FERGHETE - PRIN CEEA CE-I IUBIRE DREPT LA ÎNVIERE

PRIN CEEA CE-I IUBIRE DREPT LA ÎNVIERE

~*~

Eccetera, eccetera, cânți bine în strună, pe strună, față că n-ai la tine cetera

acolo unde şi Eminescu avea un singur dor,

Mesie a iubirii pe marginea mării,

tu, ca plopul să te legini uşor fără ploie fără vânt

pe sub magnolii să păşeşti agale pe cale de adevăr şi viață cu Alint la braț, ca Veronica Micle având crescute din umeri aripi din aripile Cuvânt-Dumnezeu

şi un iz de biserică să ne parfumeaze cugetarea adâncă

devenită psalm Arghezi cu drept de a fi cu altruism de basm,

cool, cu rol în marele spectacol

în mari speranțe şi feumusețe de tinerețe fără bătrânețe,

un prozaic orice tristețe în mai liric,

plină de lirism, prin ce trăim nobil, util, durabil

şi prin cum scriem şi ce scriem divin, senin,

dând vieții dinamic, dinamism în drept de a fi cu un dialectic, util, nobil, sublim prin ceea ce facem prin ceea ce ştim şi prin ce avem pentru'că suntem ceea suntem,

prin neamul ce-l avem în acest rai ce şi eu îl am pe mioritic plai,

prin ceea ce-i iubire cu drept divin, pragmatic, cristic, la înviere.

~*~

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE