Rugaciunea REFACE

Cercetatorii rusi au dovedit ca rugaciunea reface structura deteriorata a constiintei, elimina stresul si grabeste vindecarea!

Pentru cei devotati, puterea de vindecare a rugaciunii nu a fost pusa niciodata sub semnul intrebarii.

Acum, din ce in ce mai multe universitati si centre de cercetare medicala din cadrul unora dintre cele mai importante spitale din S.U.A. concluzioneaza cu tarie beneficiile oferite de credinta in Dumnezeu. Cercetatorii sustin credinta si beneficiile sale, datorita faptului ca poate face un om mult mai fericit si sanatos, ajutandu-l astfel sa traiasca mai mult.

“Studiile au aratat ca rugaciunea poate preveni aparitia afectiunilor – si cand se imbolnavesc, rugaciunea ii poate ajuta pe acestia sa-si revina mult mai repede.”, a declarat Dr. Harold G. Koening, din partea Universitatii Duke.

O analiza amanuntita a peste 1.500 de studii medicale de renume indica faptul ca “persoanele religioase si cele care se roaga au o sanatate fizica si psihica mult mai buna.”, spune Dr. Koening.

Prin definitie, rugaciunea este o forma de comunicare cu Dumnezeu, stabilirea unei relatii cu divinitatea, cu sfintii sau cu ingerii.

Recent, oamenii de stiinta rusi de la Universitatea din Sankt-Petersburg au dovedit ca vindecarea miraculoasa asociata cu spiritualitatea este o realitate si au constatat ca numeroase schimbari fizice si mentale pot avea loc intr-un moment de rugaciune sau de ceremonie religioasa.

Oamenii de stiinta a descoperit faptul ca persoanelor aflate intr-o stare de rugaciune profunda li se opreste complet cortexul cerebral, fapt ce indica un sentiment de siguranta deplina si o lipsa completa a stresului.

Profesorul Slezin a fost capabil sa masoare puterea rugaciunii si a constatat ca un calugar, care se roaga, are cortexul cerebral complet oprit, fapt ce a fost observat doar la copiii de pana la trei luni, atunci cand se simt in siguranta in apropierea mamelor lor.

Pe masura ce oamenii cresc, sentimentul de siguranta este tot mai redus si activitatea cerebrala creste. Aceasta activitate este redusa numai in timpul somnului profund si in perioadele de rugaciune.

“Rugaciunea este un remediu puternic, si nu numai ca regleaza toate procesele la nivelul corpului uman, dar, de asemenea, reface structura deteriorata a constiintei.”, a declarat profesorul Slezin, directorul Laboratorului de Neuropsihologie din cadrul Institutului de Cercetare si Dezvoltare a Neuropsihologiei din St. Petersburg.

Oamenii de stiinta au dovedit ca in urma ceremoniilor spirituale si religioase, tensiunea arteriala se normalizeaza, la fel ca si celelalte valori sanguine. Cele mai multe boli sunt cauzate de situati negative si de probleme mentale, probleme care dispar complet in timpul momentelor de rugaciune.

Sursa: e-dimineata.ro

O sfântă necunoscută în lume

„Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”[1].

Vara trecută așteptam trennul în gara unui mic sătuc. Acolo, așa cum stăteam, văd o bătrânică de la țară, ce locuia aproape de calea ferată. M-am apropiat de ea. Chipul ei, deși îmbătrânit, strălucea cu o lumină tainică, așa cum se întâmplă la oamenii duhovnicești. Și o întreb:

– Pe cine aștepți, soro?

– Ei, pe cine trimite Hristos.

În continuarea dialogului pe care l-am avut, am înțeles că se petreceau următoarele:

În fiecare zi această bătrânică venea în gară ca să vadă dacă există vreun călător sărac, ce avea nevoie de un acoperiș și de hrană. Și când găsea pe cineva, îl primea cu bucurie. Și-l găzduia în casa ei, ca și pe unul ce era trimis de Hristos. (Casa ei era l un kilometru depărtare de calea ferată). Mi-am dat seama și că în fiecare zi citea Sfânta Scriptură și mergea la slujbele Bisericii. De asemenea, postea și se silea să păzească toate poruncile lui Dumnezeu.

Nu era aceasta o mică sfântă?

La sfârșitul discuției am mers să o laud pentru râvna ei de a lucre într-o asemenea măsură virtutea evanghelică a iubirii de străini. Nu m-a lăsat însă să termin. Și mi-a spus următoarele cuvinte:

– Nu cumva și noi, părinte, suntem găzduiți în această lume, în fiecare zi și în toată viața noastră?

Și în timp ce zicea acestea, chipul ei a strălucit și mai mult.

O, suflete milostive și de aur a poporului nostrum! De multe ori mă rușinez să mă numesc învățător al lui Dumnezeu. Dimpotrivă, nu m-aș rușina dacă m-ați numi ucenic al poporului nostru!

Din Epistolele Sfântului Nicolae Velimirovici

[1] Matei 25, 35-36.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda