale care nu concordă cu voinţa exprimată în mod liber a popoarelor interesate” şi şi-au afirmat dorinţa „de a fi martore la restaurarea drepturilor suverane şi a autoguvernării către cei care au fost vitregiţi cu forţa de ele” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial;

Întrucât la 31 august 1989 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat limba română ca limbă oficială a Republicii şi a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupaţiei, ca alfabet al românei scrise;

Întrucât în martie 1990 poporul român al Moldovei a putut vota, în alegeri libere şi corecte, deputaţi pentru Consiliul Suprem al Moldovei;

Întrucât la 27 aprilie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a reinstaurat steagul românesc ca steag oficial al republicii;

Întrucât la 23 iunie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat Republica Moldova stat suveran;

Întrucât la 16 decembrie 1990 peste opt sute de mii de români s-au strâns la A Doua Mare Adunare Naţională în capitala Moldovei, Chişinău, să declare independenţa naţională a românilor din teritoriile ocupate;

Întrucât poporul Moldovei a refuzat să ia parte la referendumul sovietic din 3 martie 1991, în ciuda eforturilor guvernamentale sovietice de ameninţare şi intimidare a poporului moldovean spre a accepta un nou tratat unional;

Întrucât statele semnatare ale Actului Final de la Helsinki au acceptat principiul egalităţii între popoare şi dreptul acestora la autodeterminare;

şi

Întrucât, în temeiul articolului 8 din Actul Final de la Helsinki, „toate popoarele au mereu dreptul, în deplină libertate, să-şi hotărască, când şi dacă doresc, statutul politic intern şi extern, fără ingerinţe exterioare şi să îşi urmărească după propria voie dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală”: Aşadar, să fie decis, în momentul de faţă, că este convingerea Senatului că Guvernul Statelor Unite trebuie

1) Să susţină dreptul la autodeterminare al poporului Moldovei şi al Bucovinei de Nord, ocupate de Uniunea Sovietică, şi să emită o declaraţie cu acest scop; şi

2) Să susţină eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod paşnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920, în normele predominante ale dreptului internaţional şi în conformitate cu Principiul 1 al Actului Final de la Helsinki.”

Iată textul original, preluat de pe pagina oficială a Senatului SUA

(https://www.congress.gov/bill/102nd-congress/senate-resolution/148/text?...):

”102d CONGRESS

1st Session

S. RES. 148

To express the sense of the Senate that the United States should support the right to self-determination of the people of the Republic of Moldavia and northern Bucovina.

IN THE SENATE OF THE UNITED STATES

June 28 (legislative day, JUNE 11), 1991

Mr. PRESSLER (for himself and Mr. HELMS) submitted the following resolution;

which was referred to the Committee on Foreign Relations.

RESOLUTION

To express the sense of the Senate that the United States should support the right to self-determination of the people of the Republic of Moldavia and northern Bucovina.

Whereas, the Romanian principality of Moldavia emerged as an independent state in the 14th century;

Whereas, Moldavia was invaded in 1806 by the Russian Army and annexed by the Russian Empire in 1812 as a result of the Russo-Turkish Treaty of Bucharest;

Whereas, on November 15, 1917, the Soviet Government proclaimed the right of the peoples of the Russian Empire to self-determination and the establishment of separate states;

Whereas, on December 2, 1917, the democratically-elected Moldavian constituent assembly, the Sfatul Tsarii, proclaimed Moldavia an independent republic;

Whereas, on April 9, 1918, the Constituent Assembly voted to unite Moldavia with the Kingdom of Romania;

Whereas, the United States, France, Italy, Great Britain, Japan and the other allied states specifically sanctioned and recognized the reunion of Moldavia with Romania in the Peace Treaty of Paris of October 28, 1920;

Whereas, the Soviet Union's armed forces invaded the Kingdom of Romania on June 28, 1940 and occupied eastern Moldavia and northern Bucovina, and Hertsa in contravention of the Charter of the League of Nations; the Treaty of Paris of 1920; the General Treaty for the Renunciation of War of 1928; the Romanian-Union of Soviet Socialist Republics Mutual Assistance Pact of 1936; the Conventions for the Definition of Aggression of 1933; and generally recognized principles of international law;

Whereas, the annexation of Moldavia, northern Bucovina, and Hertsa was prospectively agreed to in certain secret protocols to a treaty of nonaggression concluded between the Government of the Soviet Union and the German Reich on August 23, 1939;

Whereas, from 1940 to 1953 hundreds of thousands of Romanians from Moldavia and Bucovina were deported by the Union of Soviet Socialist Republics to Central Asia and Siberia;

Whereas, the United States Government has repeatedly stated its refusal to recognize forcible seizure of territory pursuant to the terms of the so-called Stalin-Hitler Pact, including the 1940 Soviet annexation of Estonia, Latvia, and Lithuania;

Whereas, the Governments of the United Kingdom, the Soviet Union and the United States are parties to the Atlantic Charter of August 14, 1941, in which the signatories declared their `desire to see no territorial changes that do not accord with the freely expressed will of the peoples concerned' and affirmed their wish `to see sovereign rights and self-government restored to those who have been forcibly deprived of them' during the course of the Second World War;

Whereas, on August 31, 1989, the Supreme Council of Moldavia declared Romanian to be the official language of the Republic and reestablished the Latin alphabet forbidden by the Soviet Government during the occupation of Moldavia as the alphabet of written Romanian;

Whereas, in March, 1990, the Romanian people of Moldavia were able to vote in free and fair elections for deputies to the Supreme Council of Moldavia;

Whereas, on April 27, 1990, the Supreme Council of Moldavia restored the flag of Romania as the official flag of the republic;

Whereas, on June 23, 1990, the Supreme Council of Moldavia declared the Republic of Moldavia a sovereign state;

Whereas, on December 16, 1990, more than eight hundred thousand Romanians gathered at the Second Grand National Assembly in the Moldavian capital of Chisinau to declare the national independence of Romanians in occupied territories;

Whereas, the people of Moldavia refused to participate in the Soviet referendum of March 3, 1991 despite Soviet governmental efforts to threaten and intimidate the Moldavian people into accepting a new union treaty;

Whereas, the signatory states of the Helsinki Final Act have accepted the principle of the equal rights of people and their right to self-determination;

and

Whereas, pursuant to article 8 of the Helsinki Final Act `all peoples always have the right, in full freedom, to determine, when and if they wish, their internal and external political status, without external interference, and to pursue as they wish their political, economic, social, and cultural development': Now, Therefore, be it Resolved, That it is the sense of the Senate that the United States Government should--

  (1) Support the right of self-determination of the people of Soviet-occupied Moldavia and northern Bucovina and issue a statement to that effect; and

  (2) Support future efforts by the Government of Moldavia to negotiate peacefully, if they so wish, the reunification of Romania with Moldavia and Northern Bucovina as established in the Paris Peace Treaty of 1920, the prevailing norms of international law, and in conformity with Principle 1 of the Helsinki Final Act.”

***

Rezoluția Senatului american are o importanță crucială pentru recunoașterea internațională a dreptului României și Moldovei de a se reuni. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, exprimată în Congresul american. Chiar dacă au trecut 25 de ani de la adoptarea rezoluției Senatului, ea nu a fost abrogată de alt act emis de aceeași autoritate.

Documentul dovedește că în 1991 exista pe plan internațional un orizont de așteptare și recunoaștere a Reunirii Moldovei cu România. Rezoluția Senatului american atestă poziția SUA, favorabilă Reunirii. Să nu uităm că SUA a fost și este vioara întâi în politica internațională. În funcție de poziția ei se iau deciziile de politică externă în multe cancelarii europene.

Înainte ca Uniunea Sovietică să se dezmembreze oficial, Senatul SUA se aștepta ca Moldova, eliberată de jugul sovietic, să se reunească cu România. Acest orizont de așteptare reflecta cursul firesc, natural, normal pe care ar fi trebuit să meargă politicienii din România și Moldova.

Nu doar SUA se aștepta în 1991 la Reunirea Moldovei cu România, ci și statele europene. Cu ocazia negocierilor de aderare a României la Consiliul Europei, secretarul general al acestui organism european, Catherine Lalumière, întreba informal dacă România ar trebui primită înainte sau după unirea României cu Moldova (informație primită de la un fost ministru de externe al României). România a fost acceptată în Consiliul Europei în octombrie 1993.

Sigur arhivele Ministerului de Externe conțin documente care atestă poziția statelor europene față de Reunirea Moldovei cu România în anii 1990. Personalul ambasadelor României trimit regulat informări despre poziția demnitarilor statului respectiv, oficială sau informală, despre articole de presă etc. relative la România și printre ele trebuie să fie informații și despre problema Reunirii Moldovei cu România, mai ales în contextul destrămării Uniunii Sovietice. Probabil peste mulți ani aceste documente vor fi accesibile publicului și vom cunoaște mai multe despre momentul ratat de politicieni pentru înfăptuirea Reunirii.

În general se spune că primul președinte al Republicii Modova, Mircea Snegur, s-a opus Reunirii Moldovei cu România. Această caracterizare a atitudinii lui Mircea Snegur este valabilă pentru ultima parte a mandatului său prezidențial. Pentru că președintele Mircea Snegur s-a pronunțat în 1991 în favoarea Reunirii Modovei cu România. Într-un interviu apărut în ziarul "Le Figaro", la 27 august 1991, el afirma: "Independenţa este, desigur, o perioada temporară. Mai întâi vor exista două state româneşti, dar lucrul acesta nu va dura mult. Repet încă o dată faptul că independenţa Moldovei Sovietice constituie o etapă, nu un scop".(http://www.mediafax.ro/main-story/focus-relatiile-romania-r-moldova-cand...).

Fostul ambasador al României la Chișinău, Aurel Preda, afirmă că Mircea Snegur a trimis de două ori delegați la București pentru a negocia cu Ion Iliescu Reunirea Modovei cu România, cerând o funcție de vicepreședinte al României pentru Snegur, însă partea română a refuzat(https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/10/26/mafiotul-iliescu-a-HYPERLINK "https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/10/26/mafiotul-iliescu-a-refuzat-in-1991-oferta-de-unire-a-moldovei-cu-romania/"ref...). Aurel Preda a participat la redactarea declarației de independeță a Republicii Moldova din 27 August 1991 și a fost primul ambasador al României la Chișinău, ceea ce conferă credibilitate afirmațiilor sale.

Un lucru este cert, România a ratat în 1991 o șansă uriașă pentru Reunificarea țării. În Moldova exista atunci un curent favorabil Reunirii, la fel ca în România. Liderii politici moldoveni au propus Reunirea, desigur în schimbul unor avantaje politice, cerințe firești în negocierile politice. Statele Unite ale Americii au recunoscut oficial dreptul la Reunificare al României cu Moldova, iar în cancelariile europene Reunirea era așteptată.

Deși au existat premise favorabile Reunirii pe plan internațional, ea nu a avut loc. De ce? Cel puțin un răspuns este cert: Ion Iliescu, președintele României în 1991, avea relații prea strânse cu Moscova și a trădat interesul național al României. Sigur Ion Iliescu cunoștea Rezoluția Senatului SUA din 28 Iunie 1991. De ce nu a exploatat-o în interesul național? Istoria îl va judeca pe Ion Iliescu ca trădătorul care a ratat Reunirea Moldovei cu România în 1991. Ion Iliescu nu a reprezentat interesele poporului român în 1991!

Rezoluția nr. 148 a Senatului SUA este un document de o importanță politică excepțională și trebuie să stea la baza oricăror negocieri viitoare pentru realizarea Reunirii Moldovei cu România. Recunoașterea dreptului la Reunire de către cea mai mare putere mondială trebuie exploatată de toți cei care militează și acționează pentru realizarea acestui deziderat național, singurul PROIECT de țară fezabil pentru români: Reunirea Moldovei cu România.

VASILE  MAIEREAN

PRELIMINARII LA DISPARIŢIA UNEI NAŢIUNI.

Serial documentar pentru televiziune. Schiţa scenariului.

 SEZONUL I – România şi românii.

 8 EPISOADE:

> 1. Extincţia populaţiei. Emigrare masivă, forţată de

> slăbirea rapidă şi dramatică a economiei naţionale şi

> de existenţa unei săracii care plasează România pe locul

> doi în Europa, cu 40% din totalul populaţiei aflat sub

> pragul de subzistenţă – numărul românilor plecaţi la

> muncă în străi­nătate, numai pe parcursul anului 2009,

> a fost de circa 3.000.000 de persoane, urmaţi apoi anual de

> alte sute de mii -.

> Exodul creierelor – medici, ingineri, informaticieni,

> cercetători, specialişti din toate domeniile -.Natalitate

> în picaj accentuat– Romania se află în al 26-lea an de

> declin demografic. Dacă la începutul anului 1990 România

> avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o

> populaţie de sub 20 de milioane. Creşterea ratei

> sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în 2011,

> în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional

> de Medicină Legală „Mina Minovici”. Sistemul medical

> în colaps – lipsa fondurilor de la bugetul de stat şi a

> medicilor etc.

>  – Practicarea unui sistem de învăţămât total

> neperformant – dacă în 1930, potrivit recensământului,

> în România numărul analfabeţilor era de 9,8 milioane de

> persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese

> aproape eradicat, în prezent, România a ajuns din nou

> ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, cu peste 2

> milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de licee

> din România niciun elev nu a reușit să promovezpe

> examenul maturității. În 2013, rata medie de

> promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 55,4%.

> 

> CONCLUZII: “Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine, acolo

> este patria) – sentinţă formulată de poetul roman

> Marcus Pacuvius (220-130 î.Hr.), citat de Cicero în Cartea

> a V-a din “Tusculanae Disputationes”, anul 45 î.Hr.

> Acest dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi

> patria!„ (Unde este pâine, este patria), a fost declarat

> deviza emigranţilor de pretutindeni, de scriitorul J.Hector

> St.John de Crevecoeur, în cartea sa „Letters from an

> American farmer”, publicată la Londra, în anul 1782.

> 

> 2. Neantizarea teritoriului naţional. Vânzarea şi

> concesionarea de terenuri cetăţenilor străini, în baza

> unor legi inacceptabil de permisive. – S-a terminat cu

> „Nu ne vindem ţara!”-.Jupuirea României prin

> retrocedări frauduloase de bunuri immobile – case,

> terenuri/munţi, păduri etc. – chiar şi sate întregi(!)

> cu bisericile şi cimitirele lor, pădurile defrişate masiv

> imediat după dobândirea lor în instanţă. Despăgubiri

> uriaşe, urmare a unor supraevaluări exagerate – permise

> de o legislaţie special concepută pentru jaf şi acordate

> inclusiv cetăţenilor străini, printre care chiar şi

> moştenitori ai unor hortişti şi criminali de război(!).

> 

> CONCLUZII: „Corruptissima republica plurimae leges”

> (Statul cel mai corupt are şi cele mai multe legi), dicton

> al istoricul Publius-Cornelius Tacitus (55–115 d.Hr.).

> 

> 3. Spolierea economiei naţionale. În “strategia

> “haotică a politicilor economice româneşti de după

> ’90, sigura certitudine predictibilă a fost corupţia.

> Desfiinţarea industriei – site-ul http://www.ziar15minute.net/20 13/04/04/

> prezintă o listă, cuprinzând 1256 de mari

> întreprinderi româneşti, cu peste 1000 de angajaţi pe

> unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de

> salariaţi, care au fost distruse, falimentate sau

> privatizate fraudulos de către guvernele care s-au perindat

> la conducerea ţării în ultimii 25 de ani. Întreaga

> suprafață a României concesionată străinilor pentru

> exploatarea tuturor resurselor naturale (petrol, gaze, aur

> etc.), în condiţii dezavantajoase statului român.

> Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii

> păguboase dictate din exterior – fregate, avioane,

> armament etc. Un sistem financiar bolnav, cu o economie

> subterană uriaşă – în anul 2013, reprezenta 40 de

> miliarde de euro, cu un mecanism de impozitare fiscală

> neeficient – în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld.

> Euro – şi având funcţionari corupţi până la cel mai

> înalt nivel – vezi cazul fostului şef al ANAF Sorin

> Blejnar -, cu împrumuturi uriaşe la bănci precum FMI şi

> BM – aflată la zero în 1989, la începutul anului 2010,

> România avea o datorie externă totală de 80,2 mld.

> Euro/numai într-un an, 2009, România a împrumutat 17,9

> mld. Euro.

> CONCLUZII: Românii trăiesc drama unor fenomene economice

> care parcă fac parte dintr-o nedescoperită încă “Lege

> a distrugerii accelerate”. Ceea ce s-a construit în

> România în zeci de ani, dispare în luni, săptămâni şi

> zile. În 1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul

> personal că, în România, clasa politică era compusă în

> totalitate din secături. Câţiva ani mai târziu,

> referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul

> Victor Eftimiu declama: „M-am saturat de lichele, dati-mi

> o canalie!”. O explicaţie a dezastrului economic în care

> a ajuns astăzi România este şi faptul că, printre cei

> care conduc politic destinele ţării de peste doua decenii,

> evoluează în exclusivitate secături, lichele şi

> canalii.

> 

> Gaura (neagră) din steag, simbolul, plin de semnificatii

> (sumbre) al “revoluţiei” din decembrie 1989

>  http://www.danceyou.info/tag/c onstitutie

> 

>  4. Corupţia endemică. Şeful statului (!) – 68 de

> dosare penale: acuzaţii de fals, uz de fals, abuz în

> serviciu în formă calificată şi continuată, bancrută

> frauduloasă, delapidare etc.-, prim-miniştri (!),

> miniştri, funcţionari la toate nivelurile, magistraţi,

> procurori, politicieni din întreg spectrul politic,

> parlamentari, baroni locali, “ciocoi” de toate

> dimensiunile şi culorile sunt cercetaţi sau chiar

> condamnaţi în afaceri monstruoase de corupţie şi de

> jefuire a avuţiei naţionale – în decembrie 2014, 32 de

> şefi de Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau

> anchetaţi sau arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie

> –. Şi, „cireaşă pe tort”, multe dintre aceste

> infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată,

> selectivă, uneori implicată direct în fapte de corupţie

> de mare gravitate – a se vedea cazul procurorului şef(!)

> al DIICOT, Alina Bica şi cel al judecătorului la CCR (!),

> Toni Greblă. În privinţa „dispariţiei” Flotei

> României (peste 100 de nave comerciale, România pelocul 9

> în topul mondial, în 1989), procurorii anticorupţie au

> decis neînceperea urmăririlor penale (NUP) pentru 7

> persoane implicate, pe motiv că o expertiză proprie(!) a

> DNA a stabilit “un prejudiciu zero”(!), iar pentru

> fostul preşedinte Traian Băsescu, pe motiv că “faptele

> nu există”(!). Ce se poate deduce din aceste hotărâri

> ale procurorilor DNA? Eventual, ipoteza absurdă că un

> Triunghi al Brmudelor înghite nave româneşti, astfel că,

> pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi („fapta nu

> există”) şi nu sunt pagube materiale („prejudiciu

> 0”). În mintea procurorilor DNA, singurii

> „iniţiaţi” ai naţiei, navele sunt undeva în zona

> esoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi,

> proştii de români. Aşa ceva…?!?!

> >> CONCLUZII: “România este mare, cine fură ăla

> are!”, „Ţara noastră îi bogată, fură tăţi şi nu

> să gată!”- ziceri din popor. „Vă rugăm să ne

> scuzaţi, nu producem cât furaţi!” – lozincă

> scandată la demonstraţiile de stradă.

> 

>  http://economie.hotnews.ro/sti ri-finante_banci-16996675-

>  România este percepută drept una dintre cel mai corupte

> ţări din Europa

>  http://www.dantomozei.ro/2014/ 04/1

> 

> 5. Distrugerea patrimoniului cultural naţional. Furtul la

> dimensiuni monstruoase, mai ales în perioada vidului

> legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte,

> obiecte de artă populară, tablouri, icoane, mobilier

> religios, bijuterii, elemente și chiar structuri din case

> populare – vezi şi afacerea GOJDU.

> 

> Ministerul Culturii nu are o “Listă a monumentelor

> istorice” la zi, cu o evidenţă clară asupra fiecărui

> monument în parte – Aceasta deficienţă gravă, denotă

> lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu

> efecte devastatoare, în care distrugerile sunt aproape

> permise -.Restituiri ilegale de bunuri de patrimoniu.

> Neglijarea intenţionată a promulgăriiunei legislaţii

> protective pentru patrimoniul cultural naţional –

> lăsând cale liberă jafulu generalizat-. Fonduri

> nesemnificative, ca şi inexistente, alocate de la bugetul

> de stat – Ministerul Culturii are doar șase

> angajați  ?!?!?! care se ocupă de întregul

> patrimoniu cultural al României,la care se adaugă

> specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu.

> Zeci de şantiere arheologice au fost pur şi simplu

> abandonate.

>  CONCLUZII: “Patrimoniul cultural din România este o

> chestiune de siguranță națională”-citat din interviul

> acordat de Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului

> Arhitecţilor din România,ziaristului Vlad Ignat şi

> publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013) şi în

> revista Historia (aprilie 2013).

> >> Piese, de câte 1-1,5kg. (!) bucata, turnate din

> aur provenit de la monede Koson topite au fost vândute în

> străinătate ca fiind brăţări dacice şi, o parte (13,

> cântărind 12,633 kg), au fost răscumpărate ulterior,

> prin acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume exorbitante

> (6 milioane de Euro). Excrocheria îşi face efectul şi

> acum!

>  http://www.ziuanews.ro/dezvalu iri-investigatii/bratarile- dacice-turnate-in-secolul-xx- 109776

>  http://pensiunea-scarisoara.ro /

> 

>  În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat (!?)

> Castelul Bran, bun de patrimoniu inestimabil, reginei Maria.

> E un blestem faptul că în România s-au găsit nemernici

> prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi

> în toate structurile sociale. La moartea sa, regina nu a

> lăsat castelul ţării căreia i se cuvenea, ca bun de

> patrimoniu de neînstrainat şi l-a trecut în testament în

> proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a

> fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului

> român, fiind amenajat şi administrat ca muzeu de istorie

> și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare,

> lucrare terminată cu bani din bugetul statului român, în

> 1993.

>  La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice

> foarte controversate, castelul este retrocedat. La data de 1

> iunie 2009, intră pe deplin în posesia habsburgilor

> moștenitori: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, fiind

> astfel definitiv înstrăinat.

>  Principalul vinovat al acestei acţiuni incalificabile

> împotriva patrimoniul cultural al României este fostul

> ministru al culturii Adrian Iorgulescu, implicat şi în

> alte afaceri necurate asemănătoare: retrocedarea

> Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de

> aur etc.

>  Dar, e vinovată şi clasa politică de după 1989, în

> întregimea ei, pentru elaborarea legislatiei actuale,

> inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei.

>  La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai Pelin

> scria în „Cronica Română”: „Acum, Dominic de

> Habsburg vrea să vândă ceea ce i s-a oferit în conditii

> perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca lui Adrian Iorgulescu

> să-i intre în cap că se joaca cu focul? Actualul guvern

> îl apară şi-i cântă în strună, dar n-ar fi exclus ca

> un alt guvern să-i ceară socoteală pentru escrocheriile

> puse astăzi în operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu

> va surveni, omul oricum va rămâne în istorie ca un

> ministru pe care l-a durut undeva de soarta patrimoniului

> cultural naţional şi de soarta culturii, în general…

> În schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei

> comisii de anchetă, care să cerceteze condiţiile evident

> suspecte în care a fost cedat unui cetăţean străin un

> bun remarcabil de patrimoniu cultural şi istoric. Ii dorim

> succes, deşi ne îngrijorează faptul că această comisie

> va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi

> corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin zelul căreia s-au

> acoperit destule matrapazlâcuri.” Ceea ce, din păcate,

> s-a şi întâmplat cu adevărat.

> 

>  6. Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române – Ortodoxia este

> percepută ca religie naţională în Romania, în primul

> rând datorită faptului că 86,8% din populație este de

> această confesiune (conf. recensământului din 2002) –.

> Scoaterea religiei din şcoli. Acceptarea pe teritoriul

> României a activităţii tuturor cultelor, sectelor,

> mişcărilor religioase esoteric – gen Biserica

> Scientologică -, şi a grupărilor spirituale –gen MISA

> -“Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut”,

> iniţiată de Gregorian Bivolaru şi bazată pe practici

> sexuale neotantrice. Presiuni şi sprijin material din

> partea unor cercuri oculte din exterior pentru dezvoltarea

> în România a mişcărilor de emancipare a homosexualilor

> – având ca efecte directe disoluţia instituţiei

> familiei şi subminarea moralei creştine. Atacuri

> sistematice în mass-media –propagarea de informaţii

> denigratoare – şi în zona creaţiei artistice – filme,

> piese de teatru, artă plastică – blasfematoare: –

> Piesa de teatru„Evangheliştii” scrisă de Alina Mungiu

> Pippidi, în 1992, ridiculizează întreaga istorie a

> mântuirii. Iisus Hristos este prezentat ca un om fără

> personalitate, un pretext pentru o mare farsă religioasă,

> un profet supus manipulării şi apetenţei sexuale.

> Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un

> ucigaş, iar evangheliştii sunt nişte impostori plătiţi

> să scrie la comandă despre evenimente inexistente.

> Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi

> culminează cu un act de sex oral(!) între Iisus şi femeia

> păcătoasă, care în Biblie este prezentată ca o pildă

> luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi picioarele

> Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat

> „Evangheliştii” drept „cea mai bună piesă

> românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un

> „proiect de resuscitare(!) a dramaturgiei româneşti”.

> Piesa a fost pusă in scenă la Ateneul Tătăraşi din

> Iaşi. – Filmul„După dealuri”, scenariul şi regia de

> Cristian Mungiu, este inspirat de romanele semnate de

> Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005 al unei tinere

> care a murit la o mănăstire izolată din România, după o

> exorcizare. În fapt, este vorba despre acţiunile unui

> călugăr şi ale câtorva călugăriţe, ale căror fapte

> psihopatice, prin generalizarea indusă, sunt proiectate

> explicit asupra imaginii bisericii ortodoxe. Criticul de

> film Mircea Valeriu Deacă susține că“reperul principal

> al filmului ar fi icoana bisericească”. Pelicula a avut

> premiera la 19 mai 2012, la Festivalul Internațional de

> Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul

> pentru cel mai bun scenariu.

> 

>  http://roncea.ro/2012/11/21/

>  CONCLUZII: În Pastorala de Crăciun din 2014,

> Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus:

> „Credinţa noastră nu este un articol de import. Ea este

> sufletul cu care s-a născut poporul român. Este temelia

> vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este

> siguranţa noastră în faţa neprevăzutului nostru

> istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio generaţie nu-l

> are, de a înstrăina sau profana, după gustul timpului,

> acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor

> veacurilor şi generaţiilor româneşti … Or, eliminarea

> religiei din şcoli este un atentat  la fiinţa

> noastră naţională, la credinţa neamului nostru

> românesc, este o ofensă a maiestăţii divine”.

> 

>  7. Discreditarea sentimentului naţional. Ridiculizarea

> noţiunii de patriotism. Aruncarea în derizoriu a valorilor

> naţionale. Crearea psihozelor facebookiste – componentă

> a manipulărilor cu ţinte globaliste -. Intoxicarea

> tradiţiilor naţionale şi a folclorului românesc –

> fenomenul “bălălău”, manelismul -.

>  CONCLUZII:

>  A. „Un popor fără tradiţii este un popor fără

> viitor“ – politicianul Columbian Alberto Lleras

> Camargo.

>  B. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban pe ban

> pe ban, pun ban pe ban / Fac afaceri mari în stil American

> / Că cel mai mult şi cel mai mult / Un lucru în viaţă

> mi-a plăcut / Să am euro şi parai / Dar fără să ridic

> un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata bani cu sacu /

> Şi-i dau toţi să fiu al dracu / Şi când îmi vine mie

> pe chelie / O ţin din beţie în beţie / Vagabond de

> meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine / Atunci scapă-mă

> de tine / Dar dacă te joci cu focul /Am să-ţi fac

> electroşocuri.” (Nicolae Guţă).

>  “Trimite o felicitare de ziua naţională speciei urbane

> ce arborează drapelul naţional cu mândrie.”

>  Această felicitare poate fi accesată şi expediată

> gratis prin bunăvoinţa site-ului:

>  http://www.ejungla.ro/felicita ri/fullsize/1_Decembrie

> 

> 

>  8. Diabolizarea poporului. Promovarea pe plan mondial a

> unor imagini deformate în mod grotesc despre români, cu

> generalizări defăimătoare şi profund umilitoare.

> Românii, cei mai fioroşi hoţi, tâlhari şi criminali.

> Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul cel mai

> nemilos din lume. “Revoluţia” din ’89, cea mai

> sângeroasă. Dictatorul cel mai odios – Oare cine şi de

> ce a hotărât executarea acestuia în ziua sfântă a

> Crăciunului? - Nivelul de inteligenţă al românilor

> printre cele mai scăzute – Un studiu ştiinţific,

> publicat în 1940, de prof. C. Rădulescu-Motru, demonstra

> că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală

> şi o rapiditate în gândire peste medie.

> O altă cercetare, realizată în 2010, de profesorul

> Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe

> români, în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă

> al popoarelor europene, pe locul 27 din 29 de ţări .

> Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi.

> Oportuniştii cei mai jalnici.

  CONCLUZII:

  1. Dacă este să dăm crezare acestor cercetări privind nivelele de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm că locul codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la categoria de alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să spună sau nu vor să răspundă –, se datorează unei degradări continue a societăţii româneşti.

  2. Ultimele două opinii sunt pe cale de a fi larg acceptate. În primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că multe dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu mâna noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui semnificativ impuls. “Prietenii” ştiu din partea cui – vine provocarea -, de ce – este declanşată – şi cum – se manifestă.

 

  EPILOG.

  Tendinţele aproape suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de secol 21, vin ca o mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE – NOVUS ORDO SECLORUM - Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva, eventual că moare şi capra vecinului – este că nu suntem singurii în această situaţie. Vestea proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lănciilor şi nu este nici o noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul sângelui”, apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie– au o duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva haosului”.

Articolul complet se poate accesa la urmatoarea adresa:

 https://archive.org/stream/Vas ileMaiereanPreliminariiLaDispa ritiaUneiNatiuni#page/n1/mode/ 2up

 Autor: Vasile MAIEREAN