Eccetera, Eccetera, Că N-am La Mine Cetera
21.02.2016, Ciubăncuța, Cj.
Sunt contrariat în ce-l privește pe Mihai Eminescu, care-i pomicultorul din livada noastră sau vierul din via noastră cu zare de zefir albastră,dar ce nu-i poetul din casa lui Burebista-Decebal, Alex. Ștefănescu? și nelămuririle mele nu încurcă peteici, ițe, borcane, călcându-se-n strachini, că ne-ar bâzdări musca ajunsă musafir nepoftit în lapte ori, dar chiar așa, uneori ce știm? Sunt atâtea și atâtea opinii care se bat cap în cap cu urme de îndoială asupra celui pe care din iubire noi îl numim atât de plăcut Eminescu, că vorba lui Marin Sorescu așa a trebuit să se numească. Decartes se îndoiește pentru a exista. Noi în firea noastră de ce ne îndoim, deși nu-n asta constă binele și a fi existența din privința lui Eminescu și a ce înseamnă Eminescu ca Eminescu pentru'că-i Eminescu pentru omenire și neamul român? Care-i ținta noastră dacă nu Eminescu? Nu el, Eminescu, e un Dumnezeu, Zamolxe coborât la nivelul oamenilor de rând, și nu prin el e o vizibilă și simțită ambianță, o strălucire națională? nu ne îndoim de existența lui Mihai Eminescu pentru' că nu se bate apa-n piuă și pentru'că el e un tot, un rost și un folos al nostru, e un bun nume cu renume, de fapt ceea ce numim Eminescu? Nu înțeleg de ce în privința lui Mihai Eminescu suntem atât de contrariați, atât de reținuți, atât de diverși în a ne enunța național având atitudine patriotică demonetizată doar de epigoni, de intrușii vânduți din interes pentru fes și stres străinilor? De ce părerile se bat cap în cap, deși nu-s munții care ascund apa vie și moartă? Indiferent ce s-ar zice poetul e național, e un patriot, în mână, cu îndemână, adevărată comoară Patria Limba Română. Unii nu-l au la suflet pe istoricul Lucian Boia, deși cercetarea lui e migăloasă și laborioasă.
El evidențiază pe Eminescu din toate laturile, din toate privințele și opiniile-s uneori contrare și nu înțeleg pe cei care au afirmat și afirmă ce nu e, făcând parcă o politică de globalizare, făcând un joc străin, cel de a ne pierde indentitatea, distinctul și deosebitul. Prin Eminescu cântă la noi iubirea, specificul în dreptul de a fi al nostru prin acest național raportat sau nu la universal, aici fiind naturalul unui omenesc de a fi altfel de cântare a cântărilor, ca punct de sprijin cu subiect și predicat al păcii și pâinii pentru omenire, pentru a candida la înviere, dar ce vă zic dragilor? Istoricul Lucian Boia, Mihai Eminescu Românul Absolut Facerea Și Desfacerea Unui Mit, vine clar, explicit, ca om între oameni mai aparte și ne arată divers oglinda acestui om de la capul unghiului, de la capătul minunii, corolă a înțelepciunii în răsăritul luminii (aici e părerea unora și a altora pro și contra, și nu înțeleg de ce nu se vede osteneala, munca, aura și nimbul primăvară cu rostul și folosul,orânduiala, tuturora)eccetera, eccetera, că n-am la mine cetera.... Aici e vorba de prestigiu, de geniu, de a fi genial prin a fi poet național, om al timpurilor istorice, om spiritual cu drept la înviere mereu ca un nou născut pregătit s-o ia de la început ca un Iisus Hristos (nu se poate compara Eminescu social-uman cu această esență a religiei, iubire a omenirii). Mihai Eminescu e un monumental național, un geniu indiferent de ce zic contrar intrușii (cei care-și dau în piept cu pumnii ascuțind ovăsul la lună, rotunjind fasolea și împestrițind mazărea...) Unii nu-s ca tine Alex. Ștefănescu cinstiți și drepți, vorba sinceră a marelui Cicero: "Unii vor iubi dreptatea și bună-cuvința, vor fi pururea gata a întreprinde totul unul pentru altul și nu-și vor cere ceva care să nu fie onest și legitim. "Ca tine nimeni în Poem cu poem nu analizează critic opera marelui poet MihaiEminescu, chiar dacă tu-ți lauzi severul profesor cum e și firesc și nu, c-ar fi șeful tău prof. Nicolae Manolescu președinte U.S.R., un critic recunoscut de calitate, ca tânărul confrate Daniel Cristea Enache, un om între oameni, om care nu trebuie luat de guler ca să spună exemplar precum Daniela Zeca Buzura eseistic despre năstrușnicul român Mihai Eminescu. Tu ai reușit o performanță literară scriind Istoria literaturii contemporane... și nu esti mai prejos, ci cu o mare trăire scrii și despre "Cum te poți rata ca scriitor" (Tichia de mărgăritar,fiind superbă emisiune TV, numită cu altă ocazie și "Iluminatul public", Un metru cub de cultură, eccetera...) și rămâne de excelență, de referință, Eminescu cel din Poem cu poem și așa ceva n-a făcut oricât de brav ar fi seriosul Nicolae Manolescu. Alex. tu ești un câstigat și prin ce scrii despre MihaiEminescu, că tu faci ceea ce trebuie, iubire pentru România prin ceea ce a fost, este și va fi Mihai Eminescu ca poet a neamului dintotdeauna întodeauna cu dragoste și dor, suflet din sufletul poporului român, un drept de a fi cu fericire, candidat prin Eminescu la înviere, câștigă societatea omenească social-uman învățând să fie a păcii și pâinii, corolă a luminii, cu lupta dragoste și dor pentru a exista excelența cu esență de viață.
Sunt contrariat în ce-l privește pe Mihai Eminescu, care-i pomicultorul din livada noastră sau vierul din via noastră cu zare de zefir albastră,dar ce nu-i poetul din casa lui Burebista-Decebal, Alex. Ștefănescu? și nelămuririle mele nu încurcă peteici, ițe, borcane, călcându-se-n strachini, că ne-ar bâzdări musca ajunsă musafir nepoftit în lapte ori, dar chiar așa, uneori ce știm? Sunt atâtea și atâtea opinii care se bat cap în cap cu urme de îndoială asupra celui pe care din iubire noi îl numim atât de plăcut Eminescu, că vorba lui Marin Sorescu așa a trebuit să se numească. Decartes se îndoiește pentru a exista. Noi în firea noastră de ce ne îndoim, deși nu-n asta constă binele și a fi existența din privința lui Eminescu și a ce înseamnă Eminescu ca Eminescu pentru'că-i Eminescu pentru omenire și neamul român? Care-i ținta noastră dacă nu Eminescu? Nu el, Eminescu, e un Dumnezeu, Zamolxe coborât la nivelul oamenilor de rând, și nu prin el e o vizibilă și simțită ambianță, o strălucire națională? nu ne îndoim de existența lui Mihai Eminescu pentru' că nu se bate apa-n piuă și pentru'că el e un tot, un rost și un folos al nostru, e un bun nume cu renume, de fapt ceea ce numim Eminescu? Nu înțeleg de ce în privința lui Mihai Eminescu suntem atât de contrariați, atât de reținuți, atât de diverși în a ne enunța național având atitudine patriotică demonetizată doar de epigoni, de intrușii vânduți din interes pentru fes și stres străinilor? De ce părerile se bat cap în cap, deși nu-s munții care ascund apa vie și moartă? Indiferent ce s-ar zice poetul e național, e un patriot, în mână, cu îndemână, adevărată comoară Patria Limba Română. Unii nu-l au la suflet pe istoricul Lucian Boia, deși cercetarea lui e migăloasă și laborioasă.
El evidențiază pe Eminescu din toate laturile, din toate privințele și opiniile-s uneori contrare și nu înțeleg pe cei care au afirmat și afirmă ce nu e, făcând parcă o politică de globalizare, făcând un joc străin, cel de a ne pierde indentitatea, distinctul și deosebitul. Prin Eminescu cântă la noi iubirea, specificul în dreptul de a fi al nostru prin acest național raportat sau nu la universal, aici fiind naturalul unui omenesc de a fi altfel de cântare a cântărilor, ca punct de sprijin cu subiect și predicat al păcii și pâinii pentru omenire, pentru a candida la înviere, dar ce vă zic dragilor? Istoricul Lucian Boia, Mihai Eminescu Românul Absolut Facerea Și Desfacerea Unui Mit, vine clar, explicit, ca om între oameni mai aparte și ne arată divers oglinda acestui om de la capul unghiului, de la capătul minunii, corolă a înțelepciunii în răsăritul luminii (aici e părerea unora și a altora pro și contra, și nu înțeleg de ce nu se vede osteneala, munca, aura și nimbul primăvară cu rostul și folosul,orânduiala, tuturora)eccetera, eccetera, că n-am la mine cetera.... Aici e vorba de prestigiu, de geniu, de a fi genial prin a fi poet național, om al timpurilor istorice, om spiritual cu drept la înviere mereu ca un nou născut pregătit s-o ia de la început ca un Iisus Hristos (nu se poate compara Eminescu social-uman cu această esență a religiei, iubire a omenirii). Mihai Eminescu e un monumental național, un geniu indiferent de ce zic contrar intrușii (cei care-și dau în piept cu pumnii ascuțind ovăsul la lună, rotunjind fasolea și împestrițind mazărea...) Unii nu-s ca tine Alex. Ștefănescu cinstiți și drepți, vorba sinceră a marelui Cicero: "Unii vor iubi dreptatea și bună-cuvința, vor fi pururea gata a întreprinde totul unul pentru altul și nu-și vor cere ceva care să nu fie onest și legitim. "Ca tine nimeni în Poem cu poem nu analizează critic opera marelui poet MihaiEminescu, chiar dacă tu-ți lauzi severul profesor cum e și firesc și nu, c-ar fi șeful tău prof. Nicolae Manolescu președinte U.S.R., un critic recunoscut de calitate, ca tânărul confrate Daniel Cristea Enache, un om între oameni, om care nu trebuie luat de guler ca să spună exemplar precum Daniela Zeca Buzura eseistic despre năstrușnicul român Mihai Eminescu. Tu ai reușit o performanță literară scriind Istoria literaturii contemporane... și nu esti mai prejos, ci cu o mare trăire scrii și despre "Cum te poți rata ca scriitor" (Tichia de mărgăritar,fiind superbă emisiune TV, numită cu altă ocazie și "Iluminatul public", Un metru cub de cultură, eccetera...) și rămâne de excelență, de referință, Eminescu cel din Poem cu poem și așa ceva n-a făcut oricât de brav ar fi seriosul Nicolae Manolescu. Alex. tu ești un câstigat și prin ce scrii despre MihaiEminescu, că tu faci ceea ce trebuie, iubire pentru România prin ceea ce a fost, este și va fi Mihai Eminescu ca poet a neamului dintotdeauna întodeauna cu dragoste și dor, suflet din sufletul poporului român, un drept de a fi cu fericire, candidat prin Eminescu la înviere, câștigă societatea omenească social-uman învățând să fie a păcii și pâinii, corolă a luminii, cu lupta dragoste și dor pentru a exista excelența cu esență de viață.
Pavel Ferghete Rătundeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu