Iisuse
Hristoase ce minune
~*~
Să
ai bine, io-i, Iisuse Hristoase ce minune, minunată,
haioasă,
frumoasă !
Vica,
-PĂSTAIE, mi dor de păstăi scăzute, cu mujdeii.
Iarnă
fiscoloasă, geroasâ și, friguroasă.
Mereu
ești copleșit de probleme ca Turnul din Pisa.
La
voi, nu există gașca de viroză, de răceala și de gripă, de Sucă-suceală, sughiț
și tusă ?!
Tu,
Ben știi să alegi și să alegi oul bun și, omul potrivit,
la
distanța de mii dekilometri: România-Astralia
(dar
ce să mă laud/ de ce să te laud,
că
doar binele e bine o știi de la neamul tău,
în
a cărui sànge sceie de ce hram ți firea
dacă-Dacia-amolxis-Felix
ți natura, infonia,
în armonia care,
în
noi o cântă, ciocârlia.
Ai,
învățat de la părinți, să nu abandonezi
și,
pentru orice, să ai o soluție și, să fii uimitor
ca
fata din filmul Fiica Lupului.
Filmul
are frumusețea sălbatică,
de
la mama natură.
Multe
pățănii, povești amare,
cu
iz de lume desculță ca cele a lui Darie-a lui Zaharie Stancu,
un
desculț de pe luga și îngusta vale a Călmățuiului,
din
Omida,
cu
gust artist, de rădăcini amare, ștede, lobode, limba Boului... urzici.
Mara
Bănică,
indiferent,
de opiniiliile altotora s-a operat estetic,
la
față.
A
făcut ce a făcut, de pomină,
în
lumina de doină/
lumină
lină.
Totul
făcea din copilăria, cu o viață grea,
vorba
cântecul lui Mihai Constantinescu, dintr-o lume minunată, cu trăiri artistice, și,
de liturghie,
cu
pâine și omenie, cu pace, în spice
și,
cu obiectivul muncii,
cu
un larg și, cu un drag tihnit al iubirii,
în
numele Mesiei,
cu
spicele, în pârg
și,
fericire,
cu
sârg.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Viața
ni a naibii, mare curvă,
cu
Păcalici,
cu
orore, cu erorore-orore-umană,
că
înșelăciunea e fruntea,
în
algoritmul politic, că se micșorează marfa ca cantitate, dar prețul mărfii
rămâne aceeași,
chiar
dacă cantitatea, cantiTiv marfa care îți este vândută e mai puțină
și
nu este prima dată
această
gafă ne etică, acest vulgarism neEstetic, cu traumă,
o
barbarie a barbarie, banditism contra umaniTății stil neostalinist-Putin,
n-Esenin, în nedestin,
că-i frustă, a tagmei tâlhăriei ca egoism
hăpsân,
de
sufelt spân
(o
nouă față a noii ordini mondiale, fără a se motiva într-un fel meritrocrativ-perspectiv
etic și, dialectic,
fără
să-ți fie pălmuit și, scuipat cu scârbă obrazul !
Asta
bre, maistre/ Ben-men !
Totul
e dezolant,
un
calvar,
cu
bătăii de cap.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu