George Anca - SIMPLY MAGICIANS

SIMPLY  MAGICIANS

Simply Magicians – Cristi Nemțeanu – Drăgulănescu Nicolae – Camil Marinescu – Mioara Vergu – Gheorghe Dinică – Constantin Tănase -

Puși Dinulescu – Vișan Dragoș – Daniel Verona – Dumitru Ichim – Adrian Bucurescu – Radu Constatinescu – Octavian Soviany – Flori Bălănescu – Corina Dașoveanu – George Anca

Simply Magicians

Chopin and Eminescu

Chopin and Eminescu, Mihai and Frederic could be called magicians of mankind! Beautiful, genuine, human, with common sense, yet with dose, big dose of impulsiveness like all geniuses have,awake, nervous and charming, beautiful, restless, magic minds.
Creators of unique opus to stay for all the life span of humans and beyond. One with music the other with words. One more known in the West the other less, but both with unique thoughts, both unhappy in love, both with pain and loneliness, and love for life, both born and died in the age of Romanticism.
Frederik Frantizek Chopin was born 1st of March 1810 and died 17th of October 1849 , 39 years old.
Mihail Eminovici was born 15th of January 1850 and died 15th of June 1889. He was 39 years of age.
Chopin died , and after a couple of months Eminescu was born. Like some divine force had a thought not to leave our tiny planet without immortal beautiful minds. Furthermore the same force decided to change the longitude and latitude as well as the means of communication with the rest of us, the people.

Namely from Poland to Romania and from music to poems !
To move from “ joy for the ears” to “ joy for the eyes” both in charge of developing our awareness . Awakening us.
And the same force have managed to trigger the talent they possessed by injecting two important ingredients :
PAIN AND LOVE OR LOVE AND PAIN

Both being in charge of producing extremely intense feelings which they both knew how to present to outside
world but with cost to themselves. It is like that was their mission! Their purpouse! Both were like butterflies, trying to accomplish as many works as possible before leaving us. They were able to leave us with tremendous legacy. Let’s mention that Eminescu was called Romanian Shakespeare in those days ,as today we could call him ,using modern expression, LIFE COACH!
Both preferred loneliness except when with woman they loved. Potocka and Mickle Veronica and Delfina .
Both had as Eminescu said “ cold friends and warm foes”!
Both have left us with renewable feelings of exaltation, eminence ,joy and sorrow ,visions ! Rebellion and hope!
Chopin in his sonata B moll combined demons , dark games of evil forces , remembrance of serenity ,
quiet days in the middle of most difficult life tribulations , finishing it with kind of posthumous marsh ,fast and powerful like storm.
Eminescu in his Luceaferul (mild Lucifer!)masterpiece , his “philosophy of love “ starting it as fairytale , and showing down desires and rejection even when immortality was on offer! Refusing it or exchanging it, losing it “for but one kiss of thine !”
And they never ever stop loving and missing their countries Romania and Poland!

Eminescu inspired Romanians with his poems , his thoughts, his deep analysis of Romanian mentality. It is hard to explain as it is hard to be Romanian.
True patriots both were ! Very rare human trait today.

Chopin like Eminescu felt somehow condensed , away from Poland . Maybe thus nothing in Chopin music is not calculated for outside expressions as it has deep inner value!
At his funeral Polish soil he carried in a silver box was sprinkled to his coffin . Powerful message to all.

Eminescu poems have the same effect ! His words penetrating the deep , sleepy , places in our soul !
And pain , lot’s of pain first for not experiencing true love , than fear of being rejected and then when , they thought, love has come , it happened to be unfulfilled ,tearing them apart.
Chopin left us with immortal opus and explained him self by following statement in the letter toward Countess Delfina Potocka :
“Bach is like an astronomer who is finding the most beautiful stars using numbers . Beethoven takes whole universe with the strength of his spirit . I do not climb so high. I have decided long ago that my
universe will be human soul and heart !”
Eminescu immortality is here to stay as
“Godfather of modern Romanian language” and a person who, like many,very many of us, experienced pain and had it as an inspiration, as it did not know what to do with it at the first moments.
“What is love? Just another way to have pain.”
And if …
“And if my window feels the branch
Of a stuttering poplar tree,
It is to make me dream once more
Of clasping you to me.

And if the stars glow on the lake
And light its darkling shoal,
It is to flood my mind with peace
And quell my roiling soul.
And if the clouds draw themselves back
To let the moon blaze through,
It is to make my heart recall
How hard I ache for you.”
The Original:
Şi dacă…
“Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,

E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.”

We have our life , our everyday obligations ,nervousness and happiness , sorrow and joy, explainable and not explainable unconscious and who knows how many other feelings as we get lost in trying to comprehend what are we and where are we going ! Instead, maybe, just to live the life of love !

And then by listening music of Chopin and reading poems of Eminescu we understand that music and poetry expressing romance and love is making us stay alive ! Making us proceed with vigor and awareness of the beauty of life !
At Victoria and Albert museum in London there is a quote above the entrance door which says
“The excellence of every art must consist in the complete accomplishment of its purpose”
Both Eminescu and Chopin have achieved that!
Each and everyone of you could conclude about their achievements alone and ,why not ,share ,discuss it with more people ! And that will give you the answer to what was the purpose of their life, helping you finding yours !

Philosophy of good news

First published in 2017 and now Novemver 2019 republished with some changed

Cristi Nemțeanu

Pustnicul a coborât ieri la Prislop,la 30 de ani de la adormirea Părintelui Arsenie Boca...

Sorin Dediu:"Portret de pustnic,Iosif de la Frăsinei.
Nu știam cum să-l surprind într-o imagine fără să se supere.
Părea că vine dintr-o altă lume. A acceptat totuși o poză, cerându-mi portretul Părintelui Arsenie; apoi am discutat mult, mai bine zis, l-am ascultat...

A sosit cu un prieten, venind de la Frăsinei. Mie mi-a zis că a fost o minune că a ajuns la Părintele... fără să-l întreb mai multe. A fost o încântare să-l aud vorbind și mai ales că are ascultare de a tăcea dar azi a făcut o excepție.
A vorbit foarte frumos de Părintele Arsenie, pe care l-a cunoscut la 18 ani, are mare evlavie la Sfântul Calinic pe care îl consideră cel mai mare sfânt pe care l-a odrăslit nația noastră și că la această apreciere speră să nu se supere Părintele Arsenie, a amintit câte ceva de Ceaușescu, de Iohannis, de milioanele de avorturi de sângele martirilor și eroilor acestui neam. O altfel de interpretare a celor trei de șase și multe altele.
A mai spus că "bătrânii" nu au mai văzut o toamnă așa frumoasă că în acest an și era foarte încântat de priveliștea de la Prislop, de aranjamentul copacilor și de albastrul cerului, dovedindu-se un mare iubitor al naturii.

Părintele este născut la Cozia, iar tatăl său rămânând orfan, era foarte iubit de pustnicii din munți. Mi-a mărturisit că însoțindu-l pe tatăl său, atât a prins o dragoste de munte, natură și pustnici, încât izolarea de lume i-a fost dorința... Are 63 de ani."

Dragulanescu Nicolae

CELE MAI IMPORTANTE VECHI INVENTII ROMANESTI

UNELE NE FIIND RECUNOSCUTE INTERNATIONAL..

OARE DE CE?

Ne folosim in fiecare zi de o suma de obiecte si accesorii, menite sa ne mijloceasca indeplinirea unor scopuri si sa ne faca existenta mai usoara. Pe altele le folosim mai rar, fara a le fi insa mai putin tributari, in timp ce unele ne salveaza de-a dreptul viata. In foarte putine cazuri, devenim curiosi referitor la originile lor, la cum, cand si cine le-a creat. Prea rar ne intrebam ce anume din toate lucrurile pe care le intrebuintam au ca sursa un izvor autohton, in mintile creatoare si in mainile dibace ale conationalilor nostri. Probabil dintr-o convingere defetista ca romanii nu au descoperit niciodata nimic important. Ei bine, lucrurile sunt departe de a sta astfel si nu numai ca inventii romanesti importante exista, insa eventuala lor absenta ar fi dat o fata destul de diferita omenirii, nu intr-un sens benefic.

10. Diorama – Grigore Antipa
Diorama este o reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine si diverse alte obiecte asemanatoare, in scopul infatisarii unui ecosistem si crearii impresiei unui peisaj real. Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar romana. El este intemeietorul Muzeului National de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima oara dioramele biologice.
Acestea au reprezentat o noua etapa in evolutia si organizarea muzeelor de istorie naturala. Primele diorame prezentau viata de pe piscurile muntilor Carpati, din regiunea colinelor, din Baragan, precum si din zona inundabila a Deltei Dunarii. De asemenea, in Muzeul de Istorie Naturala exista si numeroase diorame care infatiseaza fauna din regiunile de tundra, prerie, savana sau din desertul Sahara. Datorita deosebitei prezentari, numeroase muzee europene si americane au solicitat sprijinul savantului roman pentru organizarea colectiilor lor muzeistice.

9. Tunul Basilic – Orban
Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453. Armata bizantina numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate in existeta pana atunci. Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000 – 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui nationalitate romana exista destule probe.
Acesta era specialist in construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate in tehnica de lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm, botezat “tunul Basilic”, masurand peste opt metri lungime si circa 75 centimetri diametru, care era capabil sa lanseze un proiectil de 544 kilograme la o distanta de aproape doi kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, incarcarea sa dura trei ore, ghiulele erau putine si arma s-a prabusit sub reculul propriu dupa numai sase saptamani. Cu toate acestea, instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate, de mare putere, proiectate ulterior, lansad pana astazi mostenirea principiului sau de functionare.

8. Cibernetica – Stefan Odobleja
Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica se intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii si parintele ciberneticii generalizate, publica in 1929 studiul “Metoda de transonanta toracica” in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.
Odata cu participarea la la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937), anunta aparitia operei sale capitale “Psihologia consonatista”, lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Modelul cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune, creat de Odobleja in 1938 - 1939, dar vehiculat zece ani mai tarziu in literatura americana si apoi in cea europeana, a fost utilizat si aplicat intr-o varietate de domenii. Incepand din anul 1972, Stefan Odobleja si-a studiile teoriei conform careia originea ciberneticii se afla in psihologie.

7. Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen
O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adica un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior.
Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Karpen" se incapataneaza sa functioneze, asa cum a prevazut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit. Nicolae Vasilescu-Karpen a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit inca inainte de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922. Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul este deschis. O astfel de pila de proportii ar putea alimenta o nava spatiala.

6. Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir
Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia avioanelor si de pilotarea acestora, un tanar pe nume Anastase Dragomir si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat, in Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabila”.
Aceasta inventie era “un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeriana, fiecare pasager avand o parasuta proprie care permite, in momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel incat parasuta, impreuna cu pasagerul insalat pe scaun, sa treaca printr-o deschizatura a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celula-parasuta sa aiba mai multe comenzi, menvrabile de catre pilot. In 1950, Anastase Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru “celula parasutata”, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

5. Stiloul – Petrache Poenaru
In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea lui fiind legata de pana si calimara. Poate ca si de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1826 primeste o bursa franceza si isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.
In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala). Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si in prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente spre a asigura un debit constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.

4. Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibronul holeric si vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate in aceasta directie, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita “Metoda Cantacuzino”, folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului exantematic si tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea de imunitate prin contact.
In campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerica masiva in focarele infectioase, cunoscuta in stiinta ca „Marea experienta romaneasca", care a salvat multe mii de vieti, si a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera. In primul Razboi Mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Creeaza o serie de lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si umorale, sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de scarlatina, studii cu renume mondial asupra holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 creeaza vaccinul antitific.

