Vasilica Grigoraş în dialog cu Ioan
Nicolae Mușat
Antologia pentru Civilizația
Creștină, ASCIOR – 2017
09 ianuarie 2018
Vasilica Grigoraş: Ioan Nicolae Muşat, ne-am cunoscut
de foarte puţin timp, doar online. Accesând surse de informare electronice, am
aflat câteva date, despre viaţa şi activitatea ta, care mi-au stârnit interesul să te cunosc mai bine,
şi cred, că şi cititorii doresc acest lucru. Ai avut amabilitatea de a-mi
trimite câteva numere din revista „Orizonturile Bucuriei” şi două cărți ale
tale: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”, Buzău, Alpha MDN, 2015 şi„Paştile
Tău, Doamne!”, poezii, Buzău, Teocora, 2016. Mă simt binecuvântată pentru acest
dar minunat şi-ți mulţumesc din suflet. Deoarece ştiu că poţi cunoaşte un om, dacă nu în totalitate, măcar
parţial prin scrierile sale, şi mai cred că din tot ceea ce citim, aflăm, descoperim,
învăţăm câte ceva. În momentul în care
am primit cărţile, m-am rugat să mă lumineze bunul Dumnezeu să le citesc, să
înţeleg esenţa şi să scriu ceva despre ele. Volumele şi publicaţiile periodice
primite se bucură de grafică de excepţie, expresivă şi atrăgătoare. Am deschis
prima carte, începând să citesc materialele introductive, semnate de nume
sonore ale intelectualităţii literare şi spirituale ale Buzăului, dar şi din
întreaga ţară. Constat foarte repede că nu e suficient acest lucru, apoi am
luat un creion şi o hârtie, luând notiţe. Pe măsură ce înaintam în lectură pot
afirma, fără teama de a greşi, că descopeream „diamante”, bine şlefuite, şi mă
refer atât la conţinutul cărţii, dar şi la autor, clădit la „sfânta şcoală a
Domnului”. Consider că ar fi o impietate să
reproduc eu câteva informaţii despre tine şi volumele de autor, te voi
ruga să vorbești și despre ele. Ești directorul fondator al revistei
Orizonturile Bucurei, ești președintele fondator al Asociației pentru
Civilizația Ortodoxă ASCIOR, ai lansat o salutară şi lăudabilă iniţiativa a
publicării unei antologii sub egida ASCIOR, confirmare a ceea ce spun fiind
receptivitatea unui număr însemnat de poeţi şi scriitori români, trăitori în
România sau în ţări adoptive. de aceea, te rog, să ne spui: Cine ești domnule
Ioan Nicolae Muşat? Aş vrea să precizezi obârşia, formarea profesională,
pasiuni, … tot ceea ce crezi că te reprezintă.
Ioan Nicolae Muşat: Bună ziua distinsă Vasilica
Grigoraș! Îți mulțumesc mult pentru prietenia acordată în mediul virtual,
pentru aderarea la ASCIOR și pentru publicare în prima antologie a asociației
ASCIOR: Antologia pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2017, dar și pentru acest
interviu, care, sperăm, va lămuri câteva aspecte privind Civilizația Creștină,
Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, antologiile ASCIOR. Trăim într-o
lume a morții, a confuziilor, a înșelăciunii, a distrugerii și vrem să ieșim
din această capcană ce ne-am întins-o singuri și nu știm, nu putem căci nu vrem
să folosim împotriva hidrei propriul ei venin. Și, în pofida faptului că lumea
merge foarte accelerat spreCataclismul Energetic Global, oamenii nu au timp
pentru viața lor și a copiilor și nepoților lor. Vor să înțeleagă aceste
lucruri grele repede, în două-trei pagini, fără cultura necesară, fără discernământul
necesar, fără efortul și strădania necesare cunoașterii a ceea ce este și ce-ar
trebui să fie. Cu speranța că acest lung interviu nu va fi zadarnic, să
purcedem la lucru.
Probabil că
omul nu se poate vedea cu discernământ pe sine însuși și nici nu este cunoscut
pe deplin în timpul vieții sale. Abia după zeci sau sute de ani de la trecerea
sa la cele veșnice se alege cine a fost acel om pe pământ. Omul este subiectiv
în ce-l privește, societatea este confuză, foarte confuză acum și în a se cunoaște
și în a-și cunoaște Calea dar și în a-și cunoaște cetățenii. Deci, trebuie să
ajutăm societatea să se cunoască și, cunoscându-se, să se înțeleagă și,
înțelegându-se, să se definească, să-și cunoască și să-și definească proprii
cetățeni, iar aceștia, prin și cu ajutorul unei societăți clare, curate și
responsabile să se înțeleagă și să se rostuiască pe ei înșiși….
V.G.: Nu așa, cu siguranță este
mult prea vag și alambicat pentru cititorii noștri, mult mai concret, cine
ești, ce vrei, ce crezi că poți să faci Ioan Nicolae Mușat?
I.N.M.: M-am născut în Fefelei, un
mic sat pe atunci, acum înglobat în orașul Mizil, la doar câteva case de locul
nașterii academicianului Grigore Tocilescu, un mare istoric, epigrafist,
folclorist și arheolog care, probabil, a vrut să continue în alt fel
cercetările privind importanța mondială a Daciei… Am fost botezat la biserica
Sfânta Treime din Fefelei, am urmat cursurile primare și gimnaziale la Şcoala
nr. 2 din apropierea Fefeleiului, am făcut apoi Liceul industrial pentru
Construcții de Mașini, nr. 1, București și am absolvit Facultatea de Automatică
a IPB, București în 1983 cu nota 9 pentru lucrarea de licență: „Automat
programabil pentru Linia de turnare în forme vidate”. Apoi, după o primă
întreprindere am ajuns la Buzău, la IEELIF (pe atunci), întreprindere județeană
de irigații unde am avut mai multe inovații nebrevetate dar care au ajutat
producția.
V.G.: Deci, ești un om de profesie
strict tehnică, liceu tehnic, facultate tehnică, orientare strict tehnică,
inginer cu preocupări de inginerie… Cum se explică aceste cărți de factură
teologică, filozofică, politică, socială, lirică: „Catedra Sf. Mare Mucenic
Sava” și „Paștile Tău, Doamne!”, care sunt probabil rădăcinile viitoarelor inițiative,
revista Orizonturile Bucuriei și asociației ASCIOR?
I.N.M.: Prin milostivirea Domnului și prin
dragostea oamenilor am fost binecuvântat cu mai multe seturi de aripi pe care,
din păcatele și nevrednicia mea, le-am folosit rău mult prea adesea… Preocupările
naive de toate felurile, teologice, psihologice, filosofice, ba chiar lirice,
au început probabil pe la 12-13 ani din pricina unor mari probleme de adaptare…
Am avut mare binecuvântare cu înțelepciunea tatălui meu, Ioan, cu blândețea și
afecțiunea mamei, Lucia, cu minunații bunici Ștefan și Ana, cu sprijinul
surioarei mele mai mari, Georgeta, cu minunata învățătoare și apoi profesoară
și dirigintă Elena Rădulescu, cu înțeleptul, omenosul și sfătosul profesor de
matematică din gimnaziu, Gheorghe Negoiță (care acum este membru fondator la
ASCIOR), cu acel unic și plin de har Părintele Alexandrescu Pompiliu, parohul
care m-a botezat și cununat și cu mulți alții cărora le mulțumesc din suflet
pentru tot ajutorul ce mi l-au dat, salvându-mă de mine, de modul eronat prin
care vedeam din început lumea. Apoi, când făceam inovațiile la serviciu, strict
necesare creșterii productivității muncii, lucrul pe șantier în zona Oreavu
lângă Râmnicu Sărat, s-a născut ideea Roboților Energetici, idee la care am
lucrat ani și pe care trebuia s-o expun (cu succes) la Institutul de la Brașov
care se ocupa cu promovarea energiei neconvenționale. Ca să convingi
specialiști de prim rang privind avantajele Roboților Energetici trebuia să ai
o strategie bine fondată căci „adevărul necunoscut (unul)” venea în mediul
„adevărurilor acceptate” (majorități și minorități) și trebuia să răstoarne
prejudecăți… Așa s-a născut înainte de 1989 tema științifică ERGOGETICA sub
forma „Conducerea informațională a sistemelor sociale”. Problemele grave din
familie, moartea tatălui meu datorită unui accident de muncă, cutremurătoarea
cădere a comunismului și neputințele științei de a rezolva problema adevărului,
toate m-au aruncat într-o depresie acută datorată unei crize de identitate…
Salvatorul
trimis de Bunul Dumnezeu, Părintele Prof. Dr. Mihail Milea, Duhovnicul Buzăului
mi-a zis: La Dumnezeu sunt toate răspunsurile! Sunt sigur că a vorbit de la
Dumnezeu căci prin puterea pe care mi-a dăruit-o, după acest moment, studiul
Sfintei Scripturi și Sfinților Părinți a avut cu totul altă putere! Apoi alte
mari încercări m-au păscut: accident, infirmitate, ba mai mult cam 10-11 luni
lucrat la opaiț căci, printr-un concurs de împrejurări, unde locuiam, la mai
mulți locatari ne-a tăiat curentul electric (firma de unde ne alimentam). Dar,
din mare mila Sa, a trimis Dumnezeu doi îngeri cu chip de om, Distinsa Doamnă
asistent Man Maria și distinsul, grabnic ajutător, profesor Vlădescu Alexandru,
prin mijlocirea cărora, o organizație de binefaceri olandeză „Să-i îmbrăcăm pe
cei goi” condusă de Domnul Nicolas și mama sa, mi-au dat și lumină și casă și
masă, și, ce-i mai important, o cameră pentru ERGOGETICA, lucru care chiar m-a
uimit grozav… Dumnezeu să le dea multă sănătate, bucurie și darul cel mare,
mântuirea, căci m-au ajutat și să trăiesc dar și să-i pot ajuta pe alții să
trăiască! Astfel de prin 92-93 ERGOGETICA, această nouă știință privind
comuniunea umană s-a ridicat de la „Conducerea informațională a sistemelor
sociale” la „Conducerea informațională pe principii creștine a comuniunilor”,
un salt am spune de la căruță la nave cosmice, un salt prin care știința,
devenind conștient și benefic slujitoare a dreptei credințe, își depășește
condiția telurică integrându-se condiției transcedentale umane, știința
devenind din „șarpele care otrăvește seducând omul” în „șarpele cu cap de
câine”, ajutător al dreptei credințe, conform prorocirii zalmoxiene: Cap
științei voastre puneți dreapta credință,prorocire făcută prin stindardul
pelasg, devenit apoi steagul dacic!
V.G.: Stai
că nu înțeleg ce vrei să spui! Se pare că este o regretabilă confuzie! Nu
amestecăm știința cu credința, sunt ontologic distincte din toate punctele de
vedere, ca sfere de interes, domeniu de activitate, metode, perspective, tot…
Lămurește mai pe îndelete ce vrei să spui atât cu această problemă a
amestecului științei în credință, lucru cu totul neverosimil, cât și ce este
sau, ce ar trebui să fie, ERGOGETICA.
I.N.M.: Nu
este o confuzie, așa cum omul în carne și oase se transformă în omul născut din
apă și duh, tot astfel, știința, din putere telurică rătăcitoare și seducătoare
a omului, prin schimbarea firii oamenilor și slujirea lor, devine ajutătoare
omului întru ridicarea în dreaptă credință.
Oamenii, pe
alocuri, prin occident dar și prin țări arabe, și-au făcut un fel de rai al
ochiului, al burții, picioarelor, urechilor și în general al minții, al minții
telurice, rod al unui umanism șchiop, rod al unei democrații antidemocratice
care este fundamentalismul plăcerii, fundamentalismul orgoliului și bogăției
telurice în timp ce oamenii, familiile, neamurile și popoarele se zbat în
chinurile de iad, ale morții și suferinței de tot felul, ale înșelăciunii și trădării!
Baza acestei stări, de fapt, este chiar știința, știința folosită de mai marii
lumii pentru jefuirea, umilirea, descurajarea, mințirea, zdrobirea și înrobirea
oamenilor, familiilor, neamurilor și popoarelor. Dar știința este venită de la
Dumnezeu prin Lucrarea Duhului Sfânt, căci nimic nu se poate face fără această
putere de la Bunul Dumnezeu de a face. Doar că această minunată putere de la
Dumnezeu de a face o întorc oamenii împotriva oamenilor și popoarelor, cele
primite de la Dumnezeu întorc oamenii influenți ai lumii împotriva Planului și
Voii lui Dumnezeu, împotriva oamenilor și a lui Dumnezeu. În Sfânta Liturghie
se spune și se roagă la Domnul: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem,
Doamne…” Sfinții Părinți vorbesc despre o „pogorâre” a minții în inimă pogorâre
ce nu se poate realiza decât în, prin, întru Biserică prin Duhul Sfânt atât
pentru oameni cât și pentru grupările umane de la familie la popoare. Știința
fără Dumnezeu devine înșelăciune și moarte, știința în, prin, întru Dumnezeu și
Biserica Sa devine înțelepciune căci lucrează Voia și Planul Domnului cu omul
și omenirea.
Astfel,
ERGOGETICA după cum îi spune și numele ERGO-energie, prin economia de energie,
folosind înțelept energia și GETICA (GETA)-a dreptei slujiri. Astfel ERGOGETICAnu
este o știință, ci o restructurare a științelor prin care omul ridică
duhovnicește societatea și societatea ridică duhovnicește omul dinainte de a se
naște până cu multe decenii și secole după ce s-a săvârșit. Astfel, ERGOGETICA
nu este numai o știință cu caracteristicile ei ci și o artă, căci inspirația
folosirii mijloacelor științifice pentru ridicarea omului și societății
aparține artei și nu se supune rigorilor științifice.
V.G.: Vorbești despre o știință în
slujba credinței? Da, sunt multe științe care ajută religiile începând de la
arheologie, epigrafie, istorie, paleontologie, chimie, numismatică până la
gastronomie, dar nu cred că la așa ceva te referi, cred că vorbești despre
întregul corpus al științelor pus în slujba religiilor. Te rog să fii mai
explicit.
I.N.M.: Vezi, Vasilica Grigoraș,
confuziile au fost mari iar acum sunt catastrofale până acolo încât din orice
neînțelegere, oricât de mică, pot izbucni mari și catastrofale războaie. Într-o
analiză sistemică profundă, crucială, cardinală, fundamentală,STRUCTURALĂ,
omenirea este un sistem autodistructiv blocat de propriul zgomot unde
informația utilă este anihilată și chiar amplificată în inversul ei de
informațiile neesențiale, potrivnice, de fond, adică, sistemul EXPLODEAZĂ, ca
un copac ce-și prepară singur mii de feluri de antisevă, ca un urs ce mănâncă
cianură cu plăcerea cu care mănâncă mierea… Sistemul lumii este un corp ca al
ursului care-și suge din labă nu grăsimi cu nutrienți ci propria cianură… În
perioada 89-92 am „văzut” cum lumea moare efectiv lucru care m-a devastat… Este
ce a prorocit Hristos când a spus: „Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere
fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în
loc de peşte, şarpe?” (Luca 11, 11)
Din păcate,
la Turnul Babel s-au rupt „limbile” din „limba” pământească (adamică), întrucât
s-a rupt credința în „credințe” și „religia” în „religii”… Din fericire și din
milostivirea lui Dumnezeu, spre mântuirea noastră, a oamenilor și familiilor,
adunărilor și obștilor, neamurilor și popoarelor, a venit Hristos Domnul și
ne-a spus: „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la
Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14,6), nu a spus eu sunt „căile”,
„adevărurile”, „viețile”… Deci RELIGIA este UNA, este singură, unică, minunată,
dar oamenii au multiplicat „căile”, adică „religiile”, așa cum au multiplicat
după voia și închipuirea lor „hristoșii”, aducând în locul lui Hristos Domnul
Care este Hristosul oamenilor și familiilor, neamurilor și popoarelor și lumii,
diverse interpretări de „hristoși” care nu fac decât să înlocuiască RELIGIA cu
„religii”, CALEA cu „căi” și MÂNTUIREA cu diverse „mântuiri” după mintea și
voia oamenilor, dar, în realitate toate acestea sunt tsunami și taifunuri ale
înșelăciunii și morții.
În acest
context confuz științele sprijină preponderent orientările religioase ale
maselor și ale intereselor stăpânitorilor lumii care se îndreaptă cu mult mai
mult spre kamasutra decât spre smerenia, supunerea și curăția: „Că a căutat
spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.”
(Luca1,48)
Când știința
este sluga înțelepciunii, atunci este lucrarea în Hristos prin Duhul Sfânt căci
Hristos este ÎNȚELEPCIUNEA, dar când înțelegerea vieții, fenomenelor și
lucrărilor este după diferitele căderi și ridicări ale corpusului numit
știință, atunci: „Ce-un secol ne zice ceilalţi o dezic. Decât un vis searbăd,
mai bine nimic.” „Mortua est” de Mihai Eminescu
Orice
știință trebuie să ajute și omul și omenirea pe Calea Mântuirii iar aceasta se
poate doar când științele cooperează STRUCTURAL între ele și când sunt
STRUCTURALsubordonate țelului Adevăratului bine al oamenilor și popoarelor, nu
al binelui iluzoriu al unui om sau altul, a unor grupări de oameni, ale unor
grupări de state… De aceea filosofia creștină (ortodoxă) tâlcuiește la nivelul
înțelegerii (la un moment dat a societății) minunea Dogmei Salvării și
Mântuirii, această „tâlcuire” fiind mereu actualizată și resistematizată atât
în funcție de capacitățile religioase ale oamenilor și popoarelor, cât și
funcție de capacitățile științifice și tehnice de implementare a noilor soluții
descoperite. Ergogetica astfel fiind acele sisteme filosofice și politice de
folosire maximă a tuturor resurselor societății pentru realizarea Planului
Salvării și Mântuirii prin punerea în practica de zi cu zi a Legii Dragostei
lui Dumnezeu, a Teologiei Creștine (evident ortodoxe, adică DREPTE). Deci nu
vorbim de „un sistem” Ergogetic ci de roiuri de sisteme care lucrează și conlucrează
la realizarea dezideratului omului și omenirii, roiuri de sisteme care trebuie
să îndeplinească niște condiții foarte stricte.
V.G.: Să
înțeleg că ERGOGETICA nu este UN SISTEM, ci ROIURI de sisteme filosofice și
științifice care au atât desfășurare teoretică pe diverse domenii cât și o
aplicabilitate concretă, nu sunt doar filosofii ci și sisteme de operare
concretă în domeniile vieții sociale… Foarte stufos și foarte greu de înțeles.
Cu siguranță că, la editarea cărții ERGOGETICA vom aborda mai în detaliu aceste
profunzimi. Acum, aș vrea să trecem la cele de azi și să-mi spui despre
Antologia pentru Civilizația Creștină pe care o prezentăm cititorilor! Este
vorba de un volum singular sau asociaţia ASCIOR are un plan pe termen lung în
acest sens?
I.N.M.: Antologia pentru
Civilizația Creștină ASCIOR 2017 este un început al exemplificării și
cunoașterii stării de credință, stare exprimată divers, în diferite domenii, de
la teologe și filosofie, la istorie și literatură. Cu siguranță aceste „mostre”
nu sunt reprezentative și nici nu aveau cum să fie reprezentative, ca bidonașe
de apă dintr-un ocean tulbure… Repetându-se probele cu o parte din aceiași
participanți și cu alții, de-a lungul anilor, se vede evoluția sistemică nu
numai a grupului ci și a calității abordării problemelor, cu atât mai mult cu
cât, începând din 2018, în Antologiile ASCIOR intră și materialele trimise și
selectate pentru Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină. Dacă
în Antologia 2017 selecția a fost foarte largă dându-se posibilitatea a cât mai
mulți autori să participe, pentru a se inițializa sistemul cu cât mai multe
puncte de referință, din 2018 asociația ASCIOR merge pe o selectare din ce în
ce mai strânsă atât privind autorii din revista Orizonturile Bucuriei, a
participanților la Conferințele ASCIOR, cât și a participanților la Antologiile
ASCIOR, fără a se urmări un elitism ci o mai mare acuratețe a limbajului, a
mesajului, a tematicii abordate și alte criterii. Din 2018 Antologiile ASCIOR
vor avea o altă structură pe care urmează s-o definitivăm până vom porni
proiectul Antologia ASCIOR 2018. Intenționăm ca, începând cu lansarea
Antologiei ASCIOR 2018 să acordăm și premii în bani, cărți, reviste și alte
facilități. Deocamdată nu pot spune mai mult.
V.G.: Cu
siguranță că cititorii vor să știe mai multe despre aceste Conferințe și
Congrese pentru Civilizația Creștină, ce sunt, pentru ce sunt, unde se vor
desfășura, care este menirea lor, pe ce participanți contezi și altele.
I.N.M.: Am înființat Asociația
pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR pentru ca cetățenii să se transforme cât mai
mult, mai profund și în număr cât mai mare din laici indiferenți în mireni
practicanți ai Credinței Adevărate, Ortodoxe. Deși scriu poezie de la 12 ani, deși
în 2004 am făcut Școala de Arte secția pictură, eu sunt un om foarte practic,
absolvent al unui foarte bun liceu industrial de pe lângă fostele uzine „23
August”, sunt absolvent al Facultății de Automatică, mai mult, ți-am spus că
pentru acest proiect am abandonat în 1990 un proiect foarte important, care nu
s-a realizat până acum niciunde, „Roboți Eolieni”, deci, sunt un om foarte
pragmatic, venit și din industrie și din agricultură, din viața reală care
asigură și sapa și pâinea. De aceea toate proiectele ASCIOR au și trebuie să
aibă o finalitate clară, măsurabilă, concretă atât a apropierii cetățenilor de
Adevăr cât și a formării acelei societăți bazate pe Adevăr, Justiție, Echitate,
pe transformarea omului actual din „sclav manipulabil” în „stăpân responsabil”.
Din cercetările efectuate din 1997 până acum, iată deja 2018, singura credință
care este „capabilă” științific și tehnic să transforme și omul și omenirea în
cele pentru care au fost zidite încă din început, este Religia, adică Religia
Ortodoxă. Iar aceasta întrucât încă de sus, de la forul cel mai de sus al
conducerii, la nivelul Mesei Apostolice a Celor 12 Apostoli, Ortodoxia poate să
se ajute de cele mai înalte cuceriri ale științei și tehnicii pentru o
acuratețe maximă a actelor de conducere, alegere, ierarhizare, structurare și
toate celelalte. Iar aceasta întrucât numai ortodoxia are în forul suprem de
decizie o adunare și nu un om, iar în cadrul acestei adunări, oricând,
strălucește mai mult unul din cei doisprezece, după Lucrarea Duhului, iar nu,
hotărât apriori de oameni. Aceasta este posibil în ortodoxia creștină doar
pentru că se folosesc și reactoarele duhovnicești Textograful, Fenograful,
Omograful și Ergograful, reactoare prin care se poate face distincția care și
prin ce lucrează mai adânc în Duhul.
Astfel,
Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină vin să aducă în primul
rând lumină privind contribuția hotărâtoare a creștinismului la formarea
civilizației de azi, dar și bazele ortodoxe ale structurilor civilizației viitorului.
V.G.: Să înțelegem că această
asociație, numită Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, vine cu un
model al unei noi structuri sociale, al unei noi civilizații, pe care o numești
„Civilizația Viitorului”, încercând să propună spre dezbatere publică, prin
Conferințe și Congrese, acest nou TIP de CIVILIZAȚIE?
I.N.M.: Din păcate, după aproape
două milenii de creștinism, nici oamenii, nici ținuturile și nici popoarele nu
știu în completitudine ce înseamnă creștinism, ce înseamnă ortodoxie și din
această cauză omenirea se află în acest Cataclism Energetic Global care este și
teoretic și faptic sfârșitul acestei lumi a morții. Nu se pot cunoaște bazele,
cauzele ultime ale acestui Cataclism Energetic Global din interiorul civilizației
actuale, așa cum bolnavul, în neputințele bolii fiind, nu-și poate diagnostica
propria boală. Cunoscându-se însă reperul, idealul și calea către acest ideal,
se poate face analiza diferențelor pe toate criteriile idealului. Metoda este
nu a raportării binelui la neexistența lui, la rău, ci prin raportarea binelui
la finalul plenitudinii umane.
Deci,
plenitudinea umană este baza înțelegerii civilizației care vine, adică a acelei
civilizații care să asigure condițiile înveșnicirii omului în frumos, nașterii,
dezvoltării și trecerii sale în veșnicie, iar creștinismul adevărat asigură
cadrul formării comunității creștine prin omul creștin și a omului creștin prin
comunitatea creștină, totul în simbioză, organisme diferite ca structură
(persoană-comunitate), dar funcționând după aceleași legi, având ca bază a
unității, aceeași Lege a Dragostei dată de Dumnezeu!
V.G.: Foarte utopic, a vorbit
poetul, filosoful, vreau să vorbească inginerul și să ne spună despre ce fel de
civilizație a viitorului este vorba, ce fel de civilizație se propune?
I.N.M.: Datorită sălbăticirii
oamenilor și grupărilor umane de orice fel, de la cele ad-hoc până la cele
reglementate, de la familii și obști, la nivel de ținuturi, neamuri și popoare,
în primă fază civilizația va suferi un mare șoc, un mare recul, cu zeci de ani
în urmă, existând ținuturi și chiar zone unde nu vor mai avea curent electric
luni, zeci de luni, poate chiar mai mult… Nu putem dezvolta aici nenorocirile
pe toate planurile cauzate de căderea sateliților planetari, nu putem vorbi
acum despre, nu putem vorbi aci de căderea șarpelui economic și financiar, de
căderea economiilor statelor ca spicele sub lovitura coasei, nu putem vorbi
aici de marile migrații care se vor provoca… Cataclismul Energetic Global nu
este un fenomen inventat ci doar numit de mine fenomenul descris de multe
categorii de gânditori, de la proroci și sfinți până la futurologi, sociologi,
conspiraționiști, fataliști, etc, fiecare văzând fenomenele din propria
perspectivă ca amploare, durată, cauzalitate, finalitate, etc. Problema nu este
„dacă” ci „când”. Nici dacă este peste 20 de ani, nici dacă este peste 40 sau
60 de ani nu putem sta liniștiți, mai ales noi, românii, care am fost grozav
surprinși de evenimente petrecute la scară cu mult mai mică, Revoluția din 89,
după care, știm bine cu toții, nu poporul român, nu românul de rând au avut de
câștigat. Dar nu numai poporul român este total descoperit pentru a suporta
acest fel de cataclisme și catastrofe naturale și sociale, ci oricare popor
european, pentru a ne referi doar la această zonă. Căci nu trebuie să aduci
numai oamenii în starea de pregătire privind aceste evenimente ci și familiile,
obștile, ținuturile, neamurile, poporul, pentru că, dacă în starea de pace sunt
ținute cu greu în lanț tot felul de separatisme și de conflicte ce ard mocnit,
ce se petrece cu acestea toate în starea de maximă neputință a organelor
statului?
Suntem în
viață, (în funcție de vârstă) moșii, bunicii sau chiar părinții acelora care se
vor confrunta cu aceste situații ieșite din comun pentru care actualele forme
de conducere, protecție, organizare și reorganizare a societății nu pot face
față sub nicio formă. Pe copii
(35-45 ani)
și pe nepoții noștri (18-25 de ani), pe care ar trebui să-i intereseze în
principal viața lor și a copiilor lor…
văd așa
viitorul. Civilizația Creștină este doar pentru a pregăti oamenii, ținuturile
și popoarele pentru a rezista catastrofelor, sau sunt alte necesități ale
omului și societății pe care le rezolvă?
I.N.M.: Am vorbit despre aceste situații
întrucât în aceste situații deja cumplite, comportamentul oamenilor și
grupărilor umane nepregătite multiplică enorm gravitatea necazurilor și
cuantumul pierderilor umane și de orice fel… La greul cel mai greu se cunosc și
oamenii și mila lor și civilitatea lor. Nu sunt un fatalist atâta timp cât sunt
creștin, căci creștinul știe Calea și știe și Finalul, totul va fi nespus de
bine atât la nivel personal cât și la nivel social, dar, acest bine adevărat
trebuie zidit în conlucrare, în sinergie cu Dumnezeu, atât a oamenilor cât și a
comunităților, acest adevărat bine vine și ca dar de la Dumnezeu, și ca răspuns
la eforturile susținute ale oamenilor dar vine după ce lumea va parcurge
adevăratul rău provocat. Omenirea este acum complet debusolată, iar acesta este
stadiul în care a fost adusă cu premeditare de către stăpânii acestei lumi prin
înșelătorie, prin furt de identitate, prin promovarea fricii, prin mii de
țesături ale răului în care au fost împinși toți, de la oamenii de rând la
conducători de orice fel, de la oamenii de rând la oamenii de știință, de la
oamenii de rând la ideologii diferitelor partide religioase, filozofice,
politice, sociale, economice, sau de întrajutorare și cooperare, adică, și oamenii și adunările
lor, oricare, au fost „furați” într-un carusel al distrugerii. Ortodoxia vine
cu un răspuns clar, categoric, curat și extrem de sigur, în acest Mare și Nou
Babilon.
Nu este
locul aici pentru a trasa nici măcar câteva linii directoare ale noii
civilizații întrucât acestea nu se pot spune în câteva pagini de carte. Toți
suntem provocați pentru a schița conturul acelei civilizații a viitorului,
acelei civilizații a omeniei în care știința și tehnica să fie puse slujnice
ființei umane, recâștigării demnității ființei umane oriunde și în orice
familie s-ar naște, recâștigării demnității familiei tradiționale formată nu
doar din bărbat, femeie și copii ci aceea lărgită, la care se adaugă și bunicii
și străbunicii, recâștigării demnității adunărilor și obștilor umane,
recâștigării demnității și identității culturale a ținuturilor, neamurilor și
popoarelor.
V.G.: Sună minunat că totul va fi
foarte bine dar ca să nu cred că este o utopie, un vis nerealist, ca inginer ar
trebui să-mi spui pârghiile concrete care pot duce acești oameni trecuți prin
„Cataclismul Energetic Global”, așa cum îl numești, pas cu pas, încetul cu
încetul, către acele noi forme de conducere, organizare, ierarhizare, evaluare,
care toate în ansamblu, pot fi numite „o nouă civilizație”.
I.N.M.: Motorul principal este
format în principal pe de-o parte din marea nevoie, marea suferință, marea
groază, marea neputință prin care trec oamenii și pe de altă parte, din
strigarea către Dumnezeu și întoarcerea cu mare smerenie la Cuvântul lui
Dumnezeu, la Sfânta Scriptură a oamenilor, familiilor, adunărilor, neamurilor
și popoarelor care vor salvarea și mântuirea autentică. Dorul de Adevăr, de
Calea cea dreaptă, de Viața adevărată, dorul, setea de Dumnezeu este motorul,
sete și dor mistuitoare întețite de suferințele peste suferințe și dezamăgirile
peste dezamăgiri din cauza eșecurilor planurilor și acțiunilor grupărilor de
oameni. Atunci, când oamenii și popoarele vor ajunge peste limitele răbdării și
suportabilității, atunci, abia atunci vor căuta toate răspunsurile la Dumnezeu,
în Sfânta Scriptură a Sfintei Evanghelii, atunci vor găsi și vor lucra
modalitățile practice de punere în gândirea, mărturisirea și lucrarea de zi cu
zi a Cuvântului Domnului. Atunci vor găsi acea știință și artă pe care eu am
numit-o a Dreptei Slujiri, ERGOGETICA, cu patru
„reactoare duhovnicești”, cu patru ramuri distincte, de analiză și
evaluare a vorbirii, mărturisirii: Textologia, reprezentată simbolic prin „Cap
de Pasăre”, cu aparatul ajutător numit Textograf, ramura de analiză și evaluare
a lucrării, faptei, acțiunii, fenomenului: Fenologia, reprezentată simbolic
prin „Cap de Vițel” cu aparatul ajutător numit Fenograf, ramura de analiză și
evaluare a omeniei unei manifestări: Omologia, reprezentată simbolic prin „Cap
de om” și ramura de sinteză a acestora toate prin regalitatea deciziei:
Ergologia, reprezentată simbolic prin „Cap de Leu”, cu aparatul ajutător numit
Ergograf. Această știință, ERGOGETICA, formată din compunerea celorlalte
științe umane de la medicină la astronomie și astrofizică, de la matematică la
fizica nucleară, redă performanțele, stabilitatea, economia, dinamica, sensul,
costurile slujirii omului sau grupurilor de oameni în raport cu modelele din
trecut, cu reperele recente compatibile cu reperele din trecut și este
tributară capacităților teologice, filosofice și științifice ale timpului.
V.G.: Deci este o știință, s-o numim „medicina
complexă a slujirii”, căci asta face, medicină personală și socială a slujirii,
o știință prin care omul este observat, evaluat, îndrumat privind capacitățile
sale de lucru, de slujire, locul social unde ar avea randamentul cel mai bun…
am intuit bine despre rolul acestei științe?
I.N.M.: Da, este în interesul
omului pentru a fi plasat în locul de putere și rodnicie maximă, dar, cu mult
mai mare este interesul comunității pentru a-l plasa în zona capacităților
maxime personale, întrucât, punând un medic la săpat șanțuri persoana pierde
enorm, dar societatea pierde însutit și înmiit, nu numai prin faptul că munca
prestată este cu totul sub nivelul lucrării acelui instruit și adecvat săpării
de șanțuri, ci mai ales prin miile de cazuri ale pacienților care nu beneficiază
de expertiza medicului. În societatea actuală această anomalie depășește în
unele zone sau unele țări peste 50-70% din cazuri, ba se specializează aiurea,
în domenii unde nu au chemare dar pot face acea școală, ba se specializează
unde are chemare dar prestează alte munci oferite de piață, căci omul, pentru
a-și câștiga existența face și cele pentru care nu a fost special instruit….
V.G.: Asociația ASCIOR va putea
concepe și pune în funcțiune astfel de „reactoare”duhovnicești ?
I.N.M.: În viitorul previzibil nu,
cu siguranță nu. Noi ne concentrăm acum pe conștientizarea necesității
transformării cetățeanului din laic manipulabil și dus în derivă de strategii
lumii morții în mirean practicant, în om care-și aduce aminte că este botezat
creștin și are marea obligație să cerceteze cu toată puterea și toată nădejdea
creștinismul, de la Sfintele Scripturi, la Sfinții Părinți și istoria
Bisericii, să înțeleagă faptul că toate, dar absolut toate problemele
personale, familiale, profesionale, sociale, naționale, rasiale, ideologice,
toate se datorează integral necunoașterii și implicit a nepracticării
Cuvântului lui Dumnezeu, să înțeleagă că rezolvarea pompieristică a problemelor
este în realitate o agravare structurală a lor, să înțeleagă și să recunoască
adevărul că adevărata și stabila salvare nu vine din ideile și închipuirile
oamenilor, nu vine de la un „salvator” politic, ideologic, economic de pe
pământ ci că salvarea condiției și vieții pe pământ este ontologic legată de
mântuire și există Un singur Salvator care este și Mântuitor, și Om dar și
Dumnezeu adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos Mântuitorul oamenilor și
popoarelor.
Nădăjduim ca
activitatea ASCIOR să se poată desfășura pe cinci fronturi oarecum distincte,
1- presa ASCIOR, 2- Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină, 3-
Întâlnirile ASCIOR, 4- Școala ASCIOR și 4- Atelierele ASCIOR.
1- Presa
ASCIOR este proiectul cu care am început editarea revistei Orizonturile
Bucuriei și am început acest proiect al Antologiilor ASCIOR. Avem în vedere să
lansăm o revistă a copiilor de gimnaziu, „Orizonturile Bucuriei Copiilor” unde
redactor șef a acceptat să fie o doamnă profesor foarte inimoasă, pictor și
poet, din București, Gabriela Preda Dincă, o revistă pentru liceeni și studenți
„Orizonturile Bucuriei Tinerilor” -pentru redactor șef suntem în tratative, o
revistă pentru vârstnici „Orizonturile Bucuriei Vârstnicilor”, avem în vedere
un magazin on-line al tuturor publicațiilor și un ziar „Informația Orizonturilor”
pentru a nu împovăra revistele cu prea multă informație cotidiană.
2-
Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină, ASCIOR, vor avea un
caracter național și, nădăjduim noi ca, în timp, să aibă și un caracter
internațional, activități de amploare la care vrem să conferențieze oameni de
valoare, formatori de opinie atât din cadrul societății civile cât și din parte
clerului, în care să se dezbată la nivel teologic, filosofic și al teoriei
conducerii atât influența credinței creștine în formarea civilizației de azi,
cu bunele și relele ei, cât și problemele civilizației de mâine. Nădăjduim ca
în iunie 2020 să putem susține, într-o conlucrare eficientă cu alte ONG-uri,
sprijiniți de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, primul Congres Național pentru
Civilizația Creștină, care, printre altele să pună bazele teoretice ale
desfășurării Jubileului Bimilenar al Bisericii din preajma anului 2030. Unul
dintre subiectele de bază ale Conferințelor și Congreselor va fi răspunsul pe
care trebuie
să-l dea societatea civilă la agresiunile Fundamentalismelor, teologice, politice, economice, informaționale, etc.
3-
Întâlnirile ASCIOR au debutat deja încă din 2017, încă de la formarea
asociației prin organizarea de lansări de carte, conferințe, expoziții,
activități ce ni le dorim diversificate începând cu anul 2018 întrucât sunt tot
mai multe personalități din țară sau rezidente în străinătate care au acceptat
invitația de a activa pe acest segment.
Tot în acest
segment vor fi incluse activitățile pe care intenționăm să le facem în licee și
facultăți, lansări de carte, expoziții, întâlniri cu personalități, dezbateri,
căutând compatibilizarea cu modul tinerilor de a înțelege provocările
contemporane și de a se raporta la ele.
4- Școala
ASCIOR, sesiuni, excursii sau chiar tabere școlare sau studențești, parțial sau
total subvenționate, organizate de ASCIOR sau organizate de alte ONG-uri la
care vine și ASCIOR cu propriile programe culturale. Activitățile cu tinerii,
în zonele tinerilor sau în școli sau facultăți vor fi discutate cu și aprobate
de inspectoratele școlare, respectiv decanate.
5-Atelierele
ASCIOR, sau Seminariile ASCIOR, sau Clubul ASCIOR, întâlniri periodice de
dezbateri pe diferite teme, teologice, culturale, filosofice, economice etc. Un
gen relaxat de abordare a problemelor diverse, o metodă de socializare, de
schimb de păreri, de exersare a dialogului. Seminarii care într-un fel sau
altul, direct sau indirect, dezbat în continuare problemele ridicate de
celelalte trei categorii, de Presa ASCIOR, Conferințele, Întâlnirile și Școala
ASCIOR! Cenaclu în care se dezbat și reacțiile din țară și străinătate la
activitățile ASCIOR.
Toate aceste
activități pot rămâne doar pe hârtie dacă cetățenii nu se implică iar forurile
competente din administrație nu-și dau concursul. Avem mare nevoie ca cetățenii
să vină cu idei, cu soluții la rezolvarea acestor probleme, la punerea în
practică a acestor activități, deci, avem mare nevoie ca un număr tot mai mare
de cetățeni să adere la ASCIOR, să devină membri activi în această asociație.
V.G.: Mi-ai
prezentat o teologie, mai corect o teologúmenă a răspunsului Ortodoxiei la
toate problemele de azi, mi-ai prezentat o filosofie a necesității înțelegerii
teologiei, ai venit apoi cu o modalitate practică de punere în operă a
restructurării sociale și pârga, începutul formării bazelor restructurării
sociale, a Civilizației Creștine… Apoi ai venit cu activitățile practice ale
ASCIOR prin care se pun în dezbatere, pe diverse fronturi, toate problemele
expuse… pentru mine este cel puțin interesant… O privire globală asupra toate,
soluții concrete pentru rezolvarea lor…. De aceea te întreb, Nicolae, cum te-ai
format pentru a ajunge aici, ce domenii ale cunoașterii te-au interesat, la ce
teme de reflecție și meditație ai zăbovit? Ai studiat teologia? Unde și cum?
I.N.M.: A vrut Bunul Dumnezeu ca
prin construcție dar și datorită unor conjuncturi mai mult sau mai puțin
favorabile, să mă trezesc poate pe la 8-9 ani că-mi pun foarte serios unele
probleme, că trebuie să înțeleg ce mi se întâmplă și de ce? A fost o perioadă
foarte dificilă a mea peste care am putut să trec datorită celor menționați la
început. Sunt sigur că familia are un rol fundamental în formarea unui om, fără
contribuția esențială a acestora, aș fi fost un om pierdut. Ei, din cer sau de
pe pământ, știu cât îi iubesc și ce recunoscător le sunt.
Chiar dacă
lucrurile s-au rezolvat în timp starea de introspecție și de meditație a rămas,
ba s-a accentuat, cu atât mai mult cu cât întrebările se înmulțeau, răspunsuri
nu găseam, chiar dacă, spre marea mea bucurie, mi-a dat Domnul să întâlnesc
oameni cu totul speciali dintre care am amintit la început și care au
contribuit enorm la formarea mea.
Nevoia mea
de înțelegere și de manifestare a afecțiunii interumane a fost cu mult mai mare
decât mi-au putut oferi și puteam să extrag din cărțile pe care le citeam, fie
proză, poezie, teatru sau filozofie, poate și de aceea am rămas mult mai mult
un gânditor și un observator critic al vieții
decât un consumator de cultură, lucru pe care l-am regretat amarnic iar acum
lupt pentru ca tinerii să nu mai aibă această detașare atât de periculoasă de
cultură.
Cercetările
teologice sub îndrumarea Părintelui Duhovnic, Pr. Prof. Dr. Mihail Milea și
apoi împreună cu co-slujitorul său la Catedrala Sf. Mare Mucenic Sava, Pr.
Prof. Dr. Aurelian Damian au venit ca o necesitate existențială dar și ca o
necesitate a dezlegării neputinței științei de a înțelege și rezolva problemele
umane, atât problemele entității persoanei în raport cu sine și semenii, cât și
problemele relaționării acesteia cu mediul și cu semenii. Neputințele persoanei
dar și ale științei m-au făcut să strig la Dumnezeu! M-am chinuit și înainte de
90-92 să studiez Sfânta Scriptură, dar, parcă înțelegerea mi-era oprită, nu eram
suficient de copt și de bătut pentru a-mi pune nădejdea doar în Dumnezeu…
Studiul Sfintei Scripturi și a Sfinților nu se face oricum, chiar dacă ai
duhovnic, trebuie să ai și disperarea de a înțelege adevărul dar și smerenia de
a nu-ți confirma Sfânta Scriptură ce vrei tu, ci de a te lăsa ca un prunc în
brațele Duhului precum se lasă lutul cu totul pe mâna olarului…
V.G.: Ce s-a întâmplat în
interiorul tău, în aceasta perioadă?
I.N.M.: La începutul tinereții
studii peste studii, proiecte peste proiecte, înțelesuri peste înțelesuri…
exact în perioada formării, exact perioada de 5 ani a liceului industrial în
perioada comunistă într-un oraș mare, capitala, în care te pierdeai ca tânăr
crescut pe plaiuri… Cu siguranță lipsa unui duhovnic, lipsa unui îndrumător
cultural, aceste lipsuri fundamentale trec tânărul prin transformări adesea
dramatice… Cu siguranță că aceste căutări adesea disperate au și partea lor
bună, eu mă refer la oportunitățile pe care trebuie să le oferim tinerilor
pentru a nu-și pierde timpul, energia sau sănătatea pe căi răzlețe, ca prin
sprijin să abandoneze ce nu-i al lor cu mult mai devreme, cu pierderi cât mai
mici. Procesul de formare într-un mediu tehnic, științific dar și tehnic, m-a
ajutat enorm, apoi, o capacitate incredibilă de a iubi, căsătoria cu femeia
visurilor, apoi responsabilitatea imensă care se naște odată cu nașterea
copilului… Dar, loviturile vieții vin permanent, mai întâi propriile bâlbâieli
și eșecuri, idealuri mărețe franjurate de o luciditate robotică, înnourate de o
hipersensibilitate într-o permanentă gâlceavă cu sine și cu lumea…
După
1990-1992, tăbăcit bine de viață, cu ajutorul duhovnicului și a Sfintei
Scripturi cu Sfinții Părinți am început să înțeleg rosturile și să conturez în
altă lumină studiile începute de prin 86-87 precum și proiectele mai vechi din
timpul liceului…
V.G.: Te-aş
ruga să ne oprim puţin asupra primei lucrări, deosebit de consistentă ca formă
şi conţinut, însă puţin accesibilă pentru publicul larg: „Catedra Sfântului
Mare Mucenic Sava”. Mărturisesc faptul
că pentru mine, lectura acestei cărţi a fost şi este o adevărată provocare.
Începând cu coperta, totul te îmbie, te invită s-o deschizi şi să citeşti.
Însă, nu pot să fiu decât sinceră şi, iarăşi să mărturisesc că m-a intrigat
titlul „Catedra”Sfântului Mare Mucenic Sava. De ce „Catedra”? Când spui
catedră, te gândeşti, în primul rând la un manual, un tratat, sau poate, de ce
nu, un îndreptar ori îndrumar? De ce nu
i-ai spus: învăţătura, teologia, doxologia…?
I.N.M.: Foarte bună întrebarea,
mi-a fost pusă des de cei care încercau să deslușească ce este în carte. Încerc
să pun în discuție o nouă formă de înțelegere personală și socială a teologiei
și integrată dar și în completitudine cu toate celelalte forme dezvoltate până
acum. Oamenii și popoarele s-au învățat cu „învățăturile, viețile, pildele, …
sfinților” uitând că actul complet didactic nu este făcut numai din sesiuni de
predare a materiei ci și din sesiuni de examinare a însușirii și practicării
celor predate. Oamenii, ținuturile, neamurile și popoarele au avut concomitent
de-a lungul mileniilor și aceste sesiuni de examinare, iar acum, probabil din
89, s-a intrat într-o sesiune finală a examinării, sesiune ce se va sfârși în
acest secol cu instaurarea Civilizației Creștine, nu oricum, ci prin Catedra
Sfinților și a marilor învățători laici ai popoarelor. De notat faptul că,
deșii popoarele au fiecare un buchet de înțelepciuni, acest buchet nu se
regăsește în cărțile de conducere ale popoarelor, în constituțiile lor,
demonstrându-se astfel că popoarele nu se folosesc nici măcar de propria
înțelepciune acumulată de-a lungul secolelor sau mileniilor de existență.
Personal nu
cred că se poate înțelege „Catedra” fără un studiu de zeci de ani asupra
Sfintei Scripturi și Sfinților Părinți, căci este un strigăt al folosirii cu
chibzuință a învățăturilor de acolo, or, necunoscându-se în amănunt aceste
învățături, cum oare să se înțeleagă de ce și cum trebuie înțelese,
mărturisite, urmate în viața personală și socială?
V.G.: Ce
tratează această carte? Pur şi simplu, despre ce este vorba în această carte?
I.N.M.: „Catedra Sfântului Mare
Mucenic Sava” pune în discuție câteva repere principale ale căderii lumii de
azi inclusiv unele neputințe ale înțelegerii și mărturisiri Ortodoxiei lui
Dumnezeu, căderi față de trăirea și mărturisirea Ortodoxiei în secolele V-VIII,
căderi periculoase cu atât mai mult cu cât Duhul Sfânt lucrează permanent în
Biserică ridicând continuu nivelul teologic al Bisericii. Cartea propune
înțelegerea martirajului Sfântului Mare Mucenic Sava ca o prorocire privind
atât ruperea Bisericii făcută de-a lungul mileniilor cât mai ales prorocirea
evenimentelor de azi cu lumea și cu Biserica, Învierea Bisericii Ortodoxe în al
treilea mileniu de la formarea ei așa cum Hristos Domnul a înviat a treia zi
după crucificarea Sa. Baza Învierii Bisericii este chiar moartea ei așa cum a
fost omorât noul cântec carpatin simbolizat de Sfântul Mare Mucenic Sava care
nu întâmplător era mirean, ba mai mult, cântăreț, dascăl al Bisericii. Învierea
Bisericii cu învierea Mesei Apostolice a celor 12 întocmai cu apostolii
(învierea prin recunoașterea autorității lor de către Biserică) înseamnă în
fond „Intrarea neamurilor și popoarelor în Biserică” adică împărtășirea Legii
Dragostei a lui Dumnezeu nu numai de către persoane, cum este acum, ci de către
neamuri și popoare prin trecerea lor constituțională la „regalitatea
duhovnicească”, (REGA, noua formă de conducere colectivă duhovnicească,
asistată), prin „academia duhovnicească” (ACAD, noua formă de învățătură în
toate domeniile sub asistența Duhului Sfânt, asistată), prin „arhieria
sobornicească”, (ARHI, noile modalități asistate ce conducere la nivelul
clerului supus Mesei Apostolice, cum a lăsat Dumnezeu). În carte am spus câte
ceva și despre reactoarele duhovnicești despre care am amintit aici, ceva mai
sus. „Catedra” anunță cartea pe care mă tot chinuiesc s-o scriu de zeci de ani,
ERGOGETICA -Descoperirea Pasului Domnului. „Catedra” este o carte grea, pe
alocuri chiar neaccesibilă celor care nu sunt cercetători în teologie, dar o
carte care prin celelalte părți ale ei, prin discursul global, se adresează
publicului larg cu două mesaje clare, al nădejdii și mângâierii că totul este
sub control indiferent ce, cum, cine face și mesajul clar al intrării în
Biserica Ortodoxă indiferent de timpul și motivele pentru care s-a ieșit din
Ortodoxie.
V.G.: Când a fost declicul
proiectului „Ergogetica”? Când ai început să scrii?
I.N.M.: De
scris unele observații privind „conducerea informațională” am început cu unul,
poate doi ani înainte de 89 în perioada când lucram la „roboți energetici”.
Declicurile (căci au fost mai multe, pe diferite trepte ale cunoașterii),
declicurile privind proiectul ERGOGETICA au început după 92, după întâlnirea cu
Părintele Milea, Duhovnicul.
V.G.: Ceea ce se înţelege foarte
limpede, este faptul că acest volum este un „strigăt” puternic, un SOS adresat
fiecărui om în parte, şi umanităţii, în general, aflată în vizibilă
degringoladă şi înstrăinare, în cel mai pur sens al cuvintelor, având drept
consecinţă degradarea mediului şi
distrugerea vieţii pe pământ. Cu alte cuvinte, întreaga operă a Domnului,
creată perfect este pe cale de a fi distrusă fără nicio milă de om, prin
liberul său arbitru. Ai o minimă explicaţie a acestei stări de lucruri, de
fapte. Care sunt cauzele, de ce se întâmplă toate acestea?
I.N.M.:
Căderea omului și umanității a început încă din Raiul Domnului, datorită
neascultării, neîncrederii, înșelătoriei, poftelor, închipuirii, mândriei, iar
aceste păcate, de-a lungul timpului s-au agravat de la generație la generație.
Pentru că nici omul, ca individ, dar nici omenirea nu se putea ridica singură
din păcat, a pogorât Hristos Domnul și a schimbat cursul lumii zidind Biserica,
Poporul lui Dumnezeu. Începând bine, în multe locuri cu focare puternice de
credință, secol de secol Biserica s-a extins mai mult dar, concomitent credința
s-a subțiat, pentru ca în zilele noastre atitudinea anticreștină să cuprindă
aproape toată lumea, aproape toate statele, sodomia chiar să apară ca o
emancipare a unor noi generații, a unor state. În atitudinea, gândirea trăirea
anticreștină sunt cauzele Cataclismului Energetic Global, cauzele acestei
autodistrugeri umane. Singura soluție a Stingerii Cataclismului Energetic
Global este intrarea neamurilor și popoarelor în Biserică, Civilizația
Creștină.
V.G.: Te rog să explici acest
concept: „Ergogetica”, acest concept științific după cât am înțeles, să-l
explici în raport cu credința creștină, ortodoxă. De ce nu poate fi aplicată
această știință în catolicism, în protestantism, în budism, sau în alte
credințe?
I.N.M.: Etimologic „Ergogetica”
este compus din „ergo”-referitor la energie și „getica” de la „geta” de fapt de
la „georgeta”, adică de la „Gea-AR-Geta” care înseamnă dreapta slujire (pe
pământ), deci „ergo-getica” s-ar traduce ca „iconomia dreptei slujiri pe
pământ”, sau „maximizarea dreptei slujiri” sau „construcția dreptei slujiri”
sau „viața dreptei slujiri” sau toate la un loc. Deci, „ergogetica” are
caracteristicile justiției, ale ingineriei, ale economiei, ale medicinii,
coroborând toate aceste caracteristici. Singura credință ce poate folosi și
știința și reactoarele duhovnicești prin care această știință se reevaluează
permanent este Ortodoxia datorită modului în care această credință s-a păstrat
și a fost aprofundată de-a lungul anilor, celor aproape două milenii. O altă
credință nu poate folosi ergogetica pentru că nu are suporții teologici,
canoanele necesare susținerii. În mâna oricărei alte credințe sau dominațiuni,
cum sunt numite impropriu, Ergogetica devine cel mai periculos sistem de
urmărire și dominare a populației întrucât informațiile obținute din bună
credință pot fi fraudate și folosite cu rea credință.
V.G.: De aceea din punctul tău de
vedere, pe care îl prezentaţi în carte, singura soluţie, singurul antidot,
remediu, leac al acestei situaţii îngrijorătoare este ortodoxirealumii,
planetei. Cum credeţi că poate fi aplicat? Cu ce pârghii, când şi de către
cine?
I.N.M.: Vezi
tu Vasilica, nici oamenii și nici popoarele nu stăpânesc bine ce este, în
cadrul teologiei, credința „ortodoxă”, în cadrul filosofiei, sistemul
„ortodox”, în cadrul politicii, calea ortodoxă, în cadrul administrației,
balanța ortodoxă, oamenii au restrâns ortodoxia la un cult, ba chiar cei rău
intenționați spun despre ortodocși că sunt „pupătorii de oase”. Hoții,
tâlharii, ispititorii, certăreții, lăudăroșii, mincinoșii, leneșii, fricoșii,
răii, semeții cu toți ai lor, au venit cu o putere extraordinară de denigrare a
ortodoxiei creștine, sub toate aspectele pentru că este singura care le pune în
mod real în pericol perpetuarea păcatelor, singura care are posibilitatea reală
de depistare a acestor păcate și de vădire a lor. Celelalte credințe chiar dacă
vor, nu pot face asta la scară mare întrucât nu au nici structurile ideatice
necesare nici posibilitatea sprijinului cu toiagul capacităților
tehnico-științifice. Nu spunem că nu vor și celelalte credințe să fie bine,
pace și frumos, dar nu pot lucra acestea la scară largă întrucât or nu au
crucea, or și-au tăiat din cruce, cât, cum au vrut.
Deci
„ortodoxirea lumii” nu este un proces numai teologic, numai filosofic, numai
politic, numai administrativ, numai medical, numai ecologic etc, ci este maximul
binelui personal și social pe care societatea îl poate asigura la un anumit
nivel de dezvoltare, o maximizare a capacităților bune ale persoanei și
societății cu o minimizare a capacităților rele ale acestora.
Pârghia este
lucrul darurilor Duhului Sfânt în Biserică și în afara Bisericii, în trecut dar
ți în prezent, lucrul și în mărturisirea sfinților sau oamenilor de bine dar și
în opera de aducere a acestor mecanisme la îndemâna contemporanului pentru a
reuși să înțeleagă și să rezolve problemele de aici și acum, lucru făcut cu
ajutorul acestor reactoare duhovnicești. Accesul la această putere enormă îl
are oricine în funcție de instrucție și puterea vădită de a stăpâni aceste
capacități de lucru, așa cum nu-i pus copilul de cinci ani să conducă motocicleta
sau cel de zece ani să conducă avionul… Iar dacă la acestea atât de simple este
o logică a accesului, cu cât mai mult la cele așa ce complexe?
V.G.: Crezi că schimbarea ar
trebui să vină din interiorul nostru, al fiecăruia dintre noi? Să încercăm să-l
regăsim pe Dumnezeu din inima noastră? Sau stă în puterea cuiva? Şi cine este
acesta?
I.N.M.:
Schimbarea începe la nivelul societății și de sus în jos dar și de jos în sus,
adică, fără o decizie strategică luată la nivel înalt nu se pot începe
cercetările, iar aceste decizii la nivel înalt nu se iau fără o presiune enormă
de jos, de la nivelul cetățeanului care vrea să oprească această moarte,
această autodistrugere. La nivelul persoanei schimbarea se face din interior
către societate la persoanele râvnitoare de adevărul, viața și calea aduse de
Hristos Dumnezeu, acestea sunt persoanele care trag societatea către
Civilizația Creștină, dar sunt și multe, poate cele mai multe persoane care
sunt „trase” către înțelegerea și lucrarea adevărului de membri familiei,
prieteni, rude, colegi etc. Întoarcerea de la dictatura haosului la dictatura
legii vieții este foarte dificilă și pentru mulți traumatizantă, paralizantă,
căci sunt foarte mulți cărora nu le convine schimbarea regimului prezent pe gândirea:
las să fure ei o țară ca să fur și eu o pară, te las ca să furi un bou dacă fur
și eu un ou…
Ne dorim ca
fiecare ortodox să fie conștient de marea responsabilitate pe care o are acum
când Biserica este pe drumul Golgotei, acum când creștinismul este pus la zid,
acum când omenirea trebuie să treacă cel mai mare prag al existenței.
Importanța dreptei noastre slujiri este importantă dar, să fim modești, nu
lucrarea noastră de oameni schimbă soarta lumii, soarta lumii a fost deja
schimbată de Hristos Domnul, noi acum nu facem decât lucrarea slugii netrebnice
de punere în operă a salvării pe care a împlinit-o Mântuitorul oamenilor și
lumii.
V.G.: Ești de formaţie
ştiinţifică. Care crezi că este atu-ul tău în ceea ce priveşte performanţa acestei
scrieri? Pe ce ai mizat în acest demers? Ți-a canalizat cineva paşii, ai avut
colaboratori, te-ai sfătuit cu cineva. Dacă da, cu cine?
I.N.M.: Cred că formația
științifică te ajută să cauți și, poate, să descoperi esențialul, să cauți și,
poate, să descoperi utilitatea personală și publică a unui produs ideatic.
Probabil că trebuie să ai o gândire structurară și să știi ce și cum să ceri,
să-ți dorești să ajungi, nu pentru tine ci pentru ceilalți la înțelegerea
esențialului, ca de acolo, din perspectiva cea mai cuprinzătoare să
desțelenești problemele. Cu siguranță, ruga, truda, nădejdea și micile
descoperiri te transformă pas cu pas. Dar, în permanentă consultare cu
Duhovnicul și dacă nu ai doctorul nevoilor sufletului tău, cu siguranță eșuezi
lamentabil…
V.G.: Ai avut de la început o
proiecţie a întregului demers, al
desfăşurării proiectului şi al finalului sistemului (iertare dacă
greşesc spunând-i astfel!), ? Dacă nu, cât a durat până ai „turnat” temelia şi
ai proiectat pilonii de rezistenţă,
ridicarea clădirii, apoi finisajul, şlefuirea acestei măreţe
construcţii, pe care, sincer, o dorim
indestructibilă?
I.N.M.: Lucrările la partea
științifică privind lupta adevărului necunoscut cu adevărurile consacrate pentru
a se impune au fost preluate de la nevoia de a impune roboții energetici într-o
adunare de profesori universitari care din start n-ar fi agreat ideea din mai
multe motive, în primul rând datorită diferenței de perspectivă asupra
problemei și evoluției pieții producerii de energie verde. N-a fost făcut un
sistem conceput așezat de la temelie până sus. Au fost zeci, poate peste 40-50
de încercări eșuate în diferite stadii întrucât ba nu se verifica cu una, ba nu
se verifica cu alta din necesitățile impuse. Din 92 până prin 2012 a fost tot o
trântă, tot o zbatere. Proiectul Ergogeticii nu este nicidecum finalizat,
necesită încă 7-10 ani de lucru intens dacă îngăduie Dumnezeu pentru a fi la
stadiul de punere a problemei teologic, filosofic, politic, administrativ,
medical și economic intr-un mediu informațional. Asta dacă îngăduie Dumnezeu,
iar de nu, va pune Dumnezeu pe altul să facă cu mult mai bine decât mine ce
trebuie făcut.
V.G.: Oricine poate observa râvna,
truda şi răbdarea ta pentru lectură, studiu, informare, documentare; se observă
fineţea, acurateţea şi profunzimea limbajului; se vede clar puterea
argumentării ideilor, afirmaţiilor prin folosirea logicii, având ca punct forte
şi aliat de nădejde silogismul. Din
premizele desprinse din sursele de informare şi consemnate la locul potrivit,
prin deducţii logice ai desprins concluziile, adevăruri universal
valabile. Cum ai dobândit acest
exerciţiu?
I.N.M.:
Mulțumesc mult Vasilica, ești foarte îngăduitoare, eu nu sunt mulțumit de modul
cum am tratat argumentarea în multe locuri… De aceea n-am putut să corectez eu
lucrarea că nu se mai termina, mereu aveam câte ceva de șters și adăugat pentru
că, o așa lucrare, ar fi trebuit să dospească măcar 3-4 ani în setare. N-am
făcut așa pentru simplul motiv că trebuia să ajungă repede acolo unde era
nevoie de ea, chiar și cu unele erori sau imperfecții. Stilul de scris s-a
format natural prin multe sute de pagini scrise anterior, prin asimilarea
modelului viu și sănătos de argumentare din Sfânta Scriptură și Sfinții
Părinți, cu imperfecțiunile datorate inculturii și neputințelor mele. Nu atât
informații am vrut să transmit cât râvna, lacrimile, țipătul…
V.G.: Sigur că logica omului, nu
poate atinge logica planului lui Dumnezeu, şi că în decursul omenirii au
existat grade diferite ale performanţei în acest sens (doar cât a îngăduit
Domnul). Ce îți propui să întreprinzi în acest sens pe viitor?
și ce veți
bea: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui…”Matei 6,33
citat care este moto pe frontispiciul revistei noastre Orizonturile Bucuriei!
Este răspunsul clar pe cale-l dau acelora care consideră o cădere din Ortodoxie
căutarea și lucrarea Civilizației Creștine. Nu numai că ni se permite lucrul
acesta de Dumnezeu dar, se vede că este PORUNCĂ de împlinit mai grabnic decât
gândul la cu ce ne astrucăm setea și foamea… Când trăiești zilnic printre
sfinți în Duhul Sfintei Scripturi, încetul cu încetul, pas cu pas, când și cât
este cazul, îți picură Bunul Dumnezeu acea gândire de sus, acea metanoia, acea
gândire dimpreună cu gândul Domnului!
V.G.: În carte folosești expresii
care se întâlnesc în multe alte cărţi, jurnale, reviste:România- Ţara
Făgăduinţei, România – Grădina Maicii Domnului ş.a. Ca autor, exprimarea ta
este foarte personală, bazată pe lecturi elevate, documentare selectivă, însă,
acestea, cred că sunt nişte preluări din alte surse. Ce argumente solide ai
pentru a le susţine. Care ar fi acestea? Enumerează câteva!
I.N.M.:
Mulți folosesc aceste expresii fără să știe despre ce este vorba, doar așa, că
dă bine unui patriotism menit să mângâie românii pentru necazul cel mare al
dezastrului din țară. Alții, cum era papa Ioan-Paul al II-lea chiar știa bine
ce spune întrucât în beciurile Vaticanului sunt foarte multe prorociri despre
România Domnului, inclusiv ultimul secret de la Fatima.
Un argument
este scris în carte și nu-i scris prin alte părți, că aici a fost Hyperboreea
Neamurilor, aici cu 12-8 milenii în urmă oamenii au învățat să vorbească și apoi să scrie, iar acest lucru
demonstrează clar că aici este Raiul Primordial, adică aici s-au dat nume
păsărilor și peștilor și tuturor celor necesare, dar, tot aici s-a manifestat
șarpele științei fără Dumnezeu și deci, de aici s-a despărțit omul, omenirea de
Dumnezeu. Cum este simbolul Șarpelui care-și înghite coada, adică sfârșitul
este nou început, dacă aici s-au despărțit oamenii și popoarele de Dumnezeu
este în Planul și Voia Domnului ca revenirea la ascultare ridicarea în evlavie,
să nu se facă în alt loc ci acolo unde s-a făcut căderea în păcatul
neascultării. De aceea am vorbit în
carte despre
Fison și despre Mesopotamia de Nord care este aici, Pământul Vieții dintre ape.
Nu întâmplător Pelasg se numea „omul din pământ” iar în Sfânta Scriptură „Adam”
este „omul din pământ”
Un argument
incontestabil și care nu-i trecut în altă carte este hyperboreeanul
Melchisedec, cel care l-a binecuvântat pe Avraam și formarea poporului evreu,
acela despre care prorocind, marele rege David a spus despre Hristos Domnul:
„Tu ești preot în veac după RÂNDUIALA lui Melchisedec” Psalm 109,4. Vezi, cel
mai naționalist dintre popoare, poporul evreu, are în Sfânta Scriptură pe care
a cărat-o prin istorie indiferent de vicisitudini, are această smerenie UNICĂ,
atât de a recunoaște că tatăl seminției lor a primit binecuvântare și a dat
zeciuială unuia de alt neam, dar, cu mult mai mult decât aceasta, că
Mântuitorul oamenilor și popoarelor nu stă în rânduiala unui evreu,
Avraam-Isaac-Iacob, sau a lui Moise, sau a lui Aaron, sau a lui David, sau a
lui Solomon, sau a lui Isaia, sau a lui Ioan Botezătorul, care sunt cei mai
mari evrei, ci Hristos Domnul stă în RÂNDUIALA unuia de alt neam, RÂNDUIALĂ în
care el însuși, Melchisedec stătea, căci nu s-a zis în Legea lui Melchisedec,
așa cum era pe vremuri legea lui Manu.
Un alt
argument incontestabil este jertfa Sfântului Mare Mucenic Sava, a cărei
tâlcuire nu se află în altă carte prin care se arată cum este ucisă în numele
lui Dumnezeu (în Buzău-cuvântul lui Dumnezeu), în apele interpretării
Cuvântului lui Dumnezeu chiar Poporul lui Dumnezeu, Biserica și așa cum Sfântul
mare Mucenic Sava a văzut cerurile deschizându-se și protecția care-l aștepta,
tot astfel Biserica renaște sub protecția Domnului, căci iadul n-a putut să
țină Viața, trupul Mântuitorului, care este Biserica.
De asemenea,
tot un argument incontestabil, care sigur nu a fost trecut în alte cărți, este
Imnul României, Imnul „femeii negre” (citește „latine”, a „latinității
hyperboreice”, a latinității de acum 12-6 milenii) care este de fapt „Imnul
Nunții” Împăratului cu poporul Său, fecioară dintre neamuri, din „Cartea
Cărților”, prorocire care nu poate să nu se împlinească. Dar una din problemele
cele mai grele și complicare este să-i conștientizezi pe români că nu datorită
vredniciei lor se petrec toate acestea, ci din marea milostivire a Bunului
Dumnezeu și pentru rugăciunile Maicii Sale și ale tuturor sfinților.
Un alt
argument incontestabil care nu este (din câte știu eu) alăturat sintagmei
adevărate „România – Grădina Maicii Domnului” este că Biserica Română este
„rămășița ortodoxă a basilicii romane” fiind singura Biserică Ortodoxă
continuatoare a tradiției ancestrale a RA-manilor hyperboreeni, a latinității
ancestrale care a zidit întru latinitatea din început, în perioada
mileniilor12-1îH latinitatea Europei, pregătind-o pentru primirea Cuvântului
lui Dumnezeu. Imperiul roman italic nu a avut decât să stoarcă pentru măreție
și petreceri, pentru jaf și aroganță roadele latinității popoarelor Eurasiei.
Sunt multe
argumente în favoarea acestei sintagme, argumente spuse într-un fel sau altul
și de alții, pe care nu trebuie să le îndepărtăm pentru că sunt vehiculate, dar
pentru a căror acceptare trebuie să avem informațiile și discernământul
necesar.
Însumi am
cel puțin 10-11 articole în revista Origini al căror conținut este cu această
temă sugerată de tine sau care au referiri privind această sintagmă. Am și alte
argumente pe care nu le pot spune deocamdată. Dar, dacă nu eram sigur că aici
este Pogorârea Noului Ierusalim nu inițiam aici Conferințele și Congresele
pentru Civilizația Creștină care să aibă ca apogeu Jubileul Bimilenar al
Bisericii!
Însă-și
existența României este o minune și un argument privind Grădina Domnului prin
Maica Domnului. Sunt mulți care batjocoresc această sintagmă dar, să nu uităm
batjocora pe care a suferit-o chiar Hristos Domnul.
V.G.: Catedra … este o carte
document, o carte eseu, o carte filosofică, o carte ştiinţifică, o carte
spirituală, creştin ortodoxă. Toate aceste faţete îmbinate armonios, se susţin
unele pe altele, se completează reciproc pentru a prezenta cât mai fidel
măreţia Lui Dumnezeu, Sfânta Trinitate împreună cu Măicuţa, Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu, sfinţii, mucenicii… împreună cu toate puterile cereşti.
Se întrevede fără tăgadă smerenia şi pioşenia autorului pătruns de fiorul iubirii
divine, însă, iertare, cred că aceste cărţi ți-au adus şi satisfacţie,
mulţumire, bucurie. Toate aceste sentimente, trăiri, te motivează să gândești,
concepi alte proiecte? Ce ne poţi spune în acest sens.
I.N.M.:
Lucrez de atât amar de ani la aceste probleme încât este normal ca atunci când
vezi că începi să arăți câte ceva din ele să ai o bucurie a faptului că n-ai
muncit zadarnic…
Planul
sistemului Ergogetica include foarte multe proiecte, o parte le-am descoperit
aici, o altă parte este la dospit nu pot fi arătate. Dumnezeu hotărăște zilnic
care și cum se rezolvă, care și cu
V.G.: În opinia ta, în ce crezi că
ar consta originalitatea teoriei
„Ergogetica”?
I.N.M.:
Ergogetica este un concept nou, o nouă perspectivă de înțelegere și abordare a
realității, a raportului oamenilor cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul, cu
trecutul, prezentul și viitorul, o altă abordare a științei și tehnologiei, o
nouă înțelegere a deschiderii, identității și demnității umane, o nouă abordare
a democrației, și prin aceasta, deschiderea către „OMOCRAȚIE”, către „puterea
omului în, prin, întru Dumnezeu și Biserica Sa, Poporul Său. Nu ajung nici zece
și nici o sută de cărți pentru definirea întregii mișcări din care Ergogetica
face parte.
V.G.: Te rog, să-mi permiţi să
schimbăm registru, de la eseu la poezie. Când ai început să scrii poezie?
I.N.M.: Pe
la vârsta de 12 ani, cu versificații puierile incredibil de slabe. Văd acum
copii de 12-14 ani care au o scriere foarte bună, așezată, structurată, cu
imagini poetice notabile, lucru foarte îmbucurător, fenomen pe care noi îl
sprijinim pe cât putem. Poemul Getară, poemul de glose publicat (încă parțial)
în volumul „Paștile Tău, Doamne!” aduce într-o formă lirică în atenția cititorilor
problemele de fond ale trecerii lumii de la un tip corupt de societate, fără
Dumnezeu, la un alt tip de societate, cu Dumnezeu, „pe cale”, o societate
informațională, asistată, protejată, un poem al petrecerii Apocalipsei în care
se evidențiază problemele de fond și modul lor de rezolvare de-a lungul
timpului, Marea Trecere a lumii din fărădelege, de la o formă empirică și
coruptă de organizare la Legea Dragostei lui Dumnezeu.
V.G.: Să înţelegem că ești un perfecţionist sau pur
şi simplu aşa a fost să fie?
I.N.M.: Nu,
nu cred că sunt un perfecționist atâta timp cât dau drumul proiectelor în lume
fără ca acestea să aibă conținutul și forma perfecte… Dacă le-ași migăli încă
zeci de ani, nu eu sunt cel mai bun care să le perfecționeze, deci aș greși de
două ori, odată prin mândria că numai eu știu să le fac exact cum trebuie și a
doua oară prin faptul că i-aș văduvi de cunoașterea lor chiar pe aceia care le
pot continua și face cu mult mai bine decât mine.
V.G.: Scrii, în principal poezie
religioasă, profundă, greu accesibilă pentru publicul larg, adresându-se unui
segment de cititori cu o formaţie specifică şi cu preocupări spirituale şi
culturale deosebite. Am găsit în carte şi câteva poezii de dragoste, despre
natură… Ce te inspiră?
I.N.M.: Este
doar aparența unor poezii de dragoste privind femeia sau natura căci toate sunt
poeme religioase mai mult sau mai puțin înțelese ca atare, temele fundamentale
fiind ascunse ori privite din alte unghiuri. Poezia religioasă este mult mai
grea și la compunere și la receptare, publicul nu-i pregătit să primească
poezie religioasă, dar sunt și foarte mulți autori care scriu o poezie
religioasă de calitate îndoielnică. Ba chiar s-a format un limbaj de lemn al poemelor de această factură iar intrarea
neamurilor și popoarelor în Biserică, nevoia corectă și legitimă de apropiere
frățească între oameni și de Dumnezeu va scoate multă poezie heirupistă de
forma liricii Partidului Muncitoresc și a Partidului Comunist…
V.G.: „Paştile Tău, Doamne!”, este
o carte de lirică religioasă, aş putea spune,
unicat. Într-o experienţă profesională de aproape de 30 de ani într-o
bibliotecă publică, lucrând la compartimentul de indexare, clasificare, catalogare
(toate cărţile intrate în bibliotecă au trecut prin mâna mea), n-am mai văzut
una asemănătoare. Înţeleg raţionamentul, scrii o poezie elitistă, de adâncime a
sentimentelor, trăirilor şi imaginilor, dar cum ți-a venit ideea de a oferi
cititorului un atât de bogat INDEX al cuvintelor, expresiilor…? De apreciat
acest lucru, astfel face cartea mai accesibilă, chiar tentantă pentru cititori.
Pe lângă filonul liric al eului interior, profund religios, îmbăiat în
scăldătoarea ortodoxă a tainei botezului în duh sfânt, oferi cititorilor şi
„cârja” duhovnicească pentru a înţelege adevăratul mesaj al cărţii, al
poemelor, scântei divine. Putem vorbi aici de „în dar aţi luat în dar să daţi”,
sau „dar din dar se face rai”? Îți asumi astfel o misiune, te simţiţi angajat
într-un misionariat asumat?
I.N.M.: Ideea
unui INDEX de interpretare a cuvintelor și expresiilor mi-a dat-o, alături de
alții, bunul meu vecin și prieten Cornel Cîrstian care mi-a sugerat această
explicare motivând că sunt mulți care nu știu cuvinte din teologie cu atât mai
puțin cuvintele ”inventate” de mine. Am ezitat știind că o carte de poezii nu
are un index, dar, folosirea multor cuvinte și expresii necunoscute în general,
precum și a cuvintelor aduse noi, m-a obligat să iau această decizie.
Cu siguranță
că orice om botezat, chiar dacă este mirean, adică fără funcții în clerul
Bisericii, prin faptul că este cetățean al cerului pe pământ are obligația să
fie un misionar al Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, un misionar după puterile
și strădania lui, după harul dat de Bunul Dumnezeu. Fiecare din noi suntem aici
cu o misiune pentru împlinirea căreia sunt date bogățiile darurilor Duhului
Sfânt, cunoscuții „talanți” din Sfânta
Scriptură, o misiune de împlinirea căreia sunt legate responsabilitățile pe care
nu le dă Dumnezeu prin intermediul oamenilor.
V.G.: Am analizat revista „Orizonturile bucuriei” sub mai multe
aspecte: apariţie fizică (calitatea deosebită a hârtiei şi cartonului),
realizarea profesională a graficii, notorietatea semnatarilor materialelor,
valoarea şi diversitatea conţinutului acestora. Pentru toate acestea, toată
stima! Te rog să ne spui, cum reuşești să faci toate aceste lucruri? Câţi
membri are echipa editorială a revistei?
I.N.M.:
Revista Orizonturile Bucuriei a început datorită unui moment de taină patronat
de Sfântul Mare Mucenic Sava prin care am înțeles necesitatea unei reviste a
societății civile îndreptate către Biserică, îndreptate către acțiunea de
auto-transformare a societății cu ajutorul Bisericii, cu ajutorul Cuvântului
lui Dumnezeu autorizat. Cred eu că este un nou format de revistă care ar trebui
să fie mult mai intens folosit și de cei care vor să dăruiască dar și de cei
care vor să primească strădaniile oamenilor întru frumos, bucurie, pace,
înțelegere, rânduială, așezare sufletească și cele asemenea acestora, nu
oricum, ci cu această orientare către Biserica UNA a lui Dumnezeu. Pentru
Biserica lui Dumnezeu dar nu în și sub structurile Bisericii pentru a nu fi
acuzat clerul de amestec în domeniile sociale ale statului, căci s-ar
interpreta ca un abuz al clerului. Pe când lucrurile stau cu totul altfel,
mirenii sunt și ei cetățeni ai statului și în calitate de medici, juriști,
ingineri, profesori, artiști, liber profesioniști, muncitori sau patroni, sau
de orice profesie ar fi, caută să-și orienteze activitatea profesională și
socială (nu numai pe cea personală), după Cuvântul lui Dumnezeu, adică
societatea are nevoie de Biserică, de cler, pentru a-și afla și rândui rostul.
Colectivul
de redacție a fost variabil, ne-au ajutat și susținut cu ce au putut și cum au
putut jurist Roxelana Radu, redactor Dumitru Dănăilă, designer Tiberiu Cîmpan,
Alexandra Țicleanu, Carmen Babia, Gina Claudia, Paulina Georgescu, psih. Norina
Livia Zezeanu, prof Ionel Răileanu și alții, dar redactarea propriu-zisă a revistei
se face la tipografie, noi nu avem aparatura necesară acestui proces laborios.
Mulțumim pe această cale domnului Cornel Stanciu și tipografiei Europrint din
Buzău pentru toată susținerea și tot ajutorul.
V.G.: În decembrie s-a împlinit un
an de la apariţia primului umăr al revistei. Un jubileu important. Cum ați
sărbătorit? Ce activităţi au fost?
I.N.M.: Am
pregătit din timp festivitatea „Bucuria Crăciunului” cu program artistic, cu
lansarea cărților scriitoarei Paulina Georgescu și ale poetului Girel Barbu, cu
festivitatea de premiere a nonagenarei noastre Georgeta Bălan, cu înmânarea de
Acte de Recunoștință, Diplome de Excelență și Diplome de Merit contributorilor
la reușita revistei Orizonturile Bucuriei și a asociației ASCIOR. Întrucât pe
16 decembrie a fost înmormântarea celui care a fost uns Rege Mihai I al
României de Biserica Ortodoxă Română, am anulat programul artistic, am păstrat
un moment de reculegere iar doamna director ASCIOR, jurist Roxelana Radu,
realizatoarea evenimentului, a făcut o scurtă prezentare a personalității
fostului rege Mihai I al României.
V.G.: Pe lângă scris, desfăşori a
activitate intensă în cadrul Asociaţiei pentru Civilizaţie Ortodoxă (ASCIOR),
al cărui președinte fondator ești, o asociaţie cultural-spirituală, care
funcţionează după toate rigorile juridice, morale şi bisericeşti, care într-un
timp scurt ai atras mai mulţi membri.
I.N.M.: Sunt
unul dintre membri fondatori ai Asociației Origini și apoi a fundației Origini
Carpatice, o organizație foarte importantă și necesară la nivel național pentru
redescoperirea și înțelegerea trecutului cu totul minunat și extrem de
important pentru Europa și nu numai a istoriei poporului nostru cu vechime
dodeca milenară, adică cu continuitate de trai și tradiții pe o perioadă de
peste douăsprezece milenii în bazinul carpato-danubiano-pontic. Trebuia legat acest trecut așa glorios de
viitorul cu totul minunat al acestui popor atât de greu încercat. Mulțumim lui
Dumnezeu, încă de la fondarea revistei Orizonturile Bucuriei s-au pus teoretic
bazele asociației ASCIOR prin nevoia de a susține practic proiectele enunțate
mai devreme. Am contactat prieteni, neamuri, colegi, ba chiar cunoscuți cărora
le-am prezentat proiectul noii asociații, după ce m-am consultat în câteva
rânduri cu Duhovnicul, Părintele prof. dr. Mihail Milea și cu Părintele prof.
dr. Aurelian Damian. M-am bucurat enorm să participe ca membri fondatori 46 de
persoane iar, în timp, să mai adere alți doritori care vor să ne sprijine,
ajungând la un număr de 85 de membri în total. Prin mișcările strategice pe
care vrem să le facem în 2018 în Consiliul Director al asociației, prin
deciziile pe care le vom adopta la Adunarea Generală din martie 2018, vrem să
asigurăm cadrul necesar desfășurării strategice a programelor asociației dar
avem în vedere ca în următorii ani să avem minim 300-350 de membri activi și
cel puțin 5-6 sucursale în țară sau în afara granițelor și să fim vrednici
pentru a accede la statutul de asociație de interes public, statut recunoscut
de Guvernul României.
V.G.: Ne apropiem de finalul
acestui așa lung interviu în care ne-ai spus și despre revistă și cărțile tale
și despre asociație și despre Civilizația Creștină și congresele închinate
acestui concept dar trebuie să ne spui câteva vorbe și despre șirul acestor
ANTOLOGII ASCIOR care începe cu prezenta: Antologia pentru Civilizația
Creștină, ASCIOR 2017. De ce nu „anuare ASCIOR” și de ce „antologii”?
I.N.M.: În primul rând „antologie”
pentru că perspectiva, lucrarea și mișcarea ASCIOR sunt și trebuie să fie
antologice la nivelul acestui secol decisiv al omenirii. Iar aceasta nu
datorită oamenilor care fac această lucrare din partea societății către
Biserica lui Dumnezeu ci datorită importanței acestei lucrări pentru viitor.
Fiecare vine cu ce poate și cu ce crede că are de adus, așa cum la Biserică
fiecare se duce cu ce poate din cele ce are. Sunt foarte mulți oameni
importanți din punct de vedere ASCIOR, foarte multe lucrări importante care nu
au ajuns aici deși ar fi trebuit să fie aici, în lumina ASCIOR. Noi suntem
deschiși și antologia ASCIOR 2020 am vrea să aibă 5 volume din opere selectate,
dar, nu este numai după noi, cei care suntem lucrători la teasc, este după cei
lucrători în vie. Deja cu lansarea prezentei antologii 2017 anunțăm necesitatea
trimiterii corecte și complete ale materialelor pentru Antologia pentru
Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”, ASCIOR 2018.
Preconizăm
ca începând cu anul 2018 antologiile ASCIOR să cuprindă cinci secțiuni
distincte: 1-Activitățile curente ASCIOR, cu o prezentare pe larg a
activităților curente ASCIOR; 2-Presa
ASCIOR, cu o selecție reprezentativă a materialelor publicate în revistele
ASCIOR; 3-Premiile și distincțiile ASCIOR, cu acordarea a maxim 20 de premii și
distincții; 4-Congresele ASCIOR cu prezentarea lucrărilor susținute la conferințe
și congrese și 5-Prezentările ASCIOR, fiind textele selectate pentru antologia
curentă. În funcțiile de banii disponibili, de textele selectate și de alte
variabile impuse strategic sau economic, aceste antologii vor fi în unul sau
mai multe volume. Vom vedea cum este mai bine.
V.G.: Te rog, un mesaj către
cititori!
I.N.M.: Avem
proiecte bune, un front de lucru imens, sarcini destul de dificile de împlinit,
avem mare nevoie de ajutor, de susținere, de înțelegere, de a ne face cunoscută
și strădania și obiectivele ce le urmărim! Îi chem pe cât mai mulți să ni se
alăture în această lucrare unică. Îi chem pe toți, mici și mari, slabi sau
puternici, săraci sau bogați să conștientizeze unde ne aflăm, pe ce tărâm al
lumii, și să lucrăm împreună „Pentru bucuriile omului”, pentru lumină, nu
oricare, nu oricum, ci Lumina lui Dumnezeu în, prin întru Biserica lui
Dumnezeu! Doamne ajută!
V.G.: Sincere felicitări pentru
tot ceea ce faci, în numele Domnului. Îți mulţumesc pentru disponibilitatea de a descoperi cititorilor din experienţa şi
creaţia ta literar-spirituală! Multă sănătate, putere, pace sufletească pentru
a înmulţi talanţii primiţi spre binele semenilor. Slavă, Mărire şi Mulţumire
Domnului!
I.N.M.: Eu
îți mulțumesc mult, Vasilica, pentru acest interviu! Nădăjduim să fie cu folos.
Fie ca Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului să adune oamenii la lucrarea atât de
necesară intrării oamenilor și popoarelor în Civilizația Creștină, în
Civilizația adusă de Hristos Dumnezeu pe pământ pentru salvarea și mântuirea
oamenilor și popoarele, pentru slava lui Dumnezeu! Amin!
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/03/21/vasilica-grigoras-in-dialog-cu-ioan-nicolae-musat/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu