Unde este ziua de ieri?

Unde este ziua de ieri?

Irina Lucia-MIHALCA

Scăldată de albastrul cerului,

mă uit la florile-soarelui din întinsul zării,

legănate de briza mării, petale de petale,

se spală de culoare,

stropii galbeni de lumină, în inimă,

îmi trimit iubirea,

izvorul de viaţă nesecat.

În labirintul timpului,

curgerea lui nu se mai sfârşeşte,

azi caut ziua de ieri.

Undeva s-a ascuns, nu ştiu exact,

nedumerită privesc 

în urma de boare a paşilor mei,

acolo am lăsat-o, e sigur,

dar unde anume

nu-mi amintesc.

Aripa vântului a risipit

fiece clipă pregătită să zboare

în miez adânc de taină.

Pe drumuri neumblate,

continui să merg, să caut, să caut,

după un timp, în răsărit de zori,

mă opresc

şi strig: - Vântule, vântule, 

unde călătoresc clipele, spune-mi?

Vântule, năucule,

unde se duc gândurile trăirile, iubirile, 

visele, miresmele, culorile

şi imaginile zilei trăite?

Vântule, vântule,

unde-mi sunt filele trecutului?

De parcă aş fi uitat drumul spre mine,

în umbra nemărginirii trec

prin unda oglinzii tăcute,

vreau să ies, prin coloana cerului,

din vârtejul acestui prim vis

spre celelalte ceruri,

ultima barieră o străbat

pe puntea îngustă

şi lungă cât un curcubeu.

Oare, clipa aceasta

o voi regăsi mâine

dispusă

să se nască din neuitare?