Zoe Dantes - Strigarea care a sfărâmat ușile iadului: „Învățați să fiți vulturi!”

 

Strigarea care a sfărâmat ușile iadului: „Învățați să fiți vulturi!”

Zoe Dantes

08 Mai 2022

 

„Nu știți voi ce Îmi este placut mie? - zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbrăcă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă!".

 

Noaptea Neagră a Vulturului! „Săvărșitu-s-a!” Atât! Nimic altceva! Gol. Bătut, umilit, scuipat, biciuit, batjocorit, hulit. El! Fiul lui Dumnezeu! S-a urcat pe Cruce, din iubire pentru mântuirea noastră.

 

Ne întrebăm cum a fost atunci, acolo, pe Via Dolorosa? Eu, de multe ori! Și de fiecare dată, o altfel de durere mă cuprinde. Nu știu să o explic. Stiu doar că e o durere cu pace. E mâhnire, e mirare, e ca o alunecare undeva, într-o prapastie, al cărui fund nu se vede. Un hău.

 

De multe ori îl întreb pe Arhanghelul Mihail unde era. Pe Arhanghelul Gavriil îl rog să mă lumineze si să mi se deslușească Taina. Taina aceasta mare, dumnezeiască, care ține creștinătatea în picioare de două mii de ani. Nici un răspuns! Sau poate, da! Și nu înțeleg.

 

E ca un zbor? Cred că da! E ca o înălțare a sufletului? Poate! Dar sigur este ca un Vultur! Un Vultur care se duce pe crestele cele mai înalte ale muntelui, cu ultimile puteri! Să mai vadă încă o dată lumea de sus! Lumea pe care o iubește.

 

in iadul cel mai de jos, ușile se crapă cu zgomot de sfârșit de osândă. Vulturul zboară! Spre Cer! Acolo Sus, își duce durerea și patima. Acolo Sus, își smulge penele, își scoate ghearele, după care lovește stâncile pănă își crapă ciocul. Durerea este probabil biblică, de început de lume! Pentru Vultur nu contează! Cine a învățat să moară, va trai Veșnic! Suferința va ține 3 zile. Știe că doar murind în durere face ca ultimul zbor al său, să fie cel mai greu. Dar se încumetă! Reușeste! Nu toți vulturii fac asta. Pentru că nu vor! Sau nu pot! Să accepte Crucea.

 

Dar, El, Vulturul meu, a putut. Dupa trei zile, a reînviat ca un Vultur tănăr, a putut să-și întindă aripile și a cucerit din nou lumea. Prin putere și iubire de viață. Prin smerenia din fața morții, în singuratatea dintre Cer și Pământ. Din prea multă iubire de viață. Pentru că știa că numai Noaptea Neagră, a morții, Îl va face să fie din nou Vultur tânăr care străbate văzduhul. Și S-a rotit în zbor deasupra lumii, învățându-ne că toți putem să facem asta!

 

 

Taina! De a muri, spre a Învia alții! Mult mai buni, mai luminoși, cu pace și Iubire. De a învăța că după Noaptea Neagră, moartea devine doar o punte. O punte care ne leagă pentru totdeauna pe noi de Tatăl. Doar cu Iubire. Urcându-Se pe Cruce, ne-a arătat tuturor că putem să avem aripi!. Să zburăm! Și să învingem moartea. Spre Viața Veșnică. Așa cum ne învață psalmistul! „Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale”.

 

Învățați să fiți Vulturi! Biruitori, precum El! Doar îndrăzniți! Să fiți buni, înțelepți, blânzi și Harul Domnului să fie cu voi toți! Amin!