Bancuri mortale fara politica!

Itic pleacă în Groelanda să vândă camere frigorifice! Se-ntoarce plin de bani!

- Cum ai făcut, măi !?

- Foarte simplu: le-am explicat că-n camera frigorifică sunt minus 5 grade şi afară minus 25.

- Vreau să brevetez un aparat de ras automat. Iată, o cutie neagră, o deschizătură ovală, îţi bagi faţa şi înăuntru un complex de lame te rade impecabil!
- Bine, dar fiecare faţă are altă formă!
- Prima dată.

- O să-mi dai voie, vecine, să trec dimineaţa prin ograda ta, ca să scurtez drumul şi să prind personalul de opt şi cinci?
- Cu toată plăcerea! Şi te asigur că, datorită taurului meu, vei putea prinde chiar şi acceleratul de şapte şi treizeci.

Mama către fiică:
- Draga mea, adu-mi 5 farfurii.
- Pentru ce?
- Trebuie să vorbesc cu taică-tu!

Tatăl şi fiul culeg prune.
- Tată, ce facem cu ele?
- Dacă e mă-ta acasă, facem compot. Dacă nu, facem pălincă.

- Cine este la poartă? îl întreabă un scoţian pe fiul lui.
- Sunt nişte oameni care strâng donaţii pentru ştrandul oraşului.
- Dă-le şi tu o găleată cu apă.

Un tip vine la bancă şi retrage o sumă imensă de bani. Îi numără, apoi se adresează funcţionarului:
- Pot să-i depun iar?
- Dar de ce i-ai scos?
- Am vrut să verific dacă sunt toţi.

Ştefan cel Mare adunase tot norodul la oaste, inclusiv ţiganii. Se anunţa bătălie cruntă. Ştefan iese în faţa oştirii adunate pe câmpul de luptă:
- Vitejii mei, vom lupta până la unu!
- Aşa, mâncaţi-aş, că pi la unu şi ceva să pune căldura.

- Nu pot dormi deloc. Am nevoie urgent de 10.000 €.
- Vino la mine!
- Mă împrumuţi tu?
- Nu. Dar am un somnifer excelent.

Soţul către soţie:
- Azi mi-am luat husă pentru iPhone!
- Dar tu nu ai iPhone!
- Eu îţi spun ţie ceva când îţi cumperi sutien?

Placido Domingo şi Luciano Pavarotti, care aveau oarece invidie pentru întâietate, stăteau de vorbă. Domingo:
- Am avut concert la Milano în faţa a 400 000 de spectatori. La sfârşitul concertului, în ovaţiile publicului, statuia Fecioarei Maria a început să lăcrimeze.
- Eu, răspunde Pavarotti, am susţinut un concert la Rio în faţa a 800 000 de spectatori. La final, după un lung şir de reveniri la scenă, Iisus a coborât de pe statuie, m-a felicitat, m-a îmbrăţişat spunându-mi:
- Aşa da, concert. Nu ca unu’ la Milano care a făcut-o pe mama să plângă.

 

La psihiatru:
- Am fost săptămâna trecută la dv.
- Da, îmi amintesc, spuneaţi că vedeţi multe muşte, aşa, ca prin ceaţă.
- Da, da! Şi mi-aţi dat nişte pilule!                                                      

- Ei, au avut efect?

- Da, săru-mâna, dom doctor, acum le văd clar de tot, fiecare picioruş...