Vasilica Grigoraș – TINEREȚEA UNUI
NEOBOSIT OCTOGENAR
Au apărut revista trimestrială
„Meridianul Cultural Românesc”, Anul VII, Nr 1(25) ianuarie-martie 2021 și
ziarul săptămânal „Meridianul”.
În ambele publicații periodice, s-a
publicat materialul pe care l-am dedicat dlui prof. dr. Dumitru V. Marin, cu
ocazia aniversării a 80 de ani.
La mulți ani, buni și frumoși!
TINEREȚEA UNUI NEOBOSIT OCTOGENAR
„Oricine
renunță să învețe este bătrân,
chiar dacă
are 20 sau 80 de ani.
Oricine
continuă să învețe rămâne tânăr.
Cel mai
important lucru în viață
este să-ți
păstrezi mintea tânără”.
(Henry Ford)
Spuneam
cândva că „Izvorul culturii nu țâșnește în viața omenirii și nici a individului
mereu cu aceeași forță, dar el nu seacă niciodată. Renașterea interesului
pentru creație, dar și pentru promovarea și diseminarea informațiilor despre
valorile autentice, înseamnă un ideal de umanitate, de frumusețe, de dăruire
pentru semeni.” Deși unii cred că Vasluiul „este locul unde nu se întâmplă
nimic”, lucrurile nu stau chiar așa deoarece în multiple sfere ale vieții,
precum educația, cultura, literatura, jurnalistica… se obțin rezultate
remarcabile. Mă voi opri la aceste domenii de activitate și la unul din
protagoniștii acestora, prof. dr. Dumitru V. Marin.
De la o
vârstă fragedă a înțeles că societatea are un punct luminos care se numește
„școală”. Această instituție este barometrul cel mai sensibil, dar și cel mai
important de apreciere a modului în care societatea știe să prețuiască și să
gestioneze potențialul de inteligență cu care își va construi viitorul. În
această idee, am putea spune că D.V. Marin s-a lăsat „înfiat” de școală și s-a
bucurat de toate privilegiile oferite de aceasta. A acumulat cunoștințe solide,
parcurgând cu brio toate treptele învățământului românesc. Prin școală,
universitate și prin studiu individual (în unele domenii autodidact) a stocat
în sertarele minții o însemnată pregătire profesională și o bogată cultură
generală. Astfel stând lucrurile, este mereu bine informat, dar ceea ce știe nu
oprește pentru sine, ci rapid și riguros dăruiește semenilor, mai întâi ca
profesor, apoi, o perioadă, ca „muncitor” pe „țarina” culturii (inspector la
Comitetul de Cultură al județului Vaslui). Înzestat cu harul de a scrie și a
spune lucruri interesante și într-o formă agreabilă își conduce cu trăinicie
pana ascuțită pe glia literaturii și jurnalismului.
Ne cunoaștem
de patru decenii, timp în care ne-am intersectat prin natura profesiei de
dascăl la Liceul nr. 4 din Vaslui, într-un colectiv profesoral format din
oameni de calitate. Călători pe tărâmurile culturii ne-am reîntâlnit prin
creație și lectură pe baricadele literaturii și publicisticii. Treptat am
asistat și urmărit cu atenție modul în care și-a creat un stil propriu de a
privi și înțelege lucrurile. Am observat întotdeauna puterea de a analiza, a
surprinde esențialul și a alege calea care i se potrivește și, aș putea afirma
că este omul cu un simț ascuțit al perceperii vremii și vremurilor în care
trăim. A identificat nișa vieții și profesiei adecvată personalității sale
pentru a se împlini și desăvârși.
A fost o
vreme când presa era ignorată ori de calitate discutabilă. Ne amintim de
perioada socialistă când se propaga doar cultul personalității, lucru care se
manifestă și astăzi, din punctul meu de vedere merită a fi detestat. Epoca în
care trăim este caracterizată printr-o copleșitoare explozie informațională. A
devenit o necesitate stringentă ca omul să fie informat, să fie la curent cu
tot ceea ce se întâmplă în comunitatea în care trăiește, în țară și în lume. În
acest scop s-au inventat mijloace și modalități tehnice moderne: radio,
televiziune, cinematograful, internetul la care se adaugă presa scrisă –
publicații periodice pe suport hârtie ori în mediul electronic, cu alte cuvinte
mijloace de comunicare în masă.
Nimic din
toate acestea nu-i este străin profesorului doctor în Filologie, specialitatea
Folclor, Dumitru V. Marin. Când îi pronunți numele îți vine în minte în primul
rând OMUL de PRESĂ, devotat Vasluiului, României și românilor din afara
granițelor țării, implicat permanent în informarea oamenilor cu evenimentele
curente, dar și cu ceea ce înseamnă moștenirea culturală, prin care se
legitimitează nevoile, aspirațiile, căutările… românilor.
Imediat după
evenimentele din decembrie `89, înființează Grupul de presă „CVINTET TE-RA”
(televiziune, radio, ziar). A trudit și făptuit multe în cei 30 de ani. Acest
lucru, în mare măsură se știe, dar recomand cu căldură a fi consultată lucrarea
autorului în trei volume „OPERA MAGNA” publicată la Iași, editura PIM, 2020, la
care adaug întreaga colecție a ziarelor Monitorul, Meridianul și a revistei
Meridianul Cultural Românesc. Nu e deloc lipsit de importanță a se consulta și
mediul online, unde pot fi găsite noian de informații despre activitatea
profesorului, jurnalistului și scriitorului D.V. Marin. Consultând aceste
surse, ne vom convinge că este meritorie decernarea de premii, diplome,
disticții pentru activitatea desfășurată, din partea unor instituții,
organizații, uniuni… locale și naționale. Nu voi zăbovi asupra a ceea ce a
realizat, ci mă voi referi la modul în care l-am perceput eu pe jurnalistul și
scriitorul D.V. Marin, OM al cetății Vasluiului.
Venind pe
lume în spațiul vasluian, nu a avut niciodată puterea, dar nici intenția de a-l
părăsi, de a evada în alte părți ale sferei românești, cu atât mai puțin peste
fruntariile României. Identitatea locului l-a construit, l-a definit, l-a
consacrat. Nu i-a fost ușor, a avut nevoie de voință de fier, de dârzenie și
dăruire de soldat devotat idealului propus, dar și de o „încăpățânare” pozitivă
pentru a dovedi că „nu există nu se poate”. La Vaslui se întâmplă multe lucruri
foarte bune, bune și mai puțin bune ca peste tot în țară și în lume, dar prin
activitatea sa publicistică sunt semnalate prompt pentru a fi cunoscute de
trăitorii acestor meleaguri și nu numai.
Jurnalismul
este comunicare, înseamnă deschidere, pluralism, confruntare de idei și
argumente, dar determină și o „îmbogățire” reciprocă a culturii,
spiritualității și experienței intelectuale a oamenilor și comunităților.
Structura publicațiilor periodice elaborate și coordonate de jurnalistul Marin
are la bază proiecte viguroase, repere bine conturate în articole și materiale
în care îmbină metoda descriptivă a faptelor cu cea interpretativă bazată pe selecție
și adnotări sintetice. Contribuie la compunerea unei baze solide a
jurnalismului și publicisticii de după 1989. Discerne ceea ce este important de
ceea de este derizoriu, alege și rezumă ceea ce este pozitiv și-l face
cunoscut, permanent cu dorința de a respecta adevărul. Astfel, publicistica sa
reprezintă o contribuție remarcabilă în receptarea și prezentarea imaginii
societății românești postdecembriste. Atrage atenția prin efortul de
identificare a informațiilor și acțiunilor, a contextelor efective și abordarea
lor obiectivă.
Libertatea
este un țel pe care l-a urmărit mereu. Libertatea în exprimare pe care și-a
îngăduit-o l-a caracterizat întotdeauna, ceea ce i-a permis să se distingă, să
se individualizeze în mediul publicistic. A abordat problemele într-o manieră
personală, esențialmente din unghiul său de vedere din care priveșțe viața,
oamenii, lucrurile. Prin modul în care s-a implicat, a scris și prezentat
lucrurile a venit cu soluții personale în stiluri de abordare care-l
reprezintă. Acest lucru nu l-a împiedicat să fie un bun comunicator, reușind să
identifice colaboratori printre românii de pe toate meridianele pământului și
să-i promoveze prin publicațiile sale.
Experiența
de jurnalist a profesorului D.V. Marin confirmă limpede ideea că jurnalismul
pentru un scriitor, departe de a fi o activitate minoră, întâmplătoare și
adiacentă, e un prilej fericit de cunoaștere și apreciere nemijlocită a vieții
și istoriei contemporane. Este prezent în publicistică cu o exemplară
consecvență, dezbate curajos probleme dintre cele mai acute ale epocii,
asemenea atitudine fiind astăzi absolut necesară și de o excepțională
utilitate. Experiența gazetărească a fecundat într-un fel sau altul creația
literară asigurându-i o strânsă și rodnică legătură între acestea. Să nu uităm
că marii scriitori și poeți ai neamului românesc au fost și gazetari de
prestigiu: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Octavian Goga, Geoerge Călinescu…
Nu-i deloc
de mirare și nici întâmplător că și-a ales ca temă de doctorat o teză despre
Tudor Pamfile și Revista „Ion Creangă”. Un model de viață pur românesc, un
caracter de român autentic, harnic și hotărât întru toate cele bune. Cu
siguranță, Tudor Pamfile și revista „Ion Creangă” i-au atras în mod deosebit
atenția, l-au sensibilizat dar l-au și mobilizat spre autoperfecționare.
De-a lungul
vremii, pe lângă un experimentat și vocal jurnalist, D.V. Marin, prin scrisul
său limpede și coerent în volumele de literatură editate, se dovedește a fi
bine ancorat în existențial, în realitatea cotidiană. Scrierile sale
publicistice și literare sunt apreciate de publicul cititor
Prof. dr.
Dumitru V. Marin este un om împlinit în profesie, lasă în urmă nu numai scântei
sau un licăr stingher, ci o flacără din fața căreia unii delatori sunt nevoiți
să se ferească. A trudit și s-a răzvrătit prin cuvinte. A căutat mereu, dar a
știut ceea ce caută, iar aspirația către valoare i-a fost stindard și scut.
Timpul
împlinirii celor 80 de ani este și momentul satisfacțiilor, încununat cu un
palmares bogat de realizări. Acest an se întruchipează într-un arbore roditor
cu rădăcini bine înfipte în pământul vasluian, cu ramurile întinse în toată
țara și în lume, cu flori frumos mirositoare și fructe apetisante aici și
pretutindeni.
Alături de
urări de sănătate, putere de muncă, viață îndelungată și activă, îi dorim
jurnalistului D.V. Marin ca: „De va fi să îngenunchezi vreodată, s-o faci nu pe
la uși lustruite cu fală, ci în fața propriei conștiințe care este adevărată
icoană a sufletului. Să ai întotdeauna răbdarea rațiunii și demnitatea
argumentului clădit pe știință și pe înțelepciune căci numai astfel toate
răfuielile se vor dizolva în bârfe și se vor stinge cu timpul, iar tu vei
rămâne ca un stâlp neclintit al următorului următorului.” (Thomas Mann)
Urmați
sfatul bardului de la Lancrăn: „Sapă, numai sapă, sapă/ Până dai de stele-n
apă!” Și așa cum îi spunea Gabriel Marcel ființei iubite: „Tu, nu vei muri!”,
spunem și noi, veți trăi prin tot ceea ce ați gândit, făptuit, înălțat și
dăruit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu