RANDUNICA - Sfantul Vasile cel Mare
Nimeni sa nu
se plânga de saracie! Nimeni sa nu-si piarda nadejdea în viata, când vede ca în
casa nu i-a mai ramas nici o avere! Sa se uite la dibacia rândunicii!
Rândunica, atunci când îsi face cuib, aduce paiele cu ciocul; si pentru ca nu
poate cara lutul cu picioarele, îsi moaie în apa vârfurile aripilor, apoi le
tavaleste în praful cel mai fin si asa înlocuieste lipsa lutului; si, încetul
cu încetul, leaga între ele cu lut paiele, ca si cum le-ar lipi cu clei; îsi
face cuibul si creste în el puii.
Acestea
sa-ti dea povata, ca sa nu te apuci de rele din pricina saraciei, nici sa-ti
pierzi toata nadejdea când vin peste tine cumplite necazuri, nici sa stai cu
mâinile încrucisate si sa nu lucrezi! Dimpotriva, alearga la Dumnezeu! Daca
Dumnezeu daruieste unei rândunici unele ca acelea , cu cât mai mult va da celor
care Îl striga din toata inima lor!
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
163.
UMBRA SI SLAVA - Sfantul Tihon din
Zadonsk
Vezi ca,
atunci când mergem înspre soare, umbra noastra vine dupa noi si, cu cât mai
grabit fugim de ea, apropiindu-ne de luminatorul zilei, cu atât mai repede
alearga si umbra în urma noastra, facându-se tot mai mare. Asemenea sunt si
oamenii evlaviosi. Acestia se apropie de Dumnezeu, iar slava lor vine dupa ei;
si pe masura ce ajung tot mai aproape de El, cinstirea le calca pe urme tot mai
mult. Si cu toate ca ei fug de proslavire, aceasta alearga în urma lor si nu au
cum sa scape de ea. Ori, dimpotriva, atunci când venim dinspre soare, umbra
parca ar fugi de noi; si cu cât ne departam mai mult de el, cu atât mai cu
grabire se retrage umbra noastra. Astfel, desi alergam dupa ea, nu ne este cu
putinta a o ajunge din urma: ea pururea le scapa celor ce încearca sa o prinda,
oricât de mult ar fugi pe urmele ei. Întocmai sunt si oamenii care au îndragit
cele lumesti: pe masura ce se departeaza acestia de Dumnezeu, se retrage si
slava de la ei si cu cât mai mult alearga dupa proslavire, cu atât mai mult
fuge ea de ei. Prin acestea te înveti sa cauti a te apropia de Domnul prin
smerenie, prin rugaciune, prin deprinderea virtutilor crestinesti si sa
dispretuiesti slava lumii acesteia. Si atunci vei avea cinstire, desi nu o vei
mai dori. Caci nu este preamarit acela pe care lumea îl mareste, ci acela pe
care îl cinsteste Dumnezeu. Iar Domnul îl cinsteste pe cel care Îl proslaveste,
dupa cum Însusi zice: „Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Ma cinstesc, iar cel ce
Ma defaima va fi dispretuit” (1 Regi 2, 30).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 141
FRUMUSETEA OMENEASCA - Sfantul Tihon
din Zadonsk
Vezi un om
frumos întocmai ca un înger. De la acesta ridica-ti mintea la omul cel
launtric, adica la suflet, si cugeta cu cât este mai mare frumusetea sufletului
facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pe care Domnul l-a salasluit
într-un lacas atât de minunat. De aici învata sa cunosti si sa cinstesti
nobletea, frumusetea si maretia sufletului si pe acesta, care e nemuritor, sa-l
împodobesti cu fapte bune, cu credinta, cu dragoste, cu rabdare si cu
înfrânare, mai mult decât trupul, care este praf si pulbere.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 77.
SALCIA PLANGATOARE - Parintele Ilie
Cleopa
Daca vedem
pe unii din arbori ca dupa taiere nu mai odraslesc din radacini, sa ne aducem
aminte de cele scrise: „Fie zilele lui putine si într-un neam sa se stinga
numele lui” (Psalm 108, 7, 12). Si daca vedem unii arbori ca au lemnul lor
foarte tare, precum este stejarul, despre care se vorbeste ca ar fi unul din cele
mai tari lemne de pe fata pamântului, cum sunt si alti arbori ca: tisa, cornul,
cedrul, abanosul, mahonul si altii de acest fel; iar altii, dimpotriva, au
firea lemnului lor foarte moale si rara precum sunt plopii, salciile cele albe
si galbene, rachitele si altele de acest fel, apoi si întru felurimea acestora
sa cautam cele spre folos noua, cugetând cum unii din oameni sunt foarte tari
la fire si barbatosi în toate, înca si cu inima prea aspra si cu anevoie a se
întoarce spre mila si milostivire, iar altii din fire sunt blânzi, blajini si
milo stivi si foarte usor se întorc spre umilinta, plângere si milostivire,
catre toti cautându-si pacea si alinarea întru toate; la a caror viata privind
noi, ne aducem aminte de cuvântul Sfintei Scripturi care zice: „Fericiti cei ce
plâng ca aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4).
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
31 MARTIE 2018 – 85 DE ANI DE LA
NAŞTEREA LUI NICHITA STĂNESCU
“A vorbi
despre limba în care gândeşti, a gândi – gândire nu se poate face decât numai
într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică.
Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română.
Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore,
malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Ce patrie minunată este această
limbă! Ce nuanţă apare, îmi dau seama că ea o are! Această observaţie, această
revelaţie am avut-o abia atunci când am învăţat o altă limbă.
Nu spun că
alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate şi frumoase. Dar atât de proprie,
atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât
aproape nu o pot considera altfel decât iarba. Noi, de fapt, avem două patrii
coincidente; o dată este patria de pământ şi de piatră şi încă o dată este
numele patriei de pământ şi de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie
fără de nume nu este patrie. Limba română este patria mea.
De aceea,
pentru mine, muntele munte se zice, de aceea , pentru mine iarba iarbă se
spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa
se trăieşte.”
DESPRE LIMBA ROMÂNĂ
Din volumul RESPIRĂRI
NICHITA STĂNESCU
EDITURA SPORT-TURISM,
BUCUREŞTI 1982
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Literatura&optiune2=1933.03.31+-+Nichita+Stanescu
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România
Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea
şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea
valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi
credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
ARBORII CRESTELOR - Parintele Ilie
Cleopa
Daca pe
crestele cele înalte ale muntilor vedem arbori vajnici si puternici care prea
adesea cu furtuni si vânturi napraznice se lupta si pururea de primejdia
rasturnarii si a doborârii sunt amenintati si de la acestia cu gândirea noastra
la cei ce se afla pe culmea stapânirii si a dregatoriilor veacului de acum sa
ne întoarcem si de furtunile si valurile tulburarilor care îi lupta pururea pe
cei din dregatorii sa ne aducem aminte. Sa gândim apoi câta osteneala si grija
au ei în viata si cât de putina le este lor linistea si alinarea pe acest
pamânt. Daca la acestea vom cugeta, apoi multa adeverire vom gasi în cuvintele
Scripturii care a zis ca: „Mai buna este pâinea cu sare în casa saracului cu
liniste, decât punerea înainte a bucatelor cu multa tulburare în casele
împaratilor” (Pilde 15, 17; 1 7, 1). Acestea întelegând, pururea de dregatorie
si ranguri vom fugi si pe calea linistii si a saraciei totdeauna vom alerga.
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
RUGACIUNEA DOMNEASCA - Arhiepiscopul
Iustinian Chira
Aceasta
rugaciune este temelia cultului Bisericii lui Hristos. Numai un Dumnezeu putea
sa-i învete pe oameni o rugaciune atât de desavârsita si atotputernica: de o
simplitate cutremuratoare, dar si de o adâncime si perfectiune ametitoare… ca
într-un dumnezeiesc strop de lumina, în rugaciunea „Tatal nostru” se cuprinde
întreg universul spiritual si material al omului. Aceasta rugaciune a aprins
sufletele tuturor Sfintilor, a dat tarie tuturor crestinilor, a luminat viata
stramosilor, a mângâiat suferintele asupritilor, a fost temelia vietii
oamenilor desavârsiti…
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 113-114.
Sursa: Pr. Alexandru
Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu