MINILECTURĂ - Scara Sfântului Ioan

UȘOR, UȘOR , URCÂND SPRE CULMI!

Scara Sfântului Ioan

Treptele Scării (după traducerea N. Corneanu) sunt următoarele:

Despre lepădarea de lume

Despre neîmpătimire, adică neîntristare

Despre înstrăinare

Despre ascultare

Despre pocăință

Despre amintirea de moarte

Despre bucuria plânsului

Despre nemâniere și blândețe

Despre ținerea de minte a răului

Despre grăirea de rău

Despre limbuție și tăcere

Despre minciună

Despre trândăvie

Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul

Despre puritate și înfrânare

Despre iubirea de arginți

Despre sărăcia alergătoare către cer

Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate)

Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun

Despre privegherea trupească și duhovnicească

Despre nebărbăteasca temere

Despre slava deșartă

Despre mândrie și blasfemie

Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie

Despre minunata smerenie

Despre deosebirea gândurilor (discernământul). Recapitularea pe scurt a celor XXVI cuvinte anterioare.

Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului

Despre sfânta și fericita rugăciune

Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului

Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.

PAINEA VIETII - Sfantul Ioan din Kronstadt

În locul pomului vietii ne-a dat pâinea vietii; în locul roadelor pomului cunoasterii binelui si a raului ne-a dat pâinea care da viata. Atunci s-a spus: „nici sa va atingeti de el, ca muriti” (Facerea 3, 3), acum ni se spune: „Cine manânca din pâinea aceasta viu va fi în veci” (Ioan 6, 51, 58). Atunci Adam si Eva i-au dat crezare ispititorului si au murit; acum, dimpotriva, dam crezare cuvintelor Domnului vietii: „acesta este Trupul Meu, acesta este sângele Meu” (Matei 26, 26, 28; Marcu 14, 22, 24) si ne umplem de viata. Ne ridicam prin caderea de altadata. Am cazut neavând încredere în Dumnezeu, prin neascultare (necredinta), ne-am ridicat prin ascultarea credintei. Atunci am cazut la întelegere cu diavolul împotriva lui Dumnezeu, unindu-ne cu el, înselatorul, spre moartea noastra; acum ne înt elegem din toata inima cu Adevarul Însusi, cu Dumnezeu-Mântuitorul si ne unim cu El, cu inima curata, spre viata noastra, spre pace, spre bucurie. „O, înfricosata Taina! O, buna mila lui Dumnezeu! Cum eu, fiind tina, ma împartasesc cu Dumnezeiescul Trup si Sânge si ma fac fara stricaciune” (Canonul Sfintei Împartasiri, Tropar, Cântarea a 8-a).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 419.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda