Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a
Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXI(2021), nr. 446(16 –31 Mai)
Dragii
mei enoriași! Hristos a Înviat!
Recviem pentru
Tudor Vladimirescu. Te-au mâncat, Tudore! Ca lupii te-au sfâșiat! La miez de noapte
ți-au spintecat burta cu sabia și ți-au tras mațele cu sucala, așa cum mama ta
aduna firul de pe vârtelniță pe țevi, ca să poată apoi să-l țese! Și tu erai
viu! Și unii dintre bandiți te țineau de mâini, alții de picioare, alții îți
potriveau călușul! Ce-o fi fost în mintea ta atunci? Ce-a fost în sufletul tău?
Cum te-ai lăsat în mâinile lor? Aveai atâția căpitani și atâția panduri, care
și-ar fi dat viața pentru tine, care ar fi luptat până la ultima picătură de
sânge ca să te apere. Și, totuși! Te-ai gândit că tâlharii aceia sunt de
aceeași credință cu tine, au același Dumnezeu, slujesc patriei lor, așa cum tu
slujeai patriei tale, luptați împotriva aceluiași dușman, aveați idealuri
aproape comune! De asta te-ai dus singur
la tratative, convins fiind că mergi între prieteni. Nu bănuiai că sunt lupi cu
piei de oaie!
Cu
două sute de ani în urmă, un alt fiu al Neamului Românesc, Mihai Viteazul,
cădea străpuns de sulițele soldaților lui Basta, în tabăra de la Turda. Și ei
erau tovarăși de luptă, de arme, comandanți ai aceleiași armate, în slujba
aceluiași împărat, luptători împotriva aceluiași dușman. Ca printr-o minune
dumnezeiască, capul lui Mihai, capul acela frumos, care, la vreme de mânie,
băga groază și urgie în hoardele turcești, a fost trecut munții și adus la
Mănăstirea Dealu, ca să-și doarmă somnul de veci până la obșteasca Înviere.
Barbarii care te-au căsăpit pe tine,
Tudore, te-au ciopârțit în bucățele și pe acestea le-au aruncat prin fântâni,
ca să putrezească acolo, în fundul pământului. N-au vrut ca să ți se știe
mormântul, n-au vrut ca să-ți aducă cineva o floare, o lacrimă,
o mângâiere.
Tudore,
Tudore, copil sărac din Vladimirii Gorjului, care-ai plecat în lume de
timpuriu, ai fost umilit, bătut și nedreptățit de stăpânii pe la care ai
slujit, ți-ai înghițit lacrimile și suspinele, ți-ai rostit în șoaptă rugăciunile, te-ai culcat adesea
nemâncat și-ai simțit pe pielea ta ce înseamnă viața printre străini. Ai
învățat carte cum ai putut și Dumnezeu
ți-a dat înțelepciune și putere ca să te faci util, diplomat abil, bun
administrator, iscusit comerciant, luptător temut. Ți-ai adunat pe-ncetul o
brumă de avere la vremea când alții încă se-nfruptau din plăcerile tinereții.
Ai
văzut în lumea în care ai trăit multe-multe nedreptăți. Țăranii tăi, talpa
țării, i-ai văzut trudind cu greu, de la tinerețe pânʼla bătrânețe, trăgând în
jugul unui stat împotmolit în datorii, fără speranță de izbăvire. O viață grea,
mizeră, trăită în bordeie, cu mâncare puțină și săracă, cu mii de datorii,
obligații și corvoade, cu bătăi, schingiuiri de tot felul, cu condamnări la
moarte, cu confiscări de vite și de bunuri, cu copii răpiți de autorități și
dați turcilor sau Dumnezeu mai știe cui, cu tineri duși la oaste și-n războaie,
de unde rar se întâmpla să se mai întoarcă; cu puzderie de neștiutori de carte,
pe care slujbașii statului și ai stăpânilor îi păcăleau în fiecare zi; cu
bătrâni bolnavi, flămânzi și părăsiți, rugându-și ceasul morții.
Ai
văzut în lumea în care ai trăit bogați, care nu mai știau numele, numărul și
întinderea moșiilor, cu palate – fortărețe ca cetățile de prinți, cu cirezi,
turme și herghelii de vite de tot felul, cu afaceri bănoase, dar cel mai adesea
murdare, cu oameni corupți și fără Dumnezeu, cu hoți, ciocoi și bandiți în
caftane, o lume al cărei Dumnezeu era banul, puterea și averea. Ai cunoscut un
stat hodorogit, cu instituții-fantomă, un stat din care toți căutau să fure cât
mai vârtos, un stat vândut până-n dinți străinilor. La Țarigrad se duceau tone
de aur românesc, sute de corăbii încărcate cu cereale, minereuri, lemne, miere,
copii, animale de tot felul și multe altele. De acolo ne veneau domnii, care de
care mai hămesiți, scursori fanariote, care storceau în disperare tot ce mai
puteau stoarce ca să-și umple burțile și vistieriile, ca să plătească haraciul
tot mai mare și să mituiască în dreapta și în stânga la Poarta Otomană, de la
portar până la sultan. Turcii sugeau cu lăcomie din trupul țării și al
statului, rușii la răsărit și austriecii la nord pândeau doar momentul potrivit
ca să năvălească încoace, să-i alunge pe turci și să se instaleze ei la cârmă
și la muls.
Grele
vremuri ai trăit, Tudore! Ai văzut, ai auzit, ai înțeles, ai chibzuit și-ai
hotărât. Ai îmbrăcat de timpuriu cămașa morții, te-ai înrolat în armata rusească, tocmai pentru a învăța arta armelor
și a conducerii armatelor, ai devenit tu însuți ofițer, ți-ai câștigat simpatia
și ajutorul rușilor și, când ai socotit că
lucrurile sunt coapte, ți-ai pus planul în aplicare. Nu ți-a fost ușor.
Ai făcut apel la camarazii tăi de luptă, la panduri, oameni învățați cu
mânuirea armelor, cu disciplina militară. Ai făcut apel la mulțimea de țărani
ai satelor și meșteșugari ai orașelor și târgurilor. Nu mică ți-a fost uimirea și
bucuria, când i-ai văzut venind spre tine ca puhoaiele primăvara. Toți
așteptaseră momentul acela de multă vreme. Lipsise omul potrivit, omul puternic
și hotărât, capabil să-i ducă la biruință. Ai știut să-i organizezi, să-i
instruiești, să-i conduci și-n câteva luni capitala însăși era la porunca ta.
Toți dușmanii fugeau ca șobolanii, căutându-și vizuini să se ascundă.
Vremea
izbânzii a sosit, dar a fost scurtă. Micimea sufletelor de trădători, pofta de
putere, invidia și neînțelegerea
măreției idealului pentru care tu luptai, viclenia și perfidia au devenit
obstacole peste care n-ai putut trece. Prin jertfa ta, Tudore, Hristos a fost
răstignit a doua oară. Te-au plâns cu durere cei ce văzuseră în tine un
izbăvitor, un mântuitor; te-au plâns generații după generații și te vor mai
plânge cât va fi neamul românesc, fiindcă în lupta și-n cauza ta le-au văzut
pe-ale lor. În idealul tău l-am văzut pe-al nostru, al românilor dintotdeauna.
Pentru români ai rămas pe vecie martir și sfânt, erou și stindard, simbol
dătător de putere și speranță, ocrotitor
și rugător la Dumnezeu. Mormântul tău e-n sufletul tuturor celor ce sunt
cu adevărat români. Din acest mormânt vei învia de fiecare dată și în fiecare, când ceasul Istoriei va bate și vremea
mântuirii Neamului va sosi.
*
Cuvinte
părintești. Continuăm
să redăm din Pastorala de Paști a Înaltpreasfințitului Ioan Selejan al Banatului: ,,Iubiți frați și surori, Hristos, după
moartea pe Cruce, a trecut prin marea noapte spre Înviere. După ultimele Sale
cuvinte, S-a lăsat marea tăcere. Constantin Brâncuși, pe malul Jiului, a
dăltuit în piatră tăcerea și apoi în tăcere s-a întâlnit cu Infinitul. Așa cum
te părăsește umbra în noapte, așa L-au părăsit pe Hristos ucenicii Săi.
Iubiților,
Hristos nu a fost răstignit între doi sfinți, ci între doi tâlhari, vrând să ne
arate că a venit și pentru ei pe acest pământ; și pe tâlhari îi așteaptă la
poarta Cerului. Unul dintre tâlhari Îl apără pe Hristos, arătându-I
nevinovăția. O, de cât har s-a învrednicit acest tâlhar pe cruce! Atemporal, am
putea spune că, în momentul când acest tâlhar Îl apăra pe Hristos, el atunci a
înviat. Hristos, lăsându-l pe cruce, a coborât la iad și apoi, împreună cu
tâlharul, au pășit pe poarta Raiului. Tâlharul rămâne și pentru noi un reazem
de nădejde pentru iertarea și iubirea lui Dumnezeu.
Iubite frate,
chiar dacă, până în această noapte a Învierii, ai tâlhărit, scoală-te și vino
la Cruce, încă mai este Hristos pe ea. Și pentru tine a curs o picătură de
sânge din coasta Lui. Înainte de a coborî la iad, Hristos a coborât în inima
tâlharului. Și azi, din Potir, Hristos poate să coboare în inima ta. El
așteaptă de la tine un semn de pocăință și să verși o lacrimă. Lacrima este
rostirea sufletului, este strigătul din adânc către Dumnezeu. Adânc, Doamne, adânc,
căci în adânc de păcate am căzut! Doamne, chiar dacă suntem mai în adânc decât
iadul, află-ne cu lumina Învierii Tale!
Cine Îl apără
azi pe Hristos? Poate vei zice că nu mai e pe Cruce. Dar, dacă iei bine seama,
vei vedea că azi, mai mult ca oricând, se bat mii de piroane în Trupul tainic
al lui Hristos, în Biserica Sa. Nu ai vrea să iei și tu chipul tâlharului care,
pironit fiind pe cruce, Îl apăra pe Hristos?! Tâlharul era în piroane pe cruce,
tu, liber. Ridică-ți fruntea și mărturisește că: „Iisus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu (…). Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât
din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut
Om” (Simbolul Credinței).
Tu ești mai bun
decât un tâlhar, îndrăznește și mărturisește-L pe Cel Care S-a luptat în locul
tău pe Cruce, murind moartea. Cu doi tâlhari a fost Hristos răstignit, dar
numai pe unul l-a luat cu Sine și a intrat în Rai. Iubiților, să nu nesocotim
bunătatea, răbdarea și iubirea lui Dumnezeu, dar nici dreptatea Lui. Hristos
spune despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Adică să
nu-L nesocotim pe Cel Care este Dreptatea în Sine și Iubirea desăvârșită.
Hristos iartă și binecuvântează pocăința tâlharului și socotește răstignirea
lui pe cruce, lângă Mântuitorul, ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu pentru
păcatele sale. De ce mare har s-a învrednicit acest tâlhar! Cei doi tâlhari au
avut aceeași chemare, pe amândoi i-a luat Hristos de mână cu Sine pe cruce,
dar, când au ajuns la poarta Raiului, unul a zis: Eu vreau să rămân cu
tâlharii. Lumina Raiului mă orbește, lăsați-mă în adâncul întunericului. Și
lăsat a fost.
Iubite mame,
v-am văzut de multe ori venind la sfânta biserică ținându-vă copilașii de mână.
Aveți grijă de ei și să vă ajute Bunul Dumnezeu să intrați cu toții de mână în
Rai, așa cum a intrat și Hristos cu tâlharul. După Înviere, cu toții avem
aceeași chemare a lui Hristos, să intrăm în Împărăția luminii: „Cine voiește să
vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”
(Marcu 8, 34). Aceasta este porunca marii chemări a iubirii lui Dumnezeu.
Hristos a împărțit Raiul cu un tâlhar, ai nădejde că vrea să-l împartă și cu
tine.
Iubite frate,
poate că nu ai aici nici o palmă de pământ; vino la Hristos și îți va da o
parte de Cer. N-ai pământ, ai cer și vei fi cel mai bogat om. Iubiților,
Hristos Cel Înviat, prin Jertfa Sa pe Cruce ne-a redat bucuria vieții și arvuna
dobândirii fericirii veșnice. De astăzi avem moștenire cerească, de vom dori-o
de aici, de pe pământ, de vom crede, de vom iubi și de ne vom smeri ca tâlharul
de pe cruce: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos
Care, după mare mila Sa, prin Învierea lui Iisus Hristos din morți, ne-a născut
din nou spre nădejde vie, spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și
neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi” (I Petru 1, 3-4).
Bucuria Învierii
să-i cuprindă și pe frații noștri care sunt în suferință, Hristos a suferit și
pentru ei! Doamne, mângâie și depărtează suferința acestui neam greu încercat
acum!
Iubiți frați și
surori, la acest Praznic vă doresc să aveți parte de bucuria femeilor
mironosițe. Fraților, e primăvară! A înflorit Trandafirul pe Golgota: Hristos a
înviat!”
*
Oltenii lui Tudor.
Redăm mai
jos poezia cu acest titlu semnată de marele poet George Coșbuc, ca un modest omagiu adus lui Tudor cu prilejul
împlinirii a 200 de ani de la moartea lui:
,,Vine-un chiot dinspre
munte,
Vine freamăt din păduri –
Tudor Domnul vine-n frunte.
Cu mulțimea de panduri!
Iar din Jiu, din apă
sfântă,
Iese cântec vitejesc,
Și cu glas de surle cântă
Tot poporul românesc.
Las să-i sune surle-n țară
Să-și adune-Olteni destui,
Țara s-o vedem noi iară
Veselă pe urma lui –
Mândră patrie română
Nu supt braț de oameni
slabi,
Ci voinică și stăpână
Cum a fost sub Basarabi.
Zboară corbi pe sus, băiete,
Cârduri negre se-nvârtesc,
Și se zbat de-atâta sete
Și de foame să izbesc:
N-au s-aștepte-Oltenii rugă
Să le dea de hrană-n văi –
Oh, ciocoi, te-ajung în
fugă
Toți răzbunătorii tăi!
Cine vrea părtaș să fie
Dreptului pe-acest pământ
După Tudorin să vie!
Că-i trimis de Domnul sfânt
Să ne scape-acum odată
De ciocoi, căci Dumnezeu
Însuși s-a pornit să-i
bată,
Cum ne bat și ei mereu.
Ridicați, Români, Dreptății
Steag cu Sfântul
George-acum!
Sfintei Legi și Libertății
Faceți-i odată drum!
Cine nu-i cu voi, să știe
Că izbit va fi de voi,
De cei strașnici în mânie
Și din leagăn de eroi.
Domnul Tudor să trăiască!
Sus cu toții, pui de lei,
Pentru țara românească,
Pentru drepturile ei!
A-mbrăcat cămașa morții
Domnul Tudor, ca Hristos,
Dar schimba-va pasul
sorții,
Va trânti tiranii jos!”
*
In memorim: Tudor
Arghezi(II). ,,Tudor Arghezi primise premiul Herder. Pe
lângă banii pe care-i primea drept recompensă, laureatul avea dreptul să
recomande un tânăr pentru o bursă pe care o plătea Fundația Herder, asigurându-i
respectivului condiții optime pentru a studia patru ani la Universitatea din
Viena. Atât le-a trebuit bucureștenilor. Au început să se înșiruiască la ușa
lui Arghezi tot felul de oficialități, rugându-l să le recomande odraslele sau
acoliții lor. Era un spectacol
caragialesc. Arghezi era intransigent și răspundea tuturor cu aceeași replică:
,,- Apăi, când vei lua dumneata premiul,
să recomanzi pe cine vrei! Acum eu am dreptul să aleg pe cine vreau!”
Toate intervențiile au rămas neputincioase. Toți erau curioși să afle cine va
fi alesul lui Arghezi. Într-o zi, poetul și-a chemat un nepot și l-a pus să se
intereseze de o nepoată a pictorului Tonitza. A găsit-o. Pe aceea a
recomandat-o, deși fata era foarte slabă la carte. Azi e profesoară la
Institutul de Teatru și Cinematografie, o figură ștearsă.
În această vreme, un grup de colegi
de la Filologie au organizat o încercare de a-l seduce pe acesta. Acțiunea a
declanșat-o Blendea, actualul regizor de cinema. Acesta era mediocru la carte,
dar foarte întreprinzător și pasionat mai mult de poze decât de filologie. El
ținea morțiș ca Arghezi să aleagă pe un băiat capabil, dar fără posibilități.
În fruntea celor pe care el ar fi vrut să-i ajute era Cornel Moraru, actualul
redactor –șef la revista ,,Tribuna”. ,,- Măi băieți, le-a spus într-o zi, să
fiu al dracului, dacă n-o iau eu înaintea miniștrilor și profesorilor
universitari, care-l asaltează pe maestru!” El știa că Arghezi are mare
slăbiciune pentru Constantin Brâncuși. Blendea s-a dus în Mărțișor și a
încercat să intre. N-a putut. S-a anunțat că e din Gorj, nepotul lui Brâncuși.
Degeaba. Arghezi nu-l primea. După vreo două-trei zile de încercări, Arghezi
l-a primit. ,,- Cine ești și ce vrei de la mine?” l-a întrebat prompt maestrul.
,,- Maestre, mă închin geniului și gloriei Dumneavoastră, cel mai mare poet al
românilor. Sunt din Gorj, de la Novaci, nepotul lui Constantin Brâncuși,
maestre, și am îndrăznit să vă deranjez cu o mare rugăminte!” ,,- Ei, ce vrei?”
,,- Maestre, am aflat că ați primit binemeritatul premiu ,,Herder”, recunoașterea
geniului Dumneavoastră de către lumea întreagă!” ,,- Ei, și ce-i cu asta?” ,,-
Știu, maestre, că trebuie să recomandați un tânăr pentru a urma studii la
Viena, un tânăr capabil, care să ajungă
și el asemenea lui Brâncuși și asemenea cu Dumneavoastră!” ,,- Ei, și ce-i cu
asta?” ,,- Am îndrăznit să vin la Dumneavoastră, maestre, tocmai pentru a vă
ruga să recomandați un băiat sărac, gorjean de-al nostru, care va face cinste
țării noastre și Gorjului!” ,,- Cine este, mă?” a întrebat Arghezi, oprindu-se
din plimbare. ,,- Cornel Moraru îl cheamă, maestre, e student la Filologie!” ,-
Fiți-ai dracului de olteni, vă sculați întotdeauna prea târziu! Am recomandat,
mă, pe altul, nu mai am ce să fac acum!”
O altă povestire a lui Virgiliu
Tătaru s-a legat tot de Tudor Arghezi. Era foarte solicitat ca să se prezinte
studenților și elevilor. Întotdeauna punea condiții pentru aceasta. Dacă nu i
se plătea suma de bani pe care o pretindea el, nu venea. Odată a venit la
Facultatea de Filologie. Studenții au început să-l asalteze cu întrebări. Una
dintre ele a fost aceasta: ,,- Cum a fost, maestre, cu A. Toma?” Arghezi, cum îi era obiceiul, fără a ezita,
scurt, concis, fără ocolișuri, a spus: ,,-
Apoi, cum să fie? Iac-așa a fost: când A. Toma era mare, Tudor Arghezi
era mic; când Tudor Arghezi e mare, A. Toma este mic! Mai vreți ceva?” Trecuse
perioada stalinistă, era prin anii 1966-1967.
Când s-a pus problema reabilitării
lui Octavian Goga, la Uniunea Scriitorilor a fost vâlvă mare. În fruntea
opozanților era Zaharia Stancu. I-a venit rândul și lui Tudor Arghezi să ia
cuvântul. El a început să povestească: ,,- Era ministru al Cultelor și
Instrucțiunii Publice Octavian Goga. Zaharia Stancu scotea revista ,,Azi”, iar
eu ,,Bilete de papagal”. Era vreme grea. Într-o zi, Zaharia, în prag de
faliment, s-a dus în audiență la Goga și i-a cerut ajutor. După ce l-a
ascultat, Goga și-a chemat secretarul și l-a întrebat câți bani mai au pentru
cultură. ,,- Patru milioane!” a răspuns
secretarul. ,,- Bine! Cât ai datorie, Domnule Stancu?” ,,- Patruzeci de mii,
Domnule ministru!” ,,- Bine! Îți dau patruzeci de mii, a precizat Goga, dar, te
rog, să ții minte, Domnule Stancu, că nu ți-i dau dumneata, ci îi dau culturii
române!” La câtva timp m-am dus și eu
să-i cer sprijinul. Ceremonia primirii și a discuțiilor a urmat la fel, numai
că mie mi-a achitat datoria de două sute patruzeci de mii. La urmă mi-a spus:
,,- Acum, se poate ca pentru cei două
sute de mii pe care mi i-a dat mie în plus să-l dușmănești atâta, Domnule
Zaharia?”
Facem
precizarea că, în vremea când Virgiliu Tătaru mergea cu colindul la Tudor
Arghezi, acesta nu avea voie să publice, cărțile îi erau interzise. El cultiva
flori în grădina casei, le vindea în Piața Mărțișor și din câștigul obținut își
întreținea familia.
*
Ajutoare și
donații. În
această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Gheorghe-Gabriel și Doamna Andreea
Bogdan din
Malovăț au achitat 2.000 lei pentru porțile bisericii de
la Malovăț; Doamna Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina din
Curtea de Argeș(AG): 1.000 lei; Doamna
Elisabeta Leferenz din Nürenberg(Germania): 242 lei; Domnul Trancotă Viorel din Tr. Severin și Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH): câte 200 lei; Doamna Michescu Elena și Doamna Doina Vasilca din București, fiice ale
satului Malovăț: câte 100 lei; Doamna Nițu Florentina din Tr. Severin, fiică a
satului Bârda: 50 lei;
Domnul Ivașcu Vasile din Bârda a mai adăugat 150 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 255 lei; Domnul Horodnic Tudor din Bârda a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 250 lei.
Dumnezeu
să le răsplătească tuturor!
*
În
cursul lunii mai am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel:
6 Mai(Gura Văii): 70 pâini; 9 Mai(Bârda): 108 pâini; 16 Mai(Malovăț): 145 pâini; 21 Mai(Malovăț): 115 pâini; 23 Mai(Bârda): 153 pâini; 30 Mai(Malovăț): 155 pâini. Așadar, în luna mai s-au donat 746 pâini. De asemenea, am vândut pâine la
prețul de achiziție de 0,70
lei/buc. astfel:
9 Mai(Bârda):
592 pâini; 16
Mai(Malovăț): 155 pâini; 21 Mai(Malovăț): 85 pâini; 23 Mai(Bârda): 597 pâini; 30 Mai(Malovăț): 145 pâini. Așadar, în luna mai s-au vândut 1.574 pâini.
Precizăm că prețul
celor 746 pâini donate, în valoare de 522
lei este suportat de către Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș.
*
Am
încheiat donarea Îndrumătorului
pentru Spovedanie. S-au donat 295 exemplare.
Costul acestor
cărți a fost suportat de către Doamna
Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș.
*
Joi, 24 Iunie, de
Sânziene, organizăm
o acțiune caritabilă la Azilul de persoane cu handicap de la Șimian(MH). E
vorba de 45 de persoane, cărora le vom asigura masa
de prânz printr-o firmă de catering. Pe lângă mâncarea propriu – zisă, vom duce
suc, apă minerală și fructe. Vom duce și haine. E vorba de pantaloni cu elastic
și pulovere de trening, bluze de pânză, închise, fără nasturi. Nu se admit
haine cu nasturi, curele, sfori etc. Persoanele respective sunt adulte, de
peste 18 ani, bărbați și femei. Nu se admite mâncare cu oase, inclusiv carnea
trebuie să fie tocată. Dacă cineva
binevoiește să doneze haine precum cele menționate,
este rugat s-o facă până la 22
Iunie.
*
Plăți. În cursul lunii mai,
parohia noastră a efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 2.037 lei sculptorului pentru porți, prima rată(bani donați de Familia Bogdan); 1.624 lei pentru cele 2.320
pâini donate și vândute în luna mai; 1.125 lei pentru excursia-pelerinaj la
Prislop; 847 lei impozit; 600 lei mâncarea pentru azilele de la Gura Văii; 327 lei pentru colete; 300 lei pentru timbre poștale; 293 lei parchet pentru biserica de la Malovăț; 237 lei pentru ciocolata donată copiilor care s-au
împărtășit; 216 lei erbicidul pentru cimitire(8
litri); 200 lei transport cărți de la Craiova; 154 lei pentru ghivece la biserica de la Bârda; 150
lei sucuri
pentru azilele de la Gura Vării; 120
lei pentru făclii; 120 lei sucuri pentru azilul de la Ilovăț; 106 lei internetul; 70
lei pentru curentul electric și altele mai mici.
*
Lucrări la
biserică. Datorită
umezelii, o porțiune din parchetul bisericii de la Malovăț dădea semne de
oboseală. Am cumpărat parchet nou și Domnul Popescu Ion(Nelu) din Malovăț l-a înlocuit pe cel vechi în mod
gratuit. Dumnezeu să-i răsplătească!
Sculptorul
ne-a asigurat că până la sfârșitul lunii iunie ne va aduce și ne va monta noile
porți la biserica din Malovăț.
*
Lucrări la
cimitire. A
crescut iarba în cimitire. Este nevoie urgentă de erbicidare. Am cumpărat
erbicidul necesar. La Bârda s-a oferit Doamna Ivașcu Domnica să facă această operație,
așa cum a făcut-o și-n anii trecuți. La Malovăț știm că există bărbați dispuși
să facă un lucru bun pentru sat. Au prilejul acum. Anul trecut Domnii Baltac Alexandru și Surugiu Gh.
Gheorghe au
fost printre cei dintâi care, în câteva ore,
au transformat cimitirul de la Malovăț într-o adevărată grădină. Să mai
aibă, oare, aceeași tragere de inimă și anul acesta? Sperăm!
*
Procese. Parohia noastră a pornit
proces la Judecătoria Tr. Severin împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar și
Comisiei Județene de Fond Funciar pentru că o sentință a acelei judecătorii din
2010, rămasă definitivă și irevocabilă, privind eliberarea unui titlu de
proprietate pentru aproape două hectare
de teren, nu a fost pusă nici până azi
în aplicare! Fără comentarii!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 445, în ,,Armonii Culturale”,
Adjud(VN), 24 mai 2021, ediție on-line (http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 24 mai 2021, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com); în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 2 iun. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Materialiști și idealiști, în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1080(27 mai), p. 12; Vremuri apocaliptice, vremuri de sfârșit de lume, în ,,Art-Emis”, Rm. Vâlcea,
an. XI(2021), nr. 42(1 iun.), ediție
on-line(https://www.art-emis.ro/jurnalistica/vremuri-apocaliptice-vremuri-de-sfarsit-de-lume); Nota buclucașă, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr.
Severin, an. XXIII(2021), nr. 1081(3 iun.), p. 12.
Domnul
Ion N. Oprea de la Iași, în cartea sa Istorii, comentarii, miscelaneea, Adjud, Editura ,,Armonii Culturale,
vol. XXXI, 2021, la pag. 69, face o prezentare cărții lui Ioan Neacșu, Martirii Ardealului, editată de parohia noastră în anii
trecuți.
Parohia
noastră a publicat cartea Doamnei Prof. Dr. Ana Sofroni din Chișinău, Cântări în amurg(80 pag.).
Cartea
cuprinde articole, eseuri și versuri ale autoarei scrise în stilul său
inconfundabil. Preasfințitul
Antonie, episcop de Bălți, care semnează prefața, spune:
,,Având o experiență de viață bogată, în
timpul căreia, prin lucrarea Duhului Sfânt și prin osteneala de intelectual
harnic, a descoperit sensul existenței umane, doamna Ana Sofroni, ca o mamă
grijulie și un pedagog responsabil de rezultatul muncii sale, nu poate rămânea
indiferentă la starea de insensibilitate față de Dumnezeu, în care viețuiesc
mulți dintre confrații noștri. Fiind înzestrată cu darul mânuirii iscusite a
verbului, doamna Sofroni prin textele sale, proză sau vers, se străduiește să-l
determine pe cititor să-și pună întrebări referitor la sensul vieții și să
privească propria viață prin prisma poruncilor dumnezeiești și, în lumina
acestora, să descopere dacă ceea ce face el este plăcut sau nu lui Dumnezeu.
Căutările spirituale sincere au
apropiat-o pe dna Sofroni de tărâmul duhovnicesc, stare de rugăciune, smerenie
și pace sufletească, stare de lumină și binecuvântare. După ce dumneaei a
descoperit frumusețile credinței, simte nevoia de a împărtăși, cu alte
persoane, adevărurile învățăturii ortodoxe, adevăruri care asigură viața
veșnică. Grija pentru propria mântuire, cum este și corect pentru un creștin
autentic, doamna Sofroni nu o separă de grija pentru mântuirea semenilor. De
aceea autoarea îndeamnă cititorul să mediteze la vremelnicia vieții pământești,
nemurirea sufletului, dragostea lui Dumnezeu pentru om, prezența lui Dumnezeu
în viața omului și la recunoștința pe care omul o datorează lui Dumnezeu.
Cântări în amurg este o nouă carte,
semnată de distinsa doamnă doctor profesoară universitară, Ana Sofroni, care
reprezintă o ofrandă adusă lui Dumnezeu și un gest de recunoștință, pentru
neprețuitul dar de a trăi în frumusețea creației Sale. În noua carte o
descoperim pe aceeași doamnă deschisă, cu suflet luminat, care a trăit toată
viața sa pentru alții, găsim pedagogul care, cu timp și fără timp, a răspândit
lumină celor din jur, care oferă, și în prezent, semenilor, sfaturi înțelepte
și de mare folos pentru viața pământească și mântuirea sufletului.
Destăinuirile sincere ale doamnei
Sofroni, așezate în versuri, reprezintă raze de lumină împărtășite, cu drag,
apropiaților cu gândul de a le descoperi și lor sensul vieții. Experiența
anilor trăiți o determină pe autoare să afirme că viețuirea după poruncile
Domnului, care mențin pe om în albia firescului, înseamnă lumină, binecuvântare
și sănătate. Autoarea Cântărilor în amurg este convinsă că toate le reușim, în
viață, dacă suntem ajutați de Dumnezeu.”
*
Zâmbete. ☺Omoară-mă și-ți voi fi
recunoscător toată viața! ☺ Nu poți deschide mintea cuiva, dacă te lovești de
încăpățânarea sa. ☺ Partea
interesantă a oamenilor inteligenți: par nebuni în fața proștilor; ☺ Erau
căsătoriți de trei zile și se iubeau ca-n prima zi!
*
Excursii-pelerinaje. ♦ Joi, 27 Mai a. c., am organizat o excursie – pelerinaj pe
următorul traseu: Tr. Severin – Bârda
– Malovăț - Mănăstirea Tismana - Tg. Jiu - Valea Jiului - Mănăstirea Lainici – Petroșani
– Hațeg - Mănăstirea Prislop - Mormântul Părintelui Arsenie Boca - Cetatea
Sarmisegetuza - Caransebeș (catedrala)- Mănăstirea Piatra Scrisă – Orșova - Tr.
Severin - Bârda.
Au participat 25 persoane din Malovăț, Bârda și Tr. Severin. Pelerinajul a
decurs normal, fără evenimente nedorite. Peisajul a fost mirific. A fost o
reușită.
♦ Vineri, 28 Mai, am încercat să organizăm o excursie – pelerinaj la
Mănăstirea Godeanu, cu prilejul Ciumărcii. Deși parohia s-a oferit să pună la
dispoziție un autocar, așa încât participarea credincioșilor să fie gratuită,
s-a înscris o singură persoană: Doamna
Haidamac Miroana. Preotul Dvs. s-a dus, totuși. A fost multă lume. Au slujit Preasfințitul Episcop Nicodim și Preasfințitul Episcop
Siluan din
Ungaria. S-au creat momente de certă înălțare duhovnicească.
♦ Pentru Joi, 1 Iulie, organizăm o excursie – pelerinaj pe
următorul traseu: Tr. Severin –
Bârda – Malovăț – Motru – Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu – Mănăstirea
Bistrița – Rm. Vâlcea(episcopia) – Mănăstirea
Curtea de Argeș – Slatina – Mănăstirea Brâncoveni – Craiova – Strehaia – Tr.
Severin – Malovăț – Bârda. În cazul în care vor fi 17-25 participanți (pentru un
microbuz), costul va fi de 100
lei/pers.; în
cazul în care vor fi 50-55 participanți(pentru un autocar), costul va fi de 50 lei/pers. Plecarea la ora 6 din Tr. Severin.
Așteptăm înscrieri.
♦Pentru Duminică, 25 Iulie, organizăm o excursie – pelerinaj la
Mănăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova, cu prilejul hramului. Parohia pune la
dispoziție un autocar. Așadar, participarea este gratuită. Preotul Dvs. va
oficia slujba și celelalte servicii în
parohie,
conform programului obișnuit. Plecarea la ora 7 din Bârda. Așteptăm înscrieri.
*
Amărăciuni. Sunt destule prilejurile
când îmi dau seama că sunt depășit. De când am terminat eu școala lucrurile au
evoluat. Mi-e teamă, spre exemplu, că și tabla înmulțirii s-a schimbat! Așa,
bunăoară, cineva mi-a dat telefon și m-a întrebat cum se pun ursitorile la
copil. Doamna era cu fiica sa la Londra. Aceasta născuse și bunica trebuia să
pună ursitorile. Îmi găsise numărul de telefon pe internet. A rămas foarte
dezamăgită, când i-am spus că nu știu, că n-am pus niciodată ursitorile.
Preotul dânsei știa perfect, dar nu avea numărul lui de telefon! Altădată, o
femeie de pe la Podeni trecea grăbită peste câmp. Am întrebat-o de unde este și
unde se duce. Undeva, spre Craiova, aflase de un preot care împărtășea prin
foarfece. N-am auzit în viața mea până atunci de așa ceva! Încă mai sunt unii
și în parohia noastră, care mă întreabă, după ce le împărtășesc bătrânii: ,,-
Ce ziceți, părinte, cât mai are de trăit!” De mai bine de patruzeci de ani le
explic că nu se ghicește în Sfânta Împărtășanie. Degeaba. Au auzit ei că sunt preoți, care spun exact
câte zile și câte ore mai trăiește cel pe care l-au împărtășit! Ce mai! A
evoluat Teologia, domʼle!
*
Anunț. ♦ Parohia noastră are de văruit cele două biserici(numai pe
partea exterioară!). Cei care își pot asuma responsabilitatea lucrului la
înălțime să ne comunice ofertele lor de preț.
*
Botezuri. În ziua de 16 Mai am
oficiat Taina Sfântului Botez pentru Guran Erika-Maria, fiica Domnului Nicolae Constantin Guran și a Doamnei Guran Nela din Malovăț, cât și pentru Lupșa Erika-Andreea, fiica Domnului Lupșa Claudiu și a Doamnei Lupșa Simona-Adelina din Malovăț. Să le trăiască! În
ziua de 20 Mai am oficiat slujba înmormântării pentru Popescu Alexandra(88 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o
ierte!
*
Program. În luna Iunie avem
următorul program de slujbe: 5 Iun.(Malovăț-Bârda); 6
Iun.(Bârda); 10
Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora
12); 12 Iun.(Malovăț-Bârda);
13 Iun.(Malovăț);
19 Iun.(Malovăț-Bârda);
20 Iun.(Bârda);
21 Iun.(Malovăț);
26 Iun.(Malovăț-Bârda);
27 Iun.(Malovăț);
29 Iun.(slujbă
la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii
să vă dea Dumnezeu! Hristos a înviat!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu