Cumințenia Pămîntului– Afacerea
dubioasă- debutul unui nou jaf de tipul celui de la ANRP?
Autor: Ion Cristoiu
Lucian
Mândruță a fost primul care a atras atenția că statul român ar putea face
altceva cu cele 11 milioane de euro cît a decis să dea pe Cumințenia
Pămîntului.
El scrie că:
„Nu sunt de
acord ca statul român să cumpere, cu banii mei, o sculptură. Fie și de
Brâncuși. Artistul e un ambasador al culturii românești. Ca atare, trebuie sa circule.
Sa stea în muzeele lumii și să spună ceva bun despre noi.”
Ceva
asemănător a scris un cititor pe pagina de facebook a lui Dacian Cioloș,
premierul care hotărît să dea 11 milioane de euro pentru ca statul să redevină
proprietar al operei lui Brâncuși. Ar fi fost normal, mai ales de la un premier
tehnocrat, ca Dacian Cioloș să răspundă în chip pragmatic la o întrebare pe
care ne-o punem cu toții după ce s-a anunțat cît va costa statul român toată
tărășenia.
Nici vorbă
de așa ceva.
Dacian
Cioloș s-a lansat într-o suită de vorbe mari și răsuflate, colorate cu un lirism
de elevă de pension care simte că-i cresc sînii:
„Vă înțeleg
punctul de vedere : suntem săraci, dar cu această opera de artă a lui Brâncuși
(care s-a inspirat din străfundul Sufletului Neamului Românesc) e „acum sau
niciodată”. Dacă statul nu-și exercită acum dreptul de preempțiune, riscă să
piardă sculptura din proprietate pentru totdeauna, și atunci am fi și mai…
săraci.. Cred că avem datoria sa încercăm tot ce ne stă în putință să ne
păstrăm valorile. Cele vii, dar și cele patrimoniale”.
Dacă aș fi
fost fătucă din presă, aș fi leșinat de emoția stîrnită de aceste vorbe dulci
ale lui Dacian Cioloș ca pledoarie pentru cumpărarea de către stat a
Cumințeniei Pămîntului cu nu mai puțin de 11 milioane de euro.
Cum sunt
însă un jurnalist bătrîn, mi-am amintit c-am mai traversat un moment
postdecembrist în care premierul, membrii Guvernului, presa din dotarea
Regimului, ne susurau la ureche vorbe dulci despre o altă Operațiune vîndută
nouă, proștilor, drept patriotică:
Retrocedarea
proprietăților.
E o datorie
de cinste, de onoare, de patriotism să dăm înapoi proprietățile furate de
statul comunist! ni se spunea din toate amvoanele politico-mediatice.
Zadarnic
cîrteam noi, cei care mai trecusem prin isterii romantico- patriotice
asemănătoare, cînd cu vinderea pe nimic a economiei românești hoților de
buzunare din comunism deveniți oameni de afaceri în postdecembrism, că în nici
o țară din Est, retrocedarea nu a luat proporțiile retrocedării de la noi, că
în stabilirea cui are dreptul trebuie să fim atenți, deoarece în spatele
urmașilor foștilor proprietari se pot ascunde hienele postdecembriste.
Ni se
răspundea că suntem comuniști, că nu înțelegem datoria celor de azi de a repera
nedreptățile trecutului.
N-a trecut
mult timp și au apărut dezvăluiri despre incredibilul jaf de la ANRP.
Ni se susurau
vorbe mari despre datoria patriotică de a îndrepta nedreptățile trecutului
pentru ca sute de milioane de euro să fie luate de la Buget și date unor
gușteri pe post de interfețe gen Stelian Gheorghe, zis Stelu. ce-și încasau
partea lor ( destul de mică) micii gușteri duceau banii marilor gușteri din
Guvernul Boc, cei care ne susuraseră vorbe dulci despre datoria patriotică de a
retroceda.
Afacerea cu
terenurile nu mai merge.
Mă întrebam
ce vor mai inventa gușterii pentru a pune mîna pe noi sume de bani de la Buget.
Și iată că
au inventat:
Noul ANRP se
numește Să ne păstrăm valorile!
Debutul
Jafului e făcut cu afacerea Cumințenia Pămîntului.
Să ne
amintim afacerea.
În 2012,
după 50 de ani de aflat în proprietatea statului român, printr-o hotărîre
judecătorească la Apel ( la Fond au pierdut) piesa Cumințenia Pămîntului a
intrat în proprietatea a două românce în vîrstă, amîndouă mult în vîrstă.
Nu discut
decizia judecătorească, deși din atîtea întîmplări de pînă acum cu magistrați
corupți, am dreptul să mă îndoiesc de corectitudinea deciziei. CSM a verificat
temeinicia acestei decizii, pentru a constata că nu se poate verifica nimic,
deoarece
Afacerea a
încăput pe mîna Artmark. Casa de licitații fondată de Alexandru Bâldea şi Radu
Boroianu, actualul director al ICR, amîndoi aflați în umbra lui Dinu Patriciu.
Casa de licitații, suspectată de DIICOT pentru afaceri dubioase cu opere de
artă.
Nu știm nici
acum cît obține Casa Artmark din această afacere. În absența acestor date,
evident refuzate opiniei publice, putem presupune că obține o sumă uriașă prin
raportare la banii dați bătrînei proprietare ( doar una, cealaltă a murit între
timp). În orice caz, Artmark purcede la o întreagă operațiune de stoarcere de
bani a statului român. Pune ca termen limită de exercitarea dreptului de
preemțiune al statului român 4 octombrie 2014. Statul român oferă maxim 3
milioane de euro. Cei de la Artmark o fac pe supărații. Presa guguștiucă sau
interesată e intoxicată cu Sirene ale lui Roaită mincinoase, gen, dacă statul
român n-o cumpără cu cît cerem noi, o vindem peste hotare și capodopera pleacă
din țară, Dacă se dă doar 3 milioane, Brâncuși al nostru va pierde din valoare
pe plan internațional !!!
Expiră
termenul de preemțiune. Ar fi fost de așteptat ca Artmark să sară în sus de
bucurie:
Putea vinde
opera cu 20 de milioane de euro.
Nu sare.
Și știți de
ce?
Opera fiind
de patrimoniu nu poate fi scoasă din țară. Oricine ar cumpăra-o, trebuie s-o
lase în România. Așadar, dacă ar fi scos-o la licitație, Artmark ar fi obținut
cu greu un milion de euro, eventual de la un îmbogățit român din tranziție.
Aceasta, deoarece, repet, nici un străin nu și-ar îngădui să dea 20 de milioane
de euro și să nu ia acasă opera cumpărată. Artmark anunță că prelungește
termenul de preemțiune. Și l-a prelungit pînă în 17 martie 2016. Adică pînă
cînd la guvernare a venit Dacian Cioloș, dispus rapid să dea 11 milioane de
euro din banii statului. În septembrie 2014, Artmark organizează o expoziție cu
cîntec în care prezintă Cumințenia Pămîntului, o șmecherie pentru a pune
presiune pe Guvernul României să dea 20 de milioane de euro.
Guvernul
României de atunci stăruie pentru suma de 3 milioane.
Ca și în
cazul ANRP, se pune în mișcare Presa implicată în afacere.
Se spun și
se scriu vorbe mari, gen e o jignire adusă lui Brâncuși dacă e cumpărată de
statul român doar cu 3 milioane de euro.
Nu suntem
patrioți dacă n-o cumpărăm cu 20 de milioane de euro.
Nimeni nu
pune problema și astfel:
Dacă sunt
atît de patrioți de ce nu dau cei de la Artmark 20 milioane de euro?
Sau de ce nu
acceptă proprietăresele- românce, chiar dacă stau la Paris- s-o dea pe bani
puțini sau pe gratis statului român?
Luam opera
și o puneam la Muzeul de artă al României împreună cu portretul donatoarelor și
cîteva rînduri de mulțumire. Nu era asta pentru niște patrioate suprema
mulțumire, să știe că generații de români vor trece prin fața operei lui
Brâncuși li le vor mulțumi?
Vine
Guvernul Dacian Cioloș.
Guvern de
tehnocrați.
Mandat să
rezolve problemele stringente în materie de lucrări publice.
Pe lîngă
preocuparea de mări urieșește Bugetul de lux al Președinției – ce să-i faci,
taxa de desemnare ca premier, Dacian Cioloș are o grijă:
Cum să dea
el din banii publici – nu ai lui, firește, 11 milioane de euro.
Unul dintre
obiectivele ( tare mă tem că una dintre sarcinile de serviciu cu care a venit
la Guvernare Dacian Cioloș a fost rezolvarea afacerii pentru care Artmark s-a
bătut ani în șir. S-a introdus chiar în bugetul pe 2016 un amendament vizînd
paralelel, dar a căzut în Parlament. Pe 16 februarie 2016, Guvernul reia
afacerea. Se constituie o nouă comisie, mult mai de treabă cu Artmark.
De ce 11
milioane?
Pentru că
potrivit înțelegerii statul român trebuie să dea 11 milioane de euro.
După
ministrul Culturii, statul s-a angajat să dea 5 milioane de euro, șase urmând
să fie strînși prin colecție publică, gen Dați un leu pentru Ateneu! E greu de
presupus că pînă în septembrie 2016 se vor strînge de la populație 6 milioane
de euro. Eu de exemplu, nu voi da în veci un leu ca să-i îmbogățesc pe
intermediarii dintre proprietari și statul român.
Cît despre
distinsa româncă de la Paris, dacă-l iubește atît de tare pe Constantin
Brâncuși și dacă e atît de patrioată, de ce nu dă sculptura pe mai puțin?
Apropo:
A încercat
vreun moment ministrul Culturii sau chiar premierul s-o convingă pe proprietară
să primească mai puțin în schimbul expunerii de care aminteam mai sus?
Tare mă tem
că nu.
Pentru că
adevărații beneficiari ai afacerii, ca în multe dintre procesele de retrocedar,
nu sunt moștenitorii, ci rechinii din România.
Mă înșel?
Pentru a mi
se dovedi că mă înșel, Dacian Cioloș ar trebui să facă de o transparență maximă
procesul prin care statul român dă 11 milioane de euro dintr-un foc.
Prin urmare,
Dacian Cioloș să lase deoparte vorbele mari și răsuflate, în genul celor de pe
Facebook, și să răspundă următoarelor întrebări:
· Cu cine a negociat statul român? Cu Artmark
sau cu proprietăreasa fie aceasta și asistată de un avocat?
· Dar există o asemenea proprietăreasă? Dacă
da, s-o vedem și noi, măcar în poză? Nu de alta, dar vrem să vedem cum arată o
bătrînă de peste 80 de ani posesoare peste noapte a 11 milioane de euro.
· Cine a făcu parte din Comisia Ministerului
Culturii care a negociat suma de 11 milioane de euro?
· Ce rol a jucat în toată afacerea Radu
Boroianu, directorul ICR?
· Opera nu poate fi scoasă din țară indiferent
cine ar cumpăra-o. În Franța, multe capodopere sunt în colecții particulare.
Admițînd că n-o cumpăra statul român, era vreo problemă dacă opera era
cumpărată de un particular român? Sau dacă nu era cumpărată, era vreo problemă?
O spărgeau cu ciocanul proprietăreasa?
· Cine a stabilit că valoarea operei e de 30 de
milioane de euro? Are vreo legătură acest expert cu Artmarkt?
În absența
răspunsurilor la aceste întrebări și la altele, sunt înclinat să cred că, după
ANRP, asistăm la debutul unui nou jaf. Cel comis sub pretextul apărării
valorilor naționale.
Dacă iese
afacerea cu Cumințenia Pămîntului, am putea asista la o nouă afacere. Un
judecător, că nu-l costă nimic, va da Fîntîna Miorița unor români din Australia.
Prin intermediul unui Grup infracțional organizat din România, se va anunța că
moștenitorii vor vinde Miorița ungurilor. În România se va declanșa isteria:
Nu dați
Fîntîna pe mîna ungurilor!
Va interveni
atunci generosul Guvern Dacian Cioloș și-o va răscumpara cu 11 milioane de
euro.
Vor merge
banii ăștia la moștenitori?
Să fim
serioși!
Banii de la
ANRP au mers la moștenitori?
ION CRISTOIU
Sursa:
http://www.evz.ro/afacerea-dubioasa-cumintenia-pamintului-debutul-unui-nou-jaf-de-tipul-celui-de-la-anrp.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu