poveste
despre nu știu
~*~
cel
care nu face diferența între omul de geniu și prost
idioțenia
care a cuprins o țară mereu foarte gri
o
planetă coborâtă în subterană
și
lăsată să-și piardă identitatea săpând galerii de cârtiță
pentru
un efemer exercițiu de supraviețuire
fiind
singurul spirit al luminii menit
să
schimbe natura lucrurilor și normele
când
s-a făcut noapte am fi vrut să-l strig
pentru
cei care vor să rămână și să nu piară
a
doua și ultima prăbușire a civilizației maya sângeră
viața
și moartea nu sunt antonime
ci
mituri uitate și amintiri neduse la capăt
genialitatea
lui socrate de a sta de vorbă cu o matroană
îngenunchează
imperiul roman pentru mai multe sute de ani
dacă
prin absurd socrate s-ar întoarce din morți privindu-și semenii
ar
face infarct și nicio ambulanță nu s-ar mai auzi
ar
înțelege că lumea în contemplare divină a fost pierdută
ca
un lucru ce nu-ți mai face trebuință uitând unde l-ai pus
spitalele
marilor traumatizați ai spiritului s-au închis
medicii
sunt complici la cel mai teribil genocid
privirile
paralizate atacă în haită ca lupii de stepă
daimonul
îl cheamă pe robinson
altul
e drumul aceeași poveste despre nu știu
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu