Patria de pământ şi de piatră

Patria de pământ şi de piatră

„Noi, de fapt, avem două patrii coincidente:

o dată este patria de pământ şi de piatră şi încă

o dată este numele patriei de pământ şi de piatră.”

(Nichita Stănescu)

Apariţia oricărei cărţi este o sărbătoare de suflet şi de spirit şi de aceea prezentul volum la care ne vom referi, scris cu multă dragoste despre meleagurile natale, constituie mai mult decât o carte de vizită, este o creaţie de valoare a autorilor. Onorat de autori cu lectura manuscrisului pot plăti o mică parte din „preţul cunoaşterii” sub forma impresiilor mele de cititor, ca unul care are rădăcini trainice pe linie paternă de pe Valea Târnavelor.

Demersul ştiinţific privind frumoasa localitate maramureşeană Ulmeni de pe Valea Someşului, care vede lumina tiparului sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, încearcă să abordeze în chip unitar trecutul istoric al acesteia. Pe baza unor documente de arhivă în mare parte inedite şi a unor lucrări edite distinşii autori dau consistenţă aserţiunii că „prin cunoaşterea istoriei se realizează cunoaşterea de sine şi pregătirea viitorului.” Autorii au bătut recordul de „penetraţie persuasivă” în arhivele şi bibliotecile maramureşene.

De remarcat că dau dovadă de obiectivitate prezentând adevărul istoric privind perioada comunistă, cu onestitate acolo unde este cazul. Credem că nu greşin dacă afirmăm că autorii pun în valoare ideea „nici o localitate maramureşeană fără monografie.”

Lucrarea este expresia faptului că fenomenul istoriografic local, ca parte integrantă a istoriei naţionale – în calitate de componentă distinctivă a culturii – continuă să existe, cu toate greutăţile perioadei pe care o trăim. Credem că cei doi harnici cercetători au conceput lucrarea lor ca o cercetare deschisă care să permită aflarea unor răspunsuri cu privire la evoluţia în timp şi spaţiu a localităţii Ulmeni.

Constatăm că în cercetarea lor, Radu şi Mircea Botiş– ca exemplu de lucru în echipă – s-au ghidat după cele două principii formulate de marele retor roman Marcus Iulius Cicero: primo – să nu spui niciodată ceea ce ştii că nu este adevărat, secundo – să afirmi întotdeauna ceea ce ştii că este adevărat.

Desigur, lucrarea este piatra de început a noi cercetări privind evoluţia unei vechi aşezări maramureşene.

Unii pot spune că trecutul unei localităţi rurale sau urbane nu are relevanţă acum în plin proces de integrare europeană. Noi considerăm că în noile condiţii când Europa se pregăteşte să-şi desfiinţeze graniţele spre a deveni ţara uriaşă a tuturor neamurilor care o compun, aşezările româneşti trebuie să-şi ştie numele şi blazonul neamului şi tot ce ţine de sângele care îi curge prin vine. Numai aşa, familia românească – cu străbunici, părinţi şi copii – va putea fi recunoscută la locul pe care îl are între celelalte familii europene, ci nu confundată cu altele sau considerată ca fără istorie.

Desigur, cei doi, nu şi-au propus să epuizeze problema cercetată neavând orgoliul de a nu le scăpa nimic din toate mărturiile care vor fi existând privind comunitatea respectivă.

Lucrarea este realizată conform cu normele ştiinţifice ale Academiei Române care prevăd modul în care trebuie să se desfăşoare munca de documentare şi elaborare a lucrării în cauză.

Reuşim să descifrăm din paginile lucrării pe care o analizăm, spiritul şcolii de sociologie a lui Dimitrie Gusti din anii 1930, şcoală cunoscută prin lucrările Sociologia Militans şi Teoria Monografiei Sociologice a elevului lui Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl.

De fapt, autorii relevă pregnant modul în care evenimentele istorice petrecute la nivel macroistoric naţional se răsfrâng la nivelul unei comunităţi locale.

Altfel spus, distinşii autori pun în practică ideea regretatului academician Constantin C. Giurescu, care afirmă că o istorie completă şi veridică a neamului românesc nu este posibilă decât atunci, când fiecare comunitate locală va avea realizată şi publicată monografia sa.Este relevat locul şi importanţa aşezării Ulmeni în reţeaua urbană a judeţului Maramureş, care are rolul unui releu în transmiterea caracteristicilor urbane spre spaţiile rurale înconjurătoare.

Citind această carte constatăm că indiferent de direcţia în care mergem, distanţa pe care o parcurgem, destinul pe care îl avem, acel ACASĂ din copilărie îl ducem mereu în suflet.

Abia la maturitate sau la bătrâneţe ne convingem că acolo se află Dumnezeu şi ne întoarcem iar şi iar la origini.

Prin apariţia acestei lucrări ne aflăm în faţa unui eveniment editorial de excepţie pentru oraşul Ulmeni, căruia este nobil să i se recunoască importanţa.

Ne permitem să asemuim demersul despre comunitatea natală, cu certificatul de naştere al unui copil peste care s-au aplicat în timp nenumărate menţiuni, dar niciodată cea de deces, pentru că odată ce ea „s-a născut”, este sortită „a trăi” în eternitate şi să devină o autentică „Evanghelie” pentru toţi membrii comunităţii pe care îi reprezintă.

Scriind cu abnegaţie şi onestitate,s-a realizat o lucrare cu ţinută academică şi mare valoare ştiinţifică intrinsecă.

Alcătuită cu acribie, într-un stil accesibil, lucrarea formată din 10 capitole este plină de date şi cifre, de valori măsurate sau extrase şi mereu comparate, integrate şi interpretate, valori care exprimă cuantificat mediul natural sau viaţa economico-socială a comunităţii din care provin.

Autorii se opresc pe spaţii ample şi asupra aspectelor legate de datini şi obiceiuri, munci agricole, viaţă, nuntă, naştere, înmormântare etc., aspecte etnografice, ocupaţii tradiţionale, credinţe despre cer şi astre etc.

Utilă este şi galeria personalităţilor sau, mai bine-zis fiilor localităţii, care s-au ridicat din Ulmeni şi au contribuit la ridicarea morală şi culturală a localităţii.

Ne este arătat un colţ de ţară cu oameni harnici, aprigi, care şi-au păstrat credinţa, limba, portul şi obiceiurile, în ciuda vitregiei timpului, vedem oameni cu tradiţii străvechi, oameni apropiaţi de natură, de peisajele locului, de cele eterne primordiale, ca şi de cele create de ei, simţindu-le şi îmbinându-le ca nimeni alţii.

Citind această carte, realizezi că eşti cu adevărat al acestei ţări, eşti acasă, că simţi sufletul pământului ei, când inspiri chiar şi ocazional, mirosul pământului muşcat de sapă, amestecat cu izul buruienii, cu ţărâna în care se îngroapă tălpile.

Scris de Prof. dr. Constantin DOBRESCU

Publicat: 21 Februarie 2017

Sursa: Radu Botis