Grigoraş – Doamne, iartă-mă!

Vasilica Grigoraş – Doamne, iartă-mă!

~*~

Te-am aflat, Doamne

în cristelniţa sibilină

devenind floare crescută

în sera ta divină

Te-am simţit, Doamne

în cădelniţa de jar

cu fum stăruitor

de blândă tămâie

ce pluteşte

ca un nor de abur

prin teascul

zilelor şi nopţilor

Am mâncat din trupul

şi am băut din sângele Tău,

Doamne

din cinstitul potir

la vremea trezirii

cu inocenţa pruncului

spre prea îmbelşugarea vieţii

cu sfânta carte a cărţilor

Celulă strâmtă

m-am adâncit, Doamne

în măreţia ta

şi cu vechea pirogă

joc al copilului interior

rostogolindu-mă-n

povestirile apelor gângurite

trecând peste pietrele

din poteca vieţii

auzind cum trece

arcuşul peste corzile

inimii învolburate

Ţi-am urmat, Doamne

cu sandalele scâlciate

inima rătăcită

şi privirea-mi vălurită

pe drumul indicat

de puternicia smereniei

spre cerul credinţei

unde răsăritul se înalţă

ca o iertare

Şi, totuşi, te rog

iartă-mi, Doamne,

toate fărădelegile!

~*~

(Imagine Internet)