Dr.
Pavel Suian - „Vietnam. Un nou tigru din Asia”
General
Br. (r) Aurel I. Rogojan
05
Ianuarie 2022
Ambasadorul Pavel Suian ne-a oferit, prin
mijlocirea Editurii EUROTIP din Baia Mare, un excelent volum de prezentare a Vietnamului (numele
oficial Republica Socialistă Vietnam), o țară
din Extremul Orient a cărei viteză de dezvoltare ar trebui să constituie
un exemplu pentru România, unde timpul extrem de prețios, de peste trei
decenii, a fost mai mult irosit, decât investit pentru prosperitatea
cetățeanului și bunăstarea națiunii.
Pentru România, în cele trei decenii
irosite roata istoriei s-a întors. Au fost vremuri când România a ajutat mult
Vietnamul, politic pentru ieșirea din război , economic, umanitar și militar
pentru a supraviețui până la pace.
La reconstrucția Vietnamului au contribuit
sute de specialiști formați în centrele universitare românești. Iată ce
relatează un inginer constructor vietnamez revenit în România, după 30 de
ani, ca turist: „Eu am terminat
facultatea în 1983, dar am mai stat doi ani în România. Era o viaţă grea atunci
în Vietnam. Am mai rămas, pentru că doream să mă căsătoresc cu o româncă. Nu a
fost prea simplu, aşa că până la urmă m-am întors. Vietnamul este o ţară mult
mai dezvoltată acum. Mult mai dezvoltată decât România. Trebuie să vă gândiţi
că s-a plecat de jos. A fost o decizie grea plecarea [n.n. din România], ne-am obişnuit cu viaţa
de aici. Am stat atâţia ani. Dar a trebuit să ne întoarcem, până la urmă am
fost trimişi de stat”.
Vietnamul este astăzi în măsură să ajute
România. Deocamdată cu forță de muncă, o resursă extrem de prețioasă pe care
România a pierdut-o, în timp ce Vietnamul și-a edificat-o. Românii din noua
generație, care au ales Vietnamul ca destinație turistică, sunt surprinși de
frecvența întâlnirii vietnamezilor vorbitori de limbă română și chiar
interpreți vocali de muzică românească, după niște caiete dictango de 48 de
file, peste care s-a așternut patina timpului, a istoriei faste pentru unii,
mai puțin faste pentru alții.
Vietnamezii, ne relatează ambasadorul
Pavel Suian, au repurtat succese militare contra francezilor și americanilor.
Mai mult, am spune noi, la o adică erau pe cale să se războiască și cu marele
lor vecin protector chinez. În vremurile grele de război, țara care le-a fost
cel mai aproape, înțelegându-le politica de Securitate și filosofia războiului
de apărare populară a fost România, realitate corect percepută la Washington,
de unde și propunerea adresată Bucureștiului de a mijloci comunicarea
beligeranților.
Diplomația românească a acționat, din
primii ani ai războiului, pentru găsirea unei soluții politice acceptabile
pentru toate părțile implicate în războiul din Indochina, vizând : încheierea
războaielor civile din Cambodgia și Laos și reunificarea pașnică a celor două
state vietnameze. Succesul diplomației României a fost asigurat, între altele,
de păstrarea secretului asupra
demersurilor realizate, nefiind date publicității niciun fel de indicii aupra
contactelor ințiate.
Punctul de vedere al României pentru
soluționarea pașnică a războiului din Vietnam a fost prezentat , în limbajul
adecvat, cu nuanțele potrivite și argumentele necesare, atît Vietnamului, cît
și Statelor Unite ale Americii, dar și Chinei și U.R.S.S.-ului, care furnizau
ajutor militar masiv Vietnamului, precum și liderilor occidentali în măsură să
dea sugestii constructive Administrației de la Washington.
Etapele principale ale demersului diplomatic
- Pentru a câștiga încrederea și prietenia
R.D. Vietnam, la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, din iulie
1965, a fost atacată politica S.U.A.
față de Vietnam.
S.U.A. au reacționat promt și negativ,
respingând primele demersuri ale României
pentru o cooperare economică bilaterală.
- În luna mai 1966 a fost prezentată la
Hanoi și la Beijing propunerea României de a media pregătirea tratativelor de
pace dintre Vietnam și SUA. În acest scop, Emil Bodnăraş, prim-vicepreședinte
al Consiliului de Miniștri, se
deplasează la Hanoi în fruntea unei delegaţii din care făceau parte Paul
Niculescu Mizil, Ion Ioniţă, adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi
Vasile Gliga, adjunct al ministrului de Externe, unde vor avea loc convorbiri
cu aproape întreaga conducere nord+vietnameză, fiind primiţi şi de preşedintele
Republicii Democrate a Vietnamului de Nord, Ho Chi Min, pe agenda întâlnirilor
fiind războiul cu S.U.A.
Diplomația
românească s-a implicat substanțial în medierea de pace a conflictului
politico-militar din Asia de Sud-Est din anii 60 și 70, această implicare
contribuind la afirmarea pe plan internațional a politicii independente
promovate de România.
Mai multe surse internaționale se referă
la istoria negocierii și poziția României față de războiul din Vietnam :
- Mediating the Vietnam War: Romanian and the First Trinh Signal, 1965-1966 By Larry Watts, July
2016. The cold war international history
project papers series;
- Walace J. Thies, When Govenemments
Collide: Coercion and Diplomacy in TheVietnam Conflict, 1964-1968 , University
of California Press, Berkeley, 1980;
- George C. Herring, The Secret Diplomacy
in The Vietnam War: The Negotiating Volumes of the Pentagon Papers, University
of Texas Press, Austin, 1983;
- George C. Herring, Walace J. Thies,
Merle L. Pribbenow, Sofie Quinn-Judge, Jessica M Chapman, Michael R. Adamson
and James G. Hershberg, Forum Discussion PeaceProposals, Diplomacy, and War:
Was an Opportunity Lost for an Early Settlement in Vietnam ? Journal of Cold War Studies Vol. 17, No. 1 (Winter 2015)
153-180;
- Chester Cooper, The Shadow of History: Fifty Years Behind the Scenes of Cold War Diplomacy,
Prometeus, New-York, 2005
- James G.
Hershberg, Marigold:The Lost Change For Peace in Vietnam,Stanford University
Press, The Wodrow Wilson Center, Washington D.C., 2012.
- Mircea Munteanu, Over the Hills and Far
Away: Romanian`s Attemps to Mediate the Start of U.S. North-Vietnamese
Negotiations, 1967-1968, Journal of Cold
War Studies, vol. 14, no. 3 (Summer 2012), 68).
Sursele menționate, precum și altele ,
relevă că au existat 30 de încercări de mediere între S.U.A. și Vietnam, dar
cea mai eficientă , care a avut și succes a fost medierea realizată de România.
România a reușit acolo unde U.R.S.S., Polonia și Ungaria , dintre statele
socialiste, au eșuat.
De la Hanoi, delegaţia condusă de Emil
Bodnăraş pleacă la Beijing pentru
convorbiri cu premierul Ciu Enlai. Desemnarea lui Bodnăraș pentru aceast demers diplomatic nu a
fost întămplătoare, el fiind unicul lider
de la Bucureşti cu vechi legături
personale cu doi dintre cei mai importanţi demnitari chinezi, Ciu Enlai,
premierul Consiiului de Stat şi Kang Sheng, membru al Biroului Politic al
Partidului Comunist Chinez și ministrul Securității de Stat, pe carea i-a
cunoscut în perioada sa cominternistă de la Moscova,
- În contextul escaladării din anul 1966
a agresiunii americane în Vietnam, de la
184.300 la 425.300 efective de război, Nicolae Ceaușescu, pentru reușita
demersului diplomatic inițiat, a făcut gestul mai mult simbolic al unei apropieri de Moscova, pentru a dovedi
unitatea și suportul P.C.R. pentru Vietnamul de Nord.
- Evitarea luării unei poziții partizane
în conflictul dintre U.R.S.S. și China,
sponsorii efortului de război al R.D. Vietnam, aspect evident și clar exprimat
cu prilejul vizitei în România a lui Ciu
Enlai din anul 1966.
- Avansarea către partea americană, la data de 22 octombrie 1966, a propunerii ca România să medieze între
Hanoi și Washinton. Propunerea a fost făcută cu prilejul convorbirilor avute la
New-York de ministrul de Externe Corneliu Mănescu cu ambasadorul S.U.A. la
O.N.U., Artur Golberg.
Corneliu Mănescu a insistat, însă, ca
înainte ca România să inițieze vreun demers pe lângă vietnamezi, SUA să
înceteze bombardamentele asupra R.D. Vietnam.
Ambasadorul american s-a arătat interesat,
dar a cerut ca și din partea Hanoiului să existe un gest de compensarea a
încetării bombrdamentelor
- Premierul Ion Gheorghe Maurer şi Paul
Niculescu Mizil efectuează o vizită
secretă la Hanoi. De la aeroport au fost conduşi direct acasă la Ho Chi Min.
În timpul cinei s-a informat despre interesul S.U.A. față de propuerea
de mediere și s-a discutat despre
posibilitatea negocierii diplomatice a încetării războiului. De la
Hanoi, delegaţia a plecat la Beijing, apoi la Moscova. La Beijing s-a discutat
și despre perspectiva normalizării relațiilor dintre China și S.U.A., pe care
ar deschide-o încheirea războiului.
- România intră în rolul de prieten și
mediator al celor două părți cu sugestii
pentru stabilirea unui dialog și începerea negocierilor directe. Odată realizat
acest scop, urmează implicarea personală a președintelui Nicolae Ceaușescu,
- Nicolae Ceaușescu folosește prilejurile
contactelor sale cu liderii occidentali apropiați S.U.A., îndeosebi cu cei
britanici, precum și cu liderii comuniști influenți la Hanoi, pentru
prezentarea argumentelor în favoarea unei păci echitabile pentru ambele părți ale conflictului.
- Este activată o intensă activitate
diplomatică secretă, realizată de prim miniștrii, miniștrii de extene, alți
demnitari de rang înalt și diplomați ai Romîniei din acea perioadă.
- Viceprim ministrul Alexandru Bârlădeanu
a fost mandatat ca pe timpul vizitei sale în Marea Britanie, din anul 1966, în
convorbirile cu premierul Harold Wison și cu ministrul de Externe, Lordul
Steward să dezvolte ideea că : „[…] ar fi bine ca SUA să pece din Vienam acum
când nimeni nu ar putea afirma că asta este urmare a victoriei militare a
Vietnamului… retragerea din Vietnam ar avea ca urmare creștere prestigiului
SUA... Am putea sugera să fie sfătuiteStatele Unite să plece din Vietnam” (
Vasile Buga, Romînia și conflictul americano-vietnamez, 1966-1975, în volumul
Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece. Comunicări,
articole, studii, vol. 3 coordonator ambasador
Nicolae Ecobescu, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2004, Paul
Niculescu-Mizil, România și războiul americano- vietnamez, Editura Roza Vânturilor , București 2008).
- 27 iunie 1967. Premierul Ion Gheorghe
Maurer s-a deplasat la Washington cu mandat expres de a pleda în discuțiile cu
secretarul de stat Dean Rusk și președintele Lyndon Johnson pentru acceptarea
propunerii de pace avansate de România. Printre argumentele premierului român
s-a aflat șu acela că situația din Vietnam este supărătoare, mai ales pentru
țărie mici, care o privesc ca pe o ameninșarea la adresa securității lor. La
foarte puțin timp, președintele S.U.A. a declarat că americanii sunt gata să
înceteze bombardamenele, recunoscând rolul avut de România în luarea acestei
decizii
- Martie 1967, fostul vicepreședinte al
SUA , Richard Nixon, după ce a a avut
parte la Moscova de un tratament
ostentativ neprimitoar, este primit călduros și cu toate onorurile la
București, de către Nicolae Ceușescu. Cu
acest prilej, în discuțiile cu viitorul președinte al S.U.A. a fost abordată și problema vietnameză.
Richard Nixon s-a referit la aceasta ca la
o chestiune care v-a duce la
îmbunătățirea relațiilor dintre S.U.A.
și China („Ceaușescu a fost rezervat, dar interesat de acest lucru, și a
acceptat opinia mea”. Menționează Nixon în „Memoir of Richard Nixon”. Grosset
& Dunlap, New-York and London, 1973, p. 281);
- Numirea, în anul 1967, a lui Corneliu
Bogdan ca ambasador în S.U.A. a deschis pentru România ușa Departamentului de
Stat al S.UA. Imediat după depunerea scrisorilor de acreditare, noul ambasador
va aborda problema acordării clauzei națiunii celei mai favorizate și acceptarea rolului de mediator între
Statele și R.D Vietnam. Președintele S.U.A., Lyndon Johnson acceptă ca România
să devină mediator între Statele Unite
și R.D Vietnam și, la 1 noiembrie, va
înceta bombardarea Vietnamului de Nord. Același rol de mediator diplomatic
important, România îl va exercita ulterior ân relațiile dintre S.U.A. și China;
- 1967, 4-7 iulie, Beijing. Premierul Ion
Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş, Paul Niculescu Mizil şi Virgil Trofin şi o
delegaţie chineză condusă de Ciu Enlai continuă discuţiile iniţiate în legătură
cu tratativele de pace și perspectiva normalizării relațiilor dintre Cina și
SUA
- 1967, 28-30 septembrie, Hanoi. Premierul
Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu Mizil şi Virgil Trofin discută cu liderii
vietnamezi despre preliminariile tratativelor cu S.U.A.
- Noiembrie 1967, ambasadorul special
itinerant al SUA, Averell Harriman se întâlnește la București cu premierul Ion
Gheorghe Maurer petru a discuta Dosarul Vietnam. Din acest moment, România
devine principala linie de comunicare a SUA cu R.D. Vietnam
- 1968,
1 noiembrie. S.U.A. încetează bombardamentele. R.D.Vietnam îşi desemnează
reprezentantul pentru începerea negocierilor cu SUA. România a reușit aducerea
S.U.A. și a Vietnmului de Nord la masa
tratativelor secrete de la Paris.
Președintele Lyndon a trimis o scrisoare de mulțumire președintelui
României Nicolae Ceaușescu pentru acest rezultat. Rolul României nu se
va încheia, căci vor fi oferite, în continuare sugestii și se va facilita
comunicarea dintre cele două părți. Tratativele au decurs anevoios și au durat
și după declararea de către președintele Gerald Ford, la 23 aprilie 1975,
încetarea războiului și retragerea totală a americanilor din Vietnam.
- 2-4 august 1969, vizita președintelui
SUA , Richard Nixon în România. Este prima vizită a unui președinte american
într-o țară comunistă, pentru care Nicolae Ceaușescu a amânat cel de al X-lea
Congres al P.C.R., la care urma să participe o importantă delegație a
Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.
Președintele american menționează: „… am
profitat de întâlnirea cu Ceaușescu pentu a-mi reafirma mesajul către Hanoi. Am
spus că nu putem continua la infinit să avem 200 de morți pe săptămânp și
niciun succes la Paris. […] Dacă nu se înregistrează niciun progres, vom fi
nevoiți să ne revizuim pozițiile”.
La preluarea mandatului de către
președintele Nixon efectivele de război
americane în Vietnam totalizau 536.100, iar la finele anului 1969 scăzuseră la
474.400, în anii următori continuând să
descrească. Nixon a pus problema relansării canalului de comunicare cu Hanoiul,
iar Ceaușescu i-a răspuns: „[…] nu putem să nu ne exprimăm îngrijorarea pe care
ne-o provoacă, ca de altfel întregii lumi, continuarea rzboiului din Vietnam.
Noi sperăm că tratativele de la Paris vor duce la încetarea războiului, la
retragerea trupelor din Vietnam”.
- 1969. septembrie, Hanoi. Paul Niculescu
Mizil este primit de preşedintele Ho Chi Min . I se comunică solicitarea
preşedintelui S.U.A., Richard Nixon, lansată cu prilejul vizitei sale la
Bucureşti de la începutul lunii august, privind o relansare accelerată a
tratativelor de la Paris şi realizarea
de progrese efective pe calea
păcii.
De ce doar România, dintre multe alte
state care au încercat medierea a reușit
să-i convingă pe vietnamezi să accepte negocierile directe cu americanii ?
URSS, de al cărui ajutor R.D.Vietnam era
dependentă, nu a reuşit, fiindcă la Moscova nu era bine cunoscută gîndirea
conducătorilor vietnamezi. Moscova a uzat de un singur şi nepotrivit argument,
acela că Vietnamul nu nu are nici o şansă în faţa enormei puteri militare
americane, ceea ce pe vietnamezi mai mult îi întărâta să demonstreze
contrariul. Fapt pentru care nu au mai dorit să asculte sugestiile U.R.S.S.
România a insistat pe faptul că războiul
nu este unul clasic, fiind o ridicare
la luptă a întregului popor pentru unificarea şi independenţa patriei , care
are sorţi de izbândă chiar şi împotriva armatei celei mai mari puteri a lumii,
dar soluția pașnică este preferabilă războiului. Aici a fost cheia succesului
diplomaţiei româneşti.
Acest important succes diplomatic al
României a avut și contestatari. Pentagonul şi mai ales comandantul
operaţiunilor militare din Vietnam, generalul William Westmoreland au căutat să
diminueze contribuţia României, sugerând că medierea ar fi fost camuflarea
pentru pregătirea ofensivei Vietnamului de Nord (General William C.
Westmoreland, A SoldierREports,
Doubleday & Company, New-York, 1976, pag. 312).
Asemenea opinii inexate sunt contrazise
categoric de diplomaţi americani din prima linie a negocierilor secrete.
Chester Cooper, fost asistent al directorului ad,unct al CIA, înainte de a fi
asistent executiv al ambasadorului Averell Harriman, relatează că „românii au
fost printre cei mai eficienţi intermediari” (Lester C. Cooper, THE Lost Crusade: America în Vietnam, Dodd, Meal&Company,
1970, p. 383).
Asistentul special al Secretarului de Stat
Dean Rusk, Benjamin H. Read, care a avut acces la toate documentele clasificate
privind medierea României, relatează că „românii au fost informatori cinstiţi
ai punctelor de vedere a celor două părţi, care au devenit intermediari de
primă clasă, mau buni decăt francezii şi ruşii”.
Averell Harriman, fost şef a Comitetului
pentru negocieri al Departamentului de Stat, a apreciat „claritatea şi
meticulozitatea manifestate de români, menite a înlătura orice posibilitate de
neînţelegere între protagoniştii celor două părţi” (Ruby Abramson, Spanning the
Century: The Life of W. Averell
Harriman, William Morrow, New York , 1992, pag. 653Î).
Cea mai puternică dezminţire şi punere la
punct a încercării Pentagonului de minimalizare a rolului de mediator al
României au venit , cum era de aşteptat, din partea lui Averell Harriman, care
a criticat public opiniile generalilor, precizând: „În lunga mea experienţă eu
nu am primit nici odată rapoarte mai detaliate şi preciseca cele venite de la români şi mi a fost clar că Vietnamul de Nord a luat
eforturile românilor în foarte serios, la fel cum a făcut şi S.U.A.”.
Ambasadorul W. Averell Harriman a ţinut
să adeseze şi un mesaj personal de mulţumire României pentru: „ajutorul în
organizarea negocierilor de pace de la Paris cu Vietnamul” (W. Averell
Harriman, Gratitude for Romanians
în Leters To The Editor Washington Post, Sepember, 13, 1974, A15).
Gestul ambasadorului Harriman era fără
precedent, iar publicarea scrisorii a fost întârziată două luni, până când
redactorul şef al prestigiosului cotidian, Cyrus Sulzenberg a putut verifica
personal şi a ajuns la concluzia că Harriman are dreptate, iar Pentagonul nu a
spus adevărul (Cyrus Sulzenberg, An Age
of Mediocrity: Memoires and Diares, Macmillan, New York, 1973, pag. 469).
Raţiunile
şi contextul implicării României în medierea dintre S.U.A.şi Vietnam
sunt prezentate de Paul Niculescu Mizil,
înalt demnitar, membru al Comitetului Politic Executiv şi al Prezidiului
Permanent al P.C.R. responsabil de relaţiile cu partidele comuniste şi
muncitoreşti, unul dintre emisarii lui Nicolae Ceauşescu pe lângă liderii de la
Hanoi:
- confirmarea prin acţiuni practice a
Declaraţiei de independenţă a României faţă de U.R.S.S., din aprilie 1964 şi
investirea acesteia cu credibilitate internaţională;
- conflictul dintre SUA şi Vietnamul de
Nord, susţinut material de China şi U.R.S.S., cele mai mari state socialiste,
dar aflate în relaţii tensionate, precum şi faptul că între S.U.A. şi China nu
existau niciun fel de relaţii, nici o comunicare , ofereau ţării acceptate ca
mediator şansele dobândirii unei poziţii
speciale şi bine consolidate în arena politică internaţională;
- reuşita medierii ar consacra
recunoşterea de către puterile occidentale a independenţei României faţă de
blocul sovietic. România și-a atins toate cele trei mize.
În acele vremuri, subliniază ambasadorul
Pavel Suian, „Diplomația românească lucra în secret, cum se impune penttu a
avea succes. Presa din România nu relata nimic din toate aceste eforturi. […]
Totul s-a făcut în secret și eu cred că a fost bine că nu au fost date
publicității acele activități. Acum după trecerea anilor, pot ți trebuie să fie
făcute publice acele activități diplomatice prin cărți de memorii și studii
serioase de diplomație”.
Cele aproape cinci sute de pagini ale
volumului, preponderent enciclopedic, se citesc cu ușurință, grație
diversității informațiilor de interes pentru mai toate categoriile de cititori.
Scrierile diplomaților sunt binevenite, atât pentru înțelegerea lumii în
care trăim, dar mai cu seamă pentru a spera și crede în resursele unei
permanente regenerări a popoarelor: „Cartea despre Vietnam am scris-o cu
dorința de a arăta românilor un exemplu de popor mândru, demn, optimist, care
iubește libertatea și independența. Cartea dorește să arate românilor că alte
popoareaflate în situații mai grele ca noi au avut voințî să lupte și să
câștige, să învingă dușmani externi mari și puternici, dar să și repare
greșelile făcute de conducătorii lor”.
Vietnamezii au dovedit întregii lumi
valențele adevărate ale onoarei naționale, patriotismului și demnității, a
acelor valori morale care dau popoarelor forța de a trece din categoria
supușilor, umiliților și săracilor la rangul de popoare bogateși, pe cale de
consecință, stăpâne pe destinele lor.
„Vietnam. Un nou tigru din Asia” este o nu
doar carte binevenită, ci și un îndemn pentru breasla ambasadorilor de a ne
oferi cunoștințele acumulate din misiunile îndeplinite în serviciul diplomatic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu