Pierit-au
românii din Ucraina?
Prof.
dr. Tudor Nedelcea
08
Mai 2022
Am parafrazat titlul unui articol al lui
B.P. Hașdeu („Pierit-au dacii?”), scris la adresa latinismului extremist, care
propunea eliminarea literei j din alfabetul românesc, pentru că era de origine
slavă. Într-o vizită la Blaj, gazdele i se adresau cu „domnule Haidău”,
explicându-i savantului motivul transformării literei „j” în „i”. Atunci,
Hasdeu le-a replicat: „și cum pronunțati cuvântul coaje?”. Și s-a zis cu exagerările lingvistice, cu argumentele
pseudo-științifice.
Mai târziu, Stalin, autorul cărții „Cu
privire la marxism-leninism în lingvistică” (scrisă, de fapt, de „cercetătorii”
Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe a URSS) a inventat, în
scopuri politice, limba „moldovenească” (evident și poporul „moldovenesc”),
moldovenii și românii din Basarabia și Bucovina fiind considerați două etnii
diferite. Recent, pe același calapod, în Serbia s-a inventat limba „vlahă”.
Fiind două etnii diferite (moldoveni sau vlahi versus români), nu întrunesc
numărul necesar prevăzut în legile statelor respective de a fi reprezentanți în
Parlament sau de a avea învățământ în limba maternă. În România, ucrainenii
sunt reprezentați în Parlament, pe când românii din Ucraina nu beneficiază de
acest drept internațional.
Există un principiu de bază al dreptului
roman: de a asculta și cealaltă parte („Audiatur et altera pars”), preluat din
tragedia Medeea a scriitorului Seneca, contemporan cu împăratul roman Nero. Or,
în contextul războiului ruso-ucrainean, dar și anterior, soarta românilor din
Bucovina de Nord, Herța, Ucraina de Sud (Cetatea Albă, Ismail), este ignorată
total. Deviza „Tribunei”: „Soarele pentru toți românii la București răsare”
este acoperită de nori grei. Niciun reprezentant marcant al românilor din
Ucraina n-a fost solicitat de posturile TV din România spre a-și exprima
opinia, ei fiind cei îndreptățiți s-o facă.
Fără îndoială, Putin (ce diferență între
Putin și Gorbaciov!) este vinovat, este invadatorul, chiar dacă a intrat cu
arma într-o ală țară sub pretextul apărării conaționalilor săi, majoritari în
Crimeea și Donbas, dezavantajați de Legea Educației din Ucraina, promulgată de
fostul președinte Poroșenko. Genialul Ion Creangă strecoară în Ivan Turbincă un
subtil tâlc politic: Ivan este prototipul liderului politic rus, turbinca fiind
traista în care introduce („pașol na turbinca”) provinciile și țările
„vizitate”, având drept de carte de căpătâi Testamentul lui Petru cel Mare
(prietenul lui Dimitrie Cantemir și dușmanul lui Constantin Brâncoveanu).
(Întrebat cu cine se învecinează Rusia, Bulă (nu Bulai) a răspuns: „Cu cine
dorește”).
Dacă autoritățile de la Budapesta sau
Varșovia au intervenit în apărarea conaționalilor lor din Ucraina, „dragii”
noștri președinți au rămas nepăsători. Sub președenția lui Emil Constantinescu
(ministru de externe: Adrian Severin) s-a semnat un tratat de vecinătate,
recunoscând, de fapt, rapturile istorice teritoriale înfăptuite de Stalin, cu
acordul tacit al S.U.A. și al Marii Britanii.
La Congresul Românilor de Pretutindeni
(Romfest, 16-20 septembrie 1998), organizat de părintele Gh. Calciu-Dumitreasa
la Muzeul Național de Istorie , românii din străinătate au considerat acest
tratat drept „act de trădare națională”.
Actualul președinte (îmi scapă numele) a
mers în Ucraina, dar a refuzat să se întâlnească cu românii de acolo spre a le
auzi păsurile; a avut ocazia, la o adunare ONU, să vorbească cu omologul său
ucrainean, dar n-a făcut-o.
Pentru românii noștri din Ucraina nu mai
avem niciun interes, nicio simpatie, nicio obligație?! Am creat filiale ale ICR
în diverse localități din lume, dar unde era absolut nevoie nu, adică la
Cernăuți. Am avut prilejul de a-l avea pe avocatul bucureștean Eugen Petraș,
care a cumpărat la Cernăuți, chiar în centrul istoric, un imobil în care a
înființat Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzaki”, încredințat acad. Vasile
Tărâțeanu, în care funcționează o bibliotecă, librărie și un restaurant cu
specific românesc. Deci, o inițiativă particulară (Patapievici își are
sorgintea în acest ținut istoric?).
Este bine să reamintim o parte dintre
interferențele româno-ruso-ucrainiene: la Kiev a activat mitropolitul Petru
Movilă, despre care cunoscutul istoric Lihaciov se întreba care Petru este mai
mare: Movilă sau țarul Petru cel Mare; Regina Carmen Sylva a corespondat cu Lev
Tolstoi; Gogol a avut urmași cu o
româncă din Transnistria, din gubernia Basarabiei inspirându-se pentru cartea
sa „Suflete moarte” (celovecii ruși fugeau în zonele mărginașe ale Imperiului,
în satul lor fiind declarați „morți”, spre a nu plăti biruri); celebrul
compozitor Rahmaninov își are sorgintea în Ștefan cel Mare (despre compozitor,
Raluca Cimpoi, fiica savantului, a scris o teză de doctorat. Pavel Kisseleff),
cu merite edilitare incontestabile la București și Turnu Severin a elaborat
Regulamentul Organic, același pentru Moldova și Țara Românească netezind calea
Unirii Principatelor Române etc. Apoi, să nu-i diavolizăm pe toți rușii,
anulându-le numele acordate unor străzi, cum e cazul celebrului scriitor
Dostoievschi.
Vocile românilor pretutindenari au fost
auzite și ascultate la Congresele Spiritualității Românești (condus de Adrian
Păunescu), organizate anual la Alba Iulia de Liga Culturală pentru Unitatea
Românilor de Pretutindeni (condusă de Victor Crăciun). Pentru românii din
preajma Odesei din fostele așezări românești, Vadim Bacinschi se face ecoul
acestora în Almanahul „Sud-Vest”, editat de „Revista română”, apărută sub egida
Astrei, grație neobositei activiste Areta Moșu.
Situația românilor din nordul Bucovinei
(câți au mai rămas) este tragică. La 30 mai 1998, acad. D. Vatamaniuc îmi
scrie: „Bucovina a fost și rămâne în continuare victima acestei politici
incalificabile. Ne luptăm cu mijloacele noastre și fără niciun sprijin din
partea statului să mai facem, cât se va putea face, ca românii din nordul Bucovinei
să nu dispară ca entitate națională. Nimic nu împiedică statul ucrainean să
facă acest lucru în timpul cel mai apropiat. Ștefan cel Mare este declarat,
oficial, agresor și școlile românești, foarte puține sunt amenințate să fie
transformate în școli ucrainene. Autoritățile administrației ucrainene de la
Cernăuți nu ne-au permis să înălțăm un monument, de altfel modest, pe locul
bătăliei și victoriei lui Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului” (Tudor
Nedelcea, Corespondența primită, Drobeta Turnu Severin, 2021, p. 477).
Aceleași autorități n-au permis nici
amplasarea unui bust pentru Eminescu, iar Casa lui Aron Pumnul, unde a locuit
ca elev Eminescu (vizitată de Victor Ponta, care intenționa repararea ei
capitală), stă să se prăvale; la Hlihoca, după al Doilea Război Mondial,
autoritățile au demolat statuile lui Schiller și Eminescu, rămânând spre
veșnicie doar monumentul soldatului sovietic eliberator (în Transnistria
tronează statuile lui Lenin și Stalin). Numele celor ce zac în mormântul
românilor din cimitirul din Cernăuți sunt schimbate în nume ucraineene etc.
Dar, și luptătorii pentru drepturile
firești ale românilor au avut de suferit. Pentru că a refuzat să șteargă sârma
ghimpată de pe frontispiciul ziarului său „Arcașul”, fiul lui Vasile Tărâțeanu,
student la Suceava, a murit în condiții suspecte, neelucidate nici până acum;
iar în anul Centenarului, 2018, aducând din Țară cărți și afișe privind
Centenarul Reîntregirii, aceluiași acad. Vasile Tărâțeanu i s-a întocmit un
dosar penal, a fost bătut, a stat în comă, într-un spital din Iași, aproape un
an. Subsemnatului i s-a refuzat de către Consulatul Ucrainei din București viza
de intrare la Cernăuți pentru o conferință Eminescu din motive puerile. Am
reușit să ajung în acel oraș splendid, cu Liga Culturală, printr-un șiretlic
legal, plecând de la Dumbrăveni-Suceava (primar I. Pavăl, secretar M. Chiriac)
de la un simpozion Eminescu.
Pentru edificare reproducem din ziarul
„Tibiscus”, ce apare la Uzdin-Serbia, sub conducerea scriitorului Vasile Barbu
acest „Protest” din 2017.
Românii
din Cernăuți au ieșit în stradă pentru a-și apăra limba!
În data de 17 octombrie 2017 românii din
regiunea Cernăuți au organizat un protest în fața Administrației Regionale de
Stat împotriva Legii Educației, care reduce prin art. 7 dreptul minorităților
naționale de a studia în limba maternă - informează Agenția BucPress.
Organizatorii acestui protest
reprezentanți ai societăților pentru cultura română din regiunea Cernăuți,
părinți ai elevilor, preoți și profesori, scriitori, reprezentanți ai
intelectualității au adresat un memoriu de protest guvernatorului regiunii
Cernăuți, Oleksandr Fișciuk, solicitându-i să ceară Președintelui țării
sesizarea Curții Constituționale pentru a examina corespunderea art.7 al legii
cu normele constituționale; să ceară întregii conduceri ai statului abrogarea
de urgență a Legii Educației, care prin art. 7 reduce dreptul constituțional al
etnicilor românilor de a studia în limba maternă.
„Școlile cu limba română de predare există
în Bucovina de sute de ani și niciun regim politic, nicio formațiune statală,
care a administrat acest ținut în trecut nu au îndrăznit să priveze comunitatea
românească, care este una autohtonă, de a studia toate materiile în limba
maternă” – se spune în memoriul de protest, citat de corespondentul Radio
Cernăuți.
La miting au luat cuvântul: Vasile Tărâțeanu,
președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzaki”, Aurica Bojescu,
secretar responsabil al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească” din
Ucraina, Iurie Levcic, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru
Conservarea și promovarea Culturii Tradiționale Românești, Vasile Bâcu,
președintele Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea
Cernăuți, Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din
Cernăuți, Dumitru Caulea, dirijorul Corului „Dragoș Vodă”, Elena Nandriș,
primarul comuneu Mahala, Alexandrina Cernov, director general al Editurii
„Alexandru cel Bun”, reprezentanți ai comitetelor părintești ș.a. Un sobor de
preoți români s-au rugat în limba română pentru pace și liniște în întreaga
țară – notează Agenția BucPress.
Participanții la protest au amintit de
faptul că mitingul este unul pașnic și nu înțeleg de ce dreptul de a studia în
limba maternă le este luat. Cu protestatarii s-a întâlnit șefa Direcției de
Învățământ din cadrul Administrației Regionale de Stat Cernăuți, Oksana
Paliiciuk, care a încercat să liniștească românii nemulțumiți de ignorarea
sistematică a opiniei lor referitoare la noua lege. Oksana Paliiciuk a
argumentat, fără niciun succes, că legea este bună, manționând că este garantată
predarea tuturor materiilor în limba română în școala primară, iar în clasele
5-9 – doar unele materii într-o limbă UE. Declarațiile doamnei Paliiciuk au
trezit o și mai mare indignare a românilor adunați la protest.
Vorbitorii la miting au subliniat că art.
7 al Legii Educației va determina asimilarea lingvistică a comunității
românești prin faptul că o întreagă generație de copii români „va rămâne
analfabetă”. Românii din regiunea Cernăuți au condamnat cu fermitate această
lege, care, după părerea lor, este un act de „etnocid”. A fost amintită
rezoluția APCE, care a criticat Legea Educației din Ucraina.
O adevărată provocare a fost prezența la
miting, chiar la intrarea în clădirea Administrației Regionale, a unor
reprezentanți ai „Corpului național”, partid de extremă dreaptă, care au
scandat „Moarte dușmanilor”, „Statul nostru, legile noastre!”, „Români, sunteți
cu Ucraina sau cu Putin?”. Aceștia au încercat să provoace un conflict, certând
românii pentru inițiativa de a organiza acest protest.
Scrisoare
deschisă către cetățenii României și consângenii noștri din întreaga lume
Dragi frați și surori!
Facem acest apel la adeziunea
dumneavoastră într-un moment de mare cumpănă pentru comunitatea noastră din
Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul neantului însăși existența în
leagănul limbii materne. După cum deja ați luat aminte, la 5 septembrie curent
Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă lege a învățământului, promulgată de
președinte la 25 septembrie. Ea prevede, printre altele, excluziunea învățământului
în limbile minorităților naționale, prin coerciție și în limba noastră natală,
română. Potrivit acestei legi, începând
cu anul de învățământ 2018, limba maternă a elevilor noștri va fi admisă doar
în ciclul primar. În clasele a 5-a, a 9-a toate materiile vor fi predate în
limba ucraineană, cu excepția limbii și literaturii române ca obiect de studiu
aparte, iar în clasele a 10-a, a 12-a învățământul se va efectua doar în limba
ucraineană. În consecință, copiii noștri vor intra în școală români și vor ieși
din ea... ucraineni.
În decursul secolelor, strămoșii noștri
din acest colț de Țară Ștefană s-au aflat sub diverse regimuri de ocupație,
însă nimeni dintre intruși nu s-a atins de limba în care vorbea populația
băștinașă. După raptul nordului Bucovinei și a Ținutului Herței, buneii și
părinții noștri au fost duși în Siberia și Kazahstan, pământul și agoniseala
de-o viață le-au fost confiscate, însă de limba ființei noastre nu ne-a privat
nimeni. Stalin și Beria ne-au îmbrăcat graiul într-o haină insolită, însă
vorbeam și studiam cu toții la școală în limba maternă, deș în rufă străină.
Abia acum, la începutul celui de al treilea mileniu, după ce Ucraina a obținut
independența și a declarat că va urma calea democrației autentice, abia acum
limba noastră a devenit o povară și o piedică pentru conducătorii ei, care
promovează față de minorități o politică de adevărat etnocid spiritual,
inclusiv lingvistic. Nu credem că există păcat mai mare decât acela de a
interzice cuiva să vorbească liber și să învețe la școală în limba maternă, în
limba pe care i-a dat-o Bunul Dumnezeu. Din nenorocire, acest lucru nu este
conștientizat doar de ultrapatrioții ucraineni care, în loc să-și vadă de
problemele lor spirituale, vin cu interdicții și scuipă în izvorul cristalin al
altor limbi materne. Astfel, procesul de deznaționalizare a românilor din
Ucraina, declanșat cu 10-15 ani în urmă, când în programa școlară a fost redus
numărul de ore în limba și literatura română prin introducerea cursului
integral de literatură română și universală, a intrat acum în faza finală -
punerea totală la index a limbii române în procesul de învățământ. Nu cunoaștem
vreo țară în lume care să interzică unei etnii băștinașe libertatea de a învăța
în limba maternă. Or, toată lumea știe că orașul Cernăuți a fost atestat pentru
prima oară într-un privilegiu al Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun și că
prima școală din oraș, care a început să funcționeze cu mai bine de 200 de ani
în urmă, a fost cu predarea în limba română.
Cinismul conducătorilor Ucrainei depășește
orice limită atunci când ei încearcă să demonstreze lumii întregi că, încălcând
Constituția, au procedat în felul acesta din grija părintească ce ne-o poartă.
Adică, printr-un abuz de putere, ne lipsesc de posibilitatea de a învăța la
școală în limba maternă, ne obturează orizonturile civilizației, mijloacele
firești pentru... a ne asigura un viitor fericit în Ucraina. Chipurile, trebuie
să însușim la perfecție limba ucraineană ca să ne integrăm mai temeinic în
societate. De fapt e vorba de transformarea țării într-un spațiu coercitiv, de
o asimilare fățișă, brutală a tuturor etniilor minoritare din Ucraina, și în
primul rând a noastră, a românilor, pentru a nu necunoaște că suntem băștinași
dezmoșteniți pe aceste meleaguri și s-ar cuveni să ne bucurăm de toate
drepturile aposteriori.
Dragii noștri frați și surori! Ne-am
adresat deja Președintelui Ucrainei și Președintelui României, unor instanțe
internaționale, iar acum vă cerem dumneavoastră sprijinul efectiv în demersul
nostru pentru prezervarea limbii materne și a spiritualității românești. Vă
implorăm: nu ne lăsați singuri în fața pericolului letal de a ne pierde limba,
iar odată cu ea și ființa etnică. Cernăuțiul l-a dat literaturii naționale și
celei universale pe Mihai Eminescu, a fost leagănul multor personalități
marcante ale culturii noastre și ar fi un dezastru de neconceput și de neiertat
să se întâmple ceea ce și-au pus în gând niște oameni fără Dumnezeu, teroriști
ai istoriei.
Sperăm că vom fi auziți, înțeleși și
sprijiniți în lupta noastră vitală pentru limba maternă și păstrarea
identității naționale.
Cernăuți, 17 octombrie 2017
Alexandrina Cernov, redactor șef al
revistei „Glasul Bucovinei”, membru de onoare al Academiei Române;
Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului
Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzaki” din Cernăuți, membru de onoare al Academiei
Române;
Mircea Lutic, scriitor, laureat al
Premiului literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române;
Ilie T. Zegrea, președintele Societății
Scriitorilor Români din Cernăuți;
Vasile Bâcu, președintele Societății
pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți;
Mircea Pilat, președintele Asociației
Științifico-pedagogice „Aron Pumnul” din regiunea Cernăuți;
Iurie Levcec, președintele Centrului
Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale
Românești.
Extraordinara atitudine empatică a
românilor din Țară pentru ucraineni nevoiți să fugă din țara lor; este, o
întrajutorare cu adevărat creștină, care dovedește necesitatea relațiilor
interumane între oamenii simpli, indiferent de etnie, fie ei vietnamezi,
coreeni, irakieni, sirieni, afgani, ucraineni ș.a.
Și, totuși, mă întreb în naivitatea mea,
necunoscând rolul serviciilor străine, a guvernului Bilderberg, a unor lideri
mondiali (G. Soros, Rotschild): ONU mai există doar pentru decor și pentru
ciocnirea paharelor de șampanie la întâlnirea (adunarea) anuală? Dar Consiliul
de Securitate, cu forțele de mențvinere a păcii? Dar Crucea Roșie Internațională,
care era obligată prin statut să acorde ajutor populației vitregite (cum
făceau, altădată, la noi, reginele Elisabeta și Maria)?
Rămân doar întrebări retorice. Adevărul se
va afla peste câțiva ani, când vor hotărî liderii mondiali; ce vedem azi e doar
vârful aisbergului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu