GANDUL ZILEI, 22 martie 2018

PACE CELOR CE VIN

BUCURIE CELOR CE RĂMÂN

BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACĂ

Joi, 22 martie 2018

Life 'here' is for the sake of reaching 'there'!

The recognition of one's innate Divinity and the regulation of one's daily life in accordance with that Truth are the guiding stars for those who are caught in the currents and crosscurrents of strife and struggle! Without Atmajnana (awareness of your own reality that you are just a wave in the ocean of Divinity) life becomes a meaningless farce, a mockery, a game of fools. It is the acquisition of that awareness that makes life earnest, sweet and fruitful. When you try to prepare a meal, you may have with you all the materials you need: rice, lentils, salt, lime, spices, vegetables and so on. But unless you have the fire in the hearth, you cannot get the edible meal. So too in life, Atmajnana is the fire which makes the material world and the external activities and experiences, edible and tasty, digestible, health-granting and joy-giving. That joy is called Anandam; it is uplifting, illuminating and constructive! (Divine Discourse, Mar 16, 1966)

Trăim „aici” de dragul de a ajunge „acolo”!

Recunoașterea divinității înnăscute a omului și reglementarea vieții omului în concordanță cu acest Adevăr sunt stele călăuzitoare pentru aceia care sunt prinși în curenții și contracurenții zbuciumului și luptei! Fără conștiența propriei realități (aceea de a fi doar un val din oceanul Divinității), viața devine o farsă absurdă, o bătaie de joc, un joc nebunesc. Doar dobândirea acestei conștiențe dă vieții temeinicie, dulceață și rodnicie. Când încercați să pregătiți un fel de mâncare, puteți avea toate ingredientele necesare: orez, mazăre, sare, lămâi, condimente, legume și așa mai departe – însă dacă nu aveți foc în sobă, nu puteți pregăti mâncarea. Așa este și în viață. Conștiența propriei realități este focul care face lumea materială, cu activitățile și experiențele exterioare „comestibile” și plăcute, digerabile, aducătoare de sănătate și bucurie. Această bucurie este numită „Anandam” și este înălțătoare, iluminatoare și constructivă! (Discursul Avatarului, 16 martie 1966)

Sathya Sai Baba, www.radiosai.org

Evaluarea numerologică a zilei

„Numărul constituie substanţa tuturor lucrurilor” (Pitagora, Metafizica)

Configurația numerologică a acestei zile ne orientează puternic spre altruism, ajutarea aproapelui, munca în folosul comunităților, țării, omenirii, îngrijirea oamenilor cu mințile rătăcite, înțelegere și compasiune pentru tot ce există.

Aceia care odinioară, în alte vieți, au limitat dezvoltarea comunității, chiar a omenirii, acum trebuie să lucreze dezinteresat, pentru binele general, fără nicio urmă de egoism, în mod corect, deschis, sincer, urmărind doar interesul general. În mod cert, această joi este ziua altruismului.

Cei care nu-și ascultă glasul conștiinței și vor manifesta egoism, individualism, vederi limitate, înguste… își vor bate singuri cuie în talpă, își vor atrage neputințe fizice și morale.

Vulnerabilitate: orice parte a corpului. (A.D.)

CALENDARUL CREŞTIN ORTODOX

Joi, 22 martie 2018

Sf. Sfinţit Mc. Vasile, preotul din Ancira; Sf. Mc. Drosida, fiica împăratului Traian

http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfântul-vasile-ancira-118161.html

​

Sfântul Vasile de Ancira a mucenicit sub arieni, în vremea domniei împăratului Constantiu. El era cunoscut tuturor din vremea lui, mai ales pentru râvna sa de a apăra dreapta credinţă ortodoxă, împotriva chiar şi a împăratului cel păgân.

Urmând la tronul împărătesc împăratul Iulian Apostatul, acesta a început a-i prigoni puternic pe creştini. Sfântul Vasile cel din Ancira a mustrat public necredinţa împăratului şi relele lui fapte împotriva creştinilor, motiv pentru care sfântul a şi fost aruncat în închisoare.

Când împăratul a căutat să-l câştige de partea sa pe sfânt, spre a nu-l omorî şi a tulbura poporul împotriva lui, Sfântul Vasile i-a răspuns, zicând: „Eu în Hristos al meu cred, pe Care tu îl lepezi pe când El ţi-a încredinţat ţie împărăţia aceasta pământească; de aceea va fi luată ea de la tine, foarte curând.” şi alte asemenea profeții, descoperite de Dumnezeu sfântului.

Împăratul Iulian s-a umplut de mânie mare auzind acestea. Drept urmare, el a poruncit ca trupul sfântului sa fie jupuit de viu în fâşii de piele. După alte câteva zile, împăratul a venit iar la el, să vadă dacă nu a renunţat la cele dintâi. Vazându-l pe împărat, sfântul a luat o fâşie de piele și, aruncând-o la picioarele lui, zise: „Apucă şi mănâncă, împărate, căci dulce îţi este ţie acest fel de hrană, iar mie Hristos îmi este Viaţa!” Ruşinat, împăratul a plecat din Ancira, iar chinuitorii şi-au continuat porunca până ce sfântul şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, la anul 363.

Primele menţiuni despre Sfânta Drosida le găsim în vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, atunci când acesta era preot în Antiohia (antiohienii aveau deja un cult deosebit pentru Sfânta Drosida).

Sfânta Drosida era creştină în ascuns, asistând cinci „canonice” (astăzi le‑am numi „maici”) să îngroape în ascuns trupurile martirilor creştini. Logodnicul ei, Adrian, sfetnic al împăratului, a organizat o pândă care a dus la prinderea sfintei şi a celor cinci maici. Pe scurt, maicile au fost ucise, fiind amestecate în nişte băi de aramă. Sfânta Drosida, dorind să meargă să moară şi ea pentru Hristos, realizând pe drum că nu a fost botezată, s-a botezat singură şi după puţine zile a trecut la Domnul.

Primul document care vorbeşte fără echivoc despre această relatare vine dintr-o predică a Patriarhului eretic Sever al Antiohiei (sec. VI). Acesta menţionează că Drosida era foarte tânără când a primit moartea mucenicească şi că s-a născut în „purpură regală”; de asemenea sunt menţionate canonicele şi colaborarea sfintei cu ele, în ascuns.

Împăratul Traian, conform istoricilor, nu a avut copii. Pe de altă parte, viaţa sa nu a beneficiat de o cronică prea extinsă, fapt care este o ciudăţenie a istoriei. Cum se poate ca unul dintre cei mai veneraţi împăraţi romani, numit în timpul vieţii Optimus Princeps, despre care se spunea, după moartea lui, că niciun alt împărat nu l-a depăşit sau măcar egalat în popularitatea de care s-a bucurat în rândul poporului, să nu aibă parte de o cronică detaliată a vieţii sale?! Singura scriere importantă despre Traian, din timpul vieţii sale, este Panegiricul lui Pliniu cel Tânăr. Cartea 68 din Istoria Romei a lui Cassius Dio a fost scrisă la un secol după moartea lui Traian, pe baza arhivelor senatoriale şi imperiale. Aşadar, nu se poate exclude posibilitatea ca Sfânta Drosida să fi fost exclusă din istoria şi aşa lacunară a împăratului Traian, mai ales în contextul în care apartenenţa sa la credinţa creştină ar fi fost privită fără îndoială ca o pată pe blazonul mândru al familiei imperiale. Traian a fost un prigonitor aspru al creştinilor: „Traian a introdus în codul penal al Romei o nouă crimă, aceea de a fi creştinat” (M. Duruy, Histoire des Romains, vol. IV, p. 813).

Iată, însă, că Traian l-a adoptat pe Hadrian, numindu-l moştenitorul său, în timp ce Sinaxarul menţionează un misterios „Adrian”, sfetnic al împăratului, dar şi logodnic al sfintei Drosida. Această logodnă, distrusă de evenimentul „ruşinos” al martiriului Sfintei Drosida, ar putea explica astfel adopţia lui Hadrian în familia imperială.

Tot astăzi, facem pomenirea Sfintelor muceniţe Calinica şi Vasilisa şi a Sfântului Cuvios Mucenic Eftimie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Alexandra Dogaru