Eccetera,eccetera,că n-am la mine cetera
Ciubăncuța,Cj.,12.03.2016
"Vorbele sunt imaginea sufletului",grăiește poetul german Goethe în "Inscripții ",ca atare unii, ca tine Alex. Ștefănescu, trăiesc ancen- stral și artistic, având înțe- lesul și sensul spre care tinde omul-scriitor, enunțat de marcă și noanțat divers, unitar, cu claritate, cu singularitate în sensul de rarietate având în vedere floarea de colț mai rară pe stei de munte, că și pisicul a făcut ochi și a început să vadă ca vântul boabele grâului în vecernia, liturghia, spicului, eu scriind cum rar se scrie patriotic în zilele noastre (scriu cu simțire, cu bună-cuvință, cu plinul preaplin de credință în a fi profesionist ca tine Alex., dar ce spun, om bun? (îmi plac cuvintele de duh, maximele-expresiile celebre, cu-n Dumnezeu în ceea ce e iubire expresivă și constru- ctivă pentru un bine ce-l simți pentru ceilalți frați nu doar pentru cei din Carpați, aflați oameni,ca oameni, însă între oameni întru pretutindeni de curat-Hristos și de luminos,că a fi om cu înflorire de pom Alex. e lucru mare,este o admirare ,o minune,în corola de lumini din grădini cu stupini culminând practic cu plin divin de roadă a lumii-n laudă de zestre pentru drept de a fi între zările albastre prin universal de pace și pâine, ale noastre). Alex. Ștefănescu, dragule, Ben Todică un om generos, cu talent, cu multiple activități, un româno-australian, ca un alt confrate Ioan Miclău, un alt român spirirual, care în sfințenia bucuriei lor mă apreciază pentru modul, felul cum gândesc și scriu, că pentru lup prețul mânzului e scris pe copita iepei.Mihai Duțescu scrie în revista Scrisul românesc cu o bună-voință rară, fără pereche, c-aș fi scriitor de autentică valoare eccetera, eccetera...și asemeni lui la unison cu o bunătate omenească și cu-n specific românesc scrie cu larghețe sufletească și cu dichis și Lucian Gruia, Dan Brudașcu în Făclia și pe facebook (onlaine,e-mail, scrie:) Ilie Marian, cu toții au scris din propriul imbold, scriu dezinteresați având soarele ca inimă pe Altarul Soarelui în Grădina Maicii Domnului, au scris apreciindu-mă ca pe un om între oameni cu calitate de scriitor fără a ști dacă-mi vor fi sau nu de folos aceste trufandale, aprecieri de suflet. Doream să cunosc Alex.Ștefănescu, nu doar din curiozitatea științifică: cum mă mai vezi în calitatea de om care scrie pentru rod cu înflorire de pom, om care scrie cu drag, cu răbdare și cu pasiune, zi de zi de zi, fără să obosească. Din partea ta doresc să știu ce mai zici despre ce și cum scriu, dar nici un hir (știre) de la tine (de ce?, fir-ar să fie! de ce nu-mi parvine că-s de veste și poveste?!) Scrisul meu e mai aparte.Se citește mai cu greu, scrie sibianul Mihai Duțescu, dar se citește cu plăcere. După tine ce însemn ca poet în Patria Limba Română? Tu ești cel mai înstare, în măsură, să spui adevărul adevărat, tu cunoscând evoluția-n timp a mea, nu-i așa? Tu dai alt sens cuvântului original, cuvânt care la tine, Doamne ferește! ar însemna: a lua razna. ("Dorința de originalitate i-a făcut pe mulți exegeți să se îndepărteze de textul eminescian. Este ca și cum la un concurs de tir, după ce primii participanți au nimerit ținta, următorii ar trage intenționat în afară ei, fiecare tot mai departe, ca să nu-i imite pe cei dintâi!", am citat din ce-ai scris tu Alex.Ștefănescu), deși marele poet național Mihai Eminescu, un titan al gândirii omenești, chiar dacă nu toți străinii știu în totalitate despre el și de opera lui genială, operă omnia, unii neavând habar despre poet ignorându-ne și ca popor, neștiind nici măcar: care-i capitala României, mulți confundându-ne țara cu Ungaria ori cu mama dracului în"vorbe de clacă"...eccetera, eccetera, că soarele răsare și la noi în România și prin noi parcă-i mai multă lumină a păcii și pâinii în lume. Fiecare o fi trăgând fedeul pe oala lui și doar fedeul ști ce se fierbe-n oală? morcovul tânăr și găina bătrână făcând zeama bună? Ce asigură "la răscruce de vânturi" și vicistitudini: pacea și pâinea? Tu ești miezul fierbinte a existenței literare, o esență și încetul cu încetul se face oțetul după cum bate "vântul și ploia" (Zaharia Stancu) și "Eminescu, Poem Cu Poem" prin vederea ta largă, altruistă, deschisă, cu-n drept din fire vorbind lumii (critic, istoric literar, făcând un raport și desfășurându-te plenar printr-o operă omnia scriind despre modul de a gândi cum să gândească omenirea marcând epoca în care trăim traversând spre prezent de unde a lăsat-o altora... George Călinescu, 1941, și continuând istoria cu literatura contemporană construind un monumental ca strălucitul său înaintaș. Câștigi teren, spațiu și nemurire, ca sculptorul Constantin Brâncuși, dar în și prin arta scrisului. Nu știu dacă ignori ori sfidezi pe Chivără Roșie cetățean pe muchie de cuțit comunist Mihai Beniuc, dar aparte, tu, din perspectva operei de critic și istoric literar, din cea de poet și prozator pentru cititori (călători) ești ca"Mărul de lângă drum" un loc de popas, un izvor și un respiro cu învățături..
"Vorbele sunt imaginea sufletului",grăiește poetul german Goethe în "Inscripții ",ca atare unii, ca tine Alex. Ștefănescu, trăiesc ancen- stral și artistic, având înțe- lesul și sensul spre care tinde omul-scriitor, enunțat de marcă și noanțat divers, unitar, cu claritate, cu singularitate în sensul de rarietate având în vedere floarea de colț mai rară pe stei de munte, că și pisicul a făcut ochi și a început să vadă ca vântul boabele grâului în vecernia, liturghia, spicului, eu scriind cum rar se scrie patriotic în zilele noastre (scriu cu simțire, cu bună-cuvință, cu plinul preaplin de credință în a fi profesionist ca tine Alex., dar ce spun, om bun? (îmi plac cuvintele de duh, maximele-expresiile celebre, cu-n Dumnezeu în ceea ce e iubire expresivă și constru- ctivă pentru un bine ce-l simți pentru ceilalți frați nu doar pentru cei din Carpați, aflați oameni,ca oameni, însă între oameni întru pretutindeni de curat-Hristos și de luminos,că a fi om cu înflorire de pom Alex. e lucru mare,este o admirare ,o minune,în corola de lumini din grădini cu stupini culminând practic cu plin divin de roadă a lumii-n laudă de zestre pentru drept de a fi între zările albastre prin universal de pace și pâine, ale noastre). Alex. Ștefănescu, dragule, Ben Todică un om generos, cu talent, cu multiple activități, un româno-australian, ca un alt confrate Ioan Miclău, un alt român spirirual, care în sfințenia bucuriei lor mă apreciază pentru modul, felul cum gândesc și scriu, că pentru lup prețul mânzului e scris pe copita iepei.Mihai Duțescu scrie în revista Scrisul românesc cu o bună-voință rară, fără pereche, c-aș fi scriitor de autentică valoare eccetera, eccetera...și asemeni lui la unison cu o bunătate omenească și cu-n specific românesc scrie cu larghețe sufletească și cu dichis și Lucian Gruia, Dan Brudașcu în Făclia și pe facebook (onlaine,e-mail, scrie:) Ilie Marian, cu toții au scris din propriul imbold, scriu dezinteresați având soarele ca inimă pe Altarul Soarelui în Grădina Maicii Domnului, au scris apreciindu-mă ca pe un om între oameni cu calitate de scriitor fără a ști dacă-mi vor fi sau nu de folos aceste trufandale, aprecieri de suflet. Doream să cunosc Alex.Ștefănescu, nu doar din curiozitatea științifică: cum mă mai vezi în calitatea de om care scrie pentru rod cu înflorire de pom, om care scrie cu drag, cu răbdare și cu pasiune, zi de zi de zi, fără să obosească. Din partea ta doresc să știu ce mai zici despre ce și cum scriu, dar nici un hir (știre) de la tine (de ce?, fir-ar să fie! de ce nu-mi parvine că-s de veste și poveste?!) Scrisul meu e mai aparte.Se citește mai cu greu, scrie sibianul Mihai Duțescu, dar se citește cu plăcere. După tine ce însemn ca poet în Patria Limba Română? Tu ești cel mai înstare, în măsură, să spui adevărul adevărat, tu cunoscând evoluția-n timp a mea, nu-i așa? Tu dai alt sens cuvântului original, cuvânt care la tine, Doamne ferește! ar însemna: a lua razna. ("Dorința de originalitate i-a făcut pe mulți exegeți să se îndepărteze de textul eminescian. Este ca și cum la un concurs de tir, după ce primii participanți au nimerit ținta, următorii ar trage intenționat în afară ei, fiecare tot mai departe, ca să nu-i imite pe cei dintâi!", am citat din ce-ai scris tu Alex.Ștefănescu), deși marele poet național Mihai Eminescu, un titan al gândirii omenești, chiar dacă nu toți străinii știu în totalitate despre el și de opera lui genială, operă omnia, unii neavând habar despre poet ignorându-ne și ca popor, neștiind nici măcar: care-i capitala României, mulți confundându-ne țara cu Ungaria ori cu mama dracului în"vorbe de clacă"...eccetera, eccetera, că soarele răsare și la noi în România și prin noi parcă-i mai multă lumină a păcii și pâinii în lume. Fiecare o fi trăgând fedeul pe oala lui și doar fedeul ști ce se fierbe-n oală? morcovul tânăr și găina bătrână făcând zeama bună? Ce asigură "la răscruce de vânturi" și vicistitudini: pacea și pâinea? Tu ești miezul fierbinte a existenței literare, o esență și încetul cu încetul se face oțetul după cum bate "vântul și ploia" (Zaharia Stancu) și "Eminescu, Poem Cu Poem" prin vederea ta largă, altruistă, deschisă, cu-n drept din fire vorbind lumii (critic, istoric literar, făcând un raport și desfășurându-te plenar printr-o operă omnia scriind despre modul de a gândi cum să gândească omenirea marcând epoca în care trăim traversând spre prezent de unde a lăsat-o altora... George Călinescu, 1941, și continuând istoria cu literatura contemporană construind un monumental ca strălucitul său înaintaș. Câștigi teren, spațiu și nemurire, ca sculptorul Constantin Brâncuși, dar în și prin arta scrisului. Nu știu dacă ignori ori sfidezi pe Chivără Roșie cetățean pe muchie de cuțit comunist Mihai Beniuc, dar aparte, tu, din perspectva operei de critic și istoric literar, din cea de poet și prozator pentru cititori (călători) ești ca"Mărul de lângă drum" un loc de popas, un izvor și un respiro cu învățături..
Pavel Rătundeânu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu