„La Jetée” e unul dintre cele mai
reușite filme științifico-fantastice ale anilor '60 și poate dintotdeauna.
Realizat in 1962 doar din fotografii, categorizat ca film experimental, o
poveste de dragoste, o călătorie în timp, o călătorie între pace și apocalipsă,
între început și sfârșit.
Sinopsis La jetée
Filmul care a inspirat Armata
celor 12 maimute spune povestea unui om care călătoreşte în timp, în trecut şi
în viitor, pentru a găsi o cale de a salva planeta aflată în ruine după un al
treilea război mondial. Filmul este conceput din fotografii, cu excepţia unei
singure scene.
Chris-Marker-intre-politica-istorie-si-memoria-imaginii.
Începând cu bizarul scurtmetraj
La jetée / Peronul (1962), singurul film lipsit de temei documentar al lui
Marker, de asemenea opera sa cea mai cunoscută în lume, unde, din cauza lipsei
de mijloace tehnice, închipuie o istorisire cinematografică ilustrată vizual
aproape în totalitate dintr-un montaj de fotografii (exceptând un cadru filmat
în mişcare), acesta se va arăta interesat în repetate rânduri de circuitul
traversat de evenimente până la transformarea lor, prin aportul memoriei, în
amintiri. La jetée este plasat într-un viitor apocaliptic al omenirii, ulterior
distrugerii Parisului şi al restului teritoriului terestru şi, deci, al
dispariţiei oricărei urme fizice care să documenteze existenţa naturii umane pe
Pământ. Protagonistul, unul dintre puţinii supravieţuitori ai Războiului care
avusese loc anterior debutului "acţiunii", este supus de către un
grup de cercetători unui proces computerizat de rememorare a propriului trecut,
prin intermediul căruia se speră captarea şi stocarea unor informaţii vitale
refacerii substanţiale a edificiilor importante ale trecutului cultural al
umanităţii. Doar că acesta, în loc să rememoreze mari edificii şi evenimente
reprezentative pentru specia sa, reface un traseu personal, aducând la nivelul
conştientului propriu diferite detalii disparate, încărcate afectiv şi semantic
pentru el, nu şi pentru cei care nu au trecut prin aceleaşi experienţe: un
peron, un muzeu cu animale împăiate, câteva pisici, un om mort şi, mai ales, un
chip de femeie sunt elementele principale care constituie memoria bărbatului.
În jurul elucidării misterului
personajului femeii se va dezvolta plotul din mintea acestuia. De altfel, La
jetée este doar unul din numeroasele filme în care Marker acordă o importanţă
capitală misterului feminin, deoarece, conform propriilor mărturisiri făcute în
CD-ROM-ul Immemory (1997): "cinema-ul şi femeia au rămas două noţiuni
absolut inseparabile, iar un film fără o femeie este la fel de incomprehensibil
precum opera fără muzică"