3. Gerovital – Ana Aslan
Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat in anul 1952 si brevetat in peste 30 de tari. In acelasi an ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare.
„Ana Aslan” are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la inceput, aducand institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor “Aslan” a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu “Gerovital”.

2. Avionul cu Reactie – Henri Coanda
In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris, a gazduit cea de-a doua editie a Expozitiei Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de aviatie. Cea mai interesanta masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica din scria: COANDA-1910. Acest avion trezit interesul atentia oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era total diferit fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o forta a propulsiei de 220 kg. Cea mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de propulsie,o adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane, care avea sa constituie solutia viitorului.

Motorul cu reactie, inventat si construit pentru prima oara de catre Henri Coanda era compus dintr-un motor-piston cu patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de cai-putere la 1000 de rotatii pe minut. Acest motor-piston era conectat la o tija care rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era transmisa compresorului care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat daca motorul-piston era conectat la o elice. Multi vizitatori ai expozitiei au fost suspiciosi privind decolarea avionului, pana la o demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, dorind doar sa verifice motorul, avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, pana si-a luat zborul. Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai pilotase un avion pana atunci, ci doar planoare, Henry a pierdut controlul masinariei, care a pierdut din inaltime si viteza pana cand a aterizat fortat. Aceasta incercare a constituit primul zbor cu un avion echipat cu un motor cu reactie. Astfel, cu 30 de ani inainte de Heinkel, Campini si Whittle, Coanda a construit si a zburat cu primul avion cu reactie.

1. Injectia cu insulina – Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este cel care a descoperit pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti.
Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor definitive.

Facts: Alte inventii romanesti importante
1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului
1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi
1886 - Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie
1895 - D. Hurmuzescu - descopera electroscopul
1904 - Emil Racovita - fondatorul biospeologiei
1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu “Vuia I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie)
1906 - A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adanci
1910 - Tache Brumarescu - masina de taiat sulf
1918 - Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea
1920 - Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna
1921 - Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma “picaturii de apa”)
1962 - Ion Agarbiceanu - primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie

Liliana Popa

Preluat de la Camil Marinescu

BOLINTINEANU

Din dialoguri:

Diasporeni reprezentați în Parlamentul României.

"..... e vorba despre aproape un milion de cetățeni români plătitori de taxe, cei care se dovedesc interesați de nația Mamă exprimând civic deopotrivă votul lor, aceștia și nu oricine să fie reprezentați în forul legislativ român, proporțional numeric după legile în vigoare.

Nici un fel de privilegiu, evident nu poate fi vorba de criterii etnice sau... minoritare, ci identice drepturi și îndatoriri oricărui cetățean român aflat în orice punct al planetei.
Nici un diasporean nu pretinde altceva. Nu suntem etnic diferiți, nici nu pretindem a fi "mai deștepți sau mai abili".

Un asemenea grup parlamentar ar apăra în egală măsură românii de pretutindeni, inclusiv pe cei domiciliați în țară.
Pare "logică a absurdului" doar celor care asemeni lui Ceaușescu îi consideră pe cei împrăștiați în lume (asemeni comunității evreiești dispersate după ce "Nabucco" distruge Yerușalaimul, în limba greacă "spora" = împrăștiați,
asta e etimologia și traducerea cuvântului diaspóra)... așadar îi consideră a fi trădători de neam, care nu merită protecție împotriva zidului de abuzuri ce apar cel puțin din nepotrivirile legislative sau deciziile politice între nația Mamă și cea adoptivă (ca să nu pomenesc discriminările specifice unei evidente mentalități) abuzuri cum ar fi (cel mai grav) dubla impozitare, sau (mai puțin vizibil) lipsa de zboruri directe cu România, sau plata unor salarii mai mici la același volum de muncă sau calitate a muncii, adică ne dorim drepturi egale pretutindeni, consiliere juridică în situații limită, negocieri de tarife rezonabile pentru telefonie sau transport către nația Mamă, eliminarea vizelor nației adoptive pentru cetătenii nației Mamă, etc... adică aspecte specifice, care fără sprijin politic nu vor fi nicicând măcar abordate, așa cum e deja dovedit în istoricul activității ministerului afacerilor externe, mult prea neputincios sau neinteresat.

Epoca Dragnea a lăsat în urma sa ură, sentimente înscrise în logica "trădării de neam", în loc de a înțelege diaspóra românească în termenii unei creșteri a României pe întreg mapamondul, cu beneficii directe aduse nației Mamă și nu mă refer la cei aproape cinci miliarde de euro aduși în țară în 2018 - constatare a ministrului de finanțe PSD, ci mă refer la sprijinul oferit în deschiderea de noi oportunități pentru comerțul românesc, pentru cultura română, fizic pentru orice cetățean român domiciliat acum în România, care călătorește temporar sau se stabilește oriunde în lume.

Consistentă parte a bucureștenilor de azi sunt familii cu origini în provincie: cu un secol în urmă se vorbea în termeni asemănători acestei "logici a absurdului" despre cei ce părăseau localitățile de baștină pentru a se stabili în București. Noi facem ceva asemănător astăzi, doar la o scară mult mai mare...

Diasporenii români, în genere, sunt "avant garde" pentru românism pretutindeni în lume și poate că folosirea acestui potențial la maxima sa valoare ar educa deopotrivă pe cei răspândiți în lume (care au fost îndemnați să nu privească în urmă), cât și pe cei domiciliați în România (care au fost îndemnați să creadă că sunt singurii păstrători ai românismului) că împreună am putea ridica nația asta mică cu o viteză de speriat pentru oponenții ei, așa cum rostea vizionar Bolintineanu, "prevăd prin secoli a ei înălțare", citatul fiind o pildă literară care alături de istoria României nu mai are loc în educația școlară a României contemporane, deși "gardieni ai românismului" ...

În loc să ne sfâșiem unii pe alții, ar fi de folos să ne aflăm dificultățile specifice și comune deopotrivă, să convenim cum ne putem ajuta și legifera în favoarea României crescute pretutindeni în lume, nu a păguboasei izolări ceaușiste, de tristă amintire.

Numai Parlamentul poate legifera, acolo e creuzetul devenirii noastre și oricât de exasperant de lentă se dovedește a fi democrația republicană, istoric e dovedit a fi cea mai echitabilă cale.

"PREVĂD PRIN SECOLI"... știu că eu nu voi apuca să văd acea ascensiune a României și e ofensator să aflu că în puținul timp pe care îl mai am sunt socotit român de calitate inferioară, deși plătesc taxe statului român mai mari decât toți cunoscuții mei direcți, dar las amărăciunea asta la o parte și întind mâna și cuvântul spre un panromânism care să facă din nația mea nu una de temut, ci una pe care oamenii de pretutindeni să o admire."

Mioara Vergu

Când ajungi la o vârstă, înţelegi că nu poţi să fii plăcut tuturor. Că e mai indicat să spui adevărul nefardat, adevăr care-ţi selectează oamenii, care ţi-i ţin aproape pe aceia care rezonează cu părerile tale. Există şi varianta fericită când unii se supără, dar se gândesc la ce spui.

Fiind la acea vârstă şi oarecum în afara arenei, dar iubind şi respectând profesia de ziarist – meserie foarte grea şi foarte frumoasă, care presupune cultură generală, cunoaşterea la nivel de excelenţă a limbii române, dar şi cunoaşterea la nivel decent măcar a unei limbi străine, cunoştinţe juridice în general şi ale domeniului de activitate în special, responsabilitate, moralitate, cinste, apariţie decentă, manevrarea cu uşurinţă a instrumentelor profesiei, selectarea unor surse de informaţii credibile, cunoaşterea specialiştilor în domeniu şi a datelor lor de contact, curiozitate, abilităţi de comunicare, verificarea informaţiilor din mai multe surse... – constat că, din păcate, azi, breasla, în cea mai mare parte, este împărţită în colportori şi „serviţi” cu dosare partizane, apoi sunt comentatori mai mult sau mai puţin competenţi, aceştia toţi alergând după rating şi like-uri. Este şi o parte, mică din păcate, care nu se prea vede de ceilalţi, de adevăraţi profesionişti, care se luptă din greu să ţină cârma dreaptă.
Acum 30 de ani, în toată ţara erau aproximativ 1.500 de ziarişti. Puţini. Acum cred că sunt zeci de mii, pentru că oricine are un telefon performant, un chip cât de cât plăcut, devine ziarist. Mulţi.

Mi-aduc aminte de cozile la chioşcurile de ziare. Acum nici chioşcuri nu mai sunt. Presa scrisă moare. Din cauza noilor tehnologii? Nu cred. În afară există presă scrisă şi încă sunt cititori pentru presă scrisă! Noi am omorât+o din interior, cu „ajutorul” sitiaţiei economice: distrugerea gabricilor de hârtie, neachiziţionarea de tehnologii performante de tipărire, cumpărarea şi distrugerea ziarelor de patroni fără legătură cu presa şi cu rolul ei, ahtiaţi doar de câştig, salariile mici acordate ziariştilor, în special celor tineri, neverificarea informaţiilor...

La televiziuni, parcă este un concurs „cine ţipă mai tare”, ca să acopere glasurile timide ale prea multor invitaţi aflaţi în studio, unii cu treabă, cei mai mulţi trimişi ai partidelor sau altor organisme.

Sunt foarte multe de spus. Mă opresc, dar fiind seara Sfântului Andrei, când tradiţia spune că rugăciunile adresate sfântului au o mare putere, mă rog să nu ne omorâm – de tot – această profesie minunată, ba, mai mult, să o revitalizăm, renunţând la excesiva tabloidizare, la superficialitate, la incultură, să ne respectăm, să respectăm publicul, ca să fim respectaţi.

Gheorghe Dinică

La carciuma din cartier

Unde se canta si se bea

Vreau asta seara sa petrec

Cu amintiri din viata mea

Am mai facut cate-o betie

Am mai iubit niste femei

Si m-am vandut la galerie

Pentr-un bilet de cativa lei

Sunt vagabondu' vietii mele

Ca intr-un film cu Rascapur

Maturator de praf de stele

Si cusurgiu fara cusur

Iar cand adorm spre dimineata

Imi reprosez de la-nceput

Ca n-am luat totul de la viata

Si nu i-am dat cat as fi vrut

Am fost si print si cersetor

Un tradator un om cinstit

Numai cu viata de actor

Eu niciodata n-am glumit

Am mai si ras de-o nerozie

Am fost bogat am fost falit

Si-n toata a lumii nebunie

Eu publicul mi l-am iubit 

Constantin Tănase

Am dorit, cu mic, cu mare,

Si-am luptat, cum am stiut,

S-avem noua guvernare?

Si cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,

Ne-a crescut salariul brut,

Dar trăim in sărăcie?

Si cu asta ce-am făcut?

Ia coruptia amploare,

Cum nicicind nu s-a văzut,

Scoatem totul la vinzare?

Si cu asta ce-am făcut?

Pentru-a cistiga o piine,

Multi o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin tări străine?

Si cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc intruna taxe-accize?

Si cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte?

Si cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicind nu s-a văzut,

Ţara-i plină de vedete?

Si cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!

E sloganul cunoscut;

Iarăsi am votat ca prostii.

Si cu asta ce-am făcut?

Puşi Dinulescu

Nostalgie

Văzui lumină la fereastră...

Era o seară cam albastră...

Atuncea am bătut: cioc, cioc, cioc......

— Ai, cumva... şi pentru mine-un loc?

Şi-acuma, uite, grânele se coc

Şi mărfurile se îndeasă-n stoc....

Ce-aş mai zburda năvalnic, iar, în rock

Sau ce-aş pocni vreun falnic dobitoc...

Dar nu mai sunt de douăzeci de ani,

Să mă-nhăitez cu alţi nebuni golani

Şi să umblăm brutali, în cete,

După muieri şi după fete...

Citesc acum literatură,

Trecutul se preface-n zgură

Şi-n gând la viaţa irosită

Lâng-o femeie neiubită...

‎

Vişan Dragoş

Tu Arsenie Boca L-ai zugrăvit în valuri de plâns pe Pruncul Canalului...

.(în memoria lui AB, la 30 de ani de la plecarea dincolo)

.

Triste umbre

sfinții Canalului

pășesc încă nedoriți

printre neviețile noastre

bat la porți ferecate de mult

precum Hermes și Zeus flămânzi

ca Moise Aaron opriți de Iordan

416 oase înaintea Canaanului

.

Nu vor găsi deschise

într-o lungă îmbrățișare

a cerurilor tot mai poluate

nici obloanele vechii bojdeuci

a lui Philemon și a lui Baucis

.

Nici stejarul nici salcia

nu mai cresc împletirea

destinelor sau a ramurilor

.

Dezvățați de oamenii răi

zeii își șterg tălpile binișor

pleacă purtați de crivățe

precum hyperboreenii

Năltărogii în tumuli

nemaiavând de ce iarăși

să-i recheme spre ultime haruri

la piciorușele lovite cu vână de bou

ale Pruncului Iisus purtat de Maica Sa

din altarul bisericii Sfântul Elefterie

pictat de tine Arsenie Boca

.

Țara românească până la Nistru

va intra într-un cerc luminos

precum leul sărind

la timp prin inelul de foc

din spatele unuiTIR mondial

.

Pictura ta de la Drăgănescu

e o Capelă Sixtină și nu se sfărâmă

nicio profeție până ce tot ce ai prezis

se va tocmi în adevăr neuitat

.

Iisus Pruncul de la Elefterie

ne-arată că lângă Drept și Operă

zeghea Sa este cel mai drept portativ

în valuri cu negrele linii ca gratiile-n jos

.

Cel ce îmbracă această cămașă a morții

a ultimilor nebuni frumoși în Hristos

va rezista spiritual până-n final

chiar dacă în ea trupul

îi va fi spulberat

Daniel Vorona

:câinele rău era din lemn și avea o stea în frunte mihail gălățanu i-a dat cu

omăt pe bot i-am tăiat coada și mustața

și un picior și l-am pus

pe foc juna rodica părea fără sfârșit s-a

ondulat ca un țipăt și mi-a mâncat toată bicicleta. cine mi-a furat ciocolata?

ps

când eram tineri ne urcam pe cruce sau ne ascundeam în pod protestam indiferent de anotimp (în sudul țării era posibil să ningă abundent) în ziare

se scria cu sânge despre un surdo-mut de nichel amendat de un jandarm

pentru că a vorbit prea mult crucea noastră avea înălțimea de șapte metri

odată am dus

un

avion în cârcă

ascunde--mă repede sub un lighean până ce va trece viscolul sunt afectat

vreau să mănânc murături aud fețe de păsări văd glasuri de femei în culori

*

ar fi trebuit să ne răzbunăm --- ceaușescu avea trei cruci în sânge și avea o

jumătate de metru înălțime împreună cu apa și fluturii negri îl ascundeam în

buzunarul de la pantaloni îmi zicea mamă și tată

eu m-am

spălat pe

mâini mi-am pierdut orice speranță mă reînscriu

la școala de papagali --- din când în când ne apăsa conștiința să ne simțim

bine să nu încărunțim spontan ne loveam cu o jumătate de cărămidă în cap

Dumitru Ichim 

ICOANĂ DE CRĂCIUN

Înainte de seară

se aduceau perdelele de afară,

ale sărbătorilor.

De sus până jos -

pânza de cer

cu răsărituri rare.

Miroseau a tămâie și ger

la ferestre.

Bunica scotea din scrinul de zestre

sfânta icoană a Nașterii

cu Pruncul și Sfânta Fecioară.

Îi aranja ștergarul de in,

de o parte și de alta

ca poveste în jur de mireasă

reîntrupată din crin.

Candelei

îi aprindea litera ei

pioasă

ca minunea în licăr de tei.

Apoi cu magii împreună

îngenunchea și ea.

Pe urmă toți ai casei

intram în icoană

prin ușa deschisă de stea.

Mirosea

a tămâie și-n nenuntite tăceri -

frământul rotund din cuptorul de ieri.

 Adrian Bucurescu

 La Sfântul Andrei

Duzilor le-au căzut frunzele

și păianjenilor pânzele.

La o margine neagră de sat,

strigoii dănțuiesc la balul mascat.

Cucoana Moarte, beată moartă,

a căzut cu nasul într-o poartă.

Câinii o latră și-i dau târcoale,

până ce-o acoperă zăpada moale.

Sub plăpumi curate, ca de omăt,

copiii s-au făcut mici de tot.

Dar, iată, încep a cânta cocoșii,

iar iasmele fug, pierzându-și galoșii,

în timp ce, pe scări pogorâte din cer,

îngerii vin cu lăncii de fier.

O, Patrie-Mamă, vine și ziua ta!

Cine, vreodată, o poate uita?

În case se-aprind pe rând luminile.

În cer bate toaca și se botează albinele.

Liliana Popa

10 mins · 

Hrana săracului sau

Covrigul la putere

Fără friptură, murătură

Fără o cănuță cu udătură

Românul uită de factură

Renunță iarna la căldură,

Voit retras în prima fundătură.

Trăiește într-o utopie pură

Hrănindu-se cu vise de anvergură

Dar nu renunță la cultură.

Catadicsind să iasă din spărtură

Socoate banii și se îndură

Să iasă într-o conjunctură.

Măsline, brînză, chiar și-o țîră

Golește cinzeaca dintr-o sorbitură

Iar azi în loc de afumătură

Răbdări prăjite în miniatură...

În Bucureștiul de altădat, ce tevatură

Cu nenea Iancu în altă conjunctură,

Dar azi nu mai avem dublură....

DINASTIA ESCROCILOR

Universul îngândurat

Stă și ascultă cu mirare

Pe escrocii ce au lăsat

Bani și case din dotare

Într-o adâncă însingurare

Vor rămâne la păstrare.

Corupția

Aveam petrol, păduri și ape.

Dar sub ce umbre de mister

Au dispărut din zori în noapte ?

Corupția - ce trist flagel !

Raul Constantinescu

Rugați-vă pentru mine!

Rugați-vă, implorați pentru mine

voi albe lumine,

voi dulci surori de bine!

rugați-vă voi, scântei,

de pe alb stei,

și fecioare ape,

rugi să m-adape!

voi, verzi line plaiuri,

rugii guri de raiuri;

tu, negru pământ,

zboară rugi în vânt;

tu, de zori aer,

roagă sori în baier;

tu, verde codru,

freamătă modru;

tu, fluieraș lung,

roagă alb prelung;

voi, sfinte stele,

rugați vămile mele;

voi, smălțate flori,

sclipiți rugi sub sori;

voi, ierbi în rouă,

primiți viața-mi nouă

ce în Tatăl ne-o cere

eterna Lui Înviere...

Octavian Sofiany

  café eszterházy

Mi-e frică

să intru

în café eszterházy.

Mi-e teamă

să nu-l văd pe haydn

la masa servitorilor,

îmbrăcat în livrea

şi fluierând încetişor,

pentru sine,

un cântecel de petrecere.

Merită oare

să compui simfonii

pentru două linguri sleite de varză

şi o bucată de wurst?

Dar havuzul vechi din grădină

clipoceşte exact

ca un solo de flaut,

iar fata care serveşte la masă

are dinţii albi şi strălucitori

precum clapele unui clavecin.

Flori Bălănescu

cine mai are chef să descifreze stenogramele ședințelor cc al pmr din anii 1950, când Sfântul Andrei dă ocol pe la ferești :)

un anotimp al autodistrugerilor

erai doar un semn de departe, departe de orice reprezentare

când am avut curiozitatea să-ți văd chipul am știut că nu e în

regulă, că vine neiertătoare vremea încâlcelilor din mintea femeii

trecute de 40 – un soi de percepții biodegradabile

pacea uscată a dimineților cu stele încă sus pe cer își cere

uneori dreptul la o confruntare cu iminenta zeiță menopausis

dumnezeu n-a fost niciodată mai macho ca în vremea noastră

șoaptele-i fierbinți din nopțile sterpe inundă perimetrul viețuirii

scânteia lui nu se aprinde flacără decât în spații deschise

nu-și urmează niciodată prada în peșteră, acolo unde ea arde

o binefăcătoare ploaie acidă va curăța pământul de senzații

induse, ochii albiți ai peșterilor își vor recăpăta cândva lumina

când se lasă liniștea răzbate din ținuturile nordice ecoul vânatului

zbaterea lui oarbă în căutarea adăpostului din implacabila iarnă

Corina Dașoveanu

femeia

s-a uitat brusc în spate,

deși încă nu terminase

de împins

muntele dinaintea ei -

"te știu,

am pierdut împreună niște îngeri,

nu-i așa?

tu

m-ai îmbrăcat de dragoste

cu rochia aceea de vânt lung,

tu

ai tras într-o noapte

marea peste trupul meu,

ai fi vrut să vezi

cum îmi adorm cuvintele

sub apele tale.

atât de imense momente

ne-am furat unul altuia,

încât pur și simplu

a dispărut timpul înainte.

vezi? împing un munte,

trebuie să cadă în golul acela

din care să iasă dislocuit

trecutul."

... a strigat-o

din urma unui fel de sfârșit,

îi aducea în 4 sunete

un presentiment

de frumusețe.

"femeie,

vreau sa ne îmbătrânească

numele împreună".

‎Any Tudoran

to

ne plac dramele

le mirosim ca pe lăcrămioare

ne umplem plămânii

cu mirosul lor intens

uite drama mea e mai frumoasă

a ta are răni superficiale

dă-te mai încolo

aici e locul meu de suferință

știu să sufăr mai bine decât tine

am deja un palmares în cartea recordurilor

scutește-mă

nu vezi că drama ta e plictisitoare

mai rupe ceva carne îmbunătățește structura

hai hai mai repede

trebuie să umplem gura târgului cu emoții

tu da

tu ăla

care strigi după liniște

ia-ți lopata și sapă sapă

până țâșnește liniștea din mormânt

și te sugrumă

și dumnezeu iubește drama

ar trebui să primească premiul nobel

pentru cel mai tare scenariu dramatic

jucat în fiecare an pe scena lumii

George Anca

Ovidiu Shakespeare Lawrence

tot mai aştept progeneraţia

daţi cu vizeta libertate  ne împărţim leşinul comparaţiei atâta interdicţie lizibilităţii mannies nannies sfântul pământului focul jurământului Catullus morţii stază deochiului te lasă vatră vadră Almodovar cu încă un nume de circar şi dreptatea perversiunii stâlpi şuetei şi să stăm să se facă loc de mai păşisem scrisul lumea şi-o zice se văzuse indisponibilitatea spunerea de ce e cu exactitate plictisul românesc în lume furie muncă şi pedeapsă biserici înfipte în colivă n-am epic nu suspans flori de aşteptare greier acufen

cuptorul vânăt focul vedic

buşteni de plută dovleci

porumbi la capăt somn sfârâind

mătasea pe cânepă zile

discreţia topirii păstoase

de subacvatic dialect

pahari nemailimbă ca avhadi

mittili bojpuri folcloric

aţi prins o neovedă să trăiţi

în Guardian text aşezat

în  versuri ce greu se merge

cu autobuzul englez pierzi bani

cunoaştem viciile ţărilor super

se vaită cu talentul imitabil

de talente incomparabile pe mizerie

apa gâldanului în cascadă imaginară

a lacului-şarpe gealăul

şi noi îl glisam pe banc

n-am mai povesti măsurarea

bărbăţiilor fără a observa

sfieli de mai târziu

casele dărâmate morţi înaintaşi

a nu-i plânge a nu-i încredinţa

de-o urâţenie pregetată

cultul morţilor respectuos

se întreţine cu desecratorii

învierea nu e o soluţie

cum am aflat numai din cărţi

întrebaţi-ne şi nu de unde

ape de uitare pe prundiş de haos

kojeviană pasmanterie

liberată şerpuire

caravana se Isaia

dănţuieşte general între patru ochi

castă culoare sociabilism

când mai treceţi prin Evatfer

apelativele ne trădau cum

s-o fi exprimat decidentul

pe îndelete sau brusc

vreo furie confuciană marţial

lingvism de dor pe

sărirea discriminării

şopârlele măcelărite ridicate căpiţă

n-ar fi încleftat nici mortarul din zidurile

tatei John Shakespeare n-am loc

tinerimea s-ar fi ramanestat

auzii şi uite-i pe creştinii

vizitând siriacii ucigând

se descrie grupul se caută voluntari

să trăiască printre ei pe faţă şi pe dos

lumina vieţii bătrânilor preamericani

stă coasa ba gresia pe cine

mai chemi învaţă de toate nu

ştii ce mai ştie nevoia

serializarea exagerării tematice

limitative în derâderea curentelor

dominante oricât de caduce 

susţinerea partizană a

predicatorilor individualişti

spre totalitarism religios

datul în cap în bară în bobi

shehenai în asemănarea

sborurilor avionului corsar

şi ce mai comunicare fără

măsurarea retroversa(ti)lităţii

vă voi fi părând americobezat

atâta şi designul prescură obscură

te uiţi la covorul în drumul uşurării

expresia nu-ţi aparţine tot silă

s-au aşezat unii lângă alţii în

costume cu cravată ar fi

acultat şi până la moarte

mai trebuia sanstan

copii de crescut încotro

raci în toate părţile

neexistent înapoi înainte

vârfuri printate birocratic

scriere conscripţiei

nu mai adorm călcare

pe atragerea atenţiei

cu victime ăsta le e rostul

în vizită pe abţinere

cine vă aduse la apogeu

nu vă mai rămâne mâine

văzuşi şi româneasca

troscot pe neîmpăcate

păcate pe coate raclate

îmbrăcăminte frigului din oase

nerimată cristic pluralitatea

descriptivismului electronic

avem înţelegerea înapoiei

pe căutate oriunde a o

păstra şi treaba ei depeşa

aglomerate doze de gloată calabreză

flamenco pauză părinţii

din plictisită virginitate

mai inteligenţa crap-crăbească rac-drac

sărac de n-ai mai pledat spre juri

versificaţi vrânceneşte Soveja

Kojeve recunoaşte Coşvana

o jefuită sarajevă

safai inelar pe bancnote

hărţile chino-descoperitoare

pe ce tenacitate predatori silitori

cătarea suspinată glonţeşte

cronometrarea supunerii la masă

rotunde şi catolice Secundar

sundaram ceramică de Corund

agrafa o tandreţe cercelului puit

până-ntre-ale sufletului de cheltuială

paporniţe arătătoare de milenar

încarcă-le vegetarian până

o servi dumnezeu la masă

în contextul reneformei „sale”

nu ne-am fi permis recrudescenţa

asasinatului de fondator tăbăceam

piesele din tragismul pieselor copile

cine mai moare cine mai

trăieşte cu ocazia acestei

întrebări ce pricopseală Rick

avem scoarţe pentru câini jupuiţi

pe sub prunii ageni unul

cuptoarelor roşii în balanţă

pedepsiţi cu popă iarba de şanţ

păcatul să nu cadă adânc

o tăia să crească iertarea

paznic de-un verde viol

apei din cracii fântânii

şi ochitorii tasaţi tunel

căderea-n cer oprită de sufletele morţilor

contraste în conversaţia horă

spargem din vioară cotul domnului

pe drept neenervarea

crâmpoţirii parapanta voioşind

frigul când s-ar prea nălţa

prohod din pridvor cruci

scrise concomitenţă neaşteptată

comenzi postraţie

scapăre scăpare capsare

nu sare paisare chalisare

o regie şi prindem scena

se poate juca tracul dracul

ne convertim subconştientul

de câte ori pe secundă

separaţia părţilor în părţi

inegale pe omor uitat

retrăirii de vizigoţi

abstracţii cresteze memorialism

în onoarea lui Ogoranu

pozându-ne în bibliotecă

n-o s-o vedem din prima pe Mariza

poate niciodată şi din întâmplare

pe-o apăsată predestinare fado

într-un târziu nefătata vacă

avea să fie sacrificată c-o

împunsese pe fătătoare şi ea

mai plângi mai fugi în vârful părului

fantezie pe viaţă a picioarelor depărtate

şi aurul perelor reîntunecat

peste apă o noapte Palladi virtual

de gravură nudul pe greier

repetându-l potenţă lăuntrică

studioul districtual puţinul sânge

lumina săracă drumul mătăsii

de ne stătu zidul bătrâneţe

mai baltă ce-n Mahabharata

s-ar fi sărbătorit treacă

şi valurile lahari shakti

tu când ai zis de Urmila spune

drept Ramayana ori persoana

dintre noi ai spupus-o

lumina fereastra uşa

între şi nudul poetalei

în susul viziunii advaitine

pe-ale mele le luai mă mai

cafeleai sexualităţilor interval

numai icoane palladiene

pe frunzişul cepelor

în podul fluturilor

sub tremurul trupurilor

ţi-auzeam coapsele în Giurgiu

surâzătoare necoptului

far sub scara scorpiei Fux

ne-am sfiit şi deodată trăieşti

păturită desfăcută creastă

şi ce dacă doamne nu feri

iar altcui bombată codobatură

pe irepetabil onorariu

ba atunci canciul

rasă palisada roşu de Birmingham

răscrucea toridă sudoare

pe recunoaşterea inel

focul te profila pe

libidoul mării martore

unei uitări fiziologice

surcelele îmblânzite

în catifeaua worshipped

pe răspântia de-o viaţă

pustnica toropita nezisă

păduri din zilele zilelor

frunzele frunzelor pătrunzelor

rugul violat pe o înţelegere

de încercare aminte

şi capul cortizonului

elefantul fecundându-şi moarta pereche

tragi perdeaua maharajahului

înfigi cuţitul în caraulă

părinţi de iască amnar amar

să-i despotmolim răzoare

brazdă mama tată Rama

puşca laur spânzuraur parcă-n cearcăn

zânele izânele mândrele hâdele

ochi deschişi pe cel pântec

te uiţi nu te crede îmi rezum

puţinul multului tăvălit

într-o strânsură de trăsură

nisip arsura croncănind-o spargere

orbită la întrebare sora voastră

când şi deschise a fi fost cu un negru

de două ori din zece la 15 ani

dublu şi fantezii răpuse

cât mâţâirea postpuberelor

mortului meteor la vatră noaptea

beată mai perpetrată tartă

ligheanului deşertată corlată

fă-ţi de capul prostelei ne

bunia tratamentului cu

hormoni şi tot trece

mi te uiţi că nu fereastră

cum te ţii de îmbornată

şi napoi cu scaunul town-ul

baia pluta pe întuneric

o scufundare mormânt

conacul solar ibovniciei

cocaina pictatu-te-a pe

albăstrime shakespeariană

Guiness e bere nu vin

demenaja nu şi din fado

în întreirea ţipătului

cu îngheţată ureche

retractilă feştilă o filă

albirii lui Builă

Almorei Zambibilă

porumbul nalt crâng între

cuiburi poale-nfoiate

o mizerie de renunţare

chanson şiroite umbrare

de ascultare luminată

în târzia schizofrenie

urarea de zi foarte frumoasă

şi dumnezeu şi-o aduce

aminte păcatele oamenilor

rude nude apelor paparude

o înţelepţită despăturire

deasupra oceanelor zburate

la taina vorbei somnul bârfei

şi jaf de ochi cu mâna

revisatelor maternităţi

stazione ba Kogălniceanu te gândeai

te întinsesei cu tată şi fiu

în aceeaşi zi că de nebună

satul târgul capitalele praştie

de-o piatră cântărită penultim

pe nişte zaruri de nazuri

acum zigzagându-ne turbulenţa

dinspre aterizare o perdeluire

peste Fuji nesinuciderii încă

se prefăcea neauz cartof

crep franţuzesc de

China ne tăiarăm

verb în herb în ochi imberb

joaca pe insinuarea plasticităţii

aceluiaşi ovidianism sotto

lămurită lamură mălura

malurilor şi ce vorba

honolulueană auziţi-mi-o

zăpezile hawaiiene în floare

şi-n cleştele racului reculul

săracului fiertului pe dracului

păţaniei deposedate sedate

nu-mpărtăşesc îi desantez

creola creolină crin

n-am pran am îmi descojesc

parfumul bătrâneţii pe bete

scriituri încrustaţii taţii

patru scrise clasic

altădată nicio

de bozii amforă artă

ne şi bătătorim aerul rămas

caut candid mahakavi

Victoria Square pe nou

ihwwl valah toate limbile mor onomatopeea e metaforă râul chimist dublu standard la vioară nume zgâriate pe geamul lui Shakespeare codicologie poricologie rozmarinul nu respectă poruncile ceapa jură pe fratele usturoi nepotul ridiche şi cuscrul praz strugurele a minţit sentinţa târâş pe arac sătmărean râmnicean antimian tehnocratură medievistică la prânz şi tot va fi devreme să mă gândesc ce spun lui Strempel nemurirea distrugerii tărâţa târtiţei fervide a nu avea de ajuns la timp în târziul invitaţiei gerontice poricologos neporc devotamentul eficient numele se confundă cu opera tiraj topit  liniştea asta mare biblioteca mirosea a brad Carpaţi linoleumul dat cu ceară înghesuiala anilor norma elementară o casă un copil o carte ne-am limitat mişcările a-mi scrie cosmologia eminesciană Sanatan fiul lui Brahma ardeleni masoni bibliotecari mazil azil razil vă salut de cicncizeci de ani şi nu-mi răspundeţi trandafir

decapolit în peştera liliecilor

fete călugăre răchitei arnotene

cine crede nu e niciodată singur

 shakespearieni slujbaşi în Stratford

make the world go away

Brahma Vishnu Shiva

 Rig Veda Voluspo Luceafărul

Strigoii Memento mori

devenirea nihilistă bhava vibhava

invagination hymen pharmakon

archetypal resonance astrohaiku

încă o săptămână nechinezească

leului de aur china town

altor supravieţuiri gondolă

Perseide Perseu’s mantle

astronomical arts Magellanic cloud

tot vorbim numai de morţi

numai în braţele lor

ne-am dezmărmuri solaritatea

sidi Aissa egal Vasile Lovinescu

mare întunecată haos ou

trup tăiat în cer şi pământ

archaic Sanskrit musical Nirvana