Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 468(16 –30 Aprilie)
Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!
Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casa și în viața
Dumneavoastră!
*
Generali din opoziție. Se vorbește mult în ultima vreme despre rolul
unor generali din preajma unor dictatori, care ar avea posibilitatea să-i
lichideze pe aceștia și astfel să pună capăt unui lung șir de suferințe, de
morți și atrocități de tot felul. Astfel de situații au fost întotdeauna. Mereu
au existat oameni care au gândit și altfel decât cei din vârful piramidei, care
nu le-au aprobat acestora toate hotărârile, toate pornirile și toate prostiile.
În principiu, opoziția acestor ofițeri superiori privea puterea, averea, gloria
lumească, răzbunarea etc. Am în față o listă a împăraților Imperiului Roman și
sunt uimit să constat că rar găsesc pe câte unul, care să fi murit de moarte
naturală. Majoritatea au fost asasinați de proprii lor ofițeri și apropiați,
care, de cele mai multe ori, le-au luat locul.
Erau însă în armata Imperiului Roman și ofițeri, care aveau o altă
concepție despre lume și viață față de împărații lor, dar această concepție
privea valori superioare, spirituale, religioase. Ei se situau în opoziție, dar
nu făceau parte din categoria celor dintâi. Ne gândim la Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe, general din garda împăratului Dioclețian(284-305), la Sfântul Mare
Mucenic Dimitrie, general al împăratului Maximian (286-305), Sfântul Teodor
Tiron, ofițer al împăratului Maximin(235-238), Sfântul Teodor Stratilat,
general în garda împăratului Liciniu(307-324) și lista ar putea continua.
Ofițerii aceștia aveau și proprietăți funciare însemnate, erau tineri, aveau
perspective chiar de-a ajunge ei înșiși împărați. Și, totuși, aceștia nu au
urmărit niciodată să-și ucidă împărații. Nu au fost de acord cu prigonirea
creștinilor, cu uciderea lor, ba, mai mult, s-au creștinat ei înșiși. Prin
aceasta nu urmăreau să aducă un afront împăraților lor, ci dădeau curs
convingerilor proprii. Ofițerii aceștia își dădeau seama de nevinovăția
creștinilor, de idealul lor măreț privind slujirea lui Hristos și mântuirea
sufletului. Înțelegeau cât de mizeră este viața dedicată doar carierei
militare, misiunii de-a ucide pe semeni pentru a câștiga putere și teritorii
pentru stăpânii lor. Înțelegeau că există valori superioare pentru care trebuie
să lupți.
Acești generali n-au urmat exemplul celor dintâi, acela de a-și ucide
împărații, deși ar fi avut posibilitatea. Opoziția lor a fost tacită, smerită.
S-au creștinat, au declarat public
aceasta și au suportat apoi consecințele: pierderea gradelor militare,
confiscarea averii, maltratări fizice,
închisoare, iar în ultimă instanță condamnare la moarte. Ei au avut convingerea
că prin jertfa vieții lor pentru Hristos cuceresc împărăția cerurilor; prin
jertfa vieții lor dau curaj celorlalți creștini; prin jertfa vieții lor vor
contribui la schimbarea atitudinii împăraților față de creștini și religia
creștină. Cele trei obiective le-au atins cu prisosință: nu numai că și-au
mântuit sufletul, dar au devenit sfinți, prieteni și apropiați ai
Mântuitorului; nu numai că au dat curaj celorlalți creștini, dar au contribuit
la răspândirea creștinismului, la întărirea convingerilor religioase de-a
lungul veacurilor; nu numai că au schimbat atitudinea împăraților față de
creștini, dar au contribuit la crearea contextului politico-social necesar împăratului Constantin cel Mare de a da acel
faimos Edict de la Milan din 313, prin
care s-a oprit șirul de persecuții împotriva creștinilor, religia creștină a
devenit liberă, religie de stat, alături și egală cu celelalte religii păgâne
din Imperiul Roman. Asemenea împliniri nici n-ar fi îndrăznit să le viseze
creștinii, dar iată că jertfa acestor martiri, printre care și ofițeri
superiori, a făcut ca ele să fie posibile.
Așadar, generalii din opoziție nu trebuie neapărat să fie asasinii
conducătorului, ci și oameni progresiști, vizionari, care pot schimba fața
lumii, pot aduce beneficii celor mulți, ba chiar îi pot ajuta să se mântuiască. Despre împărații menționați mai sus se mai
vorbește când și când într-o carte de istorie, despre generalii din opoziție,
sfinții martiri ai Bisericii lui Hristos, se va vorbi cât va fi lumea-lume, li se vor oficia slujbe, li
se vor dedica rugăciuni și cântări, creștinii le vor purta numele, li se vor
picta icoane, li se vor dedica biserici și mănăstiri. Mai e nevoie să întrebăm
dacă acești generali din opoziție sau împărații lor au fost învingători? Cred
că nu!
*
Mărturii despre Sfânta Lumină.
În
fiecare an, în Sâmbăta Sfintelor Paști, la Biserica Sfântului Mormânt din
Ierusalim, coboară din văzduh o flacără. De la ea aprind patriarhul și
credincioșii făcliile. Dacă atinge mâinile sau fețele participanților, nu arde.
De două mii de ani se repetă această minune! Și asta numai la Paștele
sărbătorit de Biserica Ortodoxă. S-a încercat să se dea explicații miracolului,
să se facă verificări, mai ales că la Ierusalim se întâlnesc și alte religii,
precum cea musulmană și cea mozaică și acestea sunt deranjate de apariția
Sfintei Lumini.
Iată ce povestește Patriarhul Diodor I (1923- 2000) al Ierusalimului despre apariția Sfintei
Lumini:
,,După ce se
sting luminile, mă plec
și intru în prima
încăpere a Mormântului. De acolo
merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere
a Mormântului, unde a
fost așezat Trupul lui Hristos. Acolo îngenunchez, cu sfântă frică și rostesc
rugăciunile rânduite, care ni s-au
transmis de-a lungul
veacurilor, după aceea aștept.
Uneori se
întâmplă să aștept câteva minute, dar, de obicei, Minunea se
săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile. Din miezul pietrei pe care a stat
Trupul lui Hristos, o Lumină
nedefinită iese afară. De obicei
are o culoare albastru-deschis, dar culoarea se poate schimba și ia
multe nuanțe diferite. Nu se
poate zugrăvi în cuvinte
omenești. Lumina iese din piatră
ca și cum ar ieși dintr-un lac.
Piatra Mormântului arată ca și
cum ar fi acoperită de un
nor umed, dar este lumină. Această lumină se
comportă diferit în fiecare an. Uneori
acoperă numai placa
de pe Mormânt, în
timp ce alteori umple de lumină
tot baldachinul, încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru văd cum toate sunt pline
de LUMINĂ.
Această
LUMINĂ nu arde. Niciodată nu
mi-a ars barba în cei 16 ani de
când sunt Patriarh în Ierusalim și
am primit Sfânta Lumină. Are o structură
diferită de cea a unei
lumini obișnuite, care
arde într-o candelă. Într-un anume loc,
LUMINA se ridică în sus
și alcătuiește un
stâlp, a cărui flacără are
o natură diferită, astfel
încât îmi este cu
putință să-mi aprind
lumânările de la Ea.
După
aceasta împart Lumina tuturor celor care se află
în Biserică...
Trăim multe
minuni în bisericile
noastre și minunile nu
sunt ceva străin pentru
noi, însă nici una din
aceste minuni nu are
puterea și simbolul Sfintei Lumini. Minunea este o
Taină Dumnezeiască. Preschimbă Învierea
lui Hristos în
ceva atât de viu pentru
noi, ca și cum s-ar fi
petrecut cu câțiva ani în
urmă.....
Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit
Slujba de Pogorâre a Sfintei
Lumini în toți acești ani, așa că
sunt martor ocular al minunii de
61 de ori. Pentru
mine nu se pune întrebarea dacă
cred în minune sau nu. ȘTIU CĂ ESTE
ADEVĂRATĂ!"
*
In memoriam: Arhim. Caliopie Georgescu(II). La 29 Iunie 1982 am avut din nou prilejul să-l întâlnesc pe Părintele
Caliopie, starețul de la Lainici, la căminul patriarhiei din București. Mă
ajutase mult cât lucrasem la Craiova să trec peste necazurile ce le avusesem
acolo. Era un bătrânel cu chip angelic, cu fața zâmbitoare, care-ți capta de
îndată încrederea și te îndemna să i te destăinui. Mi s-a plâns că tot mai
mulți dintre cei care vizitează Mânăstirea Lainici nu au nici un dram de fond
religios. Vin din curiozitate unii, din snobism alții. Mulți vin doar pentru a
plăti acatiste cu cele mai deșucheate blesteme și rugăciuni, ca și când
mânăstirea ar fi ajuns pe post de vraci. Părintelui Caliopie nu-i este frică de
atei, pentru că, așa cum spunea dumnealui, ,,cu ateul te poți înțelege, în
timp ce cu indiferentul ți-e imposibil”.
La 28 aug. 1982 m-am dus cu mama
la Schitul Topolnița. A fost privegherea hramului. A venit lume mai puțină ca
oricând de când mă duc eu la hramul acestei mănăstiri. A venit și Părintele
Caliopie Georgescu, împreună cu cinci călugări de la Lainici și Cozia.
Părintele Caliopie a părăsit slujba și a ieșit cu mine la poarta mănăstirii,
unde am stat de vorbă până seara târziu. Mi-a spus multe lucruri cu privire la
organizarea Bisericii noastre, cât și la unele carențe din viața unor membrii
ai Bisericii.
Fostul mitropolit Firmilian avea și el deficiențele lui, dar acestea erau
bine camuflate în spatele unei culturi deosebite, unui stil de exprimare
rafinat și a unei dialectici bine pusă la punct.
Fostul patriarh Justinian a disprețuit la
început viața monahală, dar când a
înțeles de ce pot fi în stare mănăstirile, a trecut la reorganizarea vieții
monahale.
Azi la mănăstiri sunt multe carențe. Monahi
adevărați sunt prea puțini. Cei mai mulți consideră mănăstirea drept trambulină
pentru avansarea pe cale ierarhică. Astfel de călugări pun la cale tot felul de
combinații, de relații, numai pentru
a-și atinge scopurile. Episcopii și mitropoliții caută să jecmănească, pe cât
le este posibil, mănăstirile. Lumea vine
la mănăstire mai mult din superstiție, fără pic de evlavie. Prezintă tot felul
de bilete și bilețele cu tot felul de matrapazlâcuri, parcă la mănăstiri ar fi
vrăjitori, nu călugări. Întrebări precum: ,,- Cât face afacerea asta,
părinte?”; ,,- Și cât timp durează treaba?” sunt frecvente. Unii sunt
naivi, alții cretini, alții proști, alții șmecheri. Pe mulți Părintele Caliopie
i-a trimis la medicii neurologi sau psihiatri.
O mare parte din vizitatorii mănăstirilor nu au pic de respect față de aceste sfinte
locașuri, ori de slujitorii lor. Părintele Caliopie simte nevoia unei reforme
structurale a vieții monahale și a mănăstirilor, pentru a le prelungi
existența. Actualii ierarhi nu sunt capabili de așa ceva. Dimpotrivă. Cu
excepția permanentelor cereri de bani, nu fac altceva. În ultima vreme le-a
cerut călugărilor și câte o treime din salarii, ,,pentru a dinamiza viața
mănăstirească!”
De la Părintele Caliopie am aflat că Părintele
Veniamin Micle, fost director la Seminarul Teologic din București, reclamat
apoi de elevii acelui seminar la postul de radio ,,Europa liberă” și ,,mazilit”
la mănăstirea Cozia, duce o viață foarte rezervată. În fiecare lună are o
săptămână de slujbă. În rest, nu face altceva decât studiază. Are foarte multe
cărți. Nu se știe la ce lucrează, dar ,,trage pe brânci”.
Mitropolitul Firmilian fusese la sfințirea
unei biserici din Mehedinți. A plecat împreună cu Teoctist, episcopul Aradului,
care era în vizită la Craiova. Într-un sat aproape de Strehaia, au avut pană la mașină. Până ar repara șoferul
mașina, mitropolitul a vrut să treacă pe la
preotul din localitate. Preot era Părintele B. Atât preotul, cât și
preoteasa, erau oameni trecuți de 70 de ani. Surpriza gazdelor a fost mare,
ducând până la intimidare. ,,- Bine ați venit, Înaltpreasfințite, dar cât
rămâneți?” ,,- Apoi, părinte, o să rămânem vreo două-trei zile!” ,,- Vreți să
pregătim ceva de mâncare?”,,- Sigur, sigur, părinte!”,,- Atunci,
Înalpreasfințite, facem un cocoș!” ,,- Bine, părinte, facem un cocoș!”
A plecat preotul, dar în camera alăturată îl
aștepta preoteasa oțărâtă foc: ,,- Bine, mă, tu de cocoș te apuci acu? Când
fierbe cocoșul? Ia zi-i de pui!”
Se întoarce preotul cu inima în dinți în
camera unde îi poftise pe cei doi ierarhi: ,,- Înaltpreasfințite, n-am putut
prinde cocoșul, dar facem un pui!” ,,- Bine, părinte B., facem un pui!”
Preoteasa atât aștepta după ușă: ,,- Cum,
mă, de pui stai tu? Când îl fac? Ia zi-le, n-ar vrea brânză?”
Iar se întoarce preotul și, cu teamă și jenă,
lovindu-și degetele în dreptul pieptului, îndrăznește: ,,-
Înaltpreasfințite, am prins puiul, dar ne-a scăpat! N-am putea pune niște
brânză cu roșii?”,,- Ba da, părinte, mâncăm brânză cu roșii!”
Au mâncat brânză cu roșii, apoi s-au dat la
taclale până târziu în noapte, așteptând să termine șoferul de reparat
mașina. Dacă au văzut ce au văzut, s-au
pregătit de culcare. În cameră era un singur pat de fier, cu arcuri. Preotul
le-a spus: ,,- Apoi, ʼmneavoastră aici o să dormiți!”
Când s-a lăsat mitropolitul Firmilian, plasa
patului s-a întins până aproape de podea. Patul nu era obișnuit cu atâta
greutate și de aceea se bâțâia din toate încheieturile. Episcopul Teoctist,
dacă ar fi vrut să se culce lângă Firmilian, ar fi trebuit să încalece peste
el. De aceea și-a tras niște pături și s-a culcat jos.
Dimineața, mașina ierarhilor a oprit la
poartă. Părintele B., văzând că oaspeții vor să plece, s-a grăbit să le mulțumească
pentru vizită și să-i asigure că ,,data viitoare o să le dea și plăcinte!”
N-au mai ajuns la plăcinte, fiindcă între timp i-a iertat Dumnezeu și pe preot
și pe mitropolit.
Sâmbătă seara, după slujbă, am plecat cu mama
acasă. Mașina o lăsasem în curtea lui moș Avram din Schitul de Jos (Va urma).
*
Coșulețul cu flori. În căsuța aproape dărâmată, pe un pat
improvizat, acoperit cu o pătură uzată, maica Lena își trăiește ultimele
ceasuri. E un schelet abia acoperit, doar ochii și gura mai dau semne de viață.
Cu pauze lungi, în care abia își trage sufletul, îmi spune:
,,- Am fost cea mai frumoasă în viața mea,
părinte! Am rămas acum, la bătrânețe, singură și săracă. N-am pe nimeni. Am
trăit din ce-a dat Dumnezeu! De pe o zi pe alta abia mi-am dus viața. Pensie
n-am! De multe ori am cerșit. Dar Dumnezeu nu m-a lăsat să mor de foame. Mă
duceam la biserică doar ca să stau la ușă să cerșesc. Nu eram o femeie
credincioasă.
Era într-o zi de iarnă anul trecut. Viscolea,
era ger. Nămeții erau mari pe stradă. Fiecare alerga care-ncotro. A trebuit să
ies și eu în oraș, după mâncare. Mi-era frig, dar mi-era foame. Mergând așa, am
ajuns lângă locul unde se face biserica cea nouă. Acolo e o cruce. Hristos e răstignit pe ea. M-am
trezit în fața crucii. M-am uitat la El. Era gol și în suferință. Toți treceau
pe lângă El, dar nu întorceau capul. N-aveau habar de el. El pătimea acolo pe
cruce, gol, flămând, sângerând, fără casă. El era mai sărac și mai nevoiaș
decât mine. Deodată mi s-a făcut milă de El. Nu crezusem până atunci că poate
fi cineva mai necăjit ca mine. Nici în casa mea nu era căldură, nu era mâncare,
dar era o casă. El nici măcar atâta nu avea. Am început să plâng lângă cruce de
mila Lui. Mă întrebam cu ce L-aș putea ajuta. N-aveam cu ce. M-am dus atunci în
parc, am rupt niște crenguțe de brad și le-am adus la cruce. Le-am așezat la
picioarele Lui, pe postamentul lumânărilor.
Am vrut să-I arăt că nu e singur. Când m-am
uitat la ochii Lui, parcă nu mai era așa trist. M-am dus apoi acasă. Nici în
casa mea nu era așa frig, chiar dacă nu era foc. N-aveam lemne. M-am culcat
fericită. Nici nu mi-a mai fost foame. Toată noaptea m-am visat în rai, udând
florile de acolo. Dimineața m-am dus în
parc și am mai luat niște crenguțe de brad și fire de iederă și le-am dus la
picioarele Lui. Așa am făcut toată iarna. Simțeam cea mai mare bucurie.
Doream să-I pun acolo un coșuleț cu flori, așa
cum văzusem în magazin. Era scump și n-aveam bani. Am cerșit multe zile și până
la urmă tot l-am luat. În ajunul Paștelui m-am dus pe câmp, am umplut
coșulețul cu flori și noaptea l-am dus la picioarele Lui. Eram fericită. M-am
dus la biserică. Nimeni n-a luat coșulețul. E și acum acolo.
În fiecare dimineață duc flori proaspete și le
pun în el. Le culeg din parc. Mai vin și alții și pun flori în coșuleț. Sunt
atât de fericită, când văd că El mai are prieteni aici și că, dacă eu mor, va
fi cine să-I mai aducă flori.
Acum mă cheamă. Poate are nevoie de mine
acolo, sus, să-I ud florile. Abia aștept să mă duc….!”
Și maica Lena a tăcut pentru totdeauna. A mai
oftat de câteva ori, a zâmbit fericită, ca la o întâlnire mult așteptată.
*
File de jurnal – 20
Noiembrie 1982(I). ,,O
săptămână plină de monotonie, suflete bolnave și scârbite de tot și de toate.
Funeraliile de luni ale lui Brejnev au fost parcă expresia acestei stări de
lucruri. Criza a devenit parcă mai acută. Pâinea a devenit iarăși dreptul celor cu cartele și
permise speciale. Benzina a ajuns o raritate.
Miercuri a venit
inginerul Mughiuruș Mircea din Timișoara și mi-a adus zece sfeșnice, prilej cu
care mi-a spus că la Timișoara a așteptat cinci zile la coadă ca să poată
cumpăra benzină de 100 lei. În Severin, coada la stația de la Șimian a ajuns la
poarta C. P. L. – ului. Nu se știe când vine benzina și de aceea oamenii își
lasă mașinile acolo zile și nopți la rând. Alimentele sunt rare în orașe.
Cozile sunt peste tot prezente. Auzii că ieri și azi au băgat carne. Asta
pentru că mâine sunt votările și trebuie formată o anumită stare de spirit.
Am vorbit miercuri
seară la telefon cu colonelul Vasile Glavan de la securitatea din Craiova,
originar din Malovăț. Îl rugasem cu puțin înainte, când venise în Malovăț, la
un parastas, să treacă pe la editură și să-l întrebe pe Domnul Ilarie
Hinoveanu, directorul, care ar fi
speranțele cu cartea mea. Mi-a spus că a trimis pe altcineva și că i s-ar fi
spus că abia de prin ianuarie 1983 s-ar putea discuta problema în mod mai
concret. Este aceeași melodie, pe care mi-o cântă de patru ani încoace
conducerea editurii. Cred că dacă n-aș avea câteva proiecte mari de care m-am
agățat cu dinții ca să le realizez, aș fi pe punctul de a naufragia. Poate
vremea păcătoasă, vremea mohorâtă de toamnă târzie, influențează această
psihoză.
Cu Bibliografia merge destul de greu, dar merge. Am ajuns la pagina
700 cu dactilografiatul. Ar fi mare lucru dacă voi termina pe la 1 martie
viitor. Lucrarea aceasta este paleativul sau paravanul după care mă ascund
pentru a nu mă doborî deznădejdea, pe care mi-o lasă în suflet criza economică,
morală, culturală și spirituală, care s-a abătut peste noi. Arde-o-ar focul de
criză!
Azi am trecut pe
la C. A. P. – Malovăț, ca să plătesc niște struguri ai lui Negrescu Ionică.
Inginerul mi-a spus că a venit dispoziție ,,de sus” ca să nu se mai ia în
considerație calamitățile naturale, nici în ceea ce privește producția agricolă
obținută de instituții, nici cea realizată de către particulari. Deși în
Negrești a bătut piatra anul acesta de n-au mai rămas nici frunzele în vii, nu
s-a scăzut un kilogram măcar din obligațiile ce le-au revenit cetățenilor, ci,
dimpotrivă, acestea au fost majorate. Cei ce n-au avut struguri, au dat
contravaloarea lor în bani, a 7 lei/kg. Foarte scump!
Inginerul de la C.
A. P., marxist convins, m-a rugat ca, atunci când va termina de aranjat noul
său apartament din Severin, să mă duc să
i-l sfințesc (…).
Cu cât trece
vremea, devin tot mai capricios, mai prudent, mai rațional, mai rezervat și mai
singuratic. Simt nevoia nebună, setea și foamea aș putea spune, de liniște.
Uneori mă închid în camera mea și în mine însumi, mă cufund în lucru și dau
drumul mai tare la muzică pe aparatul de radio, pentru a nu mai auzi zgomotele
lumii de afară. Mi-e oroare, mi-e frică, mi-e scârbă de tot și de toate!”(Va urma).
*
Ajutoare și donații. În această perioadă
am primit câteva ajutoare și donații, astfel:Domnul Arhit. Nicolaescu Horia-Mihai din București: 500 lei; Doamna
Ing. Melania Caragioiu din St. Constant (Canada) și Domnul Cătălin Mosoia din București: câte 400 lei; Doamna Ivanovici Florica din București și Doamna Enache Maria din București: câte
250 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din
Nȕrnberg (Germania): 243 lei; Doamna
Trocan Maria din Lugoj, fiică a satului Bârda, Doamna Dorca Daniela din Tr. Severin, Domnul Ing. Octavian Cudalbu din Baia Mare(MM): câte 200 lei; Domnul Eugen din Tr. Severin, Domnul Marius Petre din Tr. Severin, Domnul Constantin Grădinaru din Căciulești(NT),
Doamna Ionescu Floarea din
Câmpina(PH), Doamna Frumosu Evelina din
Viena(Austria), fiică a satului Bârda, Domnul
Afrim Dan din Tr. Severin, Domnul
Săvescu Victor din
Copenhaga(Danemarca), fiu al satului Malovăț: câte 100 lei;
Doamna
Ana Grigore din Tr. Severin, Doamna
Filip Cornelia din Tr. Severin, Doamna
Anica din Tr. Severin, Doamna Bădean
Ecaterina din Tr. Severin: câte 50
lei;
Domnul Badea George-Claudiu
din
Malovăț a mai adăugat 200 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 250
lei.
Le mulțumim cordial tuturor. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!
*
În ziua de 5 Mai vom face o acțiune
caritabilă la Azilul de bătrâni din Șișești. Au acolo 27 bătrâni internați. Le
vom duce mâncarea de prânz, respectiv același meniu pe care l-am dus și la
Cujmir, la care vom adăuga ouă, mere, suc și apă minerală. Doamna Corina
Mălureanu din București a trimis deja 1.000 lei, reprezentând costul mesei. Mai au nevoie acolo
de 17 rame de aluminiu cu plasă de sârmă pentru ușile și ferestrele
imobilelor. Am luat legătură cu o firmă din
Tr. Severin, care construiește tâmplărie de aluminiu și PVC. Domnul
Ing. Joldoș de la acea firmă s-a deplasat la Șișești și a luat măsurile
cuvenite. Lucrarea va fi gata până la 5 mai, urmând să meargă și Domnul Ing.
Joldoș cu personalul necesar să
transporte ramele respective și să le monteze.
Această lucrare(material, manoperă, transport
și montaj) costă 2.300 lei. O vom realiza!
*
În cursul lunii aprilie am donat pâine credincioșilor participanți la
slujbe, astfel: 3 Apr.(Bârda): 143
pâini; 10 Apr.(Malovăț): 200 pâini; 17
Apr.(Bârda): 155 pâini; 21 Apr.(Malovăț):
185 pâini; 25 Apr.(Malovăț): 252 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au
donat 935 pâini. Precizăm că în
primele două zile ale Paștelui nu s-a donat pâine, brutăria fiind închisă. S-a
vândut, totodată, pâine la prețul de achiziție de 1,20 lei, astfel: 3 Apr.(Bârda): 957 pâini; 10 Apr.(Malovăț): 80
pâini; 17 Apr.(Bârda): 845 pâini; 21
Apr. (Malovăț): 135 pâini; 25
Apr.(Malovăț): 28 pâini. Așadar, în
luna aprilie s-au vândut 2.765 pâini.
*
Plăți. În această perioadă
am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 4.230
lei pentru cele 3700 pâini
vândute și donate în luna aprilie; 3.155
lei ajutoare de Paști+taxe poștale; 3.140
lei tipografiei pentru cărți; 668
lei impozit; 500 lei firmei de
catering pentru meniul de la azilul din Cujmir; 500 lei protoieriei pentru Fondul Central Misionar; 485 lei protoieriei pentru făclii; 400 lei poștei pentru timbre; 284 lei poștei pentru colete; 414 lei două lămpi de evacuare; 380 lei protoieriei pentru candele; 160 lei firmei Resol pentru un
extinctor; 133 lei pentru internet; 60 lei transport cărți de la Craiova; 58 lei mere și ouă pentru Azilul din
Cujmir; 50 lei curentul electric și
altele mai mici;
*
Excursii-pelerinaje. Excursia din 26 Mai o amânăm pentru marți, 31 Mai, deoarece pe 26
Mai preotul Dvs. va ține o conferință la Galați. Excursia se va desfășura pe
următorul traseu: Bârda – Malovăț -
Tr. Severin – Orșova – Caransebeș –
Timișoara (catedrala) - Arad (catedrala,
orașul) - Mănăstirea Hodoș – Bodrog
- Mănăstirea Izbuc - alte câteva
mănăstiri de pe traseu, în funcție de timpul disponibil. Prețul 70 lei/persoană.
*
Pentru joi, 30 Iunie, organizăm
o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Bârda - Tr. Severin-Gura Văii – Cladova (Serbia) – Negotin (Serbia) –
Vidin (Bulgaria) – Albotina (Mănăstirile rupestre, mormântul Cuvioasei
Teofana Basarab) – Calafat - Mănăstirea
Maglavit - Mănăstirea Jiana - Vânju Mare - Tr. Severin – Malovăț - Bârda. Prețul
e de aprox. 60 lei(încă nu ne-a
stabilit prețul definitiv).
*
Publicații. În această
perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: Gheorghe
Duncea, căpitan de panduri, în ,,Caietele Columna”, Tg. Jiu, nr.
102/4, oct. – dec. 2021, p. 18; Boala Vetei, ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 6 apr. 2022, ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); In
memoriam: Părintele Arhim. Caliopie Georgescu, în ,,Națiunea”,
București, 19 apr. 2022, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/
religiespiritualitate); Ierusalimul din noi, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXIV(2022), nr. 1126(21 apr.), p. 12; ,,Scrisoare
pastorală” – 467, ,,Armonii Cultuale”, Adjud(VN), 19 apr. 2022,
ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 19 apr. 2022, ediție și on-line (http://www.observatorul.com);
pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 24 apr. 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Frumusețea misiunii, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1127(28 apr.), p. 12; Ciupercile, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1128(5 mai), p. 12.
Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Pr. D. Bălașa, Marele atentat papal; Pr. D. Bălașa, Țara Soarelui și Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei
Teofana Basarab.
*
Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, președintele
Asociației Vlahilor(românilor) din Bulgaria, l-a invitat pe preotul Dvs. la
Vidin, ca să facă acolo lansarea cărții Viața
Cuvioasei Teofana Basarab. Domnul Dr. Ivo Gheorghiev a primit această carte, a citit-o cu interes, a apreciat-o și a
socotit-o de mare importanță pentru românii(vlahii) din Bulgaria. Această carte
v-a fost donată și Dvs.(celor care ați binevoit s-o luați!) în anii trecuți.
Propunerea a fost pentru ziua de 30 Aprilie(Sâmbăta Luminată), dar preotul nu a
putut accepta această dată, având servicii în parohie. A propus să se
reprogrameze manifestația pentru joi, 19
mai. După lansarea cărții, va urma o deplasare la Albotina, unde va fi
vizitat mormântul Cuvioasei Teofana Basarab, fostă țarină a Bulgariei, fiica
lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești. Aflând de acest eveniment, Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul
Sf. Mănăstiri Lainici(GJ), a donat parohiei noastre suma de 1.000 lei, reprezentând prețul
exemplarelor din cartea menționată, ce vor fi donate participanților la
manifestare. Dumnezeu să-i răsplătească!
*
De la Arhiepiscopia Dunării de Jos din Galați, prin Preotul Eugen Drăgoi, preotul Dvs. a
fost invitat să facă lansarea cărții Viața
Cuvioasei Teofana Basarab și să țină și o conferință pe această temă, joi, 26 Mai. Organizatorii suportă costurile
pentru drum, casă și masă. Păi, nu se merită?
*
Spovediri. Împărtășiri. În zilele rânduite
și nu numai, au fost spovediți și împărtășiți: 2+4+1+1+41+75+139+2+1=266 enoriași. Dintre aceștia, 147 au fost copii. Lor li s-au donat
ciocolate. Nimeni nu a fost oprit de la Sf. Împărtășanie.
*
Licitație. Duminică, 29 mai,
la ora 11, în biserica de la Malovăț, va avea loc licitația terenului bisericii
din Ogașul Barbului și a curții bisericii din Malovăț, iar duminică, 22 mai, la
ora 11, în biserica de a Bârda, va avea loc licitația terenului bisericii de la
Bucium-Retezeanu și a curții bisericii din Bârda.
*
Înmormântări. În ziua 20 aprilie
am oficiat slujba înmormântării pentru Motreanu
Vasile(71 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!
*
Anunț. Cineva din Tr.
Severin dorește să cumpere o casă în
Bârda.
*
Program. În cursul lunii Mai
avem următorul program de slujbe: 1 Mai(Malovăț); 7 Mai(Malovăț-Bârda); 8 Mai(Bârda); 14 Mai(Malovăț-Bârda); 15
Mai(Malovăț); 21 Mai(pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 22
Mai(Bârda); 28 Mai(Malovăț-Bârda);
29 Mai(Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sfintele
Paști cu sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
HRISTOS
A ÎNVIAT!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu