Povestiri ardelenești

Viața sufletului Dincolo -povestiri ardelenești

Prima poveste    - O jumatate de măr

"O, Doamne, ce mi-o povestit o femeie din Harnicesti. O fost murit soacra-sa si tare si-o banuit (i-a parut rau) dupa ea, ca o trait laolalta mai bine ca mama cu fata. Aveu in gradina un mar cu mere de vara galbine si bune, farinoase, care se coceau mai devreme, cam pa la Santamaria Mare, cand nu prea sunt mere coapte. O fost oarece duminica, si in drum era o roata de femei. S-o gandit ea: "Apoi, ma duc si culeg o poala de mere, care-or si (fi - n.r.) mai frumoase, de supt mar, si le duc la femeile cele, sa sie (fie - n.r.) de sufletu' soacrii mele, ca si ei tare bine i-o placut merele aieste". S-o dus, s-o cules o poala de mere mandre, coapte, galbine si s-o dus la femeile cele. Tate s-o luat cate doua, catre tri, c-o fost tare bune si-o mancat cu pofta. S-o zas femeile: "Sa sie in numele Domnului si de sufletu' soacrii dumitale". Ea n-o mancat nici unu' daca o vazut ca le plac ase de bine la femei. Pa cand s-o uitat in poala, mai avea numa' un mar putred de jumatate. S-o gandit: "Noa, pa aiesta l-oi manca dara eu, ca nu poci sa-l dau la nime'". Si o inceput sa-l curate cu unghiile, sa rumpa ce era putred si sa arunce jos. Da' tocmai atunci o zinit pa drum un cocon de tagan, si cand le-o vazut pa celea mancand, si mirose a mere de te radica mirosu'n vazduh, o zas cata ea: "Da-mi si mie un mar". "Vai de mine, da' cum as putea sa nu-ti dau? Da' nu mai am nici un mar in poala. Nu mai am decat jumatatea asta ca ceielalta o fost putreda". "Da-mi-o si pa aceie", o zas coconu'. Si i-o dat-o. In noaptea aia o visat-o pa soacra-sa. O zas: "Vai, bine m-am stamparat cu jumatatea ceie de mar!". Noa, cele mandre, galbine ca aoru, pa care le-o dat la femei, nu le-o capatat soacra-sa in cer, nu i-o fost primite. Numa' maru' cela putred coratat, ce l-o dat la puiu' de tagan, o fost primit. Trebe-a da la cela lipsit". (Ioana lu' Pretilus, 72 ani, Desesti)

A doua poveste    - Doi cartofi

"Da, ce v-oi spune eu nu-i gluma, nu-i saga. Omu' mnieu cand o fost beteag rau o zas ca el n-o dat in viata lui la nime' de pomana nimic, ase, oarece de mancare, si amu ii pare rau.

"Ba, sa nu mintasc, am dat doi cartofi copti la un om sarac", o zas. "Asta o fost cand am zinit (venit) io din razboi. Am zinit pa jos, cu inca un camarad, cu hatijacurile (rucsacurile) in spate, si n-avem in ranite nimic de mancare. Abde (abia) mai puteam sa pasim de foame.

Praznicul mortilor:

S-am aflat atunci o holda de cartofi. Am scos cartofi din holda ceie, am aprins un foc, i-am copt in spuza s-am mancat. Pe cati nu i-am putut manca, i-am pus in rucsacuri si-am plecat. Dupa ce ne-am prins un pic inima cu piciocii (cartofii) ceia, odata am capatat spor la drum. Si ne-am talnit cu un om sarac si i-am dat doi cartofi copti, care-o fost mai mandri". Nu la multa vreme de cand mi-o zas povestea, Vasalia meu o murit. I-am facut parastasurile, da' intr-o noapte, il visez ca sta la o masuta si are dinainte doi cartofi. Numai doi cartofi. Era imbracat in costumu' pa care l-am dat la un fecior batran de peste Sasar - si acela-i mort amu. Io urcam pa o coasta si il videm cumva de sus. Urcusu' ii bun; urci spre viata. Cand am vazut ca are dinainte numai doi cartofi, am vrut sa cobor, sa ma intorc, sa ajung la el, sa graim, sa-l intreb de ce nu are si altceva pa masa, da' n-am putut. Ceva, nu vedeam ce, nu ma lasa nici sa ma misc mai tare in directia lui. Si o disparut. Dupa ce m-am trezit, apoi mi-am adus aminte ce mi-o spus cand o fost beteag, inainte sa moara. Io am gandit ca daca fac parastasurile si-i dau, a avea si el. Da' omu' trebe sa-si deie cu mana lui, cu sufletu' lui. Ce-si da cu mana lui, aceie are pa Ceie Lume. Io i-am vazut masa de veci". (Ioana Sacalas, 87 de ani, Tautii de Sus)

A treia poveste    - Un colac murdărit cu noroi

"D-apoi sa-ti spun o poveste. Zace ca o murit un om si s-o dus dinaintea lui Dumnezau - ca omu' dupa ce moare, se duce mai intai inaintea lui Dumnezau sa deie de sama si numa' dup-ace ii trimas unde s-o pregatit. Si cand o sosit Acolo, o vazut o masa mare, lunga, plina cu tat feliu de bunatati, incarcata mai ceva ca in Zua de Pasti. Si pa langa masa ceie erau scaune. Pa cate un scaun sedea cate un om; altele erau goale. Noa, amu s-ar si (fi - n.r.) asezat si el pa un scaun, unde era masa mai incarcata, da' i-o aratat Dumnezau cu dejetu unde sa se puna. Pa cand s-o pus pa scaun si s-o uitat, o vazut ca inaintea lui, pa masa, nu-i nimic-nimicuta, nici cat sa bagi in ochi la o musca. Si s-o uitat pa lung la ceia care mancau. Ce s-o gandit Dumnezau, ce nu s-o gandit, ca i-o dat drumu' sa se intoarca pa pamant. Era un om foarte bogat. "Noa, amu mi-oi pregati eu pomene, sa am pa masa mai multe decat oricare de-Acolo", s-o gandit el. S-o dus si-o injugat boii la car si si-o comandat un car de pomene (colaci), ca ase o intales el pomenele. Dupa ce-o incarcat colacii (in car) o pornit la drum, da' o avut grija sa nu deie la nime', Doamne, feri! Cu toate ca mirosea dupa el a paine coapta pana departe, si pa la porti ieseu oameni saraci, ologi, copii. Cand o fost odata, rotile carului o intrat intr-o groapa cu tina si i-o picat un colac. O vazut cand o picat, ase ca s-o dus si l-o luat si l-o dat unui om sarac ce se uita la caru' cela incarcat. Saracu' l-o sters de tina si-o inceput sa muste din el cu pofta, strigand: "Dumnezau primeasca. Sa ti-l vezi in Ceie Lume!". Pa cand o sosit acasa, o picat inaintea boilor, s-o murit. Dumnezau l-o chemat la El. Si iara o vazut masa ceie incarcata cu fel de fel de mancaruri, da' pa cand s-o pus pa scaun, inaintea lui nu era decat colacu' cela cu tina pa care l-o dat saracului". (Maria Gavan, Tautii de Sus)

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda