Dar cu
casa "MEU"......? , tot
rosie.........
Boșorogilor, ați votat
cu ciuma roșie !
UN ASEMENEA COMPORTAMENT ESTE
REPROBABIL, DE NEACCEPTAT ȘI DACĂ AU
ȘANSE ÎN VIAȚĂ POT AVEA ȘI ACEȘTI
INDIVIZI ACEEAȘI SOARTA ȘI NU SE ȘTIE DACĂ
VOR FI CONFORTABILI !!!!!!
Bună ziua.
Da. Acesta
este profilul nucleului dur al "tinerilor frumoşi şi liberi". Ei se
jură că sunt paşnici, dar asta e valabil până când e cineva care nu e de
părerea lor. Cum a fost cazul tinerilor care au afişat în Piaţa Victoriei un
banner împotriva multinaţionalelor. Erau să fie linşaţi. Au fost salvaţi de
jandarmi din ghearele paşnicilor demonstranţi spontan-civici.
Eugen Zainea
Posted on February 6, 2017
by consilierjuridicgerman
oroman
|
Dan
Constantin Goldiș
Acum vreo
săptămână, când a început seria de
proteste televizate,mi-am spus în sinea mea
să nu mă bag, nu este bine să mă situez de o parte sau de alta a
baricadei, nu ar fi bine să mă cert cu copii mei, cu vecinii și prietenii mei,
cu colaboratorii și cititorii mei online.
De ce să mă
bag? Eu am proiectele mele, am speranțele mele, am viața mea tihnită care se
derulează oarecum calm fără
tensiuni prea mari. Așadar, timp de o
săptămâna am privit liniștit din tribună spectacolul din
arenă. Parcă eram într-un film. Aveam
sentimentul că sunt la Roma, acum doua mii de ani, când gladiatorii erau puși
să se ciopârțească între ei în aplauzele mulțimii. Se pare că motivul
încăierării era un edict dat de
guvernator care nu i-a plăcut
împăratului. Într-o seara, a coborât din carul său imperial și a vorbit norodului din piață. Poporul său,
“oamenii săi” au înțeles imediat și au
pornit la luptă. Așa a început cafteala
generală. Adevărul este că puțini gladiatori înțelegeau ce scrie
în acel papirus, iar plebea spectatoare
era și mai neștiutoare. Dar treaba asta
nu prea conta, ciopârțeala mergea înainte între două cete de gladiatori,
ambele de origine… română. Părea ciudat,
dar la ce ne putem aștepta de la orânduirea sclavagistă a acestui început de
mileniu…
Cam acestea
au fost simțămintele mele, cam acestea
au fost gândurile mele, destul de
pașnice și echidistante. Până astăzi…
Astăzi, 6
februarie 2017 în Timișoara, după ce au trecut două mii de ani de la luptele
dintre gladiatori, eu, omul pașnic, era să fiu ucis în… tramvai.
Să vă
povestesc cum a fost! Fusesem la
primărie să-mi plătesc impozitul pe casă. Voiam să merg acasă și m-am urcat în
tramvaiul 4. Erau puțini călători, toți aveam loc pe scaune.
Am compostat biletul și m-am așezat pe scaun. Priveam absent pe
fereastră gândindu-mă la problemele mele. Era liniște, era cald, era bine…
La prima
stație însă ăn vagon au urcat 3 tineri. Foarte mândri, foarte gălăgioși, foarte
siguri pe ei. Bineînțeles că nu au compostat niciun bilet. Cum să plătească ei
un bilet de tramvai ? Era sub demnitatea
lor… Ei aveau preocupări înalte, din
sfere stratosferice…
Vorbeau atât
de tare încât auzea și vatmanul. “Cum a fost aseară în piață ?” întrebă primul.
“Cool!” îi răspunse al doilea. “Tu de ce n-ai fost ? ” “ Am fost praf!”
Am început
să-i privesc cu interes. Fuseseră în piață. Ei erau gladiatorii secolului
XXI. Eram amuzat într-un fel de limbajul
lor expresiv. Cuvântul “cool” îl mai auzisem,
era considerat foarte “ trendy” de generația lor, dar mie îmi plăcuse mai mult expresia ” am
fost praf”. Cu ochii minții, începusem să-mi
închipuiesc cum norul de praf de ieri s-a întrupat în tânarul mușchiulos
din fața mea. Probabil că am zâmbit. Cum
să nu zâmbești la o asemenea expresie? Dar el m-a văzut. “ Tu, moșule, de ce
râzi?” N-am zis nimic.
Am întors privirea spre fereastră și am început să meditez. “ La această
ora,în acest an, într-un tramvai european dintr-un oraș european eu , un om de
64 de ani, nu aveam voie să zâmbesc. Îmi
interzicea un tânar care ieri a fost “ praf.”
“ Vrei să te
sparg?” Praful venise lângă scaunul meu
și își marca acum teritoriul.” Îți dau muie și ție și lui Dragnea!” M-a bufnit râsul! Uneori, în clipe disperate,
faci gesturi necugetate… Și-am întrebat: “ Ce legatură am eu cu Dragnea?” “ Ai votat
cu ciuma roșie!” Apoi întorcându-se spre ceilalți călători strigă:
“ Voi toți,
boșorogilor ați votat cu ciuma roșie. O să vă dăm muie la toți!”
Norocul meu, norocul nostru, al tuturor boșorogilor
din vagon, a fost că tramvaiul s-a oprit într-o stație
aglomerată și cei trei gladiatori au coborât gesticulând și vociferând la
adresa lui Dragnea. Scăpasem. N-am primit muie. Nici ceilalți boșorogi n-au
primit. Am fost cu toții salvați de “mulțimea
mută” care s-a urcat în acea stație.
Dan
Constantin Goldiș
Fiindcă sunt
bătrân și trecut prin multe, nu pot fi dus cu preșul prea usor. Pe cei mai
mulți români îi doare în dos de ordonanța sau de grațiere. Ordonanța era doar
un pretext pentru a da jos guvernul din motive financiare, interne sau externe,
pe care nu le abordează nimeni în totalitate. Să încercăm noi câteva
explicații:
1.
Proprietarilor de afaceri, români sau străini, nu le convine majorarea
salariului minim.
Luând în
calcul nivelul actual al contribuțiilor, majorarea cu 200 de lei a salariului
minim de la 1250 la 1450 lei va crește suma pe care o primește angajatul cu 140
de lei ( de la 925 de lei cât încasa
pâna acum la 1065 de lei în prezent).
Patronul
însă trebuie să suporte alături de
majorarea propriu-zisă și contribuțiile sociale aferente acestui salariu. Astfel, dacă până acum plătea 1.538 de lei
pentru salariul de 1250, după majorare va plăti 1.783 de lei, adică cu 240 de
lei mai mult pentru fiecare angajat. Dacă ai un angajat nu este mare lucru, dar
dacă ai zece angajați poate deveni o problemă.
Specialiștii
PSD și-au dat seama de această problema și încearcă o ameliorare parțială tot cu măsuri sociale de care beneficiază micul angajator ( plata
unor compensații la relocarea angajatului, scăderea impozitului pe profit,etc).
Să vedem dacă aceste măsuri compensatorii vor mări numărul general de
salariați.
2. Poziția multinaționalelor. Se spune că multinaționalele trimit oamenii
la demonstrație. Oare de ce?
Fiindcă
actualul guvern al României a schimbat din temelii Codul Fiscal. Conform noilor prevederi ale
Codului Fiscal multinaționalele din
România vor fi impozitate fie la cifra de afaceri, fie acționarii lor vor
trebui să plăteasca impozit pe dividende de 16 la sută.
Până acum,
impozitul pe dividende era de 5 la sută, în timp ce impozitul pe profit a fost
de 16 la sută. Era evident pentru toată lumea că proprietarii multinaționalelor
preferau să scoată banii din țară că și dividende și să plătească impozit doar
5 la sută. Acum, când impozitul pe dividende va ajunge 16 la sută, este clar că
acționarii multinaționalelor vor pierde sume importante de bani, de ordinul
zecilor sau sutelor de milioane.
Guvernul
mizează pe faptul ca banii rezultați din creșterea cotelor de impozit vor rămâne în țară. Nu știm dacă
este așa fiindcă multinaționalele se gândesc la următoarele inginerii
alternative:
-forțează
actualii angajați să se autorizeze ca PFA, urmând ca aceștia să fie plătiți de
actualul angajator pe baza unui contract de prestări de servicii; în acest fel,
multinaționala scapă de plata contribuțiilor la stat, sarcinile de contribuție
rămânând în seama lucrătorului autorizat; ingineria aceasta a mers un timp în
Germania, dar acum, nu mai merge fiindcă, atât teoretic cât și practic, un
lucrător independent nu poate lucra la un singur beneficiar. Fiscul german
cataloghează această situație ca muncă la negru mascată, să vedem ce va face
fiscul român.
https://mail.google.com/mail/u/0/?ui=2&ik=a1864a9316&view=lg&msg=15a74fd65f2c9561
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu