Ziua Mondiala a Scriitorilor
Marian Ilie
Daru-acesta e adus
Tocmai din Tara de Sus
Sa inspire scriitorul
Cu dragostea si (H)umorul...
Ce nu ne spun dumnealor:
E si-n dragoste umor
Sau numai in epigrama
Fiindca dragoste-i o drama?
Festivalul „Umor Fără Frontiere în
Țara de Sus” ediția a VIII-a 2019
Primele noutăți
Data la care avem speranța că ne vom
întâlni cu cât mai mulți dintre domniile voastre este 7 septembrie 2019.
Informații cu privind ora și locul vom oferi, cu mărinimia care ne
caracterizează ( mai ales când e vorba de informații), în timp util. Ceea ce
este sigur, este că nu vom putea deconta cheltuieli de transport și cazare.
Concursul literar va avea două
secțiuni, Poezie de dragoste și epigramă.
1. Poezie de
dragoste, aici autorii, ulterior
participanți, apoi concurenți și în final premianți, vor avea libertatea de a
elibera din profunzimea lirică a sufletului auctorial detalii și finețuri care
să convingă cititorii că, indiferent de ce va fi nou și interesant prin
galaxie, iubirea și poezia vor rămâne la locul lor.
2. Epigramă
cu tema „Regret”. Participați și nu veți regreta!
Creațiile,
inedite și originale, se vor trimite prin email intitulat „Pentru concurs 2019”,
la: mugurel_sasu@yahoo.com, ca atașamente separate, fiecare având precizată
denumirea secțiunii, semnate și cu datele personale ale autorului (nume, nr. de
telefon, adresă). Vă rugăm să inițiați emailul pentru ceea ce trimiteți pentru
concurs, dar și pentru votare, dacă se răspunde la un alt email , contribuția
dvs poate trece neobservată. Dacă trec 3-4 zile și nu primiți confirmare,
înseamnă că e o problemă și vă rog să reveniți. Primitorul va forma un document
în care singura posibilitate de identificare va fi un număr curent, desigur tot
pe secțiuni, documentul va fi pus la dispoziția celor care participă, pentru
jurizare. Jurizarea va consta în notarea cu câte un punct a cinci creații,
exceptând pe cele proprii, aceste puncte vor fi la baza premierii. Pentru a nu
exista dubii, tabelul cu votarea va fi ulterior publicat, fiecare putând să
verifice corectitudinea cu care i s-a luat în calcul votul.
Așteptăm elementele participării domniilor
voastre între 1 mai și 15 iunie 2019.
Acele
creații care suferă prin lipsă de originalitate sau nu sunt inedite, cele
nesemnate sau ale căror autori nu votează, constatate astfel la primire sau cu
ocazia jurizării, vor fi eliminate din concurs.
Premiile, mențiunile și alte forme de
respect pentru calitatea lucrărilor expediate, se vor materializa în diplome,
acestea vor fi expediate prin poștă celor care din diferite motive nu vor putea
fi prezenți la festivitatea de premiere.
La secțiunea poezie se vor trimite două
creații, iar la secțiunea epigramă vor fi trimise trei. În ambele cazuri vor fi
documente Word atașate la mail, se poate participa la una sau la amândouă
secțiunile.
La acest
concurs poate participa oricine se consideră poet sau epigramist, condiția
fiind ca să-și asume riscul de a ocupa o altă poziție în clasamentul final
decât cea pe care o speră.
Ne dorim parteneriatul Asociației „Universul
Prieteniei” și sperăm să avem parte de colaborarea Primăriei și Consiliului
Local Vama, Asociația Literară „Păstorel” Iași,
Societății Scriitorilor Bucovineni, Asociației Scriitorilor și
Artiștilor din Țara Dornelor, revistei „Bucovina literară”, cotidianelor „Crai
nou” și „Monitorul de Suceava”, a tuturor oamenilor de cultură care se simt cu
sufletul alături de noi.
Organizatori:
Cenaclul „Nectarie” Vama - Bucovina
Revista „Surâsul Bucovinei”
Pentru
conformitate : ec. Ioan Mugurel Sasu
Sfatul zilei!!!!
Platon
spunea: "Până și zeilor le plac glumele".
În Coran se spune: "Cel care își face
prietenul să râdă merită să se ducă în
Rai".
Iar începând cu secolul al XIV-lea, chiar și
comunitatea medicală recunoaște puterea
vindecătoare a râsului.
Cercetarea intensă asupra "terapiei prin
râs" a început în momentul în care Norman Cousins a publicat un articol în
Jurnalul englez de medicină în 1976. În 1979 acest articol a devenit primul
capitol al cărții Anatomia bolii, în
care menționa că în 1964 a fost diagnosticat cu
boala spondylitis (inflamația acută a șirei spinării ), cu șanse 1 la
500 de recuperare.Realizând faptul că
gândurile negative și atitudinea negativă pot duce la boală, el și-a dat seama că atitudinea
pozitivă poate avea efect contrar. Asa că a plecat din spital și a stat într-un
hotel unde a luat doze mari de vitamina C și s-a uitat permanent la comedii și emisiuni umoristice , inclusiv
gen Camera ascunsă. A aflat că 10 minute de râs echivaleaza cu 2 ore de somn
fără dureri. Prin asta a dovedit că râsul este cel mai bun medicament și a
demonstrat relația dintre trup și suflet.
William Fry, profesor de psihiatrie la
Universitatea Stanford, subliniază că un copil la grădiniță râde în medie de
300 ori pe zi. La vârsta adultă, media
scade la 17 ori pe zi. De unde această diferență? Luăm viața prea în serios? Nu
ar fi cumva timpul să învățăm să ne relaxăm?
Cărțile de dezvoltare personală spun că nu
încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să
râdem.
Cele cinci simțuri ale noastre nu sunt
suficiente pentru o viață ideală. Trebuie să ne folosim de cel de-al șaselea
simț: simțul umorului. Umorul nu se referă numai la a spune glume, ci este un
mod de a vedea viața.Putem râde de greșelile și suferința noastră. Și putem fi
sinceri în legătură cu viața noastră fără a o lua prea în serios.
Beneficiile râsului sunt nenumărate. De aceea
ar fi extraordinar să facem eforturi să râdem pe parcursul zilei. Și desigur,
să râdem **CU oamenii, nu DE oameni. Să râdem de ce FAC **oamenii, nu de ce
SUNT ei.
Sa râdem nu numai ca să ne ușurăm greutățile
noastre, ci să-i ajutăm și pe cei din jur să treacă mai ușor peste greutăți.
Beneficiile râsului
1. Când râzi de tine, îi dezarmezi pe cei
care vor să râda de tine și eviți posibile confruntări.
2. Râsul dizolvă tensiunile, stresul,
anxietatea, iritația, mania și depresia. După o repriză de râs, experimentăm o
stare de bine extraordinară. Și să ne aducem aminte un lucru: dacă nu poți să
râzi pe seama unui lucru, nu poți trăi cu acel lucru în viața ta.
3. Cercetările medicale au demonstrat că
râsul întărește sistemul imunitar. Studiul comportamentului și al felului în
care creierul afecteaza sistemul imunitar se numește psihoneuroimunologie. Deși
încă la început, această ramură a medicinei începe să câștige teren în
încercările de a înțelege relația dintre minte și corp.
4. Râsul reduce durerea prin eliberare de
endorfine, care sunt mai puternice decât cantitatea echivalenta de morfină.
5. Umorul ajută la integrarea celor două
emisfere ale creierului: emisfera stângă este folosită pentru descifrarea
bancului, iar emisfera dreaptă interpretează dacă bancul a fost sau nu amuzant.
6. Râsul adaugă savoare vieții.
7. Simțul umorului atrage dupa sine mai multă
productivitate, mai multă comunicare și un joc de echipă mult mai eficient.
8. Tuturor ne plac persoanele care ne fac să
râdem. Cu cât împărtășești mai mult din simțul umorului, cu atât vei avea mai
mulți prieteni.
9. Umorul este echilibrul pentru momentele
când trecem prin greutăți.
10. Râsul este echivalent cu exercițiile
fizice (în cantitate mică).E ca un masaj al tuturor organelor corpului.
11. Simțul umorului te ajuta să accepti
inevitabilul, să faci față provocărilor și să ieși din orice situație zâmbind.
Ziua în care nu ai râs este o zi pierdută.
Nu aștepta să te îmbolnăvești ca să practici terapia prin râs! Incepe astăzi
prin a te uita la comedii, prin a citi cărți amuzante și prin a schimba glume
cu membrii familiei, prietenii, colegii sau cunostințele.
Sursa Prof. Valentina Lupu
MINILECTURĂ
SINGURĂTATEA
- Pr. Savatie Baștavoi -
Dintotdeauna, oamenii singuri au
constituit un mister, pentru că peste tot în lume se știe că revelațiile se
primesc doar în singurătate. Atunci când Moise a trebuit să vorbească cu
Dumnezeu, el s-a suit în munte, înstrăinându-se de comunitate. Cu cât lumea
interioară a cuiva este mai bogată, cu atât acel om își dorește singurătatea. A
te teme de singurătate este dovada imaturității spirituale și a incapacității
de a înțelege adevăratele sensuri ale condiției umane. Pentru a scăpa de
însingurare, oamenii au inventat aparate care înlocuiesc oamenii: aparate care
redau muzică, aparate care proiectează oameni și animale în mișcare, au creat
industria filmului, astfel încât omul modern este bombardat în orice moment de
imitațiile comunicării, care nu sunt nimic altceva decât un miraj. Iar cu
mirajul nu poți vorbi. Oare putem spune filmului: te iubesc? Sau putem vorbi cu
butoanele care pornesc muzica? Nu. Dar nici nu simțim nevoia, îmi veți spune.
Foarte corect. Toată această hărmălaie menită, aparent, să ne atrofieze
sentimentul însingurării, de fapt ne anihilează nevoia de a comunica, de a
formula, de a transmite. Putem formula doar ceea ce am înțeles, înțelegem doar
ceea asupra a ce am meditat, medităm doar atunci când avem condiții, iar
condiția primordială a meditației este singurătatea. Deoarece nu mai avem
ocazia să petrecem singuri, nu mai ajungem nici să medităm asupra a ceea ce
suntem și ce simțim. Din cauză că nu gândim nu formulăm și pentru că nu avem o
formulă personală a ceea ce suntem și simțim nici nu mai avem ce spune. Dacă
veți derula peretele vostru de FB, în cazul în care nu aveți un perete plin de
filme cu pisici, reclame la pantofi sau știri despre bombe și accidente, atunci
veți vedea că chiar și cei mai inteligenți dintre prietenii voștri nu fac decât
să comenteze fapte străine: ce au făcut politicienii, cum au reparat o stradă
etc. Încep să dispară oamenii care vă pot povesti o experiență proprie a
spiritului lor, iar asta îi ascunde tot mai mult și mai mult de ochii noștri,
amestecându-i în iureșul lumii. Va veni vremea când oamenii se vor recunoaște
după felul în care înțeleg singurătatea, pentru că pe unii singurătatea îi
înnebunește, iar pe alții îi preface în îngeri. Că oamenii suferă de
singurătate, nu e un secret. Nu e o arătare nouă pe pământ. Doar că s-a
schimbat rostul însingurării – astăzi tot mai puțini scot din singurătatea lor
poeme și flori pe care să le dăruiască lumii. Faceți-vă timp pentru singurătate.
MULTIME DE CARTI –
- Sfantul Ioan din Kronstad -
Am o multime de carti, pe tot felul
de subiecte, le citesc si le recitesc, dar nu ma satur cu ele. Mai jinduiesc cu
duhul dupa cunoastere, inima mea nu-si afla înca multumire, nu înceteaza sa
flamânzeasca, toate cunostintele agonisite cu mintea nu i-au adus înca deplina,
fericita, multumire de sine. Satura-se-va, oare, vreodata? Satura-se-va, „când
se va arata slava Ta” (Psalmul 16, 15); pâna atunci însa, nu ma voi satura.
Cuvântat-a Mântuitorul: „Oricine bea din apa aceasta (cea a cunoasterii
lumesti) va înseta iarasi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu
va înseta în veac, caci apa pe care i-o voi da eu se va face în el izvor de apa
curgatoare spre viata vesnica” (Ioan 4, 13-14).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 5
A aparut revista,
R O U A
Sfantul Ignatie Briancianinov
Dincolo de îngradirea manastirii,
înspre apus, se întindea o pajiste larga. Pe atunci ea era acoperita cu iarba
deasa si frageda, cu flori salbatice felurite, care înfloreau fara nici o grija
si raspândeau o buna mireasma, fiind în deplina slobozenie si în largul lor. În
ziua aceea s-a pogorât peste ele belsug de roua. Nenumaratele ei picaturi se
întrezareau pe fiecare floare, pe orice tulpina sau frunza marunta, si în
orisicare dintre picaturi se oglindea foarte deslusit soarele; fiece picatura
raspândea raze aidoma cu cele ale soarelui. Poiana arata ca un covor întins de
catifea, peste care, prin verdeata deasa si plina de lumina, o mâna îmbelsugata
a risipit o multime nemarginita de pietre pretioase multicolore, cu minunate
nuante si jocuri de lumina, cu raze si cu stralucire. Era ca si cum ar fi spus
cineva: „Priveste! Soarele este pe deplin înfatisat în fiecare smerita, dar si
curata, picatura de roua: asemenea si Hristos este prezent si ni Se daruieste
în întregime la Sfânta Cina, în fiecare biserica crestin-ortodoxa. El
împartaseste lumina si viata celor care se fac partasi Lui si care, unindu-se
cu Lumina si Viata Dumnezeiasca, devin ei însisi stralucire si viata. Întocmai
si picaturile de roua, primind în sine razele soarelui, încep ele însele sa
raspândeasca lumina aidoma cu cea a soarelui”. Daca astrul cel material si
vremelnic – creatie a Ziditorului, Care, fara de osteneala, într-o singura
clipita l-a adus întru existenta – se poate oglindi deodata în nenumarate
picaturi de apa, atunci de ce oare n-ar putea Însusi Ziditorul Cel Atotputernic
si Omniprezent sa fie pe de-a-ntregul de fata prin al Sau Preasfânt Trup si
Sânge, prin Dumnezeirea Sa unita cu acestea, sa fie de fata, în acelasi timp,
în nenumarate biserici unde, prin voia si porunca Sa, Atotfaptuitorul si întru
tot Sfântul Duh este chemat sa Se pogoare asupra pâinii si vinului, spre a
savârsi Taina cea mai mare, cea mai izbavitoare si cea mai de nepatruns?
Sfantul Ignatie Briancianinov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 20-22
Sursa Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA
Celebrii arhitecți ai Bucureștiului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu