Magda Ursache - Listașii

 

Magda Ursache

 

Listașii

                                            

 

       

                                              „Ultimul secret în tragicul răului este libertatea.Nu există

                                         nicio libertate numai către bine, există doar libertate spre bine

                                         și spre rău.Libertatea însă înțeleasă ca libertate a voinței însăși

                                         este atributul fundamental al omului, semnul puterii sale și toto-

                                         dată condiția de bază a moralului în genere într-însul, a putinței

                                         de a fi bun sau rău.”

                                                                         Nicolai Hartmann  

 

 

Și pe vreme de pace, și pe vreme de război, aparatul de detectat  incorecți politic funcționează. Vorba asta, reacționar, hodorogește ca o căruță goală. Sub flamura lui Eugen Lovinescu (Scriitorul român e reacționar),afirmație scoasă din context, mari valori sunt declarate perimate de condeieri plini de ambiții și de ranchiune. Eminescu zice-se că a blocat –oho!- capitalul, drumul de fier, noul cu majusculă. Pentru Agîrbiceanu capitalul era un păcat. Și pentru Galaction. Ce personaje a creat Duiliu Zamfirescu? Provinciali, „țărănizanți”, repulsivi la metropolă. Îngerii lui V.Voiculescu sunt ținte ușoare pentru cei furioși și atei. Și se merge din aberație în aberație. Marian Ilie îmi semnalează că un consilier municipal din Craiova, fost membru USR-PLUS, a găsit cu cale să taie fondurile pentru Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”, festival cu participarea poeților din 21 de țări. Domnul respectiv, Cezar Drăgoescu, nu vrea în ruptul capului un festival cu numele lui Eminescu. Războiul între partizanii lui Eminescu și partizanii lui Caragiale consumă încă hârtie multă. Plicticosul Eminescu, etichetat melancolic, pustiitor, fără soluții, este opus lui Caragiale, cronicar acid, mereu în vervă,  într-un cuvânt terapeut. Nimic mai fals. Cine a citit Mihai Eminescu, incorect politic de Theodor Codreanu, a înțeles bine de ce. Nu și campionii „europenității”, vocabula predilectă a lui Daniel Barbu.  

Demascările retrograzilor se fac în vechiul stil proletcultist: cum apărea  ceva în regim de capodoperă, apărea și vocabula ratat. Bietul Ioanide era roman ratat de G. Călinescu, Noaptea de sânziene era roman ratat de Mircea Eliade. Paznicii de atunci ai doctrinei realist-socialiste (Tertulian,Croh, G. Damian, M. Petroveanu) erau, însă, mai calificați decât domnul Iulian Bulai, gata să-l trimită în carantină (și-n izoletă chiar) pe Dan Puric. „Se pregătesc”, așa cum se anunța în ședințele PCR, Florin Zamfirescu, Mircea Diaconu, iar din ograda literaturii, Sorin Lavric, dar și Miron Manega.

Cu cât ești mai subdezvoltat intelectual, cu atât vrei să pari mai „progresist”. Ca Bulai, parlamentarul. Or fi fost mai „progresiști” Proust, Faulkner, Márquez? Cred, ca și Mircea Tomuș, că „progresul” în literatură nu duce neapărat la superior, la mai bine.

Sadoveanu e iarăși bun de tocat cu toporișca în piețe publice. Au făcut-o legionarii. Care-i „narativa” lui? E bine-n bălți și-n huci ( de Nada Florilor se face vorbire). Nopțile de sânziene ? Păi vine inginerul din Franța să aducă tehnică nouă pentru exploatarea pădurilor, iar țăranii (înapoiați) nu vor să le taie. Natura se opune și ea. Franțuzul pleacă din România și-i lasă în mizeria lor pastorală. Codrul secular care, tăiat, ar fi adus progres, iese biruitor. Atunci. Acum s-a realizat și raderea pădurilor, cu folos mare pentru companii austriece.

Listașii atacă. Blasfemiază satul și pe „țărănizanți” ca Marin Preda, considerat colecționar de potcoave vechi. Cui îi mai pasă de un biet salcâm tăiat? Ei, uite că Moromeții, proză cu țărani nu-i perimată. L-au scos oare din manualul de română? Și ce-or pune-n loc?

Ca pe vremuri proletculte, când Zigu Ornea demasca dur Caracterul reacționar și diversionist al semănătorismului ( Cercetări filozofice, 1961), afirmând că sămănătorismul e „diversiune culturală”, cu „puternice note naționalist-șovine”, se vorbește și acum de tente xenofobe. Vă amintiți cum funcționa Poliția Gândirii  în 1984,, cartea lui Orwell? „Crimele de gândire”erau pedepsite, iar Ministerul Iubirii tortura creierul și-l spăla. Mă tem că Poliția Gândirii funcționează și la noi: a opri părerile alternative, divergente, asta nu-i cenzură? Vom avea curând un Minister al Adevărului, o platformă a Adevărului, o altă Pravda? Ficțiune distopică? Ba realitate.

Se merge pe scenariul distragerii atenției: pandemie, război din ce în ce mai aproape, maladii misterioase, tehnici psyops – manipularea comportamentului prin operațiuni psihologice, în timp ce „novanții” scriu și scriu. Dacă vrei să fii politic incorect și blamat ca atare (declarat nul, depășit, etc.), recunoaște că îți respecți tradiția, rădăcinile, viața de familie creștină, că ai bun simț și –vai!- că te supui abstinenței postului. Ignori cutuma, viitorul (îți) sună bine.

Dacă nu ești globalizant, automat nu poți fi globalizat. Mai mult încă, te trezești pe vreo listă neagră de anti-democrați, anti-europeni, amatori de dictatură putinistă sau – ferească Domnul!- fasciști ori naziști.Noii listași sunt la fel de toxici ca proletcultiștii. Toxicitatea și-au păstrat-o.

 În perioada de „gropar al burgheziei, Z.Ornea desființa poporanismul ca „diversiune a burgheziei”, care ar exclude lupta de clasă. Mai nocive i se păreau  altele: „curente ideologice ale burgheziei și moșierimii, în cazul nostru junimism, semănătorism și gândirism”. Iar nevasta lui Tertulian, Georgeta Horodincă, semna, consonant, un soi de pamflet: Adio, domnule Maiorescu!

Întreb : la urma urmei, de ce ar fi reacționar- nocive atitudini ca abordarea trecutului istoric, etnografismul,ortodoxismul generator, luminarea satului (ce a mai rămas din el)? „Luminătorii satelor” erau învățătorii și preoții. Iar listașii ricanează : n-avem chef de  neo- semănătoriști, ca Mircea Platon. Asta la vreme de (încă ) pace. La vreme de război, se scot din programa universităților Tolstoi și Dostoievski, de pe scenele teatrelor Cehov, ceea ce convine anulării culturii.

Postsocialist, s-a  practicat cancel culture , ca și cum n-ar fi fost destul proletcultul. S-a dat ieșire din scena literaturii lui Rebreanu, care scria : „literatura fără țară nu există.” Și nu-i așa?Ar fi putut fi Dante- danez, Dosto-neamț, Goethe- francez, Cehov din Soho? Lui Ilf și Petrov nu le-a prea mers  America „fără etaje” la inimă. Le dăm exit?  Și lui Esenin, pentru că nu ne place Cu satu-n glas?

Un filosof susținea că are 4 (patru) țări. Eu mă mulțumesc cu una. Nominalizantul și nobelizantul Cărtărescu , într-un interviu cam de prin 2010 luat de Ioana Pârvulescu, se plângea că nu-i destul de publicat în Franța pentru că vine  din „the middle of nowhere.” Din acest „nowhere” au ieșit Brâncuși, Enescu, Eliade, Cioran...

Sper să nu ne mai apuce ciclic „euromânia” ( patent Luca Pițu) ca să aruncăm la pubelle cultura română, la un loc cu istoria. Și câte aberații nu se promovează privind istoria noastră, a României, considerată de Lucian Boia altfel. De ce este România altfel clarifică istoricul de la UB:

-  România e stat artificial care n-ar trebui să existe.

-  Românii sunt în retard istoric, cultural, educațional. Mereu la coada Europei.

-  România e neguvernabilă.

-  Latinitatea e imaginară.

-  Progresul i-l datorăm lui Carol I, un străin.

De acord, dar  Carol I, înțelept,  l-a urmat în multe pe Cuza. Iar satisfacția unora că n-a fost român e penibilă. Și câți nu-și exprimă satisfacția că Eminescu n-a fost român, nici Caragiale,  nici Steinhardt...Ba au fost cei mai buni români.

 Istorici și publiciști, care nu mai pridideau să afirme că trecutul eroic e ficționabil, deci nu-i, că valorile trecutului sunt ficționabile, deci nu-s, au întors foaia vorbind despre moartea glorioasă a eroilor ucraineni în apărarea pământului. Moartea alor noștri –nu, iar mormintele, care mai sunt, sunt lipsite de ale laurilor foi. Sunt cam aceleași voci care blamau rezistența în munți contra sovieticilor, ca legionară, martirajul în închisorile comuniste, de sorginte legionară, patriotismul ca vânare de vânt. La o adică (război), greul tot pe Titi Căciulă ( așa cum e numit în derâdere omul simplu, de la țară) cade. Nu ne bazăm pe pectoralii lui Bulai și pe bâta lui Drulă, ci pe românii declarați lași, hoți, leneși. Matei Blănaru are dreptate: clișeele negative despre români sunt „ poate cel mai mare fake- news din societatea românească”. Și uite că imaginea negativă, pusă în circulație de Boia – CTP , a prins, deși românii pot fi și harnici, și religioși, și curajoși.

Pentru cine nu știe, Congresul al IX-lea vorbea de „diversitatea stilurilor”, devenită posibilă pentru că de la tribună se afirma că „marxismul e o știință vie”.Ce pleașcă pentru scriitorii nealiniați! Are dreptate Cornel Ungureanu : atât de blamații  Preda , DRP, Breban, Buzura, Fănuș Neagu, Țoiu au demonstrat, în anii 70 chiar,  „îngrozitorul eșec al proiectului comunist”, uzând de formula „diversitatea stilurilor”. Numai pasivi n-au fost față de doctrină.Și-i pericol mare pasivitatea  asta.

Închei : Cultura cu sens unic pare a se prăvale din nou peste noi. Mediocritatea e mereu agresivă , iar vaccin pentru acest virus nu s-a găsit.Ce-i de făcut? Aceasta e quaestio. Așa cum am mai spus:

Gândește/ Scrie/Citește și fă ce vrei : ești om liber.