Dragii mei enoriași!
Pomeni, parastase și sarindare. În
ultimii ani sunt tot mai des întrebat de credincioși din parohie, cât și,
telefonic, de alții din afara parohiei, despre tot felul de amănunte privind
pomenile, parastasele și sarindarele. Sunt întrebat, spre exemplu, câți colaci
se pun, ce se pune pe colaci, ce lucruri trebuie să se dea de pomană(haine,
cănuțe, pahare etc.), când se fac parastasele, cum se așează mesele, ce se pune
la toiag etc.
Sunt pus uneori în situații delicate,
fiindcă nu pot da răspuns mulțumitor. Eu le explic care este partea oficială,
conform învățăturii creștin-ortodoxe, dar nu întotdeauna este suficient pentru
unii. Sunt multe situații, când obiceiurile locale sunt diferite de rânduiala oficială. Sunt situații, când în două
localități învecinate obiceiurile privitoare la înmormântări și pomeniri sunt
diferite. În Malovăț, spre exemplu, sunt obiceiuri diferite față de cele din
Bârda, deși satele sunt la distanță de câțiva kilometri. În orașe e mult mai
dificil, când vine vorba de astfel de probleme. Este lume cosmopolită, adică
provenită din zone și localități diferite și fiecare vine cu amintirea
obiceiurilor din localitatea de origine.
Este dificil ca să găsești o poziție acceptată de toți!
Tradițiile acestea foarte răspândite
și bogate în particularități dovedesc câteva aspecte dogmatice deosebit de
importante. Cităm: 1) Credința în existența sufletului; 2) Credința în
nemurirea sufletului; 3) Credința în viața de apoi; 4) Conștiința că sufletul
are nevoie de ajutorul celor rămași în viața pământească; 5) Conștiința că
rugăciunea și faptele bune săvârșite de cei vii pentru sufletele celor decedați
sunt de maximă importanță pentru îmbunătățirea stării acelor suflete; 6)Iubirea
este puntea dintre cele două lumii, mai puternică decât moartea. Remarcăm și
faptul că în unele din aceste tradiții se surprind reminiscențe din religiile
precreștine sau din tradițiile popoarelor cu care românii au intrat în contact
de-a lungul timpului. Mai mult,
tradițiile acestea sunt mărturii ale vechimii multimilenare ale poporului român și caracterului sedentar al
acestuia.
Este bine să precizăm de la început,
că sufletul este duh, spirit, și el n-are nevoie să consume hrană sau băutură
materială, n-are nevoie să îmbrace haine materiale, să folosească bani etc.
Este bine să știm că hrana, băutura și îmbrăcămintea sufletului celui decedat
sunt rugăciunile și faptele bune săvârșite de cei rămași în viața pământească
pentru el. Pe aceste principii este clădită întreaga învățătură
creștin-ortodoxă privitoare la pomenirile ce se fac de Biserică pentru cei
morți.
Drept urmare, trebuie să știm că cele
date de pomană pentru sufletul unui decedat nu merg la acel suflet ca un colet
poștal, pe care-l trimitem unui cunoscut din lumea aceasta. Faptul că dai
mâncare celui flămând, băutură celui însetat, îmbrăcăminte celui gol, piese de
mobilier, bani sau altceva celui sărac în numele unui decedat se numește
milostenie și ea este adevărată mană cerească pentru un suflet aflat în lumea
de dincolo. Sufletele celor decedați nu mai pot face nimic pentru ele însele.
Sunt judecate și răsplătite pentru cele bune și pedepsite pentru cele rele
săvârșite în viața pământească. Acolo degeaba se mai roagă pentru ele însele.
Ne amintim de bogatul nemilostiv din Sfânta Evanghelie, care se ruga să fie
lăsat Lazăr doar să-și întindă degetul
umed și să-i răcorească buzele, ori să fie trimis în lume să le spună fraților
săi ce este în lumea de dincolo, ca să afle și să ia măsuri să n-o pățească și ei.
Nici o astfel de rugăciune nu i-a fost ascultată. Numai rugăciunile celor
rămași în viață și faptele bune, adică milosteniile, săvârșite de aceștia pot
scoate sufletele decedaților din adâncul iadului. Le mai pot fi de folos
acestora urmarea faptelor săvârșite de ei înainte de moarte(copii bine
crescuți, instituții de binefacere înființate de ei, locașuri de cult ai căror
ctitori sau binefăcători au fost, cărți de zidire sufletească etc.).
Având în vedere cele de mai sus,
înțelegem mai bine că nu e important dacă în parastas pui 40 sau 44 de colaci,
dacă pui brânză de oaie sau de capră, dacă pui pahare de vin sau de țuică, dacă
pui pantofi sau cizme și altele asemenea. Important este că le dai de pomană
pentru sufletul celui decedat, că le dai cu bunăvoință și că nu le socotești ca
o povară, ca o corvoadă pentru tine. Când mi-au murit părinții, îmi amintesc că
de fiecare dată, seara, când s-a adunat lumea la priveghiu, am luat hârtie și
creion, am adunat toate femeile în vârstă și le-am rugat să-mi spună ce trebuie
să cumpăr pentru înmormântare și pentru pomană. Fiecare a spus ce a știut. Dacă
dânsele mi-au spus că trebuie să cumpăr 40 de colaci, eu am cumpărat 120, ca să
nu las pe niciunul dintre participanți să plece cu mâna goală. Nu cred că am
păcătuit prin asta față de părinții mei. Am căutat să nu dau ,,apă la moară”
gurilor rele, care ar fi avut multă vreme subiect de bârfă, dacă nu aș fi
respectat tradiția locului, așa cum a fost ea transmisă din generație în
generație.
S-au scris multe cărți și cărticele
privitoare la pomenirile ce trebuie făcute pentru morți. Unele dintre ele mi-au
căzut în mână și le-am citit. Am surprins, însă, cu ușurință influența
tradițiilor locale din care provenea autorul publicațiilor respective. Drept
urmare, nu putem să le luăm ca etalon, ca model. Nu pot să impun în Oltenia
obiceiurile din Moldova sau din Maramureș. Noi trebuie să avem ca reper
învățătura noastră ortodoxă oficială, expusă în Catehismul creștin-ortodox
aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ceea ce este în plus
aparține tradiției locale. Atâta vreme cât aceste tradiții nu contravin
învățăturii dogmatice și rânduielii liturgice a Bisericii, ele pot să fie
practicate, pentru înfrumusețarea slujbelor și pentru liniștirea conștiințelor
mai scrupuloase, ale credincioșilor dornici să respecte totul până la luxul de
amănunte.
Așadar, învățătura
creștin-ortodoxă privitoare la pomenirea
morților, în rezumat, este aceasta: pomenile sau parastasele sunt mesele care se
fac în cinstea și pomenirea morților. Se mai numesc praznice, prânzuri,
pomeniri etc. Ele sunt reminiscențe ale vechilor agape(mese ale dragostei) sau
mese frățești, cu care era împreunată în vechime slujba înmormântării. În
Așezămintele Sfinților Apostoli(sec. II) se spune: ,,Noi îi poftim pe săraci și
nevoiași în ospăț, pentru ca astfel serbarea noastră să devină pomenire
pentru odihna sufletului celui adormit,
iar pentru noi mireasmă bine plăcută lui Dumnezeu”(cartea VIII, cap. 44). Tot
pomană se numește și orice faptă de milostenie pentru sufletul celui decedat.
Se fac pomeni sau parastase pentru
sufletul celui adormit în ziua a treia după deces, a noua, a patruzecea, la
trei, șase și nouă luni, la un an și în fiecare an până la șapte ani după
moarte. Pentru fiecare termen există o
justificare dogmatică: la trei zile – în cinstea Sfintei Treimi și în amintirea
Învierii Domnului; la nouă zile – să se învrednicească de ajutorul celor nouă
cete îngerești și să ne amintim de ceasul al nouălea, când Mântuitorul a promis
tâlharului de pe cruce că va fi cu El în rai; la patruzeci de zile – ca să ne
amintim de Înălțarea Domnului la 40 de zile după Înviere; la trei, șase și nouă
luni – în cinstea Sfintei Treimi, a mucenicilor și sfinților; la șapte ani - amintește de ziua de odihnă a lui Dumnezeu
după facerea lumii, de dezintegrarea trupului. Pomana sau parastasul nu
înseamnă numai faptă de milostenie pentru sufletul celui decedat, ci și
rugăciune. Se roagă pentru sufletul respectiv cei participanți la parastas, se
roagă preotul care oficiază slujba. Chiar cuvântul ,,parastas” vine din limba
greacă(,,paristimi”) și înseamnă ,,a mijloci pentru cineva, a se înfățișa
înaintea cuiva). Slujba pomenii sau a parastasului este o prescurtare a slujbei
înmormântării. Pomenile sau parastasele
se pot face în biserică, acasă ori la mormânt. Se pot face însă și în alte
locuri: la sfințirea unei fântâni, la sfințirea unei troițe, la sfințirea unei
biserici etc. Pomenirea celui decedat se face la modul general la toate
slujbele Bisericii, când se pomenesc morții din toate timpurile și din toate
locurile; se face în mod special la Proscomidie, când se pregătește Sfânta
Împărtășanie și preotul citește pomelnicele aduse de credincioși.
În ceea ce privește timpul când se
fac parastasele, trebuie menționat că ele se fac în toate zilele, cu excepția
următoarelor: 1)Nu se fac în toate duminicile de peste an, fiind zile de
bucurie; 2) Nu se fac de la Nașterea(în unele locuri de la Ignat) la Botezul
Domnului, fiind perioadă de bucurie; 3)Nu se fac de luni până vineri în prima
săptămână a Postului Mare; 4)Nu se fac din Sâmbăta Floriilor până în Duminica
Tomii; 5) Nu se fac la praznicele împărătești și sărbătorile mari; 6)Nu se fac
în zilele de luni, marți, miercuri, joi și vineri din tot Postul Mare.
Sarindarul este tot o pomenire a unui
decedat. Cuvântul vine tot din limba greacă, ,,sarandaria”, care înseamnă
pomenirea unui răposat sau a unui pomelnic de răposați la 40 de Liturghii în
șir, mai ales în primele 40 de zile de la decesul cuiva. Ele se numesc ,,de
obște”, când pomenirea se face la 40 de Liturghii una după alta, sau
,,particulare”, când pomenirea se face la 40 de liturghii răzlețe. La sfârșitul
celor 40 de liturghii se face parastas și se pomenesc răposații tuturor
credincioșilor care au dat pomelnice, ceea ce se numește ,,dezlegarea” sau
,,slobozirea” sărindarelor. În unele locuri se fac și ,,sarindare de vii”, la
care se pomenesc cei vii. Mai precis, orice
creștin poate să facă un sarindar, adică o milostenie pentru propriul său
suflet sau pentru sufletele celor dragi ai săi. Se pomenesc morții și în mod
obișnuit, la toate Liturghiile din timpul anului. Pe pomelnicul ce se dă la
altar se scriu numele viilor și morților
unei familii și el se numește ,,pomelnic anual”. În afară de pomenirile cerute de credincioși, Biserica are propriile
sale rânduieli de pomenire a morților. Sunt rugăciuni și ectenii speciale la
Litie, la Miezonoptică, dar mai ales la Sfânta Liturghie.
Biserica a rânduit mai multe zile
speciale de pomenire a morților în timpul anului, astfel: 1) Toate sâmbetele de
peste an; 2)Sâmbăta Rusaliilor(Moșii de vară); 3)Sâmbăta lăsatului sec de carne
(Moșii de iarnă); 4)Toate sâmbetele Postului Mare.
Cât privește semnificația unor
elemente ale parastasului, am scris despre aceasta în mai multe numere
precedente din ,,Scrisoarea pastorală” sub titlul Teologia parastasului.
Am mai spus-o și repet: la rugăciune
și fapte bune nu sunt restricții. Termenele menționate oficial privind pomenile
și parastasele sunt orientative. Dacă cineva vrea să facă asemenea fapte bune
și rugăciuni mai des, e foarte bine. Poate să le facă și în fiecare zi, cu
condiția să le facă cu bunăvoință, cu dragoste, ci nu în scârbă, ca pe o
corvoadă, ca pe o pacoste.
Tot grijă față de cei decedați este
și grija față de mormintele lor. Este atât de trist, când mormântul cuiva este
acoperit de mărăcini, ori urmașii nici nu mai știu pe unde se află mormântul!
*
Sfaturi părintești. Mulți dintre noi
am pierdut credința, că toate sunt cu știrea și cu voia lui Dumnezeu. Ne
socotim pe noi înșine ,,buricul pământului” și din cauza aceasta ne simțim tot
mai singuri și facem față tot mai greu necazurilor, suferințelor. Exemplul lui
Iov este tot mai îndepărtat pentru mulți, vorbim tot mai rar cu Dumnezeu în rugăciunile noastre, ba chiar
îi întoarcem spatele și ne mirăm apoi de ce ne lasă în ,,uitare”. Am găsit un
text plin de învățătură într-o carte a unui preot grec și-l redau mai jos, cu
speranța că va fi de folos:
,,Unora Dumnezeu le trimite
neplăceri, care nu țin câtuși de puțin de oameni. Altora le fac greutăți
oamenii și asta e mai dificil de suportat. Cea mai grea situație este atunci
când îți fac necazuri cu dinadinsul oamenii cărora le-ai făcut bine. Totuși,
cruzimea, răutatea și nerecunoștința celorlalți dezrădăcinează cu mult succes
trufia noastră și fac să crească supunerea noastră față de voia lui Dumnezeu –
dacă, bineînțeles, suntem senini și smeriți.
Un împărat puternic avea un sfetnic
înțelept, ce răspundea adeseori la întrebări cu fraza magistrală: „Orice s-ar
întâmpla, este spre bine!” Odată, cârmuitorul s-a dus la vânătoare și, în urma
unei săgeți trase greșit, a rămas fără deget. Ca de obicei, sfetnicul s-a
străduit să-l consoleze: „Totul este spre bine!” Împăratul, uluit, s-a mâniat
și a poruncit ca obraznicul să fie închis în temniță. După câteva săptămâni
rana s-a vindecat și cârmuitorul a plecat iarăși la vânătoare – de această dată
în adâncul codrului, unde sălășluiau o mulțime de fiare, dar și sălbatici, care
l-au luat rob pe oaspetele nepoftit.
Sălbaticii au hotărât să-l aducă pe
împărat jertfă zeilor lor. După ce l-au dezbrăcat și l-au uns cu uleiuri
aromate, l-au culcat pe altar, însă, în ultimul moment, marele preot a observat
cu groază, că victimei îi lipsește un deget. Zeilor nu le putea fi adusă ca
jertfă un trup cu beteșug, așa încât, cu mare părere de rău, sălbaticii l-au
lăsat pe împărat să plece viu și nevătămat.
După ce s-a întors la curte, acesta
l-a chemat pe sfetnic și i-a povestit peripețiile sale: ,,Ai avut dreptate…! Asta în ce mă privește.
Dar în ce te privește? Doar ai stat la închisoare! Ce lucru bun vezi în asta?”
„Și asta a fost spre bine!” a răspuns înțeleptul, fără urmă de îndoială. ,,Dacă
nu m-ai fi băgat în închisoare, m-ai fi luat cu tine la vânătoare și nu se știe
care ar fi fost deznodământul pentru mine, pentru că degetele mele sunt
întregi…”(Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârşite. Războiul şi
pacea omului cu el însuşi, Editura Sophia, 2015)
*
File de jurnal - 23 mart. 1982. ,,Am
fost la Severin. La Centrul de Librării n-am mai găsit nici un exemplar din
cartea mea Coloana Infinitului, vol. I. Am aflat că au fost comandat doar 300
exemplare. Menționez că astă-vară, când l-am căutat pe Foculescu, fiul
preotului Foculescu din Tr. Severin, care se ocupă cu comenzile centrului, mi-a
spus că erau comandate 600 exemplare.
Mi-a promis atunci că va face o suplimentare de comandă și va mai cere 200
exemplare. Din cele 800 promise, a adus doar 300!
L-am întâlnit pe fostul meu coleg de
liceu, Alexandru Pătrășconiu. Lucrează la combinatul chimic de la Halânga, este
student la Drept în anul III, iar în prezent se pregătește pentru a pleca la
specializare în Franța sau Canada. Mi-a vorbit despre un centru de librării din
Paris, care ar trimite în mod gratuit tot felul de cărți celor ce solicită.
Mi-a promis că-mi va trimite adresa și listele de apariții, pentru a le scrie
și eu.
În oraș nu se mai dă pâine decât cu
tichet. Dacă te duci fără tichet, îți dă un sfert de franzelă ,,pentru consumul
imediat”, conform decretului. Când mama
a intrat a doua oară la rând, a dat-o afară din brutărie(…).
Unchiu-meu, Sandu, mi-a relatat că la
Șantierul Naval din Tr. Severin cca. 2.000 de muncitori și-au depus demisiile.
Conducerea ezită să le aprobe. Mai mult, la nivel de județ s-au luat măsuri ca
nici o altă instituție să nu le aprobe angajarea sau transferarea. Condițiile
de lucru au devenit insuportabile. Mărirea salariilor anunțată prin decretul
din februarie nu mai are loc.
Ieri am avut ședință la protoierie. A
prezidat consilierul Răduț de la Craiova, iar din partea departamentului
cultelor inspectorul Ioanițoiu de la Tg. Jiu, dl. Hâncu de la Severin fiind la
spital. Tema conferinței a fost pacea.
Am spus și eu câteva cuvinte, prezentându-mi cartea Coloana Infinitului, ca
expresie a dorinței mele ca poporul român să vieze la infinit.
Părintele Gheorghe Achimescu de la
Șiroca mi-a spus că fratele său Nicolae s-a căsătorit cu prietena sa, Cornelia,
studentă la medicină în Iași. A primit viza de plecare la Universitatea din
Tübingen (Germania), ca doctorand”.
*
Pentru mama. Cu prilejul zilei de 8
Martie, urăm tuturor doamnelor și domnișoarelor, tuturor enoriașelor parohiei
noastre sănătate, bucurii, spor în toate cele bune, fericire în suflet și în
casă. La mulți ani! Folosim acest prilej pentru a aduce în atenția tuturor o
poezie a lui Virgil Carianopol cu acest titlu, cât și o povestire
impresionantă, găsită pe internet. Toți am avut sau încă mai avem o mamă, iar
respectul față de dânsa este totdeauna de actualitate. Iat-o:
,,Tare necăjită ai fost mamă,
Iarna, vara, orice timp trecând,
Cât era de frig sau de căldură,
Tot desculţă te-am văzut umblând.
N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai,
Dar şi pe aceea totdeauna
Doar la sărbători o îmbrăcai.
Ochii tăi ardeau ca două stele,
Le mai văd luminile şi azi.
Boabe mari de lacrime, ca jarul,
Le striveai cu mâna pe obraz.
Tot aşa ai fost de când ţin minte,
Pe picioare-ai mers la drum mereu.
Nici în car nu te suiai, de teamă
Boilor să nu le fie greu.
Ce păcat că n-ai trăit, măicuţă,
C-ai plecat fără de timp în lut!
Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma
Şi ce haină azi ai fi avut! …”
Cele opt minciuni ale unei mame. Cu
siguranță, dragostea ce o simte o mamă pentru copilul ei nu se compară cu
nimic. În ciuda oricăror greutăți, mamele întotdeauna reușesc să pună pe primul
loc în viața lor pe copiii lor, chiar dacă ele ajung pe ultimul loc. În
istorisirea ce urmează o mamă a fost nevoită să spună destule minciuni, ca
să-și crească fiul în cel mai bun mod cu putință. Iar acum că s-a aflat
adevărul, istorioara ei a devenit cunoscută în toată lumea. Ați făcut vreodată
ceva asemănător pentru copiii voștri sau o veți face, dacă va fi nevoie? Dacă
credeți că mamele merită doar respect și admirație, citiți istorisirea de mai
jos și vă veți schimba părerea…
Totul a început încă de când eram
copil. Familia mea era foarte săracă și niciodată nu am avut mâncare destulă.
Mama mea întotdeauna îmi dădea farfuria ei cu mâncare și spunea: „Mănâncă acest
orez, fiul meu, căci mie nu mi-e foame”. Aceasta a fost prima ei minciună. Așa
cum creșteam, mama își petrecea timpul liber pescuind într-un râu. Astfel, cu
peștii care-i prindea putea să-mi ofere o mâncare mai bună pentru dezvoltarea
mea. Așa cum mâncam, stătea și mama mea lângă mine și mânca carnea ce mai
rămânea pe oase. Când îi ofeream din mâncarea mea, spunea: „Mănâncă-ți
mâncarea, fiule, căci mie nu-mi plac peștii”. Aceasta a fost a doua minciună.
Mai târziu, ca să pot studia, a căutat și a găsit un al doilea serviciu.
Recicla niște cutii vechi din carton și din aceasta câștiga câțiva bănuți în
plus, cu care ne acopeream nevoile. Într-o noapte de iarnă m-am trezit și am
găsit-o ținând o lumânare mică și încă lucrând. I-am spus să meargă să se
odihnească, dar mi-a răspuns că nu este obosită. Aceasta a fost a treia ei
minciună. Când am ajuns la ziua examenelor finale, a cerut învoire de la
servici, ca să mă însoțească. M-a așteptat
în căldură ore întregi, iar când am terminat, a venit și mi-a adus o
sticlă cu apă rece. Am văzut-o obosită și istovită și i-am spus să o bea ea.
Dar răspunsul ei a fost „Nu mi-e sete, fiul meu! Bea-o tu, ca să te răcorești!”
Aceasta a fost a patra minciună a mamei mele.
După moartea tatălui meu, mama mea
trebuia să găsească un mod de a acoperi nevoile noastre. Situația familiei mele
se înrăutățea și din nefericire toate greutățile treceau peste ea. Unii vecini
îi spuneau că trebuie să se mărite din nou și să-și refacă viața de la început.
Ea însă spunea: „Nu sunt eu pentru astfel de lucruri. Sunt femeie în vârstă cu
copil și nu am nevoie de dragostea nimănui”. Aceasta a fost a cincea minciună a
mamei mele. După ce am terminat studiile și am început să lucrez, a venit
vremea pentru mama mea să se odihnească, dar ea nu voia. Mergea în fiecare zi
la piață și vindea niște verdețuri, ca să-și acopere cheltuielile. Eu lucram
departe și în fiecare lună când luam salariul, îi pregăteam un pachet cu
alimente și alte bunătăți; îi puneam și un plic cu bani și îi trimiteam. Ea
însă de cele mai multe ori le ținea pe toate, în afară de bani. Cu prima ocazie
mi-i trimitea înapoi și-mi scria: „Băiatul meu, nu am nevoie de bani. Slavă lui
Dumnezeu, am destui pentru a trăi. Păstrează-i tu, care ești tânăr și ai
nevoie”. Aceasta a fost a șasea minciună a mamei mele. După trei ani de muncă
și studii post-universitare, o firmă mare a ieșit în cale în viața mea. Aceasta
m-a angajat și mi-a oferit un salariu foarte bun, sponsorizându-mi și
doctoratul, la care visasem o viață întreagă. Atunci m-am întors și i-am spus
mamei mele că soarta ne-a surâs. I-am cerut să vină cu mine, să înceteze să mai
lucreze și să se bucure și ea în sfârșit de ultimele ei clipe de viață. Ea însă
mi-a spus: „Lasă-mă, fiule, în locul meu! Eu sunt foarte bine. Caută să-ți faci
viața mai bună și nu te mai uita la mine”. Aceasta a fost a șaptea ei minciună.
La bătrânețea ei s-a îmbolnăvit de
cancer la stomac. Mie însă nu mi-a spus nimic. Dar într-o zi am hotărât să merg
să o văd, fără să o înștiințez. Când am intrat în casă, imediat mi-am dat seama
că ceva nu mergea bine… Bătrână și istovită, mama mea stătea întinsă pe pat…
Încerca să râdă, dar se vedea că făcea un supraefort. Așa cum mă privea, am
izbucnit în lacrimi… Nu am mai răbdat… Atunci ea s-a întors spre mine și mi-a
spus: „Fiul meu, nu plânge și nu te mâhni, fiindcă eu sunt bine”. Și-mi
strângea mâna…
Aceasta a fost a opta ei minciună și
în acea clipă a închis ochii pentru totdeauna…
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel:
Părintele Pr. Nicolae Lăpuște din Vancouver(Canada): 386 lei; Domnul Butoi
Eugen din Timișoara, fiu al satului Bârda: 300 lei; Doamna Cioloca Polina din
Timișoara, fiică a satului Bârda și Doamna Caragea Veronica din Tr. Severin:
câte 100 lei; Domnul Oprița Claudiu din Tr. Severin, Doamna Pârvuceanu Eugenia
din Gârla Mare(MH):câte 50 lei;
Domnul Bobiț Gheorghe din Malovăț a
mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până a acum 170 lei;
Domnul Bazavan Gheorghe(primarul) din Malovăț a achitat pentru contribuția de
cult 100 lei; Domnul Curea Petre din
Bârda a achitat 50 lei pentru contribuția de cult;
Pentru Fondul Central Misionar,
Domnul Pera Dumitru din Malovăț a donat 50 lei;
Doamna și Domnul Lasculescu, patronii
firmei Resol din Tr. Severin, au încărcat gratuit cele patru extinctoare ale parohiei noastre, valoarea lucrării
fiind de 100 lei; Domnul Mihai Marinescu, patronul firmei Scand din Tr.
Severin, a efectuat reparația calculatorului parohiei noastre gratuit, lucrarea
fiind în valoare de 80 lei.
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să publice câteva materiale, astfel: Păcatele gurii, în
,,Națiunea”, București, 2018, 1 mart., ediție
on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 367, în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2018, 16 mart., ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); ,,Scrisoare
pastorală” – 368, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2018, 9 mart., ediție
on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada),
2018, 10 mart., ediție și on-line (http://www. observatorul.com); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2018, 20 mart., ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Ursitorile, în ,,Națiunea”, București, 2018,
11 mar., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro);
În această perioadă, parohia noastră
a republicat cartea regretatei Prof. Sofia Dobrescu, Justiția supremă. Fiica
sa, Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina de la Curtea de Argeș(AG) a cumpărat
tirajul.
De asemenea, a republicat cărțile
regretatului Pr. Dumitru Bălașa: Țara Soarelui Răsare sau Istoria Dacoromâniei,
Dacii de-a lungul mileniilor și Marele atentat papal împotriva poporului
dacoromân.
*
Zâmbete. ☺Înainte de apariția facebook-ului, numai familia ta știa cât ești de prost!
Acum știe toată lumea! ☺Căsătoria – singurul joc de noroc binecuvântat de Biserică! ☺ Un oarecare vine la bancă și retrage o sumă mare de bani.
Îi numără și apoi cere să-i depună iarăși, în
același cont. Funcționarul băncii îl întreabă: ,,- Dar de ce i-ați scos și apoi
îi depuneți din nou?” ,, - Am vrut să verific dacă mai sunt toți!” a răspuns
clientul; ☺ Ștefan cel Mare adunase tot poporul la oaste, inclusiv ţiganii. Se anunţa
bătălie cruntă. Ştefan iese în faţa oştirii adunate pe câmpul de luptă: ,,-
Vitejii mei, vom lupta până la unu!” ,, - Aşa, mânca-ţi-aş, zice un țigan, că
pi la unu şi ceva să pune căldura!” ☺Polițistul: ,,- De ce nu vreți să prezentați permisul de conducere?”
Șoferul oprit în trafic: ,,- E la dvs. de două luni! Să nu-mi spuneți că l-ați
pierdut!” ☺Preotul la o înmormântare ține cuvântare: ,,Decedatul a fost un om bun,
un soţ credincios, un tată iubitor, corect, generos …!” Văduva în şoaptă: ,,- Copii, verificați în sicriu! Nu cumva e
altcineva?”
*
Simpozioane. La inițiativa Prea
Sfințitului Episcop Nicodim, Episcopia Severinului și Strehaei organizează
Simpozionul „Mircea Vodă cel Bătrân și Mare. 1418 <600 de ani> 2018” în
zilele de 19-20 apr. A fost invitat și preotul Dvs. să participe cu comunicare.
S-a înscris cu lucrarea Repere bibliografice privind personalitatea și epoca
voievodului Mircea cel Bătrân.
Tot Episcopia Severinului și
Strehaei, tot din inițiativa Prea Sfințitului Episcop Nicodim, organizează anul
acesta ediția a XI-a a Simpozionului Internațional ,,Mehedinți - Istorie,
Cultură și Spiritualitate, la Tr. Severin, în zilele de 7-9 mai. A fost invitat și preotul Dvs. să participe
cu comunicări. S-a înscris cu două
comunicări: Onisifor Ghibu – cronicar al Marii Uniri și Conceptul de unitate în
proverbele românești.
*
Coșul de Paști. Din îndemnul Prea Sfințitului Episcop Nicodim și
anul acesta se organizează de către parohiile din județul nostru acțiunea
caritabilă intitulată Coșul de Paști. Drept urmare, pe lângă ajutoarele ce le
vom acorda familiilor și persoanelor cu dificultăți din parohia noastră, Joi,
12 Aprilie, vom face o vizită la un
orfelinat din Tr. Severin. Vom duce copiilor de acolo mâncare, haine și
jucării. Rugăm pe toți cei care au posibilitatea să aducă la biserică haine
folosite de copiii lor(dar nu rupte!) și jucării folosite. Am văzut în unele
case mai multe jucării decât într-un magazin de jucării. Între timp copiii au
crescut și jucăriile nu mai sunt folosite nici chiar de cei bătrâni! O faptă
bună de genul acesta este ca o rugăciune pentru proprii copii. Sunt convins că
și această acțiune va fi una reușită, dacă voi avea sprijinul Dvs. Vă mulțumesc
*
Excursii-Pelerinaje. ► Joi, 29 Martie, organizasem o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu:
Tr. Severin – Bârda – Malovăț – Tg. Jiu – Mânăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mânăstirea Prislop – Caransebeș – Mânăstirea ,,Sf. Nectarie” – Mânăstirea ,,Piatra Scrisă” – Orșova –
Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Costul era de 45 lei/pers. Din cauza vremii, nu
o mai putem efectua la acea dată. O vom face joi, 26 Aprilie.
►Duminică, 22 Aprilie, împreună cu alte parohii din Tr. Severin, vom
organiza o excursie – pelerinaj de o zi pe următorul traseu: Malovăț – Tr.
Severin – Craiova – Caracăl – Drăgănești-Vlașca, jud. Teleorman(Mânăstirea
Pantocrator) și retur. La Mânăstirea Pantocrator se va participa la Sf.
Liturghie arhierească. Cei ce vor merge vor avea prilejul să se închine la
Moaștele Sf. M. M. Gheorghe, aduse pentru acea zi de la Sf. Munte Athos. Costul
e de 50 lei/pers. Preotul Dvs. nu poate să participe.
Anunț. O familie din Tr. Severin dorește să cumpere o casă în Bârda. Informații
la preot.
*
Program. În cursul lunii Aprilie avem
următorul program de slujbe: 1 Apr.(Bârda); 2
Apr.(Denie la Malovăț); 3 Apr. (Denie la Bârda); 4 Apr.(spovedit și
împărtășit, dimineața, la Bârda, la biserică și în sat; Denie la Malovăț); 5 Apr.
(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț; Denie la Bârda); 6
Apr.(spovedit și împărtășit adulții, dimineața, la Malovăț, la biserică și în
sat; Denie la Bârda, de la ora 19; denie la Malovăț, de la ora 21); 7
Apr.(spovedit și împărtășit copii, dimineața, în Malovăț; seara, la ora 20,
pomeniri în Malovăț; de la ora 23, Slujba Învierii la Bârda, cu Sf. Liturghie);
8 Apr.(la ora 3 dimineața, slujba Învierii la Malovăț); 9 Apr.(Malovăț, cu
slobozirea paresimilor la vii); 10 Apr. (Bârda, cu slobozirea paresimilor la
vii); 14 Apr.(Bârda, dimineața, iar de la ora 11 în Malovăț, cu slobozirea
paresimilor la morți); 15 Apr.(Malovăț); 21 Apr.(Bârda-Malovăț); 22 Apr.
(Bârda); 28 Apr.(Malovăț-Bârda); 29 Apr.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau
din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon:
0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com. Sf.
Paști să aducă sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu